<  "Aham-sphurana" index

Renunţarea la sine (vairagya)

Selecţii din pag. 792-795

ramana maharshi

Î.: Prin ce diferă viveka [discernământ] de vairagya [renunţare la sine]?

B.: Simplul discernământ intelectual între real şi ireal nu este de mare folos. Irealul trebuie total respins. Adică, mintea trebuie să fie golită de orice înclinaţie de a-l căuta. Vasanas [tendinţele minţii] trebuie să fie arse până la anihilarea completă în focul vairagya; altfel renaşterea nu va fi evitată. Viveka se poate obţine prin intelectualizare şi contemplarea mentală a adevărului. Dar fără vairagya, nu se poate dobândi Jnana [cunoaşterea transcendentală].

***

Î.: Între summa-irutthal [fii liniştea naturală] şi vichara [investigaţia „Cine sunt eu?”] care este calea cea mai rapidă şi mai eficientă către Realizarea Sinelui?

B.: Când apar gândurile sau ori de câte ori te simţi moleşit, întreabă-te „Cine sunt eu?” ca să poţi reveni la starea de summa-irutthal; altfel rămâi aşa cum EŞTI, adică summa-iru [liniştea naturală]. Scopul efortului nostru de a rămâne în starea fără de efort.

Când summa-iru a devenit permanentă şi naturală, starea rezultată — în care există Conştiinţa Subiectivă întreţinută fără efort, fără gânduri şi fără moleşeală — se transformă automat în Jnana.

Ce înseamnă că cineva este în starea de summa-iru? Când mintea este complet scufundată în Strălucirea Inimii. Iar când nu mai este posibil ca mintea să iasă sau să părăsească Inima, se spune că persoana a atins Realizarea Sinelui.

Când tendinţele provenite din simţuri şi obiceiurile mentale nu au fost încă total distruse, Realizarea nu este posibilă. În cazul unor astfel de persoane, atunci când mintea se cufundă în Strălucirea Inimii, până la urmă este întotdeauna obligată să părăsească această poziţie; această scufundare temporară sau reversibilă este cunoscută ca aham-sphurti sau vritti-jnana.

Scufundarea care nu mai urcă niciodată este Eliberarea sau Sahaja-jnana [realizarea naturală a Sinelui]. Sahaja-jnana nu poate exista alături de vasanas. Starea de summa-iru este garantată atât în vritti-jnana, cât şi în Sahaja-jnana. Care este atunci diferenţa? În ambele, mintea este absorbită total în Inimă, numai că în vritti-jnana identitatea specifică a minţii este păstrată întreagă şi nevătămată. În schimb, în Sahaja-jnana mintea este total distrusă. Din acest motiv, în cazul în care vasanas [tendinţele mentale] încă zac adormite sub acoperişul Inimii, după un timp, experienţa vritti-jnana se pierde şi mintea începe să rătăcească din nou. În schimb, la acela care şi-a abandonat toate vasanas, vritti-jnana se va maturiza în Sahaja-jnana.

Vichara, investigaţia „Cine sunt eu?” este un instrument cu care să te retragi în starea de summa-iru, ca să te scuturi de gânduri şi să alungi moleşeala: acestea sunt esenţiale dacă vrei să scapi de minte. Vichara este un instrument blând, sigur şi eficient pentru a împinge mintea înapoi în starea sa naturală de summa-iru. Summa-iru este drumul spre Jnana. Iar vichara este calea spre summa-iru.

Î.: Ce este svapna-sakshat-kara [realizare în vis]? L-am auzit pe Bhagavan vorbind despre asta săptămâna trecută, dar nu am înţeles ce spunea.

B.: Unii se păcălesc atât pe ei înşişi, cât şi pe alţii, crezându-se nişte Jnani. Ei îşi imaginează în mod fals că ar fi Jnani – într-atât de puternic, încât chiar cred sincer că ar fi Jnani. Un autentic Jnani nu poate spune niciodată: „Sunt un Jnani”. Căci ce a mai rămas în el care să ridice acea pretenţie?! Credinţa că ai fi una sau alta implică existenţa unui „eu” care păstrează acea credinţă. Cei care gândesc arogant: „Eu sunt Brahman şi, prin urmare, am dreptul să fac exact ce vreau”, s-au rătăcit deja foarte departe de calea iluminării. O minte care s-a lăfăit în bezna vanităţii se va opune încercărilor de a o aduce pe calea către mântuire. N-ai auzit proverbul: „Cineva care se preface că doarme nu poate fi trezit niciodată”?!

Î.: Este greşit să cred că eu sunt Sinele?

B.: Este oare Sinele cel care se crede a fi Sinele?! Dacă nu, cine este impostorul sau dublura care, nefiind Sinele, se preface a fi Sinele sau îşi imaginează că este Sinele sau crede că este Sinele? Sinele este Absolutul Impersonal. Nu se pune problema ca El să creadă sau să nu creadă ceva. Aşadar, Sinele nu crede, nu îşi imaginează şi nu pretinde niciodată. Din acest motiv, cel ce crede în orice nu poate fi Sinele.

Spui că crezi că eşti Sinele. Dar acel „tu” care crede ceva nu poate fi Sinele. Deci cine eşti tu, cel care te crezi în mod fals a fi Sinele? Aham-brahmasmi [afirmaţia vedantică „Eu sunt Brahman”] nu înseamnă că ego-ul ar fi Sinele. Înseamnă doar că, în ceea ce-l priveşte pe Jnani, Sinele este acelaşi cu Parabrahman [Supremul Absolut]. Mahavakyas [marile afirmaţii din Upanishade] sunt valabile numai după ce ego-ul a fost complet îndepărtat. Ele ar putea fi doar „potenţial adevărate” în ceea ce-l priveşte pe ajnani [omul ignorant].

Aham-brahmasmi înseamnă că adevăratul „Sine” este Parabrahman şi nimic altceva decât Parabrahman. Mahavakyas trebuie înţelese în adevăratul lor sens. Intenţia lor nu este ca ego-ul să pretindă statutul de Parabrahman, ci să-i amintească omului că există şi poate fi experimentat un Sine mai presus de măruntul ego şi că El este acelaşi cu Parabrahman sau Realitatea Absolută.

Scopul final al tuturor cărţilor sacre este acela de a-l ajuta pe aspirant să-şi aducă mintea înapoi la sursa ei, Inima. Care este scopul vieţii? Mukti. Ce este Mukti? Este cufundarea definitivă a minţii în Inimă, lăsând-o să piară acolo odată pentru totdeauna.

Î.: Sunt deseori influenţat de numeroasele distrageri tentante pe care mi le oferă lumea.

B.: Lumea nu este altceva decât informaţie produsă de percepţiile senzoriale – adică nu este obiectivă. Informaţia senzorială nu are o origine externă. Cosmosul este doar proiectat de propria ta minte.

***

Î.: Al treilea ochi este ajna-chakra. Am dreptate?

B.: Al treilea ochi este acea sursă de lumină care luminează ceilalţi doi ochi şi îi ajută să vadă. Lumina din Inimă este captată de tendinţele senzoriale şi tiparele mentale, dând naştere fenomenului de reflexie care este denumit „minte”.

Aerul suflat printr-un flaut este acelaşi, dar instrumentul produce multe sunete distincte în funcţie de găurile care sunt acoperite sau lăsate neacoperite. Tot aşa, acest fenomen de reflexie poate produce multe personalităţi diferite, în funcţie de natura acelor impurităţi care captează lumina lui Mahat [Supremul] şi apoi o reflectă.

Mahat este pură Conştiinţă şi nimic altceva; sursa lui este Inima care străluceşte de la sine. Dacă am compara Sinele cu soarele, Mahat ar putea fi comparat cu o rază de lumină ieşind din soare. Al treilea ochi este punctul infinitezimal în care lumina Mahat-ului este captată de trăsăturile de personalitate individuale, ceea ce duce la apariţia a ceea ce denumim drept „minte”.

Deşi este adevărat că acest punct nu are nicio manifestare spaţio-temporală, el ne atrage atenţia când mintea este în starea de sphurana [licărire a Sinelui] şi atunci îl percepem ca fiind în partea dreaptă a pieptului, la două degete înspre dreapta faţă de mijloc.

Totuşi, acestea sunt adevărate doar din punctul de vedere al omului obişnuit. Însă când mintea este dizolvată în focul pârjolitor al Jnanei, corpul este şi el pierdut irevocabil; şi atunci chestiunea amplasării celui de-al treilea ochi nu se poate ivi.

Î.: Cum se deschide acest al treilea ochi?

B.: Curăţând conştiinţa de tot conţinutul său şi făcând-o să strălucească de la sine, asta echivalează cu deschiderea celui de-al treilea ochi.

Î.: Cum se face asta?

B.: Eliminând toate vrittis [turbioane] ale minţii. Celelalte vrittis sunt doar modificări ale lui aham-vritti [gândul de eu]. Dacă aham-vritti este ucis, munca noastră s-a terminat.

Î: Cum să ucidem acest aham-vritti [gândul de eu]?

B.: Descoperind [nu intelectual, ci factual] că însuşi eul care descoperă nu există.

Î.: Practic, ce să fac?

B.: Întreabă-te „Cine sunt eu?”

***

Î.: Care este calea care duce la Eliberare?

B.: Cufundarea totală, permanentă, fără efort şi involuntar, a minţii în Strălucirea Inimii.

Î.: Ce este Eliberarea?

B.: Din punctul de vedere comun, se poate spune că este eliberarea din samsara. Dar adevărul este că nu există nici robie, nici eliberare. Ceea-ce-este există şi continuă să existe mereu. Ceea ce nu este, niciodată nu ar putea fi.

Î.: Dar se poate oare nega că samsara sau ajnana pare reală celor care o trăiesc ca atare?!

B.: În primul rând şi cel mai important, întreabă-te cine este experimentatorul. După ce aflăm răspunsul la această întrebare, ne vom ocupa atunci de alte întrebări, dacă va mai fi necesar.

***

< Sus >

 traducere de Răzvan A. Petre,
5 februarie 2024