<  "Aham-sphurana" index

Puterile paranormale ale unui Jnani

Selecţii din pag. 1418, 851, 628, 1416-1417, 968, 735-738

ramana maharshi de manhattan !?

Pag. 1418

Î.: Există siddhis [puteri paranormale] precum invizibilitatea corpului, levitaţia sau capacitatea de a zbura prin aer, impermeabilitatea trupului la foc etc.: aceste siddhis apar automat la un Jnani?

B.: Doar dacă asta este karma lui, altfel nu.

Î.: Bhagavan este omnipotent. Nu îşi va folosi el puterile nelimitate pentru a ajuta masele suferinde de oameni? Nu va prelua el un rol activ pentru a ghida omenirea pe calea potrivită de urmat – atât spirituală, cât şi de altă natură?

B.: De unde ştii că nu fac deja asta?

Î.: Dar Bhagavan nu a părăsit niciodată Tiruvannamalai din 1896. Alţi grei spirituali din India, cum ar fi Jiddu Krishnamurti şi Meher Baba, călătoresc în jurul lumii, încercând să ilumineze oamenii.

Maestrul zâmbi, dar nu spuse nimic.

***

Jnani nu e taumaturg

Pag. 851

Î.: Se spune că atunci când Sf. Alexandru din Bergamo era pe cale să fie decapitat, braţele călăului au paralizat în mod misterios, astfel încât sfântul a scăpat de acea soartă cruntă. Astfel de miracole se întâmplă prin Harul lui Dumnezeu sau se datorează puterilor oculte pe care le posedă sfântul în cauză?

B.: În ceea ce-l priveşte pe Jnani, el nu este conştient de faptul că ar avea vreo putere; toate evenimentele şi fenomenele din viaţa sa sunt în întregime rezultatul sau produsul secundar al Harului lui Dumnezeu; el nu are nicio voinţă sau dorinţă personală şi nu premeditează ceea ce urmează să se întâmple sau nu în viaţa sa. Oamenii spun că sfinţii săvârşesc tot felul de minuni; dar din punctul de vedere al sfântului însuşi nu are loc nicio minune sau, cu alte cuvinte, totul pare să se întâmple de la sine în mod miraculos. Jnani nu afirmă: „Eu fac miracole” sau „Eu sunt un taumaturg”. El nici măcar nu ştie că astfel de puteri se manifestă în el. În ceea ce-l priveşte, el este complet treaz în Sine şi la Sine, dar profund adormit la orice altceva.

[***]

Pag. 628

Bhagavan nu avea nevoie de niciun interpret. Atunci când Bhagavan discuta în engleză, acest lucru este indicat de mine în paranteze. Au existat şi cazuri în care nu era disponibil niciun interpret pentru o limbă caucaziană. Atunci maestrul o vorbea el însuşi, cu blândeţe, calm şi clar. De exemplu, conversaţia cu profesorul elveţian Hüber a avut loc direct în limba germană, fără ajutorul vreunui interpret. Inutil să mai spun că, în astfel de ocazii, ceea ce am notat este cert limitat la cât am putut înţelege. Iar când, în decembrie 1936, o doamnă Suzanne Sen a vizitat ashramul şi a schimbat câteva cuvinte cu maestrul în franceză, n-am priceput nimic şi a trebuit să mă bazez pe Chadwick pentru a-mi relata mai târziu despre ce vorbiseră.

[***]

Lumea chiar este un vis

Pag. 1416-1417

Î.: Are Bhagavan capacitatea de a-şi face corpul invizibil?

B.: Deja este invizibil.

Î.: Aiurea. Îl văd pe Bhagavan pe canapea, ca de obicei.

B.: Vorbeam din punctul meu de vedere.

Î.: Ochii lui Bhagavan nu văd corpul aşezat pe această canapea aici?

B.: Aceşti ochi nu-l pot vedea pe Bhagavan. Bhagavan este Adâncul de Dincolo.

Î.: Am auzit că siddha-purushas [sufletele perfecte] posedă capacitatea de a-şi face corpurile invizibile. De ce n-ar recunoaşte şi Bhagavan acest fapt?

B.:Un Jnana-siddha [iluminat perfect] nu are corp. Asta este experienţa lui.

Î.: Dar pot vedea că Bhagavan are un corp, care stă chiar în faţa mea, aici, pe această canapea.

B.: Acesta este punctul de vedere al privitorului.

Î.: Ce îi comunică intelectul lui Bhagavan când ochii îi văd corpul?

B.: Aceşti ochi pot fi deschişi, dar ei nu văd nimic.

Î.: Este din cauza unui defect de vedere?

B.: Nu. Ci datorită perfecţiunii vederii.

Î.: Cum poate un om cu ochii sănătoşi să-i ţină deschişi şi, totuşi, să nu vadă nimic?

B.: Un Jnani este ca un nou-născut. Ochii lui sunt deschişi. Totuşi nu vede nimic. Îşi mişcă mâinile şi picioarele şi zâmbeşte, dar totul se face inconştient.

Î.: Un adult de felul acesta ar fi diagnosticat cu retard mintal grav.

B.: Un Jnani este chiar mai grav decât retardat mintal: El este absent mintal.

Î.: Dar cum ar putea atunci Bhagavan să poarte această conversaţie cu mine? Pentru a formula cuvinte inteligibile şi a le rosti este nevoie de o minte.

B.: Se pare că o anumită putere animă acest corp şi înfăptuieşte ceea ce trebuie făcut. Jnani nu ştie nimic. Cunoaşterea relativă are nevoie de o minte; adică, pentru a înţelege sau a procesa informaţii, este necesară o minte.

Î.: Deci Bhagavan nu ştie că ia parte la această conversaţie?

B.: Nu există niciun Bhagavan independent de Sine care să ia parte sau să ştie ceva.

Î.: Nu înţeleg sensul acestor vorbe.

B.: Lumea şi întâmplările ei sunt Însuşi Sinele. Prin urmare, n-are cum să apară chestiunea dacă Sinele este conştient sau inconştient de ele.

Î.: Dar, de obicei, Bhagavan spune că lumea este un vis.

B.: Din punctul de vedere al omului obişnuit, cu siguranţă, lumea este un vis. Dar din punctul de vedere al unui Jnani, nu poate exista nimic ireal. Pentru El totul este Real: din simplul motiv că El este chiar totul.

***

Pag. 968

Î.: Cum se face că Jnanis sunt capabili să vadă ceea ce omul obişnuit nu poate vedea? Ce face posibile aceste abilităţi unice la un Jnani? Adică, în momentul Realizării, structura lor biologică suferă vreo transformare, în urma căreia ei dezvoltă percepţii extrasenzoriale, cum ar fi vederea în viitor, citirea gândurilor etc.?

B.: Jnani nu este limitat doar la momentul sau locul actual. Întregul cosmos vast şi dincolo de el există doar în El. El este pretutindeni. El este în trecut, prezent şi viitor. Pentru El nu poate exista nicio limitare. El Însuşi este ţesătura Realităţii din care sunt făcute timpul şi spaţiul şi în care stăpânesc ele.

Noi spunem că Mahatmas [marile spirite] fac minuni. Astfel de afirmaţii sunt valabile doar din punctul nostru de vedere. Înţeleptul nu consideră niciun act ca fiind un miracol – indiferent cât de neobişnuit ar fi. Pentru El nu poate exista nimic separat de Sine. În ceea ce-L priveşte, totul şi orice este, cu adevărat, doar Sinele, deci nu poate exista nimic paranormal din punctul Său de vedere.

Aşadar, de fapt, nu se întâmplă niciun miracol nicăieri. Sau, putem spune că totul este miraculos. De ce? Pentru că totul este Sinele, iar Sinele este Supremul miracol, căci doar EL EXISTĂ, dar, în mod misterios, pare să găzduiască şi multiplicitatea diversă – lucru imposibil logic.

***

O „vizită-minune” la New-York

Pag. 735-738

E.Z.: Am auzit că domnul Humphreys a fost primul bărbat caucazian care a venit la Sri Bhagavan; este adevărat?

B.: Da.

E.Z.: Iar doamna Piggot a fost prima femeie caucaziană care a venit la Sri Bhagavan?

B.: Nu.

Chadwick: Atunci cine a fost înaintea ei?

B.: O femeie caucaziană a venit aici cu mulţi ani în urmă din Statele Unite ale Americii. Era o femeie tânără, dar avea un profund interes intelectual pentru Vedanta.

Chad:: Cum o chema?

B.: Nu-mi amintesc numele cu precizie, deşi mi-o amintesc bine. Cred că se numea Mademoiselle Marie Barkös.

Chad: Mi se pare fascinantă informaţia asta. Când anume a ajuns aici?

B.: Cam în perioada marelui crash financiar de pe Wall Street din 1929.

Chad: Cum a ajuns ea să afle despre Bhagavan? Cartea „India secretă” a lui Paul Brunton nici nu fusese publicată atunci.

B.: Citise despre mine în International Psychic Gazette, dar nu acel articol i-a motivat vizita. Citindu-l, fusese fascinată pentru scurt timp de „sfântul hindus” descris acolo; pe urmă, a uitat de el. Dar într-o zi, se pare că a auzit o bătaie la uşa apartamentului ei, situat în apropiere de Stonewall Inn din Manhattan. Când a deschis-o, cine credeţi că era acolo? Sri Ramana Maharshi însuşi! [râde] 😊

Se pare că i-am spus să vină să mă viziteze aici. Din fericire, îmi veni ideea să o întreb dacă şi acel Ramana Maharshi de Manhattan purta doar un kaupinam [bucată de pânză pusă peste părţile intime] sau dacă era ceva mai îmbrăcat! Ştiţi care a fost răspunsul?

«O! nu, domnule. Îmi amintesc că purtaţi un smoking cu gulere de culoare cobalt-violet, cu trei nasturi mari de alamă; de asemenea, aveaţi pe cap o pălărie homburg de aceeaşi culoare...»

Atunci m-am gândit: „Uite, măcar Ramana Maharshi de Manhattan are un pic de bun-simţ vestimentar!”. (tremurând de râs) 😊

Chad.: [zâmbind] După această viziune, a venit imediat în India?

B.: I-a spus despre această chestiune guru-ului ei, un călugăr budist japonez pe nume Chokkaiyyan; el i-a sugerat să plece imediat. Ramana Maharshi de Manhattan îi spusese în detaliu cum să ajungă în acest loc! Ajunsă aici, a fost foarte surprinsă să găsească aceeaşi persoană pe care o întâlnise acolo. Se pare că Ramana Maharshi de Manhattan nu se prezentase ca fiind Ramana Maharshi.

Doar îi spusese să se ducă la un anumit ashram din sudul Indiei, unde va găsi un mare maestru spiritual care o va îndruma spre Dumnezeu; apoi îi spusese cum să ajungă la Ramanasramam – adică unde să schimbe trenurile etc.; după aceea s-a întors brusc şi a plecat, lăsând-o nedumerită; când a venit aici, femeia m-a întrebat de ce nu m-am prezentat când am vizitat-o în Manhattan.

Ce puteam să-i răspund? Dar cei prezenţi în sală i-au explicat că trăise un miracol, deoarece „acesta” nu obişnuia nici de a părăsi Tiruvannamalai şi nici de a se îmbrăca cu smoking şi pălărie!

[***]

Î.: Un prieten are un apartament în Manhattan. Pot să îl închiriez de la el dacă doresc; m-ar servi oricând. Să mă mut acolo? Va veni Bhagavan să mă viziteze acolo în fiecare zi? Pot aranja ca lui Bhagavan să i se servească mâncare vegetariană. Vă rog să veniţi să mă vizitaţi şi pe mine.

B.: [amabil] Nu a existat şi nu poate exista nicio dorinţă din partea mea să vizitez o persoană sau alta. Aceste lucruri se întâmplă în mod automat. Toate evenimentele din viaţa omului sunt prestabilite de Ishvara [Supremul]; noi nu avem niciun cuvânt de spus. Haideţi să ne întoarcem mintea spre interior şi să căpătăm fericirea nelimitată; acesta este singurul lucru pe care îl putem controla.

Spui că ai dori ca Bhagavan să te viziteze în fiecare zi. Nu este nevoie ca Bhagavan să te viziteze. El este cu tine întotdeauna. Oare ai putea fi cumva în afara Lui? Imposibil. Realizează-L ca fiind propriul Sine. Atunci nu se mai pune problema că ai fi despărţit de El.

Î.: Dar eu sunt ataşat de imaginea fizică al lui Bhagavan. Oare un astfel de ataşament va bloca sau zădărnici încercările mele de a realiza Sinele?

B.: Orice ataşament este un obstacol. Cu toate acestea, păstrarea fermă a unui singur ataşament cu excluderea tuturor celorlalte pregăteşte rapid mintea pentru Realizare. În cele din urmă, desigur, pentru ca Realizarea să poată răsări, chiar şi acel ataşament trebuie abandonat.

Î.: Sunt ataşat de imaginea fizică a lui Isus. Este acesta un ajutor pentru Realizare sau un obstacol?

B.: Este un ajutor.

Î.: Un astfel de ataşament contează pentru practică?

B.: În etapele preliminare ale practicii, da. În cele din urmă, e de aşteptat ca aspirantul să se îndrepte irevocabil spre nirguna-upasana [meditaţia la Brahman cel fără formă şi fără atribute, nondual].

***

< Sus >

 traducere de Răzvan A. Petre,
26 februarie 2024