<  Cuprins "Despre învingerea fricii şi dezvoltarea încrederii"


Mituri despre frică (2)

Capitolul 2, "Mituri despre frică", partea a 2-a, din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Overcoming Fear and Developing Trust” (Isus ne vorbeşte - Despre învingerea fricii şi dezvoltarea încrederii) - şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

2b. Mituri despre frică (partea a 2-a)

«Este nevoie să vezi adevărul despre minte pentru a te putea detaşa de ea. Şi este nevoie de disponibilitatea de a face această schimbare. Şi este nevoie de încredere că există şi un alt mod de a trăi, altul decât modul în care vocea din capul tău te face să trăieşti.

Aaa, încrederea! Iarăşi cuvântul ăsta. Încrederea nu poate coexista cu frica, deoarece este opusul ei. Încrederea coexistă cu dragostea. Aşadar, ca să capeţi încredere că există un alt mod de a trăi, ai nevoie un salt de credinţă. Trebuie să sari dintr-o stare de conştiinţă – din starea egotică – în alta.

„Salt” este un cuvânt foarte bun, pentru că este ca şi cum ar exista o prăpastie între aceste două stări de conştiinţă. Încrederea îţi permite să faci acest salt; şi totuşi, încrederea aparţine stării de conştiinţă în care vei sări, nu celei în care te afli deocamdată. Ce dilemă! Totuşi, oamenii fac asta. Ei fac saltul mereu. De ce? Cum?

Suferinţa îi împinge să sară. Suferinţa cauzată de starea egotică a conştiinţei îi face să sară. Într-un sens, este un salt sinucigaş, iar ceea ce moare sau este dispus să moară este sinele imaginar, sinele fals. Asta pierzi atunci când faci acest salt către încrederea în viaţă şi detaşarea de frică.

Când sinele imaginar şi viaţa imaginară au devenit insuportabile – când poveştile despre tine şi viaţa ta sunt insuportabil de dureroase – oamenii sunt deseori dispuşi să sară. Un alt cuvânt ar fi abandonul. Strigi: „Mă dau bătut!”, adică te-ai săturat. Ai ajuns la capătul frânghiei, ai rămas fără gloanţe, eşti gata să ţi se arunce prosopul (există o mulţime de metafore pentru asta!) şi, în cele din urmă, eşti gata să recunoşti că tu (mintea ta egotică) nu ştii, de fapt, ce să faci sau cum să fii sau cum să trăieşti.

Când starea egotică a conştiinţei a provocat atâtea suferinţe, vezi clar că ceva este în neregulă. Ceva este în neregulă. Credinţele, planurile şi strategiile minţii nu au funcţionat pentru tine şi începi să cauţi răspunsuri în altă parte.

În această mare umilinţă şi spaţiu necunoscut, eşti gata să cauţi răspunsuri în afara răspunsurilor obişnuite, ale ego-ului. Eşti gata să îi asculţi pe cei care nu suferă, cei care au găsit fericirea, care sunt în pace, care iubesc viaţa. Şi acolo este locul potrivit pentru a căuta.

Dacă vrei ceva, trebuie să cauţi acolo unde există. Mintea egotică nu ştie nimic despre fericire, deşi se preface că ştie. Tocmai ai descoperit această înşelătorie şi ce descoperire minunată este – o descoperire monumentală, care îţi schimbă viaţa! Primul pas în descoperirea adevărului este să-ţi dai seama că nu îl deţii. Al doilea pas este să afli cine îl deţine.

Din fericire, există răspunsuri. Nu eşti osândit să fii cine zice ego-ul că ai fi şi nici să trăieşti aşa cum zice ego-ul că ar trebui să trăieşti. Din fericire, există o altă cale. La început, trebuie să ai încredere că există această cale, iar apoi să o descoperi singur. Odată ce ai căpătat o anumită experienţă de a trăi în acest alt mod, ai trecut o barieră crucială – neîncrederea din minte. Ai traversat prăpastia în cealaltă parte.

Al doilea mit este: “Fără teamă, nu am putea realiza nimic; am fi leneşi”. Ai credinţa că frica te trezeşte dimineaţa, frica te face să fii responsabil şi să munceşti din greu, frica „face treaba” şi „aduce pâinea pe masă”. Bineînţeles, mulţi oameni ale căror nevoi de supravieţuire sunt deja acoperite desfiinţează acest mit şi poate că ai observat deja pe cont propriu: Chiar dacă nu eşti obligat să te trezeşti dimineaţa, să fii responsabil şi să munceşti din greu, totuşi faci aceste lucruri! Ce anume, în afară de ego, este dispus să facă aceste lucruri?

De fapt, tu sau oricine altcineva nu din teamă faceţi aceste lucruri. Poate părea că din teamă, mai ales dacă trăieşti o viaţa impusă de alţii şi nu viaţa pe care vrei să o trăieşti. Atunci, probabil, te scoli dimineaţa şi îndeplineşti o muncă pe care o urăşti, de teama că nu vei putea plăti facturile. Şi atunci, acest mit chiar pare că ar fi adevărat. Totuşi, dacă ai face o muncă pe care o iubeşti şi dacă ai trăi viaţa pe care eşti menit să o trăieşti, ai vedea că faci aceste lucruri din bucurie şi dragoste, nu din teamă.

Lumea ego-ului este o profeţie care se autoîmplineşte. Asta înseamnă că, dacă crezi ceea ce-ţi spune – dacă crezi că ai nevoie de frică pentru a te conduce în viaţă – atunci vei fi dispus să te mulţumeşti cu o viaţă condusă de frică în loc de bucurie şi dragoste. Credinţele şi convingerile tale sunt foarte importante! Pe de altă parte, dacă crezi că trebuie să trăieşti urmându-ţi bucuria şi tot aşa să descoperi ce fel de viaţă eşti menit să duci, atunci aşa vei face şi vei descoperi că este foarte eficient să acţionezi conform cu ce te face fericit.

Dar nu vei descoperi acest lucru decât dacă crezi în el. Însă nu spre el te va îndemna vocea din capul tău. Ea este vocea fricii: „Mai bine să nu faci ceea ce vrei cu adevărat să faci. Mai bine faci ce spun alţii. Mai bine să iei job-ul care-i mai bine plătit, chiar dacă nu-ţi place ce faci acolo – că dacă nu...” „Că dacă nu…” este ameninţarea – modul în care te convinge mintea egotică să nu urmezi ceea ce te bucură.

De ce se opune mintea egotică atât de mult bucuriei? Ea caută mereu fericirea, deci de ce nu te încurajează să-ţi urmezi bucuria? Răspunsul este chiar simplu. Bucuria este o experienţă fundamentală a Sinelui tău adevărat, dar bucuria nu face parte din experienţa ego-ului. Ego-ul caută fericirea, dar nu o găseşte niciodată pentru mult timp. Frica este experienţa fundamentală a ego-ului. Pe asta o ştie bine. Ştie doar să te îndrume prin frică. Nu cunoaşte bucuria, nici iubirea şi nici pacea.

Ai observat că gândurile care îţi trec prin minte nu te duc, în general, la bucurie sau la dragoste sau la pace, ci la opusul lor? Lumea pe care o creează vocea din capul tău este o lume a stresului, îngrijorării, fricii şi a senzaţiei că niciodată nu e destul de bună, ceea ce este opusul păcii. Cum ai putea găsi vreodată ceea ce îţi doreşti cu adevărat – dragostea, liniştea interioară şi fericirea – urmând vocea din cap?! Singura modalitate de a le găsi este să urmezi ceva care le cunoaşte, ceva care este acestea, adică urmându-ţi adevăratul tău Sine.

Sinele adevărat nu este sinele instinctiv, care este ego-ul, ci cel intuitiv. Instinctele sunt foarte diferite de intuiţii, dar ele pot fi confundate. Ambele apar în interiorul tău, primele din mintea inconştientă, din întipăriri, condiţionări, iar celelalte, dintr-un spaţiu mai adânc, nedefinibil, care este adesea numit Inima.

Inima este un mare mister. Este punctul central al sufletului în corpul-minte omenesc. Este punctul de contact, centrul de comandă al sufletului (Spiritului – n.tr.). Este mijlocul prin care sufletul (sau legătura ta cu Tot-ce-există) comunică cu personajul uman pe care îl joci în această viaţă.

Inima este un stăpân înţelept şi ştie exact ce este necesar pentru evoluţia ta şi evoluţia Întregului. Când o urmezi, vei fi fericit şi liniştit, iar dragostea va curge în mod natural de la tine spre ceilalţi. Când nu o faci, te vei simţi încordat, confuz şi rătăcit – deoarece chiar vei fi. Când te rătăceşti în mintea egotică este ca şi cum te-ai rătăci din cauza unei busole defecte.

Este timpul să vă regăsiţi mai pe deplin. Fiecare dintre voi îşi cunoaşte drumul şi l-aţi urmat într-o oarecare măsură, dar probabil l-aţi putea urma şi mai mult. Deci, iată-vă! Aţi ajuns la locul potrivit. Aici găsiţi răspunsuri.

Iar acum, al treilea mit despre frică: “Ne ajută să fim prevăzători”. Frica te menţine în siguranţă, avertizându-te să fii vigilent. Acesta este mitul cel mai greu de penetrat. Când vocea din capul tău spune: „Fereşte-te”, „Fii atent”, „Mergi mai încet” sau ceva similar, pare a fi un prieten de ajutor, un tovarăş. Ce ar putea fi în neregulă cu asta? Problema este că, chiar şi atunci, îi acorzi atenţie vocii din cap, deşi nu este nevoie. Şi că îi dai atenţie numai ei.

Nu ai nevoie de această voce nici măcar ca să fii prudent sau să te avertizeze. Iată de ce: Acea voce repetă, pur şi simplu, ceea ce ai învăţat deja din experienţă. Îşi arogă meritele pentru propria ta înţelepciune. Când apare această voce, deja erai instinctiv atent şi precaut. Vocea precauţiei apare după actul precauţiei! Ea imită propria-ţi înţelepciune interioară.

În multe ocazii, vocea din capul tău spune lucruri evidente sau îţi spune ceea ce faci deja sau ce ştii deja. Ea repetă ceea ce ai învăţat din experienţele anterioare şi ceea ce este deja condiţionat în tine, care a fost util în trecut. O parte din condiţionările tale provin tocmai din ceea ce ai învăţat din experienţă, la şcoala loviturilor vieţii.

Printre altele, îţi aminteşti vocea grijulie a mamei, una pe care ai auzit-o des în copilărie: „Uită-te în ambele sensuri înainte de a traversa strada”. „Nu uita de cărţile pentru şcoală.” „Nu întârzia.” “Graba strica treaba.” “Lucrul făcut la momentul potrivit economiseşte timpul.” Chiar şi fără ca aceste condiţionări să fie exprimate în cuvinte de vocea din cap, ca adult, tot ai face în mod natural aceste lucruri. Nu vocea din cap te face să te comporţi cu înţelepciune, ci condiţionările, ceea ce ai învăţat deja.

Dacă îţi analizezi atent experienţele de viaţă, vei observa că este adevărat ceea ce am spus despre vocea din cap, iar asta te va ajuta să te eliberezi de ea. Există anumite gânduri-cheie, de obicei legate de frică şi siguranţă, care te ţin legat de vocea din cap. Odată ce înţelegi că nici măcar aceste gânduri nu sunt necesare, eşti pe drumul spre măiestrie spirituală şi libertate.

Trebuie să fii dispus să-ţi cercetezi gândurile. Află care dintre ele au cea mai mare încărcătură emoţională, se lipesc cel mai tare de minte şi te împiedică doar-să-fii şi să-ţi trăieşti într-un mod relaxat viaţa, aşa cum este ea. Ce te împiedică să fii liniştit şi să te bucuri de viaţă? Doar gândurile pot face acest lucru. Care dintre ele te fac să revii mereu la gândirea inutilă şi îţi provoacă stres şi suferinţă?

Fii conştient că fiecare dintre aceste gânduri este, pur şi simplu, un truc al ego-ului, al programării învechite, pentru a te face să funcţionezi la un nivel mai primitiv, în loc să treci la etapa următoare a evoluţiei umane, o etapă de mai mare raţionalitate, libertate, pace şi fericire.

Ai observat că gândurile care îţi trec prin minte nu te duc, în general, la bucurie sau la dragoste sau la pace, ci la opusul lor? Lumea pe care o creează vocea din capul tău este o lume a stresului, îngrijorării, fricii şi a senzaţiei că niciodată nu e destul de bună, ceea ce este opusul păcii. Cum ai putea găsi vreodată ceea ce îţi doreşti cu adevărat – dragostea, liniştea interioară şi fericirea – urmând vocea din cap?! Singura modalitate de a le găsi este să urmezi ceva care le cunoaşte, ceva care este acestea, adică urmându-ţi adevăratul tău Sine.

Sinele adevărat nu este sinele instinctiv, care este ego-ul, ci cel intuitiv. Instinctele sunt foarte diferite de intuiţii, dar ele pot fi confundate. Ambele apar în interiorul tău, primele din mintea inconştientă, din întipăriri, condiţionări, iar celelalte, dintr-un spaţiu mai adânc, nedefinibil, care este adesea numit Inima.

Inima este un mare mister. Este punctul central al sufletului în corpul-minte omenesc. Este punctul de contact, centrul de comandă al sufletului (Spiritului – n.tr.). Este mijlocul prin care sufletul (sau legătura ta cu Tot-ce-există) comunică cu personajul uman pe care îl joci în această viaţă.

Inima este un stăpân înţelept şi ştie exact ce este necesar pentru evoluţia ta şi evoluţia Întregului. Când o urmezi, vei fi fericit şi liniştit, iar dragostea va curge în mod natural de la tine spre ceilalţi. Când nu o faci, te vei simţi încordat, confuz şi rătăcit – deoarece chiar vei fi. Când te rătăceşti în mintea egotică este ca şi cum te-ai rătăci din cauza unei busole defecte.

Este timpul să vă regăsiţi mai pe deplin. Fiecare dintre voi îşi cunoaşte drumul şi l-aţi urmat într-o oarecare măsură, dar probabil l-aţi putea urma şi mai mult. Deci, iată-vă! Aţi ajuns la locul potrivit. Aici găsiţi răspunsuri.

Iar acum, al treilea mit despre frică: “Ne ajută să fim prevăzători”. Frica te menţine în siguranţă, avertizându-te să fii vigilent. Acesta este mitul cel mai greu de penetrat. Când vocea din capul tău spune: „Fereşte-te”, „Fii atent”, „Mergi mai încet” sau ceva similar, pare a fi un prieten de ajutor, un tovarăş. Ce ar putea fi în neregulă cu asta? Problema este că, chiar şi atunci, îi acorzi atenţie vocii din cap, deşi nu este nevoie. Şi că îi dai atenţie numai ei.

Nu ai nevoie de această voce nici măcar ca să fii prudent sau să te avertizeze. Iată de ce: Acea voce repetă, pur şi simplu, ceea ce ai învăţat deja din experienţă. Îşi arogă meritele pentru propria ta înţelepciune. Când apare această voce, deja erai instinctiv atent şi precaut. Vocea precauţiei apare după actul precauţiei! Ea imită propria-ţi înţelepciune interioară.

În multe ocazii, vocea din capul tău spune lucruri evidente sau îţi spune ceea ce faci deja sau ce ştii deja. Ea repetă ceea ce ai învăţat din experienţele anterioare şi ceea ce este deja condiţionat în tine, care a fost util în trecut. O parte din condiţionările tale provin tocmai din ceea ce ai învăţat din experienţă, la şcoala loviturilor vieţii.

Printre altele, îţi aminteşti vocea grijulie a mamei, una pe care ai auzit-o des în copilărie: „Uită-te în ambele sensuri înainte de a traversa strada”. „Nu uita de cărţile pentru şcoală.” „Nu întârzia.” “Graba strica treaba.” “Lucrul făcut la momentul potrivit economiseşte timpul.” Chiar şi fără ca aceste condiţionări să fie exprimate în cuvinte de vocea din cap, ca adult, tot ai face în mod natural aceste lucruri. Nu vocea din cap te face să te comporţi cu înţelepciune, ci condiţionările, ceea ce ai învăţat deja.

Dacă îţi analizezi atent experienţele de viaţă, vei observa că este adevărat ceea ce am spus despre vocea din cap, iar asta te va ajuta să te eliberezi de ea. Există anumite gânduri-cheie, de obicei legate de frică şi siguranţă, care te ţin legat de vocea din cap. Odată ce înţelegi că nici măcar aceste gânduri nu sunt necesare, eşti pe drumul spre măiestrie spirituală şi libertate.

Trebuie să fii dispus să-ţi cercetezi gândurile. Află care dintre ele au cea mai mare încărcătură emoţională, se lipesc cel mai tare de minte şi te împiedică doar-să-fii şi să-ţi trăieşti într-un mod relaxat viaţa, aşa cum este ea. Ce te împiedică să fii liniştit şi să te bucuri de viaţă? Doar gândurile pot face acest lucru. Care dintre ele te fac să revii mereu la gândirea inutilă şi îţi provoacă stres şi suferinţă?

Fii conştient că fiecare dintre aceste gânduri este, pur şi simplu, un truc al ego-ului, al programării învechite, pentru a te face să funcţionezi la un nivel mai primitiv, în loc să treci la etapa următoare a evoluţiei umane, o etapă de mai mare raţionalitate, libertate, pace şi fericire.»

traducere de Răzvan A. Petre
30 iulie 2021

< Sus >

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=Ed5L57SFz5c

Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 11 iulie 2021.

< Sus >