<  "Aham-sphurana" index

Răspunsul stă în întrebare

Selecţii din pag. 468-470

ramana maharshi

Î: Învăţătura dv. este aceeaşi cu cea a lui Sri Ramakrishna?

B.: Absolut.

Î.: Dacă Adevărul este că Eu-sunt-Dumnezeu, asta nu seamănă a aroganţă?

B.: Nu înseamnă că tu – aşa cum te imaginezi că eşti – ai fi Dumnezeu. Ci înseamnă că Dumnezeu este adevăratul „Eu”.

Î.: Există un sine care e totuna cu personalitatea şi se ataşează de corp. El este cunoscut sub numele de minte. Apoi mai este Parabrahman [Fiinţa Supremă] menţionată în Vedanta, care este Esenţa Impersonală a omului. Care este sinele meu adevărat? Pot avea mai mult de un sine?

B.: Mintea este o fantomă. În Esenţa Impersonală, mintea nu se găseşte nicăieri.

Î.: Cum să ajung la Ea?

B.: Deja nu există nimeni care să ajungă la Ea. Prin urmare, nu are rost să vorbim de vreo ajungere. Recunoaşte-te învins şi lasă Lumina să strălucească. Capitulează ca minte şi străluceşte ca Sine.

Î.: Practic, care este metoda?

B.: Interogaţia „Cine sunt eu?”.

Î.: Dar şi această interogaţie se face numai cu mintea.

B.: Începe, fără îndoială, în minte. Se termină cu dispariţia minţii.

Bhagavan îi ceru lui Chadwick să-i citească în franceză „Cine sunt eu?”. Omul ascultă cu atenţie, înclinându-şi capul astfel încât urechea lui stângă să audă mai bine cuvintele lui Chadwick. Nu după mult timp, scoase din haină o mică trâmbiţă şi şi-o vârî în ureche, îndreptată către Chadwick. Bhagavan se uită la feţele surprinse din sală şi râse.

Î.: Cu ce autoritate afirmaţi că lumea este un vis? Adică, unde este dovada?

B.: Ai existat în somnul profund?

Î.: Da.

B.: Exişti acum?

Î.: Da.

B.: Şi care este diferenţa [în cele două stări]?

Î.: Nu sunt conştient de lume şi de trupul meu [în somn].

B.: A fi conştient de trup şi lume se numeşte visare. Fii inconştient de ele chiar acum. Aceasta este cu adevărat Jnana sau Realitatea. Numai aceasta este starea de Veghe adevărată.

Î.: Dar cum să numim această lume un „vis”?

B.: De ce nu?!

Î.: Sunt atât de mulţi oameni pe Pământ. Dacă este un vis, al cui vis ar fi?

B.: Al Tău.

Î.: Dar de ce să mă aleg pe mine în mod special? De exemplu, poate fi chiar visul amabilului domn Chadwick de aici.

B.: Numai Tu eşti aici.

Î.: Dar dumneata, domnule?

B.: Nu, nu sunt aici sau acolo. EU SUNT. Nu există nici aici, nici acolo, nici altundeva. EU SUNT CEEA CE ESTE.

Î.: Nu înţeleg.

B.: Dovezile produse de organele senzoriale sunt de natură pur mentală. Toată cunoştinţele despre multiplicitate sunt informaţii mentale fictive. Doar Fiinţa ta este Reală. Nu există nimic altceva.

Î.: Vreau dovezi.

B.: Dacă ţi se oferă dovezi, cum le vei putea admite?

Î.: Nu înţeleg.

B.: Dacă ţi se va oferi vreo dovadă, va consta doar în informaţii mentale.

Î.: Atunci, ce se poate crede a fi adevărat?

B.: Orice se crede este doar fals. Adevărul este doar Existenţă.

Î.: Cum să ating această Existenţă?

B.: Renunţând la ideea că ar fi ceva de atins şi la toate celelalte idei.

Î.: Practic, cum pot face asta?

B.: Întreabă-te „Cine sunt eu?”.

Î.: Repetarea silabelor sacre nu ar putea fi de ajutor? Oare incantaţiile sacre ale religiei tale nu deţin un fel de putere spirituală latentă? Prin deblocarea acestei energii nu am putea ajunge la starea de Iluminare?

B.: Ţi s-a prezentat metoda directă.

Î.: Celelalte sunt secundare sau ocolişuri?

B.: Da.

Î.: Un căutător al Iluminării trebuie să urmeze restricţii alimentare? Pot să mănânc carne de porc?

B.: Încearcă să trăieşti cu cereale şi fructe.

Î.: Interogaţia „Cine sunt eu?” se poate face doar în prezenţa dumneavoastră? Dacă o fac, să zicem, la Nantes, aş putea reuşi să mă iluminez? Este nevoie de prezenţa dv. fizică pentru a avea succes în practică?

B.: Mintea este cea care contează. Dacă mintea este menţinută constant introvertită, astfel de întrebări nici măcar nu pot apărea.

Î.: Este permisă închinarea sau chiar credinţa într-un Dumnezeu personal?

B.: Da.

Î.: Nu zădărniceşte progresul către Iluminare?

B.: Când devii suficient de copt, nu vei mai simţi că tu eşti cel care te rogi.

Î.: Filantropia este doar o distragere a atenţiei sau oamenii care suferă trebuie ajutaţi?

B.: Depinde de temperamentul şi psihicul individului.

Î.: Înţeleg. Dar în cazul meu?

B.: Când vezi suferinţă, ce gând îţi trece mai întâi prin minte?

Î.: „Mi-aş fi dorit ca Dumnezeu să fi creat o lume fără suferinţă.”

B.: Cei destinaţi să ajute gândesc imediat: „Să văd ce pot face aici...”.

Î.: Este nevoie să renunţ oficial la afilierea mea publică la „Templul La Rochelle”?

B.: Nu.

Î.: Câteodată mă sperii când sănătatea mi se înrăutăţeşte. Cum să nu mai am astfel de temeri?

B.: Ştii deja că acest trup vremelnic, format din elemente, va fi cu siguranţă distrus într-o zi. De ce să te vaiţi de ceea ce este inevitabil?!

Î.: Dar cum să ţin frica la distanţă?

B.: Neidentificând Sinele cu corpul sau mintea.

Î.: Şi cum să scap de această confuzie?

B.: Realizând mereu interogaţia „Cine sunt eu?”

***

< Sus >

 traducere de Răzvan A. Petre,
17 februarie 2024