Link melodie:
youtube.com/shorts/Nim811jhh6UDirector artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie:
youtube.com/shorts/Nim811jhh6U
O rază te-nalţă, un cântec te duce,
Cu braţele albe pe piept puse cruce,
Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum trece;
Privesc apoi lutul rămas...
alb şi rece,
Cu haina lui lungă culcat în sicriu,
Privesc la
surâsu-ţi rămas încă viu -
Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială,
De
ce ai murit, înger cu faţa cea pală?
A fi? Nebunie şi tristă, şi goală;
Urechea te minte şi ochiul te-nşală;
Ce-un secol ne zice ceilalţi o
dezic.
Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.
Văd vise-ntrupate gonind
după vise,
Pân' dau în morminte ce-aşteaptă deschise,
Şi nu ştiu
gândirea-mi în ce o să stâng:
Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?
La ce?... Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu să
fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trăit-ai anume ca astfel să
mori?
Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune,
Gândirile-mi rele
sugrum' cele bune...
Când sorii se sting şi când stelele pică,
Îmi vine
a crede că toate-s nimică.
cântec publicat în 20 noiembrie 2025
Ascultaţi şi versiunea în limba engleză
< Sus >
