<  "Aham-sphurana" index

Conştiinţa şi corpul

Selecţii din pag. 788-790, 401-402

ramana maharshi

Pag. 788-790

Î.: După ce investighez „Cine sunt eu?”, constat că apare un gol. Ce fac apoi?

B.: Existai sau nu existai în timp ce era prezent acel gol?! Îţi aminteşti acum că ai experimentat ceva în acel moment doar pentru că existai atunci. Este corect?

Î.: Da.

B.: Deci, golul vine şi pleacă, dar TU EŞTI întotdeauna. Pentru TINE nu există nici venire, nici plecare. TU eşti acum aşa cum ai fost întotdeauna şi vei FI mereu aşa cum eşti acum. Există vreo schimbare în TINE, care eşti unul şi acelaşi cu lumina fiinţei Sinelui?! Nu. Deci, ţine-te de acest TU şi nu te lăsa influenţat de chestiuni efemere. Fenomenele apar şi dispar. Nu te preocupa de ceea ce are un început şi un sfârşit. Ţine-te de ceea ce este neschimbător şi absolut, chiar şi în ceea ce este schimbător şi relativ. Altfel spus, rămâi Ceea-ce-ESTE şi toate problemele tale s-au terminat.

Î.: Este nevoie de efort pentru a rămâne fără gânduri.

B.: La început, da. Dar pe măsură ce exersezi din ce în ce mai mult, vei descoperi că starea fără gânduri este cea naturală şi starea în care există gânduri este una nenaturală. Orice am exersa, ea devine dispoziţia minţii. Noi stabilim care ar trebui să fie dispoziţia minţii.

Î.: Dar se spune că totul este predestinat.

B.: Liberul-arbitru e tare pe poziţie împreună cu individualitatea şi este la fel de real ca ego-ul. Cât timp dăinuieşte ego-ul, e prezent şi liberul-arbitru.

***

Î.: Care este relaţia dintre conştiinţa corporală şi conştiinţa Sinelui?

B.: Ceea ce EXISTĂ este doar Conştiinţă. Deoarece Conştiinţa nu este diferită de conştiinţa personală, este cunoscută sub denumirea de conştiinţa Sinelui. Conştiinţă + limitări = conştiinţă condiţionată. De exemplu, conştiinţa + “Eu sunt corpul” = conştiinţa corporală. În Conştiinţă nu există variaţie. Modificările au loc numai în limitări.

Fierul încins poate fi modelat în orice formă doreşti. Ce se schimbă? Există vreo schimbare în focul care conferă maleabilitate fierului?

Un alt exemplu este cel al actorilor care joacă pe o scenă. Există un reflector care luminează scena pentru ca publicul să o vadă; fără lumina acestuia nu se poate vedea nicio piesă; lumina de la reflector străluceşte înainte de începerea piesei şi continuă în timpul ei şi după final. Multe piese de teatru sunt interpretate una după alta, dar cu reflectorul nu se întâmplă nimic; continuă să radieze lumină.

Î.: Ce sunt eu? Un actor în piesă sau reflectorul?

B.: De ce să mă întrebi pe mine? Află singur!

***

Î.: Simt teamă când intru în prezenţa lui Bhagavan. De ce?

B.: [râzând] Pare el atât de înspăimântător?

Î.: Spun adevărul. Care este motivul fricii mele? Vă rog să-mi spuneţi.

B.: Oamenii se tem să piardă cunoaşterea obiectivă, deoarece cred că, dacă se pierde tot ce este material, se vor pierde şi ei. Dar gândeşte-te la starea de somn profund; în această stare EŞTI; nu mai există nimic altceva. Oare nu exişti atunci?! Te simţi nefericit pentru că totul este pierdut?! Nu: dimpotrivă, eşti foarte mulţumit şi fericit. Aşadar, care-i concluzia? Acumulările exterioare nu-ţi aduc bucurie, ci nefericire. Stai departe de ele şi rămâi fericit. Atunci nu va mai exista niciun motiv de teamă.

Oamenii vor „pacea minţii” de la Bhagavan. Oare Bhagavan vinde pacea minţii cu 4 lei kilogramul? Termenul de „pace a minţii” este o expresie înşelătoare, oximoronică. Atâta timp cât există minte, nu poate exista pace. Renunţă la minte şi fii pe pace!

***

Î.: Cum să scap de ataşamentul faţă de corp?

B.: Reflectează asupra faptului inevitabil că el va pieri într-o zi. Ne naştem între fecale şi urină.[ „Inter faeces et urinam nascimur.” O expresie latină atribuită unuia dintre părinţii bisericii timpurii] Deci, de ce să îngăduim ataşamentul faţă de acest corp alcătuit din substanţe potenţial putrede? Corpul nu eşti Tu. Tu eşti Ceea-ce-ESTE.

Î.: Atunci cum am căpătat acest corp – şi de ce?

B.: Corpul este cu totul inocent. Nu el este vinovatul. Oare zice el: „Iată-mă! Eu sunt corpul tău; Eu sunt tu.”?! A spus asta măcar o dată?! Nu. Noi suntem cei care ne confundăm cu corpul. Ne considerăm corpul şi credem că suferim atunci când el simte durere. Durerea şi plăcerea sunt ambele imaginare. Trupul este deja un cadavru. Poate el spune: „Simt durere” sau „Experimentez plăcere”?!

Senzaţia de „eu” nu este nici pe departe legată de ceva fizic. Fiind de natura Conştiinţei, ea emană doar din Sine. Deci, cu adevărat, nu există un corp decât pentru minte.

***

Pag. 401-402

Î.: Deci, gândul „Am un corp” este responsabil pentru crearea impresiei false că am un corp, în timp ce, de fapt, nu am niciunul. Am dreptate?

B.: Da.

Î.: În acest caz, dacă mă gândesc „Nu am corp”, corpul ar trebui să dispară; dar nu dispare. De ce?

B.: Concentrarea intensă la dispariţia corpului îl poate face să dispară; dar dobândirea unor astfel de siddhis [puteri paranormale] inutile nu este obiectivul nostru. Ţi s-a cerut să elimini ideea „Am un corp” şi apoi să păstrezi tăcere. În schimb, tu elimini acea idee şi în locul ei introduci ideea „Nu am niciun corp”. Jnana este dispariţia tuturor ideilor. Până şi „toate ideile trebuie să dispară” este tot o idee. Evită chiar şi această idee şi păstrează tăcerea.

Î.: Cum va decurge viaţa zilnică în absenţa gândurilor?

B.: De multe ori, mai bine decât decurge acum.

Î.: Ne putem mişca sau vorbi fără să ne gândim?

B.: Odată ce ego-ul este ars în creuzetul Jnanei, toate acţiunile devin automate.

Î.: Acesta este punctul de vedere al unui Jnani. Dar se poate aplica unui ajnani?

B.: Nu mai împărţi în Jnanis şi ajnanis. Păstrează tăcerea şi vezi dacă acţiunile corpului tău nu sunt cumva ghidate în mod spontan de o Putere Superioară misterioasă.

Î.: Se poate avea încredere că Puterea Superioară acţionează întotdeauna conform interesului meu?

B.: Întotdeauna face ceea ce trebuie. Ceea ce face poate să coincidă sau nu cu viziunea ta asupra lumii şi cu preferinţele tale despre cum ar trebui să se desfăşoare lucrurile. Acţiunile Ei pot chiar să pară neînţelepte în opinia ta. Ceea ce ar trebui să faci este să închizi ochiul judecăţii odată pentru totdeauna şi să deschizi ochiul înţelepciunii odată pentru totdeauna. Lasă Maestrul să aibă grijă de trup şi de împrejurările, favorabile sau nefavorabile, în care acesta e menit să trăiască. Rămâi permanent scufundat în Inimă şi pierde-te acolo. Atunci nu va mai conta dacă trupul este udat de ploaie sau ars de soare sau îngropat în măruntaiele pământului; rămâi neafectat, irevocabil şi iremediabil pierdut în Pacea supremă, necunoscând nimic altceva.

Î.: Numai un Jnani poate fi atât de indiferent faţă de corp.

B.: Fii un Jnani, atunci!

Î.: Dar se spune că este cea mai grea dintre toate realizările.

B.: Pe de altă parte, este starea ta naturală dintotdeauna.

Î.: Dacă este aşa, de ce nu sunt conştient de asta?

B.: Pentru că gândeşti că nu eşti.

Î.: Cum să remediez problema?

B.: Nu mai gândi.

Î.: Asta cum se face?

B.: De fiecare dată când apare un gând, întreabă-te: „Cui i-a apărut acest gând?” şi apoi readu-ţi mintea la originea ei, care este starea primordială de Conştiinţă Subiectivă, susţinută fără efort şi involuntar.

Î.: Gândul „Cui i-a apărut acest gând?” este tot un gând.

B.: Băţul cu care se aţâţă un rug aprins – care-i soarta lui?

Î.: În general, este şi el aruncat în rug la final.

B.: Exact.

< Sus >

 traducere de Răzvan A. Petre,
13 februarie 2024