<  Înapoi la pagina Istoria Spiritismului


MIŞCAREA SPIRITISTĂ PE GLOB

 

Apariţia doctrinei spiritiste

În 1848, în casa familiei Fox din Statele Unite a avut loc prima comunicare de tip spiritist modern. Surorile Fox au avut inspiraţia să codifice bătăile în mobilă produse de spiritul unui defunct, asociind un număr de bătăi cu o literă a alfabetului. Sunt considerate a fi pionierele acestui mod inteligent de transcomunicare între cele două lumi. A urmat fenomenul "meselor rotitoare", răspândit în toată America de Nord şi Europa, în care crearea de cuvinte se făcea mai uşor şi mai rapid, prin mişcarea paharului de către spirit pe o tăblie rotundă pe care erau inscripţionate literele.

În 1854, eruditul francez Hippolyte Denizard Leon Rivail, auzind de "mesele vorbitoare" s-a arătat la început sceptic, cerând dovezi şi participând personal la astfel de evenimente contestate, dar larg popularizate de presa franceză a vremii. Profesorul Rivail a decis că este cazul să studieze aceste fenomene mai profund şi a început să viziteze diverşi mediumi, prin care a primit mesaje personale de la spirite. A înţeles curând că nu avea de a face doar cu o cercetare ştiinţifică, ci şi cu misiunea vieţii sale. Concepând sute de întrebări de factură ştiinţifică, spirituală şi morală, le-a trimis la toţi mediumii cu scriere automată pe care îi cunoştea, din întreaga lume. Ghidat de Spiritele Superioare, a sintetizat răspunsurile în Cartea Spiritelor, alcătuită din 4 părţi: Cauza primă, Lumea spiritelor, Legile morale, Speranţe şi consolări. Fiind publicată pe 18 aprilie 1857, sub pseudonimul ALLAN KARDEC, aceasta este considerată a fi data fondării oficiale a spiritismului. Ulterior, Kardec a mai publicat:

Cartea mediumilor (1861) - care se ocupă de comunicarea dintre spirite şi omenire, călăuzind practica serioasă a mediumnităţii;

Evanghelia după Spiritism (1864) - care demonstrează relaţia strânsă dintre Spiritism şi Învăţăturile lui Isus Cristos, ghidul fundamental pentru studiul şi practica doctrinei spiritiste;

Cer şi Iad (1865) - care conţine mărturiile unor spirite ce îşi exprimă impresiile din lumea spirituală, precum şi înţelegerea urmărilor acţiunilor lor din timpul vieţii;

Geneza (1868) - care conţine perspectiva spiritelor asupra formării şi evoluţiei Pământului, a organismelor vii şi elementelor naturii;

Cele 12 volume ale Revistei Spiritiste.

Astfel, Allan Kardec şi-a încheiat misiunea vieţii sale de compilare a "Codului Spiritist" - o colecţie de învăţături fundamentale, pe care unii o consideră a fi Noua Revelaţie, promisă de Isus Cristos că va fi adusă omenirii de Duhul Sfânt, "Mângâietorul".

< Sus >

Mişcarea Spiritistă Mondială

Spiritismul a evoluat în timp, iar acum are peste 15 milioane de adepţi (doar în America de Sud), dezvoltându-se pe baza calităţilor mediumnice a unor adepţi ai săi. De la prima carte spiritistă scrisă la mijlocul secolului 19, Cartea Spiritelor, considerată unanim ca fiind un exemplu de profunzime, mediumii din întreaga lume au publicat peste o mie de noi cărţi cu comunicări de la spirite. Mai mult, există în lume mii de Centre Spiritiste, având activităţi pentru copii şi tineret, distribuire de hrană şi haine pentru nevoiaşi, pe lângă alte activităţi educative. Adepţii spiritismului conduc spitale psihiatrice, ţin cursuri de formare profesională şi organizează cămine de bătrâni sau orfani.

Spiritismul se focalizează în principal pe dezvoltarea spirituală a individului şi pe recunoaşterea realităţilor spirituale, cum ar fi reîncarnarea şi karma. El ia în serios problema influenţei negative a anumitor spirite asupra omului. Calităţile mediumnice sunt puse în valoare în grupuri restrânse, în care mediumii primesc un instructaj complet şi tot ajutorul necesar. Impactul spiritismului asupra societăţii sud-americane este profund. Guvernul brazilian ajută la strângerea de fonduri pentru spitalele psihiatrice spiritiste şi instituţiile educaţionale de profil. Există numeroase asociaţii profesionale precum Asociaţia braziliană a medicilor spiritişti, Asociaţia spiritistă a magistraţilor, a jurnaliştilor, a militarilor, a poliţiştilor ş.a.m.d. Multe întâlniri se ţin în sediile politice şi sunt conduse de politicieni de frunte ai Braziliei.


Congresul Mondial Spiritist 2004

Spiritismul, ca mişcare, a început în Brazilia curând după publicarea în Franţa a Cărţii Spiritelor, care a fost imediat tradusă în portugheză. Astăzi sunt 10 milioane de adepţi numai în Brazilia, iar multe alte milioane sunt răspândiţi în toată lumea.

În 1992 a luat fiinţă la Madrid, Consiliul Internaţional Spiritist din care fac parte 23 state membre, iar alte ţări participă ca observatori. http://cei.spirite.org/ . Are ca obiective: a) promovarea solidarităţii între instituţiile spiritiste din întreaga lume şi unificarea mişcării spiritiste modiale; b) răspândirea doctrinei spiritiste în cele trei aspecte ale sale (ştiinţific, filosofic, religios); c) promovarea practicii carităţii spirituale, morale şi materiale, conform doctrinei spiritiste.

În luna august 2000, reprezentanţii Federaţiei Spiritiste Braziliene şi ai Consiliului Internaţional Spiritist au fost invitaţi să participe la summit-ul THE MILLENNIUM WORLD PEACE, organizat de O.N.U. la New York. Aceasta a fost o adunare a liderilor religioşi şi spirituali din întreaga lume, unde fiecare şi-a adus o contribuţie pentru pacea mondială. A fost momentul unor rugăciuni profunde şi a gândirii pozitive pentru binele planetei.

6th International Spiritist Congress, Valencia, Spain, 2010

< Sus >


Citat:

Unificarea spiritistă

de Bezerra de Menezes

"Munca de unificare a spiritiştilor este urgentă, dar nu trebuie să fie pripită. Este urgentă, pentru că acesta este scopul spre care tindem, dar nu pripită, pentru că nu ni se permite să violăm conştiinţa nimănui.

Să ne păstrăm ţelul de a ne uni, apropia şi a ne înţelege reciproc, iar dacă este posibil, să stabilim câte un mic grup de studiu al operelor lui Kardec, în lumina lui Cristos Dumnezeu.

Noi, cei care ne străduim să înfăptuim diverse acţiuni nobile, conform principiilor pe care le slujim, nu putem respinge dorinţa pefect rezonabilă de a ne face viaţa mai plăcută. Astfel, să comparăm doctrina noastră mântuitoare cu un mare oraş, în care este nevoie de confort, progres, pace şi ordine. În acest oraş sunt esenţiale hrana, îmbrăcămintea, adăpostul şi siguranţa tuturor; dar problema iluminării nu poate fi neglijată. Lumina a fost o mare preocupare a oamenilor încă de când locuiau în peşteri, până în zilele noastre.

Nimeni să nu fie împiedicat a lucra pentru doctrina spiritistă. Ea are trei aspecte esenţiale. Cei înclinaţi către ştiinţe să le dezvolte prestigiul, cei aplecaţi către filosofie să-i înnobileze postulatele, iar cei consacraţi religiei să îi divinizeze aspiraţiile. Totuşi, mai mult ca orice, este necesar ca baza doctrinei spiritiste să rămână în toţi şi toate, ca să nu pierdem echilibrul ce stă la temelia organizaţiei noastre.

Să nu existe ostilitate şi nici desconsiderare pentru nimeni! Este necesar să păstrăm principiile spiritiste, să le cinstim şi preamărim, căci altfel, ne vom înstrăina unii de alţii, înregimentaţi într-o structură care ne va paraliza cele mai înalte năzuinţe, transformând mişcarea de eliberare spirituală într-o sectă inertă, pierdută în noi interpretări şi teologii care ne vor aduce la discreţia planelor inferioare şi ne vor îndepărta de Adevăr.

Să-l urmăm pe Allan Kardec în studiile, aspiraţiile, activităţile şi faptele noastre, încât credinţa noastră să nu se transforme în hipnoză, prin care forţele întunericului influenţează minţile slabe, înlănţuindu-le în secole de iluzii şi suferinţe.

A răspândi cuvântul Divin înseamnă să eliberăm învăţăturile lui Cristos din închisorile unde au fost încătuşate. În prezent - şi fără a ne conferi vreun privilegiu pentru aceasta - putem spune că numai spiritismul are destulă forţă morală să nu fie legat de interese personale şi să recapete Lumina ce se revarsă din verbul limpede ca cristalul al Învăţătorului, care îl adapă pe cel însetat şi ne călăuzeşte sufletele.

Fie ca opera lui Allan Kardec să nu fie doar crezută, simţită, proclamată şi manifestată în convingerile noastre, ci şi îndeajuns de mult trăită, suferită, pusă în practică în propriile noastre vieţi. Fără această fundaţie este greu să clădim caracterul spiritist creştin, pe care lumea în tulburare îl aşteaptă de la noi prin unificare.

Să predăm, dar să şi punem în aplicare; să credem, dar să şi studiem; să dăm sfaturi, dar să şi exemplificăm; să unim, dar să şi nutrim speranţe. Vorbim de încercări şi suferinţe, căci nu avem altă cale de a asigura victoria adevărului şi iubirii pe Pământ. Nimic nu se poate construi durabil fără dragoste, nimeni nu iubeşte cu adevărat fără lacrimi. Abia aici, în viaţa de spirit liber, am aflat că crucea lui Cristos a fost un stâlp pe care El, Învăţătorul, l-a înfipt în pământ ca să poată ridica o lume nouă.

Şi ca să ne demonstreze de-a pururi că nimic folositor şi bun nu poate fi dobândit fără sacrificii, El a murit pe cruce. Batjocorit şi învins, El a îngropat crucea în pământ, arătându-ne calea - calea de a construi către cer, de a privi planeta de undeva de sus.

Este indispensabil să păstrăm spiritismul exact cum i-a fost transmis lui Allan Kardec de Mesagerii Divini, adică fără compromisuri politice, fără profesionalizare religioasă, fără o gândire personalistă meschină şi fără dorinţe arzătoare de cucerire a puterii lumeşti efemere. Consideraţie pentru toate fiinţele, respect pentru autorităţi, devotament pentru binele comun, precum şi instruirea oamenilor despre adevărurile neschimbate şi eterne ale spiritului.

Nimic ce să aducă aminte de discriminări, caste, privilegii, imunităţi, importanţă nemeritată acordată unor indivizi. Fie ca dragostea lui Isus să fie asupra noastră, iar adevărurile spuse de Kardec să fie accesibile tuturor! În orice templu sau biserică, cel mai puternic să fie un scut pentru cel mai slab, cel mai învăţat să fie o lumină pentru cel ce cunoaşte mai puţin, cel care suferă să fie întotdeauna protejat şi ajutat, iar printre cei care suferă mai puţin cel mai mare să fie acela care se pune în serviciul celorlalţi, după cum ne-a arătat Învăţătorul Divin.

Să nu încetăm niciodată a căuta gândul inspirat de Dumnezeu!"


(Mesaj transmis de spiritul Bezerra de Menezes, prin mediumul F.C.Xavier, într-o întâlnire a "Comunităţii Spiritiste Creştine", pe 24 aprilie 1968, în Uberaba, statul Minas Gerais, Brazilia)

< Sus >


Înapoi la pagina Istoria Spiritismului