< Înapoi la Pagina de EDUCAŢIE PRIN PARANORMAL
Autor: NINA PETRE
1. VRĂJITORIA LA ROMÂNI
2. VRĂJITOARELE DIN ROMÂNIA, FIICELE ÎNTUNERICULUI
Selecţii din rubrica "Piper
şi vorbe"
28 octombrie 2014
************
18 septembrie 2014
< sus >
************
14 iunie 2011
Leac vrăjitoresc pentru dragoste, oferit întregii naţiuni române de către o vrăjitoare din Buzău
Puneţi într-un lighean o cană cu lapte de oaie, una cu lapte de vacă şi una cu lapte de capră. Adăugaţi o cană cu zahăr şi un borcan cu dulceaţă. Amestecaţi bine şi înghiţiţi compoziţia cât puteţi de repede. Vrăjitoarea buzoiancă vă garantează că de la îndulcitura aia se vor lipi de voi toate vietăţile, mai ales puricii şi căpuşele. Poftă bună la iubit!
************
11 aprilie 2011
Panarama vrăjitoarelor
Din ce în ce mai mulţi concetăţeni de-ai noştri se plâng de agresivitatea unor ghicitoare şi presupuse vrăjitoare. Internetul este plin de oferte, una mai tentantă ca alta. Oamenii aflaţi la necaz încearcă orice ca să poată ieşi mai uşor din impas. Dar li se întâmplă uneori, spre ghinionul lor, să dea peste grupări de crimă organizată. Acestea le cer din ce în ce mai mulţi bani, sub presiunea unor pedepse pe lama cuţitului - că în "răzbunarea dracilor" nu mai crede nimeni. Şantajul acestora se practică de mulţi ani în mahalaua Bucureştiului şi a altor oraşe unde, vezi Doamne, lumea mai are ceva bani puşi deoparte. De telefoane şi scrisori ameninţătoare am tot auzit în ultimii 15 ani. Dacă omul nu pune la bătaie câteva mii de euro, cică i se întoarce norocul, iar vrăjitoarea neplătită "ca lumea" poate să-i facă totul pe de-a-ndoaselea, ca să-i piară norocul. Vehemenţa ţigăncilor românce este bine cunoscută în Europa, nu numai la cerşit, dar şi la ghicit. Dacă nu plăteşti cât poftesc buzunarele lor fără fund, ascunse în fuste creţe, te ameninţă până te apucă voma.
Dar mai sunt şi neţigănci care se dedau la găinării cu pretenţi ezoterice. Nu putem uita cazul recent devenit celebru al trăznitei Oana. Aceasta, ca să se răzbune pe soţul ei, le-a povestit unor ziarişti că Pepe a permis intrarea în locuinţa lor super-mediatizatei escroace, provenită din Săcelele Braşovului, care ghiceşte cu prosopul pe ochi. Ce să-i mai dau numele, că o ştiu toţi telespectatorii României! După ce au contestat-o săcelenii, că le cerea milioane bune doar ca să-şi pună mâinile pe spinările lor, tuta s-a mutat în Bucureşti, unde revista unui şef de gunoaie o promovează de zor, din nu ştiu ce motive ascunse. Şi după cum zicea Oana, escroaca i s-a repezit în dormitorul conjugal, răscolindu-i cearceafurile, ca o apucată. În câteva secunde, i-a scos din lenjerie nişte chestii mărunte, drept dovadă că i s-ar fi făcut vrăji. I-a cerut, cu nonşalanţă, să-i dea 5000 de euro, ca să o scape de vrăji o prietenă de-a ei din Braşov. Măi, dracilor, măi! Chiar nu ştiam că lucraţi şi prin Braşov, în casele "dezlegătoarelor de vrăji"!
După cum vedem şi aflăm cât e ziulica de mare, în ţara noastră funcţionează mai multe caracatiţe, care au împânzit toate domeniile de activitate, inclusiv paranormalul. Deh, ce să-i facem, ne-am adaptat şi noi, românii, la toate principiile "democraţiei", care includ şi goana după bani prin orice fel de mijloace! A cui să fie vina??? După cum scriam anul trecut, răzbunarea prea hulitei Elodia va dura mult şi bine. Mai ales în Braşov face ravagii: ne mor avocaţii de cuţit, cu neveste cu tot! Cine să fie de vină, democraţia sau caracatiţa? Poate că amândouă la un loc! Haideţi să fim cuminţi măcar luna aceasta, că se apropie Paştele!
< sus >
************
8 ianuarie 2011
Puroiul vrăjitoarelor
A plesnit buba! În loc să se bucure că Guvernul le-a dat o şansă de câştiguri legale, paţachinele ţigănci cu basmale de mătase, fuste creţe şi kilograme de bijuterii s-au supărat ca măgarul pe sat. Ba s-au mai şi lăudat pe la televiziunile care le bagă în seamă că vor face o "vrajă" pentru pedepsirea guvernanţilor! Oare de ce îşi permit să fie atât de obraznice oacheşele analfabete? Cine le-a cocoloşit până acum, permiţându-le să lucreze ilegal, cu tot felul de tertipuri şi minciuni, prin care au stors de bani grei o mulţime de curve, afacerişti, politicieni, capi ai reţelelor mafiote? Despre protectorii lor din umbră, nici nu are rost să mai vorbim, fiindcă lista lor ar atinge infinitul. Dar de ce li se ia apărarea şi prin televiziuni? S-au trezit vociferând nişte babe "ziariste" cum că de ce să fie impozitate vrăjitoarele? Cu ce le doare pe ele că vor mai intra nişte bani în fondul Statului? Dacă tot nu le ajung pensiile de mizerie şi încurcă lumea prin televiziuni făcând-o pe moderatoarele, nu îşi dau seama că patronii le vor concedia într-o zi şi tot la pensie vor ajunge? Din nefericire, românul, când se vede oleacă "mai sus", ajunge să se creadă frate cu Dumnezeu şi nu îşi mai vede păcatele! Abia s-au potolit băieţandrii de prin televiziuni să o tot pomenească pe "mama Omida", că au şi început neamurile ei să îşi revendice "pedigriul". O vrăjitoare se lăuda într-o seară la TV că ei nu îi trebuie diplomă de studii, fiindcă este fiica "mamei Omida" şi a moştenit "harul" maică-si, pe care o consideră "cea mai mare vrăjitoare a tuturor timpurilor". Era să cad pe spate când am auzit-o pe proastă ce scotea din gură! Când apare câte o figurantă ca asta lăudându-se până în pânzele albe, mă întreb cum s-or fi simţind miile de intelectuali ezoterişti ai acestei ţări. Unii dintre ei s-au şcolit prin Europa şi pe alte continente, gândindu-se că un plus de ştiinţă şi câteva diplome atractive le-ar aduce un prestigiu binemeritat în faţa naţiunii. Şi uite că se iveşte câte o gaşcă de ţigănci agramate, vorbind ca din trâmbiţă, sfidând pe toată lumea, cum că ele fac "de bine, nu de rău". Măi, oacheşelor, ce bine faceţi voi prin Bucureştiul ăla bântuit de corupţie şi de obsesia blestemelor? Dacă se găsesc idioţi care să vă umple de bani fiindcă le faceţi "oarece", înseamnă că puteţi prosti o ţară întreagă cu minciunile şi ifosele voastre? Ruşine să vă fie, toantele naibii! Oricum, din bucăţi de bălegar nu se pot modela bulgări de aur! Dar cel puţin să fie luate în evidenţă de Fisc şi Poliţia Economică toate făcătoarele de "bine şi rău" şi să li se impună plata impozitului pe profit! Că, după cum se vede şi se ştie, Guvernul împrumută bani trimestrial de prin străinătate ca să nu moară bugetarii şi pensionarii de foame!
O prompteriţă TV spunea că România este o ţară "exotică". Exotică în ce? În prostie, incultură, mârlănie, economie subterană, magie neagră şi masonerie banditească? Măcar de-am ajunge sănătoşi după ce ne vom vindeca toate bubele!
< sus >
************
28 iulie 2010
Cu toţii la vrăjitoare
Anul trecut, o duduie care lucra la o televiziune din Bucureşti mi-a spus ceva incredibil: "Dacă aţi şti câţi oameni bogaţi de aici merg la vrăjitoare... o mulţime de personalităţi le dau bani ca să le facă de bine..." Am crezut, atunci, că fata exagerează doar aşa, ca să-şi manifeste protestul faţă de naivitatea celor care apelează la "priceperea" vrăjitoarelor. Dar văd că, în ultima vreme, presa şi televiziunile ne dezvăluie tot mai multe dovezi ale relaţiilor ascunse dintre VIP-urile bucureştene şi "făcătoarele de minuni", extrem de numeroase în zona Capitalei. Mă întreb: cât pot fi de naive unele persoane ajunse sus pe scara socială ca să aibă încredere în oacheşele cu fuste creţe?! Atât de pătimaşă şi oarbă le este ura împotriva şefilor, a colegilor de serviciu, a rivalilor în afaceri?! Nu mai vorbesc despre tinerii bogaţi, clienţi fideli ai discotecilor. Aceştia, după ce le-au avut la pat pe toate modelele mai vestite, poftesc la virginele minore care nu se uită la destrăbălaţii ca ei. Şi, cum să pună mâna pe ele? Cu făcături de vrăjitoare, bineînţeles, dacă şantajul nu dă roade! Numai că vrăjitoarele românce se descurcă mai mult cu găştile lor de ţigani, care fac de toate, ameninţând şi intimidând victimele, decât cu învârtitul ceaunului şi bolboroselile agramate.
Chiar pe un platou de televiziune am asistat la o scenă de-a dreptul penibilă, când o ţigancă vrăjitoare din Bucureşti ţipa la un actor angajat al unei televiziuni rivale: "Ţi-am făcut de bine un an întreg, ca să te scap de puşcărie!" Individul tăcea în faţa ei, privind-o cu groază, neputând articula niciun cuvânt pentru a se apăra de mahalagioaca agresivă.
România de astăzi este dominată de incultură, superstiţii, credinţa în puterea vrăjitoriei, care pun la index adevărata credinţă în Bunătatea Divină. Mă uimeşte atitudinea ambiguă şi condamnabilă a unor preoţi care le asigură asistenţă religioasă completă unor practicante celebre ale vrăjitoriei, în timp ce îi condamnă cu vehemenţă pe specialiştii competenţi în paranormal sau în terapii alternative, afirmând că ei lucrează cu "necuratul". Această situaţie neclară în care se zbat diversele opinii pro sau contra paranormalului românesc de bună calitate, opus categoric vrăjitoriei practicate de ţigănci, plasează România printre ţările lumii a treia, unde magia neagră face parte din cultura străveche a unor popoare. Este revoltător ce se poate întâmpla în România, ţară membră UE, membră NATO, aspirantă la rangul de ţară modernă, posesoare a unei culturi autentice! Majoritatea populaţiei, inclusiv VIP-urile, cred în puterea vrăjitoriei! De-ar fi numai atât, s-ar mai putea schimba câte ceva în bine. Dar ce ne facem cu miile de euro care trec din buzunarele fraierilor bogaţi în cele ale ţigăncilor vrăjitoare, iar acestea nu se mai satură de palate, kilograme de aur, rochii scumpe de mătase, maşini de lux şi mâncare costisitoare, care le umflă ca pompa de aer?! Şi toate acestea pentru teatrul de proastă calitate pe care îl joacă în faţa clienţilor naivi şi fraieri. Degeaba se plâng cei păcăliţi la bani, pe motiv că nu li s-au împlinit avantajele promise de vrăjitoare. Prostia, măi oameni, prostia se plăteşte în viaţă! Cu bani sau cu suferinţă, bineînţeles!
< sus >
************
26 aprilie 2010
Cine o fi fost "Mama Omida"?
Iată o fantomă care ameninţă să devină prototipul paranormalului românesc. Cum vrea careva să denigreze un clarvăzător din România, emite ciudata afirmaţie: "Nu este ca Mama Omida!". De fapt, cine a fost această "Omida" şi ce merite a avut ea pentru a fi considerată astăzi clarvăzătoarea "number one" a poporului român? Am aflat despre ea de la diverse persoane care se tot laudă în mass-media cum că ar fi nepoatele, fiicele, fiii ei. Un război întreg între oacheşele ghicitoare pentru revendicarea gradului de rudenie. O duduie frumuşică la faţă, dar agramată, ca şi suratele ei, se recomandă peste tot, în presă şi la TV: "Eu sunt fiica Mamei Omida!" La auzul "cărţii ei de vizită", lumea face ochii mari, dar nu cade nimeni pe spate de prea multă admiraţie. Din spusele fiicei sale nu se poate înţelege prea bine ce activităţi deosebite ar fi avut numita "Omida". Ne întrebăm în mod firesc: pe câţi oameni i-a ajutat această femeie, ce a făcut ea pentru binele poporului nostru şi ce zestre spirituală ne-a lăsat tuturor după trecerea ei la cele veşnice? Să i se pomenească prea des numele, mai bine zis porecla, doar ca să li se dea peste ochi tuturor clarvăzătorilor din această ţară, parcă nu mi se pare a fi o atitudine corectă. Înţeleg să intre în legendă ca un fel de "model" al ţigăncii ghicitoare, dar nici aşa meritele ei - mai mult inventate decât reale - nu le dau dreptate celor care o ridică în slăvi.
În urmă cu vreo 12 ani, am dat un interviu pentru o revistă bucureşteană de "paranormal". Nu s-a publicat nimic despre mine, în schimb a apărut un articol elogios referitor la o vrăjitoare din Bucureşti, purtând titlul "Ţiganca Rodica este un fenomen!" Aţi ghicit despre cine era vorba? Despre autointitulata "fiica Mamei Omida", care încă mai este invitată pe la televiziunile noastre. Ei, ce ziceţi, să fie chiar un fenomen? Dacă monumentul de prostie poate fi un fenomen, atunci să îi acordăm femeii nişte circumstanţe atenuante. Mai pe româneşte, "Iart-o, Doamne, că nu ştie ce spune!" Ziarista care îmi luase interviul mi-a justificat "substituirea" articolului despre mine cu cel elogios referitor la ţigancă (scris de un coleg de-al ei) cam în felul următor: "Ţigăncile plătesc bine ca să le scriem articole, iar dacă nu le publicăm, este vai de capul nostru! Dumneavoastră nu v-am cerut niciun ban!" Suna cumva a reproş, dar eu ce vină aveam că nu îmi ceruse bani?! Iar dacă mi-i cerea, oare i-aş fi dat? Aceasta-i întrebarea!...
< sus >
************
25 aprilie 2010
Cotizaţia la "vrăjitoare"
O nouă diversiune bântuie prin televiziunile româneşti: legalizarea "vrăjitoriei". Unora li se pare o glumă bună, dar eu aş zice că mascarada aceasta este de "răsu-plânsu". La ţigăncile "vrăjitoare", îndeosebi la cele din Capitală, ajung sume imense de bani, mai mult în euro decât în lei. Banul suficient le oferă puterea de a deveni impertinente în faţa oricui. Fără să ştie destulă gramatică, fără să aibă suficient bun simţ în relaţiile cu oamenii, fiinţele acestea manipulează cele mai înalte cercuri ale societăţii. Din păcate, majoritatea populaţiei României are falsa impresie că ţigăncile "vrăjitoare" îşi adună averile prin competenţă profesională. În consecinţă, cei săraci le privesc cu jind apariţiile ridicole pe ecranele TV, regretând că nu au şi ei bani pentru a le solicita "serviciile". Cei bogaţi, mai ales bucureştenii, le trimit bileţele în plicuri cu bani, fără a se deranja să le viziteze în casele lor dubioase. Un lucru este greu de înţeles pentru multă lume: de ce se înjosesc cei bogaţi să le plătească pe aceste figurante ale paranormalului, când de fapt ei au deschiderea de a-şi rezolva totul cu puterea banului?
Răspunsul nu este dificil de găsit, fiind nevoie doar de puţin curaj pentru a-l rosti. În spatele acestor actriţe împopoţonate cu rochii lucioase şi ţipătoare, cu bijuterii masive de aur şi diamante, nu se află paranormalul autentic, nici puterea de a înlătura suferinţele omeneşti şi toate nedreptăţile din lume. Dimpotrivă. Mascarada lor cu vârtelniţa, cu lumânări "fermecate", cu scosul lipitoarei din ou şi alte tâmpenii de genul acesta, cu ghicitul în cărţi, la care se pricep uneori, este o formă de camuflare şi aservire a unor grupări de crimă organizată. Bărbaţii lor, copiii lor, neamurile lor au preocupări "importante" în cadrul reţelelor de prostituţie, trafic ilegal cu tot felul de mărfuri, proxenetism şi multe alte blestemăţii de genul acesta. De frica grupărilor mafiote, numeroşi oameni de afaceri le trimit bani şi negociază cu aceste ţigănci "vrăjitoare", sperând astfel că îşi vor găsi "paznici" din umbră şi "prieteni" la nevoie. Consider că nu este vorba despre paranormalul autentic ceea ce fac figurantele vrăjitoriei româneşti. Dumnealor au doar tupeu, gură mare, obrăznicie dusă la extrem şi dorinţa nepotolită de a câştiga bani cu nemiluita pentru a-şi creşte nenumăratele odrasle. Tendinţa de protejare a "paravanului vrăjitoresc" a ajuns până în Parlamentul României. Unii vor să dea o faţă umană practicilor ciudate ale acestor femei neştiutoare de carte. Prin aceasta se intenţionează, de fapt, accentuarea colaborării dintre o anumită parte a populaţiei şi capii grupărilor mafiote ascunşi în spatele "ghicitoarelor-tămăduitoare".
< sus >
Avertisment | Agresiunea psihică | Magia neagră | Vrăjitoria - otrăvită porţie de libertate | Infernul din familie | Suflete chinuite - victimele unor vrăjitoare | Manifestări ale persoanelor agresate psihic | Lupta paşnică împotriva agresiunilor psihice
A V E R T I S M E N T
Vrăjitoria există din timpuri imemoriale. În ciuda progresului civilizaţiei umane, practicile de manipulare a semenilor s-au păstrat şi diversificat, multe dintre ele dovedind o regretabilă eficacitate. Nu este vorba despre superstiţii sau autosugestie; din nefericire pentru noi toţi, ritualurile magice posedă o forţă reală.
Vrăjitoria este la ora actuală un fenomen de masă . Efectele sale sunt devastatoare pentru vieţile multor oameni. Nu există un control social sau mijloace legale de combatere a ei. Totuşi, spre norocul nostru, al tuturor, influenţele nefaste ale vrăjitoriei pot fi respinse prin Puterea lui Dumnezeu şi a îngerilor Săi.
Precum terifianta contaminare radioactivă, îndeletnicirile vrăjitoreşti, deşi nu sunt întotdeauna vizibile cu ochiul liber, poluează cumplit minţile şi sufletele oamenilor, degradându-le până şi trupurile. Nutrim speranţa că indivizii tentaţi de a face un astfel de "pact cu Diavolul" vor înţelege că această iniţiativă este nu numai condamnabilă, ci chiar periculoasă pentru ei şi pentru cei ce le sunt dragi. Tot răul la care devin complici se va întoarce, mai devreme sau mai târziu, împotriva lor...
< sus >
În vremurile de astăzi nu mai este elegant să loveşti cu pumnul sau cu bâta pentru a-ţi satisface interesele. În schimb, a luat o amploare greu de controlat aşa-numita “agresiune psihică”. Aceasta izvorăşte din adâncul sentimentelor de ură, invidie, răzbunare sau, pur şi simplu, din setea de a provoca răul cuiva, fără riscul ca agresorul să fie descoperit şi pedepsit.
Din punct de vedere spiritual, răul este o energie întunecată, care, provenind din anumite surse, are posibilitatea de a se răspândi rapid în atmosfera psihică, infestând-o. După cum aerul este indispensabil plămânilor, atmosfera psiho-mentală hrăneşte mintea cu idei, emoţii, intenţii. Poluarea gândurilor, a sentimentelor, este un fenomen la fel de real şi grav ca şi poluarea aerului. Agresorul psihic preia din spaţiu o mare cantitate de energie malefică, pe care o dirijeaza asupra victimei. Acest flux energetic otrăvitor invadează organismul fiinţei agresate, tulburându-i funcţiile vitale, psihice, mentale.
La baza atacurilor psihice pot sta motive diverse, unele de-a dreptul naive, altele îngrijorător de grave. Printre acestea se află : lipsa de loialitate între concurenţi ; setea de parvenire prin distrugerea colegilor competenţi ; dorinţa de a ieşi în evidenţă cu orice preţ ; complexul culpabilităţii, persistând ca o obsesie periculoasă în mintea celui ce atacă ; răutatea specific femeiască, manifestată atunci când apar rivale atrăgătoare ; lupta bărbaţilor pentru a li se recunoaşte inteligenţa şi farmecul viril ; tendinţa de eliminare a adversarilor politici ; răzbunarea unor conducători pe supuşii recalcitranţi ; practica anihilării celor consideraţi duşmani, pe fronturile vizibile şi invizibile ale veşnicelor războaie ; lupta dintre diversele doctrine politice, filozofice, religioase, etnice ; neobosita concurenţă între agenţii secreţi ; setea de câştiguri băneşti a “specialiştilor” în magie neagră.
< sus >
Agresiunea psihică prin magie neagră (vrăjitoria) se aplică în mod direct sau indirect asupra oamenilor, folosindu-se ca armă principală emisia telepatică distructivă.
Atacul psihic direct are loc atunci când victima se află în faţa agresorului. Acesta acţionează pur mental sau combinând influenţa mentală cu manipularea unor obiecte şi vietăţi, cum ar fi : lumânări colorate în negru, brun, cenuşiu, verde murdar, roşu sângeriu spre brun, galben-bej închis etc ; animale vii sau moarte (şoareci, şobolani, pisici, câini, broaşte, şopârle etc) ; crucifixe din lemn sau os, vopsite în culori închise ; scoici necurăţate, cu interiorul putred ; păsări (găini, bufniţe, pescăruşi ş.a. , în funcţie de zona geografică) ; obiecte de tortură pentru fiinţele sortite sacrificării (foarfeci, cuţite, cleşti folosiţi la scoaterea ochilor şi a măruntaielor, nuiele pentru lovirea victimelor, topoare mici etc).
Prin sacrificarea vietăţilor nevinovate se aduc ofrande unor entităţi inferioare (slab dezvoltate informaţional), supranumite “duhurile Iadului” (demonii). Acestea, satisfăcute prin cruzimea sacrificării unor fiinţe inocente şi slab protejate, devin înţelegătoare şi oarecum docile, executând cererile vrăjitorilor de a provoca suferinţe oamenilor-ţintă. Victima poate fi adusă în casa agresorului sau agresorul, în casa victimei, care, de obicei, se află în stare de inconştienţă (beată, drogată sau hipnotizată).
Atacul psihic indirect se execută în absenţa victimei, care, de obicei, nu are cunoştinţă despre ceea ce i se întâmplă. În majoritatea cazurilor, ea nu află niciodată că, într-o anumită perioadă a vieţii sale, s-a aflat sub incidenţa unor emisii energetice agresive şi distructive. Metodele practice sunt aproape aceleaşi ca la atacul direct. Lor li se adaugă aşa-zisele ”descântece ale depărtării”, care se deosebesc mult de cele folosite în faţa victimei. Acestea din urmă sunt ceva mai blânde, pentru ca nu cumva persoana agresată să moară în timpul ritualului, fapt ce le-ar aduce grave complicaţii celor aflaţi de faţă.
Rezultatele aplicării acestor practici de influenţare a biocâmpurilor umane sunt imprevizibile. Nici vrăjitorul însuşi nu poate garanta efectul “optim” al acţiunilor sale. De la un caz la altul, acesta are o intensitate maximă, medie sau aproape nulă. De multe ori, agresorului îi scapă acţiunea de sub control, făcând, în mod inutil, multe victime, fără a-şi putea atinge scopul propus.
Majoritatea oamenilor rezistă agresiunilor psihice, mai ales dacă ele sunt programate pe termen relativ scurt (o lună, 3 luni, 6 luni). Atacurile programate pe termen lung (ani de zile sau toată viaţa) şi cele repetate la anumite intervale de timp (calculate după norme ştiute numai de către practicieni) pot avea consecinţe deosebit de grave.
Oricare dintre aceste două tipuri de agresiuni psihice ar fi folosit, dacă agresorul are “talentul Satanei”, victima va suferi enorm din punct de vedere fizic şi psihic. Din nefericire, astfel de agresiuni sunt arareori pedepsite şi numai acolo unde există legi pentru judecarea vinovaţilor prinşi asupra faptului.
< sus >
Răul de pe lumea aceasta nu se datorează doar prostiei şi slăbiciunilor omeneşti. El este efectul energiilor vehiculate de entităţile malefice invizibile. Acestea îi îndeamnă pe oameni să producă mult rău în ei înşişi, dar şi în jurul lor. Unele persoane sunt foarte receptive la intenţiile negative care li se sugerează “pe nevăzute” şi le pun în practică fără să regrete. O problemă arzătoare a demonilor este cum să le domine vieţile celor ce slujesc Binele şi ascultă vocile curate ale îngerilor lui Dumnezeu. Aici joacă un rol important vrăjitoria.
Vrăjitorul este un colaborator de nădejde, puternic şi instruit înspre rău, al lui Satan. Profitând de interesele meschine şi patimile omeneşti, el trimite energii perverse către victimele indicate de clienţi, transformându-le viaţa într-un coşmar. Astfel, vrăjitorul, prin biocâmpul şi capacităţile sale mentale, amplifică ideile satanice, distructive. Cu scopul de a-şi concretiza intenţiile murdare, el se foloseşte de spiritele negre pentru a-şi satisface clienţii. Dar şi forţele Întunericului profită de talentele lui pentru a-şi împlini planul strategic de distrugere a lumii (suferinţe din belşug, pentru cât mai multe fiinţe nevinovate).
Practica vrăjitoriei are o mare răspândire în România, lucru trist, recunoscut cu îngrijorare şi de către unii slujitori ai Bisericii. Părintele exorcist Ilarion Argatu, de la Mânăstirea Cernica (Dumnezeu să-l odihnească în pace!) se mira adeseori de amploarea acestor îndeletniciri blestemate. Sfinţia-sa spunea că la începutul carierei sale duhovniceşti, prin anii ‘30, arareori se putea auzi de asemenea fapte. Astăzi, influenţa vrăjitoriei creşte îngrijorător, mai ales de când cu “libertatea şi democraţia”, primite parcă din linguriţă, iar oamenii, ca o consecinţă directă a acestui trist adevăr, devin tot mai mizerabili.
Chiar şi cei care nu cred în vrăji pot să le cadă victime. Bravada şi ignoranţa în faţa acestui fenomen pot alimenta sugestia primită pe cale telepatică - parte componentă a agresiunii prin vrăjitorie - ca individul să suporte pasiv fluxurile malefice năpustite asupra sa. Dacă omul nu crede în puterea farmecelor, nici nu intenţioneaza să lupte împotriva lor. Dacă s-a întâmplat că a devenit victima acestora, ar putea avea necazuri mari. Urmările acestor practici necurate pot fi : moartea, mutilarea, accidentele, distrugerea psihică, ruinarea sănătăţii trupului, pierderea de persoane dragi sau a unor bunuri materiale, ruperea relaţiilor interumane ş.a. Dacă populaţia noastră, în ansamblu, ar fi ceva mai spiritualizată, ar trata aceste “ocupaţii” cu seriozitate, considerându-le nişte delicte grave. Oare cu ce se deosebeşte un criminal în serie de o vrăjitoare care provoacă de la distanţă, contra-cost, moartea multor indivizi ?
Ca un simptom alarmant al ipocriziei omeneşti, slujitoarele “magiei albe” se pretind a fi oponentele “magiei negre, diavoleşti”. Numai că atâta timp cât şi practicile de “magie albă” produc haosul în vieţile victimelor, după bunul plac al celor ce plătesc bine (legând şi dezlegând cununiile, distrugând familii, aducând fete nevinovate în paturile celor bogaţi, ajutând infractorii să câştige bani cu nemiluita etc), atunci care mai este diferenţa ? Nici o vrăjitoare nu ţine cont de Binele şi Înţelepciunea Divină.
Nu există altă cale de a lupta cu forţele demonice decât prin Puterea lui Dumnezeu ! Salvarea stă în forţa şi tenacitatea victimelor de a invoca personal ajutorul Domnului Dumnezeu. Nu este suficient să ai un suflet minunat şi să faci fapte bune, mai trebuie să ai şi mintea trează, gata de luptă cu răutatea Necuratului. Dacă, spre norocul tău, conştientizezi momentele în care eşti supus unui asalt hipnotic malefic, fereşte-te să iei decizii importante pentru viaţa ta, odihneşte-te şi evită acţiunile periculoase. Roagă-te la Bunul Dumnezeu sa-ţi dea puterea de a răbda şi a scăpa cu bine din răul care încearcă să te copleşească !
< sus >
Ce poate fi mai dureros pentru individ şi societate decât numărul mereu crescând al familiilor nefericite ? Am descoperit, de-a lungul timpului, manifestări şocante, unele aparent absurde, altele de o violenţă incredibilă, ale unor bărbaţi care se consideră “buni familişti”. Adulterele abundă, alimentând celebrul “triunghi conjugal”, care nu este o formă tocmai liniştită a relaţiilor interumane. De obicei, soţul vine beat acasă, terorizându-şi familia. Salariul, proaspăt încasat, a fost cheltuit rapid cu amanta, iar viaţa familiei se bazează doar pe câştigurile soţiei. Soţul se înfurie din orice, soţia i se pare insuportabilă, iar copiii, plictisitori peste măsură. Ce cauze pot aduce familia într-o situaţie atât de nenorocită şi, din păcate, prea des întâlnită ?
Multe femei căsătorite m-au rugat să verific existenţa unor amante şi să aflu prin ce metode au fost înceţoşate minţile celor cu care s-au unit prin cununie. Din păcate, mijloacele de cucerire a bărbaţilor sunt numeroase, unele mai rafinate decât altele. Perversiunile sexuale, învăţate de unele femei cine ştie de pe unde, reprezintă o armă puternică pentru a-şi atinge scopurile. Numeroşi bărbaţi, care până mai ieri erau soţi model, s-au transformat în bestii, donatori de bani sau bijuterii şterpelite din casă, hoţi, traficanţi de orice... Unii şi-au părăsit soţiile şi copiii. Alţii işi duc mai departe viaţa de familie, încercând să arate lumii că “totul este în regulă”.
Deşi trăim într-o ţară cu oameni care, în majoritate, se tem de pedeapsa Divină, am remarcat a reacţie adversă puternică la credinţa normală în Dumnezeu. Am senzaţia uneori că România s-a transformat într-o “ţară a vrăjitoarelor“. În multe localităţi, aproape fiecare stradă adăposteşte măcar o “specialistă” în farmece. Ea leagă şi dezleagă vieţile şi destinele unor oameni, fără să se gândească prea mult la consecinţele grave ale acestor îndeletniciri. Unele se laudă că ţin cu Dumnezeu şi folosesc lumânări, cruci, sare, cositor, mercur, apă sfinţită, făcându-şi enorm de multă publicitate. Dar, indiferent că acţionează cu bună sau rea intenţie, inconştienţa lor produce victime. Ajutându-i pe unii, îi nenorocesc pe alţii.
Mai rău chiar, unele “specialiste”, ascunse de ochii şi urechile mass-media, folosesc mijloace de manipulare deosebit de periculoase. Multe persoane au găsit în preajma sau în interiorul locuinţelor anumite obiecte ciudate : oase de păsări legate cu aţe colorate ; bucăţi de pâine unse cu lichide colorate şi lipicioase ; gunoi ciudat pe pragul casei ; ouă, în locurile unde găinile nu au acces ; păpuşi făcute din cârpe legate cu şnur ; broaşte vii sau moarte, ajunse ca din senin în casă ; fotografii înţepate cu ace şi multe altele. Oricât am fi de “realişti”, trebuie să remarcăm coincidenţa unor astfel de “apariţii” cu declanşarea perioadelor pline de nenorociri în vieţile oamenilor.
Gravitatea urmărilor diferă de la un caz la altul : familii dezorganizate în timp record, accidente, boli incurabile, devieri de comportament, incendii, decese... Spunând sus şi tare că “astfel de vrăji nu sunt posibile, fiind doar rodul imaginaţiei, încinse de prea multe lecturi despre fenomenele paranormale, a unor persoane instabile psihic”, dovedim o atitudine inconştientă. Ignorând existenţa răului din jurul nostru, acceptăm să convieţuim cu el, îl ajutăm şi, în acest caz, nu mai avem dreptul să ne plângem că faptele reprobabile sunt din ce în ce mai numeroase...
Persoanele atacate prin magie neagră prezintă simptome specifice : depresii, dureri de cap (mai ales in zona cervicală), stari de leşin, senzaţii de întunecare a minţii şi... nelipsita obsesie a morţii. Când se intervine prin vrăji pentru îndepărtarea soţului de soţie, unul dintre cei doi nu-l mai suportă pe celălalt în preajma sa ; are momente când îl vede cu un chip respingător, adeseori simţind nevoia sa o ia la fugă sau să îl omoare. Manifestările pot fi reciproce.
Răul se întinde nestingherit în societatea noastră. Divorţurile abundă, ca şi violenţa - într-un cuvânt, nefericirea. Pe cine să dăm vina ? Pe sărăcie, ignoranţă, lipsa de civilizaţie, lipsa de credinţă în Dumnezeu sau pe infinita varietate a destinelor omeneşti ?
< sus >
Soacra Iuliei nu o poate suferi şi vrea neapărat să o despartă de fiul ei. A apelat la farmecele unei vrăjitoare. Drept urmare, Iulia a pierdut o sarcină mult dorită de soţu1 ei, iar acesta a părăsit-o. Deşi se iubesc şi îşi telefonează cu mult dor, fiecare locuieşte acum la părinţii săi, fără să aibă speranţe de împăcare...
Maria este căsătorită de 18 ani cu un maghiar. Au 3 copii mari. Soacra ei doreşte să aibă o noră maghiară. Pentru a-şi împlini visul, s-a dus la o vrăjitoare. Consecinţele sunt strigătoare la cer : soţul Mariei şi-a luat o amantă unguroaică, în vârstă de 20 ani, pe care o plimbă cu mândrie în tot oraşul. Nu mai locuieşte cu soţia şi copiii săi, iar certificatul de căsătorie l-a ascuns, ca nu cumva nenorocita de nevastă să intenteze divorţ. Sare cu pumnii la ea când o prinde rugându-se în faţa icoanei. În casă pocnesc uşile din senin, mobila trosneşte jalnic, copiii sunt bolnavi mereu, iar Maria a fost dată afară de la serviciu...
Aurica a cumpărat, împreună cu soţul ei, o casă de la doi bătrâni. A apărut, ca din senin, un nepot, care i-a dat în judecată, având pretenţii de moştenitor. După un proces de 7 ani, au câştigat casa, dar au pierdut la SAFI toţi banii primiţi la nuntă, iar bărbatul s-a îmbolnăvit de cancer cerebral. Cineva le-a spus în mare taină că nepotul cu pricina s-a dus la o vrăjitoare...
Luiza s-a trezit, în urmă cu doi ani, că-i apar nişte negi mari şi urâţi pe faţă şi pe mâini. Nu i-au trecut cu nici un fel de tratament. Soţul o bate, o insultă, iar certurile se ţin lanţ. Ştie că amanta lui umbla pe la ţigănci...
În timp ce soţii Dumitrache erau la lucru în Italia, o vecină rea şi invidioasă, care se oferise să le ude florile, le-a făcut şi puţină “ordine” prin casă. La întoarcere, un sacou al bărbatului era murdar de ulei pe guler, pe salteaua din dormitor se aflau înfipte ace de cusut, le lipseau multe obiecte de îmbrăcăminte. Curând au început certuri, bătăi, bărbatul a plecat de acasă, lăsându-şi soţia cu cei doi copii, şocaţi de purtarea tatălui lor. A rămas şomeră, iar soţul ei a divorţat, fără să le asigure copiilor o pensie alimentară. Într-o noapte, s-a trezit îngrozită, simţind că o fiinţă nevazută, căreia îi simţea răsuflarea, îi imobilizase picioarele şi încerca să o sugrume...
Fiul Teodorei a refuzat să se însoare cu o prostituată, îndrăgostită foc de el. Parşiva s-a răzbunat, provocându-i moartea prin “făcături de ţigancă”. Tânărul s-a răsturnat cu un tractor pe care îl conducea, nu a avut nici o contuzie, dar a murit sufocat cu una din bucăţile de friptură pe care le înghiţise cu o jumătate de oră înainte...
Îndrăgostită subit de un poliţist care i-a anchetat soţul pentru comerţ ilegal, Dina a plătit o ţigancă bătrână pentru a-l face să o iubească şi el. Devenind dependentă de “uniformele” poliţiştilor, nenorocita visează zi şi noapte că face amor cu ei ...
Având un soţ infidel şi grosolan, Lili a urmat câteva şedinţe “pentru facerea de bine” la o vrăjitoare. Văzând că o costă din ce în ce mai mulţi bani, iar rezultatele “miraculoase” întârzie să apară, a renunţat să mai continue “întrevederile”. Ţiganca a ameninţat-o că o va face să vină în patru labe la ea, pentru a-i cere din nou ajutorul ...
O nevastă geloasă a confundat o femeie cinstită cu amanta soţului ei. Solicitând-o cu disperare pe “Spania”, a beneficiat din plin de procedurile “savante” ale acesteia : spargerea oului din care a scos o lipitoare, arderea unei grămăjoare cu hârtii de 100.000 lei, descântece pe o cruce mică de argint etc. Victima a decedat după câteva luni, în urma unui cancer galopant. La nici o lună, fratele acesteia s-a zdrobit mortal într-un accident de maşină. Peste alte două luni, mama lor de la ţară a murit, distrusă de durere. Nu a trecut anul şi nepotul ei cel mai drag s-a spânzurat ...
Soţia amantului Emiliei apelează periodic la serviciile unei vrăjitoare pentru a-şi recuceri soţul infidel. În decurs de câţiva ani, Emilia şi-a pierdut serviciul a scăpat ca prin minune de un cancer operat la timp, soţul ei a dat divorţ, iar unicul lor copil, fata ei adorată, s-a apucat de prostituţie, nereuşind să-şi păstreze un loc de muncă mai mult de câteva luni. Amândouă au devenit dependente de ghicitoare şi vrăjitoare, cutreierând toată ţara în căutarea a noi şi noi “făcătoare de bine”.
Neînţelegându-se bine cu soacra, amândouă fiind cam rele de gură, bătrâna a ameninţat-o pe Mia că “o va pune la punct, într-o zi”. Ajunsă la o vrăjitoare, aceasta i-a promis că îi va “linişti” nora. La scurtă vreme, soţul Miei a început să vină beat acasă. A devenit nervos şi agresiv, fără motive întemeiate. Fetiţa lor, scârbită de atmosfera din familie, şi-a căutat alinarea în fumat, alcool şi relaţii “deocheate” cu băieţi mai mari decât ea, lipsind prea des de la şcoală. Vigilentă, mama ei a bănuit că răul vine din direcţia soacrei. Şi-a dus fata la bisercă, rugând preotul să-i facă rugăciunile de alungare a Răului. Ajunse acasă, copila a început să ţipe că mirul de pe frunte o arde şi miroase urât. Dorind să se spele imediat pe faţă, Mia a oprit-o energic, explicându-i că nu mirul îi face rău, ci Diavolul , care nu vrea să-i părăsească trupul. S-a tăvălit pe podea câteva ore, a ţipat ca o nebună, apoi a adormit. A doua zi s-a dus liniştită la şcoală, ţigara şi băutura nu i-au mai plăcut, iar băieţilor obraznici le-a întors spatele...
< sus >
Inapetenţă de viaţă, depresii nervoase, coşmaruri frecvente.
Diminuarea capacităţii de discernământ între bine şi rău.
Slaba coordonare a propriilor acţiuni.
Diminuarea intuiţiei, a memoriei.
Comportamentul necontrolat, cu dese exagerări în gesturi şi acţiuni.
Dureri persistente în zona occipitală şi cea parietală a creierului.
Slăbirea vederii (împăienjenirea ochilor).
Dureri frecvente în zona stomacului şi a inimii.
Amorţeală, înţepături ca de cuţit, furnicături în mâini şi picioare.
Apariţia unor alergii, manifestate prin erupţii pe piele (urticarie, negi etc.).
Stări de greaţă, vomă, diareee.
Diminuarea capacităţii de a nutri sentimente pentru cei din jur.
Momente de pierdere a lucidităţii, când devine obsesivă dorinţa de a comite acte de agresiune.
Tendinţa de izolare faţă de familie şi ceilalţi membri ai societăţii.
Căderea în desfrâu, dorinţa de a trăi în murdărie, ţinuta neglijentă.
Lipsa autocontrolului în gândire.
Teama nelămurită, manifestată prin crize de nervi, refuzul de a ieşi pe stradă, refuzul apropierii de persoanele binevoitoare.
Nepăsarea faţă de tot ce se întâmplă în jur.
Refuzul de a respecta normele de conduită civilizată.
Dispreţul faţă de legile statului.
Dorinţa de a evada din realitatea cotidiană prin consumul de alcool, droguri, aberaţii sexuale.
Cel obsedat de ideea sinuciderii este pe cale de a comite cel mai mare păcat omenesc : curmarea propriei vieţi, adică lupta împotriva Creatorului care i-a dăruit-o.
< sus >
Dacă prezentaţi unele dintre simptomele menţionate mai sus, încercaţi, printr-un efort de concentrare mentală, să aflaţi cauzele răului pe care îl simţiţi şi să vă identificaţi agresorii. Pentru îndreptarea situaţiei puteţi acţiona pe mai multe căi. De exemplu :
Neînţelegerile dintre soţi, rude şi prieteni se pot soluţiona prin dialog civilizat, fără bârfă, ceartă, bătaie, vrăji, procese.
Lupta politică se poate desfăşura în condiţii paşnice, prin acţiuni acceptate de legile statului şi de regulile bunului-simţ.
Invidia, ura, minciuna, complotul pot fi înlocuite cu manifestări şi acţiuni pozitive, benefice pentru toată lumea, cum ar fi : admiraţia sinceră, prietenia, sinceritatea, colaborarea constructivă.
Dacă persoanele afectate de agresiunile psihice nu reuşesc să anihileze răul prin propriile eforturi, ar fi bine să se adreseze unor oameni capabili să le ajute. Mulţi medici, psihologi, preoţi, călugări, bioterapeuţi, clarvăzători, parapsihologi pot recunoaşte simptomele atacurilor psihice şi se încumetă să le contracareze. Îi avertizez pe cei aflaţi în suferinţă că, în afară de aceste persoane competente, droaia de şarlatani care îşi arogă “harul vindecător” este impresionant de mare. Ei sunt puternici prin insistenţa cu care îşi racolează victimele pentru a le stoarce de bani, furnizându-le informaţii eronate sau răuvoitoare. Cu ei vom avea de luptat şi în mileniul trei.
NINA PETRE
Anul 2000
< sus >
Clarvăzător NINA PETRE
SPIRITUS.ro