<  "Aham-sphurana" index

Scopul vieţii

Selecţii din pag. 416-417, 1414-1416

ramana maharshi

Pag. 416-417

Î.: Care este scopul vieţii?

B.: Este să descoperi răspunsul corect la această întrebare.

Î.: Care este răspunsul corect?

B.: Viaţa.

Î.:Nu înţeleg.

B.: Viaţa nu se întreabă de propriul scop. Nu are întrebări de pus. Nu are plângeri de făcut. Nu are obiecţii de ridicat. Prin urmare, este în Pace eternă.

Ţie, pe de altă parte, se pare că-ţi lipseşte Pacea; evident, de aceea pui astfel de întrebări. Deci, dacă nu te vei mai separa de Viaţă, nu vor mai apărea întrebări despre Viaţă sau despre orice altceva, care să te arunce în mocirla neplăcută a zarvei şi îngrijorării lăuntrice. Astfel, vei rămâne în Pace.

Aşadar, scopul vieţii este să-ţi topeşti viaţa ta în Viaţă, pentru ca să nu mai fi necăjit de astfel de întrebări chinuitoare. Atunci vei rămâne ca Viaţa sau Pacea însăşi. Prin urmare, scopul vieţii este Viaţa.

Î.: Găsesc cuvintele lui Bhagvan cam enigmatice.

B.: Fă o plimbare în jurul Dealului [Arunachala] în seara asta. Vei găsi liniştea pe care o cauţi.

Î.: Voi proceda conform recomandărilor. Este acest Deal Dumnezeu? [N.tr. – Arunachala este considerat unul din cei cinci munţi sacri ai Indiei]

B.: Da.

Î.: Nu este totul Dumnezeu?

B.: Toate părţile corpului tău sunt formate – în mod egal – din elementele oxigen, carbon, hidrogen şi azot. Dar poţi folosi anusul pentru a mânca şi gura pentru excreţie?

Î.: [râde impertinent] Până acum nu am încercat propunerea asta inedită... Deci acest munte joacă un rol special în destinul spiritual al omenirii?

B.: Fără îndoială.

Î.: Acest munte dăruieşte Jnana celor care se gândesc la El chiar şi o singură dată?

B.: Cel puţin, într-un final, dacă nu mai devreme.

Î.: Care este legământul care trebuie urmat pentru a câştiga Jnana-siddhi [puterea cunoaşterii transcendentale] de la acest munte?

B.: Totalul abandon de sine.

Î.: Care înseamnă ce?

B.: Încetează complet să te mai îngrijorezi de orice. Fie ce-o fi. Ce-o să vină, las’ să vină. Ce se duce, las’ să plece. Vezi ce rămâne.

Î.: De fapt, îmi cereţi să-mi abandonez viaţa, domnule.

B.: Da. «Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; iar cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.»

Î.: [din nou, cu acelaşi râs insolent] Pot să ştiu de ce aş vrea să-mi pierd viaţa de dragul dv.? Îl asigur pe Bhagavan că sunt în deplinătatea facultăţile mele mentale, în ciuda faptului că am venit aici.

B.: Cel care vrea Nemurirea trebuie să piară.

Î.: Atunci care mai e rostul Nemuririi?

B.: Nemurirea este deja nemuritoare. Mortalitatea ta este obstacolul în calea Realizării nemuririi. Ucide acea mortalitate şi nemurirea străluceşte de la sine.

Î.: Cum să fac asta?

B.: Pune întrebarea „Cine sunt eu?”. Nu e important cum o rosteşti sau o mentalizezi. Tu spui „eu sunt”. Află cine „este”. Găseşte sursa gândirii. Rămâi acolo odată pentru totdeauna.

***

Pag. 1414

Î.: De ce permite Dumnezeu ticăloşilor şi perverşilor să existe în lume? El este atotputernic, nu-i aşa? Oare n-ar trebui El să scape de astfel de persoane printr-o singur gest?!

B.: Binele şi răul sunt termeni relativi.

Î.: Cunosc acest argument; este mereu folosit de filozofi pentru a răspunde la întrebarea de ce Dumnezeu permite să existe răul în lume. Dar unele persoane sunt absolut odioase. Poate nega Bhagavan acest fapt?

B.: Lasă-L pe Dumnezeu să aibă grijă de creaţia Sa. Ocupă-te de tine în primul rând. Numai răul poate vedea răul. Tu eşti perfect?! Cel care este El Însuşi perfect vede perfecţiune şi numai perfecţiune peste tot. Cel care vede imperfecţiunea o vede doar pentru că el însuşi este imperfect.

Swami Vivekananda a spus: «Cum ai putea vedea răul în afara ta, dacă n-ar fi în interiorul tău?».

Pentru Jnani, lumea debordează de perfecţiune pretutindeni; El nu poate vedea decât perfecţiunea. Prin urmare, ţine minte: Pretutindeni, în toate şi întotdeauna, TOTUL ESTE BINE.

Î.: Care este scopul vieţii?

B.: Scopul este să-ţi pui această întrebare şi să afli singur răspunsul.

Î.: Dar care este răspunsul la întrebare? Îmi recunosc neputinţa de a găsi singur răspunsul. Prin urmare, vă cer ajutorul.

B.: Ideea că ar exista „cineva” care trăieşte o „viaţă” a sa este iluzorie, falsă şi greşită. Viaţa, care înseamnă Conştienţa Absolută, nu poate căuta şi nici nu caută motivul propriei Sale existenţe. Nu există nimic separat de Viaţă, astfel încât un astfel de element „autonom” să ridice această problemă. Deci, întrebarea nu se poate ivi deloc.

Adevărata Viaţă nu are şi nu poate avea vreun scop sau obiectiv; este Fericire fără efort şi fără voinţă. Dar ceea ce, în mod evident, înţelegi prin „viaţă” este viaţa ta. Mă întrebi de motivul existenţei tale trupeşti, imaginându-ţi că tu ai fi trupul. De fapt, fiindcă te identifici cu corpul care s-a născut, mă întrebi de ce te-ai născut „tu”. Dar este corpul acest „tu”? Întreabă oare corpul: „Scuzaţi-mă, domnule amabil, vă rog să-mi spuneţi de ce exist şi de ce m-am născut?”?! Nu. Atunci, cine pune întrebarea?

Î: Bhagavan a transformat inteligent întrebarea mea iniţială în obişnuita sa „Cine sunt eu?”!

B.: Orice întrebare, dacă este analizată suficient de profund, se reduce la această interogaţie. Întrebi de scopul vieţii, pentru că ai impresia greşită că existenţa ta corporală ar fi reală. Întrebarea ta despre viaţă se referă la viaţa lumească sau la existenţa corporală, deoarece această întrebare nu poate apărea niciodată cu referire la Existenţa Absolută: căci cine ar fi acolo să întrebe ceva?!

Deci, întrebând care-i scopul vieţii tale, fără îndoială că întrebi de ce te-ai născut. Îmi spui: „M-am născut. Spune-mi de ce.” Iar eu îţi spun: „Nu te-ai născut niciodată. Tu eşti Cel Nenăscut. Înţelege asta.” Doar dacă naşterea ta ar fi avut loc într-adevăr, atunci ne-am fi întrebat de ce a avut loc.

Î.: Dar acest trup s-a născut! Este un fapt! Cum se poate nega?!

B.: Corpul şi Sinele nu sunt unul şi acelaşi lucru. Trupul s-a născut şi va pieri. Sinele nu s-a născut niciodată, nu se schimbă şi nu piere niciodată.

Î.: Care este dovada că nu sunt acest corp? Când merg sub soarele fierbinte, simt căldura pe pielea mea, nu pe a altcuiva. Când înot într-un râu, simt umezeala şi răceala apei pe pielea mea, nu pe a altcuiva. Atunci cum aş putea spune că acest trup nu sunt eu?! Nu sună aiurea să spun aşa ceva?!

B.: Este posibil să ai senzaţii similare şi în visele tale. Oare asta înseamnă că visele tale sunt reale?!

Î.: Atunci este lumea un simplu vis?

B.: Fără îndoială.

Î.: Dar eşti aici! Înseamnă că visăm amândoi acelaşi vis? Nu este oare o coincidenţă cam mare că atâţia oameni din această lume visează exact aceeaşi lume – acelaşi soare, aceeaşi lună, acelaşi Tiruvannamalai, acelaşi Bhagavan etc.?

B.: Totul, inclusiv ceilalţi oameni de care aminteşti, este propria Ta creaţie mentală. Acesta este propriul tău vis, de la un capăt la altul.

Î.: Inclusiv Bhagavan care-mi spune asta acum?

B.: Absolut.

Î.: Ce dovezi m-ar putea face să cred în această explicaţie?

B.: Ţi s-a cerut să crezi în ceva? Păstrează o minte deschisă. Simpla acceptare că se poate ca totul să fie ireal sau un vis este suficientă pentru a te face să vezi Adevărul în cele din urmă. Este nevoie de un mare efort mental pentru a percepe că există o lume. Când orice posibilitate de un asemenea efort va dispărea complet, nu va mai rămâne nicio lume. Atunci este Realizat Sinele.

***

< Sus >

 traducere de Răzvan A. Petre,
14 februarie 2024