<  Cuprins "Despre învingerea fricii şi dezvoltarea încrederii"


Frica de sărăcie

Capitolul 5, "Frica de sărăcie", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Overcoming Fear and Developing Trust” (Isus ne vorbeşte - Despre învingerea fricii şi dezvoltarea încrederii) - şi audiobook.

Notă: Acest capitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.

Jesus

5. Frica de sărăcie

«Toată lumea are această frică, dar numai unii sunt afectaţi de ea într-o aşa măsură încât să le modeleze viaţa. Pe unii, această teamă îi determină să pună banii mai presus de orice: fericire, relaţii, familie, chiar şi munca pe care ar dori să o facă. Ei îşi aleg profesia mai degrabă după salariu, decât pe alte criterii. Preferă siguranţa în locul propriei lor fericiri, crezând că siguranţa îi va face fericiţi. Dar siguranţa nu este sursa fericirii. Cum ar putea fi? Siguranţa este doar un alt ideal de neatins pentru care se luptă ego-ul.

Cei care pun banii pe primul loc, de obicei, obţin bani, dar de multe ori în detrimentul altor lucruri, cum ar fi dragostea, onestitatea şi alte comportamente etice. Când banii devin Dumnezeul lor, atunci valorile morale vor avea de suferit. Aceştia sunt indivizi pentru care, adesea, scopul scuză mijloacele, care nu au scrupule, care se slujesc doar pe ei înşişi şi nu îi respectă pe cei de care profită. Asta-i opera ego-ului.

În mod ironic, aceşti indivizi, indiferent de cât câştigă, nu se simt niciodată suficient de siguri, deoarece ego-ul nu va avea niciodată destul pentru a se simţi în siguranţă. Siguranţa nu vine din deţinerea unei anumite sume de bani, ci din interiorul fiinţei, din sentimentul de încredere în viaţă şi în sine. Deoarece ego-ul este incapabil de o astfel de încredere, identificându-te cu el, niciodată nu te vei simţi în siguranţă. Aceşti indivizi par a fi conduşi de lăcomie, dorind din ce în ce mai multe lucruri sau putere, dar, de fapt, ceea ce îşi doresc cu adevărat este să se simtă în siguranţă, o dată pentru totdeauna, să simtă că au strâns suficient pentru a se putea odihni. Dar acest lucru nu se va întâmpla niciodată dacă rămân în starea egotică de conştiinţă.

Alţi oameni care sunt influenţaţi de frica sărăciei, adesea, nu dobândesc destul şi abia se descurcă financiar, din cauză că această frică împiedică adesea crearea unei vieţi satisfăcătoare şi prospere. O astfel de viaţă ar necesita un anumit risc şi încredere, ceea ce îi sperie. Aceste persoane aleg şi rămân în locuri de muncă pe care le urăsc, care nu li se potrivesc, deoarece se tem că, dacă ar face ceea ce-şi doresc, nu-şi vor mai putea plăti facturile. Această teamă duce la o viaţă plină de trudă şi limitări, în locul vieţii pe care sunt sortiţi să o trăiască. Zi de zi, fac o muncă ce nu le place, dar nu văd altă variantă, din cauză că le este frică să tatoneze şi alte opţiuni.

Dacă nu tatonaţi şi alte posibilităţi, acestea, cu siguranţă, nu se vor manifesta. Frica îi împiedică pe oameni să ducă o viaţă care i-ar face fericiţi. O astfel de viaţă îi aşteaptă pe toţi. Nimeni nu este destinat unei vieţi pe care nu vrea să o trăiască. Oamenii înşişi decid să ducă o viaţă nesatisfăcătoare, din cauză că se tem să caute fericirea. Ei îşi dau fericirea pentru siguranţă şi protecţie, dar aceasta este o falsă dihotomie, o alegere inutilă, care nu trebuie făcută, dar care este totuşi mereu făcută de cei care nu au încredere că pot avea şi fericire, şi bunăstare materială.

Orice om se naşte cu un scop al vieţii. Uneori, acest scop nu are nicio legătură cu cariera, dar chiar şi atunci, viaţa îţi va susţine cumva eforturile. De exemplu, dacă Inima te înseamnă să fii un artist, atunci viaţa te va sprijini fie direct în acest sens, fie îţi va oferi oportunităţi de muncă adecvate sau alt sprijin pentru a face artă. Viaţa nu oferă tuturor în mod egal: Unii oameni trăiesc pe picior mare din artă, dar majoritatea nu. Dar acesta nu este un motiv pentru ca să nu faci artă, dacă ea te încântă cel mai mult.

Te afli aici pentru a îndeplini un scop şi îl poţi realiza urmându-ţi Inima. Viaţa te va sprijini într-un fel sau altul, dacă îţi urmezi Inima. De asta poţi fi sigur. De ce-ar alege sufletul un scop şi apoi nu ar oferi sprijin pentru realizarea lui? Acesta este târgul pe care l-aţi făcut cu Dumnezeu, să zicem aşa: „Eu voi încerca să-mi îndeplinesc scopul vieţii, iar Tu mă vei îndruma şi îmi vei arăta căi de a-l realiza. Dacă îmi pierd busola, vei face tot ce poţi pentru a mă ajuta să-mi regăsesc calea.”

Ceea ce se opune acestui târg este credinţa ta că răspunsurile la întrebarea cum să-ţi duci viaţa vin de la vocea din capul tău. Aceasta este o presupunere generală la nivelul actual al evoluţiei omenirii. Omenirea nu s-a trezit îndeajuns din mintea egotică primitivă pentru a-şi da seama că aceasta nu este un ghid de încredere, ci un ghid fals; şi de aici, toată suferinţa de pe Pământ.

Însă destul de mulţi şi-au dat seama că există o altă cale, şi au existat întotdeauna învăţături care au arătat că Inima este calea. Aceasta este o învăţătură destul de avansată, deoarece Inima este mai subtilă şi mai nuanţată decât mintea egotică, mai dificil de interpretat şi de înţeles şi, prin urmare, este nevoie de mai mult curaj ca să o urmezi.

Mintea egotică se preocupă numai de siguranţă şi protecţie. Este acel aspect primitiv al fiinţei umane legat de supravieţuire, dar pentru că este atât de învechit, se pare că ego-ul nu mai este chiar atât de util, nici măcar pentru supravieţuire. Ego-ul este rupt de realitate, de momentul prezent, deci nu-ţi oferă o corectă îndrumare ce să faci clipă de clipă. Mai mult decât atât, ego-ul este rupt şi de Inimă şi, prin urmare, nu ştie nimic despre planul sufletului tău, plan pe care Inima îl modelează şi te orientează după el.

E normal să-ţi doreşti ca Inima să-ţi îndrume viaţa, deoarece ea are harta, planul. Ego-ul nu are nicio hartă, deşi se preface că ar avea. Născoceşte un plan condus de valorile sale, care sunt siguranţa şi protecţia, nicidecum iubirea, fericirea, unitatea şi bunăstarea generală. Dacă vei urma mintea egotică, s-ar putea foarte bine să capeţi mai mulţi bani, dar este puţin probabil să obţii împlinire, fericire, dragoste şi pace, deoarece ego-ul habar n-are de acestea. Pe de altă parte, dacă-ţi urmezi Inima, răsplata este împlinirea, fericirea, dragostea şi pacea. Iar pentru că Inima îţi va furniza ceea ce ai nevoie atunci când o urmezi, vei avea parte de tot sprijinul necesar în viaţă.

Sprijinul în viaţă poate veni într-o varietate de moduri: printr-o moştenire, un loc de muncă, un cadou, un împrumut sau un grant, o relaţie sau un talent al tău. Şi pentru că împlinirea ce vine din urmarea Inimii este propria sa răsplată, nu vei simţi prea multe nevoi materiale pentru a fi mulţumit, în comparaţie cu marile nevoi materiale solicitate de planurile ego-ului.

Unii dintre cei mai nenorociţi oameni de pe Pământ nu sunt neapărat săracii, aşa cum v-aţi putea aştepta, ci cei foarte bogaţi, dintre care mulţi şi-au pierdut legătura cu adevărata sursă de fericire şi pace, şi aleargă în roata hamsterului, adică luptă mereu pentru mai mult şi mai bine, dar nu simt niciodată că ar avea destul. Adâncirea în perpectiva şi în obiectivele ego-ului duce adesea la dependenţe – faţă de mâncare, cumpărături, alcool, droguri, sex – care ajută la calmarea nefericirii şi la suportarea stresului creat de presiunea constantă de a obţine mai mult. Bogăţia materială nu va aduce niciodată mulţumire. Mulţumirea vine numai din alinierea cu Inima, iar avuţiile materiale adeseori o împiedică, deşi nu întotdeauna.

Şi sărăcia poate împiedica oamenii să se alinieze cu adevărata lor natură. Mulţi sunt prea epuizaţi, temători, persecutaţi sau plini de amărăciune pentru a-şi găsi pacea în situaţii dificile. Cu toate acestea, sărăcia este ceva relativ şi, în mare parte, o stare de spirit. O lipsă de bani, în sine, nu provoacă nefericire. Mulţi care nu au aproape nimic sunt totuşi fericiţi, pentru că sunt în legătură cu ceea ce au: dragoste şi viaţă. Cei mai fericiţi sunt cei care au reuşit să-şi păstreze Inima deschisă, lăsând dragostea să curgă liber către ceilalţi şi spre viaţă, în ciuda circumstanţelor. Iubirea pe care o simt şi relaţiile pe care le au îi susţin şi sunt o sursă de fericire şi mulţumire. Şi asta le este adeseori suficient.

Secretul lor este că sunt recunoscători pentru darul vieţii şi pentru ceea ce au, şi că nu dau atenţie la ceea ce nu au. Fericirea este, în mare măsură, o chestiune de a te focaliza pe ceea ce ai şi nu pe ceea ce nu ai. Din contră, nefericirea este o stare de spirit în care te concentrezi pe ceea ce nu ai şi treci cu vederea sau reduci importanţa a ceea ce ai.

Nu există niciun motiv să vă temeţi de sărăcie, chiar dacă o simţiţi în prezent. Ca orice frică, sărăcia este o idee, un concept. Nu există sărăcie. Poţi să fii, dar nu poţi fi sărac. „Sunt sărac” este o poveste tristă care te va întrista dacă o crezi. Ce înseamnă sărăcia pentru tine? Ce crezi că spune sărăcia despre tine? În răspunsul la această întrebare se găseşte o mare parte din suferinţa aşa-numitei sărăcii.

Modul cum resimţiţi experienţa de a nu avea mulţi bani depinde de atitudinea voastră faţă de viaţă şi de relaţia cu voi înşivă şi cu ceilalţi, nu de suma de bani din contul bancar. Şi vă pot garanta că cei care relaţionează din dragoste vor atrage oamenii şi oportunităţile de care au nevoie pentru a se descurca şi chiar de a prospera.

Oamenii nu au nevoie de atât de multe din punct de vedere material pentru a supravieţui şi a fi fericiţi. Dar astăzi, în lumea voastră modernă, mulţi cred că au nevoie, aşa că chiar simt nevoia de a avea mai mult. Nu ştiu să fie fericiţi cu mai puţin. Ei cred atât de mult în minciuna că banii aduc fericirea. Ei suferă pentru că nu pot ţine pasul cu vecinii. Suferă din cauză că viaţa lor nu arată aşa cum ar trebui sau cum ar vrea ei să arate, ceea ce este în mare măsură efectul a ce le spune televiziunea şi alţi promotori de cultură că ar avea nevoie şi că ar trebui să-şi dorească pentru a fi fericiţi. Prin urmare, atunci când nu au aceste lucruri, se simt nefericiţi. Când crezi că nu poţi fi fericit decât dacă ai un lucru, aceasta este o profeţie care se împlineşte de la sine: nu vei fi fericit decât dacă îl vei avea, pur şi simplu, pentru că aşa crezi tu, că nu poţi fi fericit în lipsa lui.

Dar nu lucrurile sau lipsa lor îi face pe oameni fericiţi sau nefericiţi, ci, mai degrabă, ideile lor despre ce spun aceste lucruri despre viaţa şi identitatea lor. Ce ar însemna pentru tine dacă ai avea foarte puţini bani? Ar însemna că eşti „un ratat”, fără succes în viaţă, un eşuat, un prost, că nu vei fi iubit niciodată, că nu vei avea prieteni? Ce semnificaţie dai faptului că nu ai bani sau o maşină frumoasă sau o casă? Idei precum „ratat”, „eşuat”, „neiubit” şi aşa mai departe sunt concepte sau poveşti despre sinele fals.

Aceste concepte nu au nimic de-a face cu cine eşti cu adevărat. Sunt etichete pentru imaginea de sine din capul tău – nici măcar nu corespunde neapărat cu ceea ce cred alţii despre tine. Dacă le arăţi altora că eşti puternic, încrezător şi bun, aşa se vor gândi la tine. Dacă eşti aliniat cu sinele tău cel mai bun, pe acela îl vor vedea. Ei te pot privi ca pe un ratat sau ca pe un sărac doar dacă tu însuţi te percepi în felul acesta.

„A fi sărac” nu este o identitate pe care majoritatea oamenilor să şi-o dorească. Nimeni nu vreafie sărac şi nimeni nu este sărac. Asta-i doar o etichetă. Orice om este mult mai mult decât contul lui bancar. Chiar dacă ai fi cea mai săracă persoană de pe planetă, „a fi sărac” nu trebuie să fie identitatea ta. Tu nu eşti sărac, ci fiul sau fiica unui Tată opulent. Eşti bogat în daruri interioare, în potenţial şi în capacitatea de a iubi. Asta îi face pe toţi bogaţi. Identifică-te cu adevărata ta natură, nu cu concepte false, precum cel de “sărac”.

Lipsa banilor îţi stârneşte alte frici, cum ar fi frica că nu vei supravieţui şi că nu vei fi iubit şi acceptat de alţii. Dar te asigur că, dacă eşti sortit să supravieţuieşti, atunci viaţa va găsi o modalitate de a te sprijini. Şi te mai asigur că nicio inimă iubitoare nu a rămas vreodată neiubită pentru că ar fi avut prea puţin din punct de vedere material. Unii dintre cei mai strălucitori oameni de pe această planetă – mulţi călugări, de exemplu – sunt veneraţi pentru dragostea şi stilul lor de viaţă simplu. Voi sunteţi acest Sine strălucitor. Când vă dezbrăcaţi de falsa identitate, aşa cum fac călugării, aceasta este ocazia de a vi se revela perla de mare preţ dinăuntrul vostru.

Fie ca dragostea să fie valuta voastră. Atunci toată lumea va fi la fel de bogată. Iubirea este cea importantă şi nimeni nu are lipsă de dragoste. Este cel mai mare dar şi cea mai mare resursă din viaţă.

Majoritatea oamenilor de pe planetă şi instituţiile voastre sunt conduse de ego şi de valorile sale, după cum exemplifică materialismul occidental, motiv pentru care planeta voastră are atâtea probleme. Efortul ego-ului de a obţine mai mult şi mai bine vă înghite resursele şi nu face pe nimeni mai fericit. Majoritatea oamenilor din ţara voastră au mult mai mult decât au nevoie şi încă vor mai mult. Dacă oamenii ar împărtăşi cu alţii ceea ce le rămâne după satisfacerea nevoilor lor de bază, ar exista hrană mai mult decât suficientă şi alte resurse pentru toţi.

Dar, aşa cum vă este vouă dificil să ieşiţi din starea egotică de conştiinţă, tot aşa este dificil pentru rasa umană în ansamblu. Dar iată ce se întâmplă şi trebuie să se întâmple pentru ca toţi să trăiască într-o lume mai bună sau chiar să mai existe o lume. Vă aflaţi acum în mijlocul unei schimbări de conştiinţă, care, parţial, are loc ca urmare a unei necesităţi. Problemele din lumea voastră creează şi vor continua să creeze suferinţa, care este adesea necesară pentru a trezi oamenii din vechile lor obişnuinţe şi a-i împinge către un nou mod de a fi. Sperăm că acest lucru se va întâmpla mai devreme decât mai târziu.

Sărăcia este un concept, o idee care vă face să vă temeţi. Toate temerile sunt doar idei: fantezii despre un posibil viitor înfricoşător, care nu este real. Ideile sau poveştile despre ce înseamnă să fii sărac sau să nu ai banii pe care îi doreşti vă sperie. Vă gândiţi: „Nu vreau asta”. Dar ce înseamnă „asta”?

Chiar ştiţi cu adevărat cum este să nu ştii de unde-ţi va veni următoarea masă? Puţini dintre voi, cei care citiţi sau ascultaţi ce spun aici, ştiu de fapt cum este să simţi asta. Atât de binecuvântaţi sunteţi şi vi se poartă de grijă! Vă folosiţi de faptul că există oameni care mor de foame sau sunt fără adăpost pentru a vă speria singuri că vi s-ar putea întâmpla şi vouă, deşi pare puţin probabil.

Dacă este în planul sufletului să trăiţi acest tip de limitare ca un mijloc de evoluţie, atunci cu siguranţă că aşa va fi; iar dacă nu este în plan, nu-l veţi trăi. Întotdeauna aveţi parte de experienţa potrivită pentru creşterea sufletului vostru. Nu există greşeli, iar provocările precum sărăcia nu sunt pedepse, ci instrumente de învăţare. Dacă nu aveţi nevoie de acea lecţie, nu o veţi avea. Sărăcia, ca orice altă provocare, este o ocazie de a descoperi cum este să fii în această situaţie dificilă şi să descoperi singur resursele interioare şi exterioare disponibile pentru a te sprijini în această experienţă şi pentru a te ajuta să înveţi şi să creşti prin ea.

Sărăcia, la fel ca toate provocările, poate scoate la iveală fie ce-i mai bun în oameni, fie ce-i mai rău – este o alegere. La fel ca în orice provocare, când vezi că nu ai bani, ai ocazia de a face alegerea corectă: să alegi dragostea în locul fricii, încrederea în locul deznădejdii, optimismul în locul pesimismului, tăria sufletească în locul amărăciunii.

Provocările sunt teste concepute pentru a vă învăţa ceva, pentru a vă învăţa să faceţi alegerea corectă, cea care, în cazul unei dificultăţi, vă va duce la acceptare, pace şi iubire în loc de blamare, amărăciune şi victimizare. Toată lumea învaţă o lecţie similară, iar cei care fac alegerea corectă sunt învăţătorii tuturor.

Rostul vieţii este dragostea. Fiecare experienţă este concepută pentru a vă apropia şi mai mult de iubire, acceptare, compasiune şi înţelepciune. Însă dacă alegeţi să vă apropiaţi de partea negativă a vieţii, asta-i alegerea voastră. Sunteţi liberi să o alegeţi, dar rezultatele nu vă vor plăcea. Viaţa vă conduce în direcţia în care trebuie să mergeţi, dându-vă mai multe satisfacţii când faceţi alegerea corectă. Pacea şi fericirea sunt mai plăcute decât nefericirea şi victimizarea.

Atunci, de ce nu aţi alege întotdeauna pacea? Natura umană este guvernată de un ego, care este proiectat să aleagă frica în locul iubirii. Pentru a trăi un rezultat mai bun, trebuie să învăţaţi să vă stăpâniţi ego-ul. Stăpânirea ego-ului este următorul pas în evoluţia umanităţii. Acest pas trebuie făcut şi deja se face, dar încă este dificil să faceţi alegerea corectă. Voi tocmai daţi naştere unei noi stări de conştiinţă, iar asta nu-i uşor, ba chiar este destul de dureros, căci continuaţi să suferiţi din cauza vechilor presupuneri şi înţelegeri greşite. Dar omenirea va ajunge acolo.

La fel ca în cazul tuturor temerilor, antidotul fricii de sărăcie este încrederea. Ce crezi despre viaţă? Ai încredere în viaţă? Crezi că viaţa îţi oferă ce ai nevoie? Crezi că forţele spirituale îţi ghidează evoluţia şi te ajută să înveţi şi să creşti, susţinându-te în acest sens? Ce crezi că se află în spatele vieţii? Nimic? Bunăvoinţa? Răul? Acestea sunt întrebări importante. Credinţele tale despre viaţă contează. Ele creează un anumit climat interior, o lentilă prin care priveşti lumea, care îţi va face drumul ori mai uşor, ori mai greu.

Dacă crezi că nu există nicio forţă binevoitoare în spatele vieţii, că viaţa nu are niciun scop sau plan, îţi va fi greu să ai încredere în viaţă şi probabil că vei recădea în starea implicită. Vei avea încredere în ceea ce îţi spune vocea din capul tău despre viaţă – că viaţa ar fi cumplită şi nu te poţi baza pe ea. Îţi vei crede fricile, iar fricile tale îţi vor modela viaţa.

Dar nu trebuie s-o facă. Să-ţi laşi fricile să-ţi modeleze viaţa este o alegere. La un moment dat, în această viaţă sau când ea se va sfârşi, vei descoperi că nu este o alegere care duce la fericire şi pace. Iar motivul este că temerile tale sunt o minciună, şi când laşi o minciună să-ţi guverneze viaţa, vei suporta consecinţe urâte.

În schimb, când laşi adevărul să-ţi conducă viaţa, ea va înflori şi vei fi fericit. Adevărul despre viaţă este o veste bună: În spatele vieţii stau bunătatea şi bunăvoinţa. Asta trebuie să descoperi. Viaţa este bună! Şi vei descoperi acest adevăr crezând în el sau măcar acceptându-l ca pe o posibilitate, care apoi te va ajuta să vezi că este adevărat. Eşti sortit să descoperi că viaţa este bună, dar poate că, mai întâi, trebuie să ai încredere că este bună, înainte de a descoperi direct acest lucru. Dacă crezi că viaţa este periculoasă, întâmplătoare şi fără sens, îţi va fi mult mai dificil să îl descoperi.

Frica este duşmanul iubirii, iar încrederea este antidotul fricii. Aveţi încredere în dragoste, credeţi în dragoste şi practicaţi iubirea. Iar când practicaţi iubirea, veţi începe să aveţi încredere în viaţă. Practicaţi dragostea în locul fricii. Spun „practicaţi”, deoarece frica este implicită, iar pentru a vă împotrivi setării implicite şi a o slăbi este nevoie de practică: de alegere.

Trebuie să alegeţi dragostea în locul fricii, încrederea în locul neîncrederii, deschiderea mentală în locul închistării şi îngustimii minţii. Când sunteţi deschişi să descoperiţi că viaţa este bună, veţi observa bunătatea, sprijinul, ajutorul, abundenţa. Când nu sunteţi, le veţi trece cu vederea şi vă veţi simţi lipsiţi, goi, săraci. Aceasta este starea egotică. Setarea implicită este să te simţi golit, separat şi neavând îndeajuns. Dar asta-i o minciună şi sunteţi aici pentru a vă trezi din această minciună.»

traducere de Răzvan A. Petre
15 august 2021

< Sus >