<  Înapoi la Cenaclul "Unimea"

🎜 „She Is Dead” (orchestral ballad)

Versuri: Mihai Eminescu
Muzică: Tunee.ai AI-generated

Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)

  Link melodie: youtube.com/shorts/Nim811jhh6U

She Is Dead (lyrics by Mihai Eminescu) - excerpt

Mortua est (versuri de Mihai Eminescu) - fragment
A ray takes you higher, a song leads your quest,
Your arms, white and tender, are crossed on your chest,
I see your pure soul through space in its way;
I watch your remains… just cold and white clay.

Attired in long clothes in coffin they lie
I look at your smile, still lively and shy –
And quickly, I’m asking my soul torn with doubt,
O why, pallid angel, your light has gone out?

To be? It's sad madness and empty and wry;
Your eyes are deceiving, your ears always lie;
An age teaches something, which others disdain,
So better have nothing than hoping in vain.

I see dreams embodied, which chase other dreams,
But each one in graveyard will give up its needs,
My thinking is hazy and all thoughts are frail,
Shall I laugh like crazy? Or curse them or wail?

But then, for what reason? There's madness throughout...
How come, pretty angel, you had to die out?
Has this world a meaning? O, smiling facade,
You lived just to die, dear? No witness of God.

Or maybe my thinking is stormy and void,
The good thoughts I cherish are quickly destroyed...
When all suns are dying and stars fall on Earth,
I'll come to believe that the world isn't worth. 		O rază te-nalţă, un cântec te duce,
Cu braţele albe pe piept puse cruce,
Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum trece;
Privesc apoi lutul rămas... alb şi rece,

Cu haina lui lungă culcat în sicriu,
Privesc la surâsu-ţi rămas încă viu -
Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială,
De ce ai murit, înger cu faţa cea pală?

A fi? Nebunie şi tristă, şi goală;
Urechea te minte şi ochiul te-nşală;
Ce-un secol ne zice ceilalţi o dezic.
Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.

Văd vise-ntrupate gonind după vise,
Pân' dau în morminte ce-aşteaptă deschise,
Şi nu ştiu gândirea-mi în ce o să stâng:
Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?

La ce?... Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu să fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trăit-ai anume ca astfel să mori?

Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune,
Gândirile-mi rele sugrum' cele bune...
Când sorii se sting şi când stelele pică,
Îmi vine a crede că toate-s nimică.

Traducere de Octavian Cocoş

cântec publicat în 20 noiembrie 2025

Ascultaţi şi versiunea în limba română

< Sus >