<  "Aham-sphurana" index

Destinul

Selecţii din pag. 1412-1414, 495-496

„Orice este destinat să nu se întâmple nu se va întâmpla, oricât ai încerca. Orice este destinat să se întâmple, se va întâmpla, orice ai face pentru a-l împiedica. Asta e sigur. Prin urmare, cel mai bine este să taci.”

ramana maharshi

Pag. 1412-1414

Î.: Este adevărat că Bhagavan a spus: „Dacă un om este menit să nu-şi Realizeze Sinele, nu-l va Realiza, oricâte sfaturi i s-ar oferi, pe care ar trebui doar să le pună în practică. Pe de altă parte, dacă un om are în destin să-şi Realizeze Sinele, indiferent de ce obstacol îi este pus în cale, acela îşi va Realiza Sinele.”?

B.: Afirmaţia este corectă.

Î.: Atunci, la ce bun să depui eforturi pentru a Realiza Sinele?

B.: Îţi permiţi luxul să crezi că nu vei realiza Sinele ?

Î.: Mă bazez pe opinia comună că este puţin probabil să se întâmple lucrurile improbabile.

B.: Pe de altă parte, ele se întâmplă tot timpul.

Î.: Dacă Atman a decis deja să-mi interzică Realizarea Sinelui, în ciuda eforturilor mele cele mai sincere, ce rost are să mă străduiesc a-mi Realiza Sinele?

B.: A venit Atman să-ţi spună că a luat această decizie?! Propriul tău ego este cel care fabrică în mod distructiv astfel de chestiuni inutile şi apoi îţi bombardează mintea cu ele, ca să te distragă şi să nu te mai străduieşti a Realiza Sinele.

Pentru a se asigura că nu va fi distrus, ego-ul ar putea inventa tot felul de scuze pentru a te ţine departe de practică; nu crede în aceste idei înşelătoare puse la cale de ego. Continuă-ţi necontenit eforturile perseverente de a Realiza şi, într-o zi, Sinele se va revela.

Nu te simţi niciodată descurajat că nu progresezi. Sinele – deşi este deja prezent – nu poate fi Realizat peste noapte.

Î.: Am multe probleme la birou şi acasă, care nu mă vor lăsa să mă concentrez pe căutarea Sinelui.

B.: Singura problemă este că vezi aici o problemă. Tot gândindu-te la problemă, ea devine din ce în ce mai mare. În cele din urmă, scapă de sub control şi te înnebuneşte. De ce? Pentru că îi acorzi atenţie, tot făcându-ţi griji din cauza ei.

Î.: Ignorarea unei probleme nu este o modalitate de a o rezolva.

B.: Dar nici să te tot gândeşti la ea.

Î.: Ceea ce spune Bhagavan nu are sens pentru mine. Dacă o problemă trebuie rezolvată, trebuie găsită o soluţie. Fără să mă gândesc, fără să analizez problema, cum i-aş putea găsi soluţia?

B.: Studiază cu atenţie problema împreună cu contextul. Odată ce-ai făcut-o, menţine mintea tăcută în Strălucirea Inimii. Soluţia va ieşi la iveală în minte într-o clipită – nepoftită, de la sine.

Î: Bhagavan vorbeşte serios?

B.: Încearcă şi vezi. Un astfel de fenomen nu poate fi explicat sau înţeles teoretic – trebuie experimentat direct.

Î.: Va funcţiona această abordare, scuzaţi-mă, nebună de rezolvare a problemelor pentru toţi oamenii şi pentru toate problemele?

B.: Funcţionează indiferent de problemă. Dar are nevoie de o minte complet scufundată în Inimă şi care nu are niciun chef să iasă de acolo.

Î.: Atunci s-ar putea să nu funcţioneze pentru omul obişnuit.

B.: Oamenii se agită toată viaţa, încercând să „facă” ceva. Numai cel care a văzut deşertăciunea lui „a face” recunoaşte valoarea „non-acţiunii”; până atunci, el credea că „a face” este un lucru virtuos şi corect, iar „a nu face” înseamnă indolenţă şi ineficienţă. Ar fi greşit să presupunem că „non-acţiunea” încurajează cultul plăcerii, hedonismul.

Este o diferenţă între a nu face nimic şi a nu mai exista cineva care să facă ceva. Pentru sufletul Eliberat, efortul şi voinţa sunt imposibile, deşi s-ar putea să-i vedeţi corpul mişcându-se şi făcând diverse lucruri.

Î.: Este rămânerea în pasivitate soluţia la problema Realizării?

B.: A rămâne inactiv nu este acelaşi lucru cu a ţine corpul nemişcat şi permiţând gândurilor să facă tărăboi. Mintea trebuie să stea fără gânduri şi fără să adoarmă, dar nu prin efort şi nici prin voinţă. Doar asta este adevărata pasivitate [summa-iru].

Î.: Nici nu-mi pot imagina o asemenea stare.

B.: Starea de summa-iru nu poate fi concepută sau imaginată de către minte. Tot ceea ce este posibil este să FII astfel. Nu o poţi atinge prin efort sau prin dorinţă; dimpotrivă, absenţa totală a efortului şi a voinţei dezvăluie că nu ai fost niciodată altfel. Toată râvna noastră are ca ţel doar de a deveni perfect relaxaţi.

Î.: Se spune că iubirea altruistă pentru semeni duce la liberarea de samsara. E adevărat?

B.: Acţiunea făcută fără ideea că tu eşti făptuitorul ajută la purificarea minţii.

***

Pag. 495-496

Î.: Potrivit lui Bhagavan, predestinarea este inevitabilă şi absolut fără echivoc. Această declaraţie pare a fi extrem de descurajatoare pentru căutătorii Adevărului. Dacă ceea ce este destinat să se întâmple se va întâmpla oricum, ce rost are să urmezi orice practică? S-ar putea să fiu predestinat, pur şi simplu, să nu ajung deloc la Realizare.

B.: Ştii tu ce îţi rezervă destinul?! Poţi ştii dinainte?!

Î.: Nu.

B.: [zâmbind] Atunci continuă-ţi practica.

Î.: Dar la ce foloseşte practica, dacă sunt predestinat să nu Realizez?

B.: Dacă se va dovedi a fi inutilă, atunci aşa să fie. Ce contează? Oricum, efortul este depus doar de ego, care este ab-initio inexistent sau fictiv. Ceea ce este Real nu face niciun efort. Când în sfârşit vei Realiza, mai ales atunci, vei caracteriza tot acest efort [despre care vorbeşti] ca fiind o evidentă irosire, căci atunci vei pricepe că ai cheltuit atâta amar de efort doar pentru a descoperi cea mai naturală şi mai simplă stare! Abia atunci vei înţelege cât de ridicolă este ideea de practică.

Î.: Deci, potrivit lui Bhagavan, în esenţă, existenţa iluzorie a ego-ului este, per ansamblu, doar o irosire absolută?

B.: Da. Dar nu lua de bune cuvintele lui Bhagavan. Tot ceea ce se poate face este să de-realizezi non-Sinele. Constată acest adevăr pe cont propriu, bazându-te exclusiv pe propria ta percepţie intuitivă. De ce să depinzi de părerea altora? Opiniile altora vin şi se duc.

Î.: Dar am încredere în cuvintele lui Bhagavan.

B.: Doar propria experienţă îţi poate dezvălui Adevărul. Ca să vezi lumina Adevărului interior este nevoie să-ţi deschizi ochiul înţelepciunii. Alţii doar îţi pot arăta calea. Poţi duce calul la iaz, dar nu-l poţi forţa să bea apă...

Î.: Credinţa în cuvintele Guru-lui este suficientă pentru a duce la Eliberare, spun cărţile.

B.: Da, dar trebuie să şi faci ce spun ele. Poate Graţia Guru-lui să ţină loc de propriul nostru efort?! Unii se îmbată cu ideea că, orice ar fi, are grijă Gurul de ei. Şi devin indolenţi. Se folosesc de Guru ca de o scuză pentru a nu face niciun efort. Unii cred că, atunci când va sosi timpul, Gurul Însuşi îi va chema şi le va oferi Realizarea pe farfurie. Gurul nu-ţi poate băga Realizarea în gură cu lingura. Ţi-am arătat calea. Depinde de tine să faci restul.

Î.: Dar eu sunt o creatură slabă...

B.: Nu. Slăbiciunea este doar o idee sau un gând. Swami Vivekananda a spus:

«După cum crezi că eşti, aşa vei fi. Dacă te crezi slab, slab vei fi; dacă te crezi puternic, puternic vei fi.»

Aşadar, dacă nu gândeşti nimic, ego-ul tău se va reduce la nimic.

Oamenii vor să se creadă slabi tocmai ca să fie indolenţi. Această pretinsă slăbiciune este folosită ca scuză pentru a rămâne inactivi. Lenea este antiteza liniştii. Lenevia înseamnă somn sau torpoare. Liniştea este vigilenţă nemişcată.

Cine a spus că eşti slab?! Adevărul este că nu-ţi dai seama niciodată cât de puternic eşti până când nu ţi-a fost luată opţiunea de a fi slab. Când nu ţi se mai permite să-ţi imaginezi că eşti slab, nu mai poţi FI decât puternic. Luptă nebuneşte până când dai de Lumina dinăuntru. Sri Ramakrishna a spus:

«Cetatea Împărăţiei lui Dumnezeu trebuie să fie cucerită prin asalt.»

< Sus >

 traducere de Răzvan A. Petre,
11 februarie 2024