<  Cuprins "Despre învingerea fricii şi dezvoltarea încrederii"


Frica de eşec (2)

Capitolul 6, "Frica de eşec", partea a 2-a, din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Overcoming Fear and Developing Trust” (Isus ne vorbeşte - Despre învingerea fricii şi dezvoltarea încrederii) - şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

6b. Frica de eşec (partea a 2-a)

«Şi acum, să vorbim despre fericire. Ea nu se găseşte în siguranţă, protecţie, bani, confort sau în vreunul dintre obiectivele egotice obişnuite. Toate lucrurile pe care ego-ul te determină să le dobândeşti nu sunt cu adevărat fericirea. Nu prea te mulţumesc. Ceea ce te mulţumeşte este să trăieşti viaţa pe care eşti sortit să o trăieşti – să fii acela care ai venit să fii. Ai aflat ce anume ai venit să fii? Ştii ce vrei? Ştii ce îţi face Inima fericită? La ce bun să-ţi depăşeşti temerile legate de eşec, dacă tot ce obţii este doar succesul material?

Sinele fals poate fi vindecat, iar această vindecare poate duce fie la un ego de succes, fie la o fiinţă umană mai reuşită. Eşti o fiinţă umană. Eşti menit să îţi descoperi esenţa fiinţei, întreaga fiinţă: adevărata fericire. Teama de eşec poate împiedica asta, dar la fel şi căutarea succesului de dragul succesului. Frica de eşec şi dorinţa de succes sunt cele două feţe ale aceleiaşi monede. Au acelaşi rezultat: lipsa de împlinire, care nu este ce aşteaptă oamenii când caută succesul. Ei presupun că, odată cu succesul, vor dobândi împlinire şi fericire, dar oare le dobândesc?!

În ideea de succes este cuprinsă automat şi ideea de fericire. Ce este succesul fără fericire? Este, într-adevăr, pustiu. Dacă succesul nu aduce fericire, atunci ce anume o aduce? Vestea bună este că poţi fi fericit cu sau fără succes în sensul lumesc. De fapt, succesul lumesc împiedică adeseori găsirea adevăratei fericiri, deoarece timpul şi energia pentru îndeplinirea scopurilor sunt limitate. Ce vrei cu adevărat? Presupun că vrei fericirea adevărată. Care, ce înseamnă?

Cei care au găsit adevărata fericire ştiu ce este. Ei ştiu când au găsit-o, pentru că se iveşte un sentiment de „Aaa!”, de întoarcere Acasă în sfârşit, odată pentru totdeauna. Recunosc că asta au căutat, asta şi-au dorit mereu.

Este posibil să nu cunoşti acest sentiment şi, prin urmare, te vei mulţumi cu ceva mai puţin. Continuă. Continuă să cauţi fericirea adevărată până când o vei găsi. Adevărata fericire este, de asemenea, un sentiment de iubire, senzaţia de a ajunge acasă, de apartenenţă, de a fi în pace şi de a fi îmbrăţişat de viaţă – de a fi iubirea şi a fi iubit. Aceasta este fericirea maximă. Nu există ceva mai bun.

Deci, cum s-o capeţi? Adevărata fericire nu o obţii în modul obişnuit. Dacă, pentru a căpăta fericirea ego-ului, depui eforturi, în schimb, pentru fericirea adevărată, nu trebuie să te străduieşti, ci să faci exact invers: să te odihneşti. În sfârşit, te poţi odihni, fiindcă ai ajuns la destinaţie şi eşti sigur de asta. În sfârşit, poţi doar-să-fii.

Experienţa fericirii adevărate este repaosul, iar calea de a „obţine” adevărata fericire este doar a te odihni, doar-a-fi. Toată acea agitaţie, luptă şi schimbare erau încercările falsului sine de a găsi fericirea, în timp ce fericirea adevărată era deja aici dintotdeauna.

Fericirea a fost aici tot timpul prin simpla ta existenţă, fără toate ideile, convingerile, dorinţele şi temerile sinelui fals. Când le abandonezi pe astea – renunţi la ele – atunci ceea ce obţii în schimb este adevărata fericire, liniştea şi un sentiment de plenitudine, completitudine, mulţumire. Cât de amuzant este faptul că această fericire este „obţinută” nefăcând lucrurile pe care ego-ul obişnuieşte să le facă pentru a se bucura – adică oprindu-te şi doar-fiind!

Asta-i ceva ce ego-ul nu-ţi va sugera niciodată să faci. El propune o mulţime de soluţii la nefericirea pe care tot el o creează, dar doar-a-fi nu este printre ele. Şi asta, pentru că ego-ul dispare atunci când te laşi doar-să-exişti, neavând niciun plan sau program.

Nu trebuie să fii de succes, frumos, puternic sau bogat. Să fii ceva sau cineva solicită multă muncă, este atât de obositor şi, în cele din urmă, nu te împlineşte. Când eşti atât de ocupat încercând să devii acele idealuri, nu-ţi mai rămâne timp pentru doar-a-fi, a te scufunda în tihna de doar-a-fi – să nu fii nimeni, ci adevăratul tău Sine. Când renunţi la toate ideile despre cine eşti, te simţi aşa cum eşti cu adevărat.

Ego-ul nu prea vrea să faci asta. Treaba lui este să te fugărească în cerc, să te ţină ocupat cu ce-ţi dă el de făcut. Concepte precum succesul şi eşecul aparţin sinelui fals şi sunt un mod prin care ego-ul te ţine captiv. Nu există succes sau eşec sau orice alt concept. Nu poţi deveni niciodată un concept, cum ar fi succesul. Nu vei ajunge niciodată acolo, deoarece conceptele sunt imaginare, iar ego-ul schimbă întotdeauna regulile jocului. Conceptele sunt îmbrăcămintea pe care şi-o pune sinele fals. Ele dau viaţă sinelui fals şi astfel te împiedică în mod natural să trăieşti perfecţiunea adevăratului tău Sine.

Dar acesta este planul ego-ului – de a te determina să fii acel cineva pe care şi-l închipuie el că ar trebui să fii. Da, ego-ul are un plan. L-a conceput pentru a se menţine la conducere. Asta poate părea diabolic şi poate că este. Dar ego-ul este ceea ce este şi trebuie acceptat ca atare. Totuşi, odată ce-ai aflat asta despre el, îşi pierde puterea de a te conduce în direcţii care nu-ţi aduc mulţumire. Cum ar putea să te mulţumească sau să te facă fericit încercarea de a fi acela care nu poţi fi niciodată? Este ca şi cum ai urmări un miraj: Mirajul rămâne de neatins, orice ai face.

Cine este acel tu care poate alege între obiectivele ego-ului şi altceva? Cine este cel care ia în considerare şi evaluează adevărul? Cine este cel care ştie deja adevărul despre fericire şi adevărul despre care vorbesc eu aici?

În interiorul fiinţei tale, ştii adevărul şi ştii cum se simte adevărata fericire. E ca şi cum ai fi uitat şi începi să-ţi aminteşti adevărul. Te-ai pierdut în visul ego-ului, în lumea iluzorie a lui „Trebuie să am asta, că dacă nu...” Ai crezut acele minciuni, dar minciunile nu pot fi menţinute la nesfârşit şi, până la urmă, vor fi recunoscute ca fiind nişte minciuni. În cele din urmă, ele sunt demascate.

Este timpul să descoperi minciunile pe care ţi le-a spus mintea şi să te eliberezi de ele. Te eliberezi de minciuni, pur şi simplu, văzând că sunt nişte minciuni. Asta-i tot. Atunci poţi descoperi ce este adevărat, să te adânceşti în adevăr. Cine eşti tu cu adevărat? Eşti persoana care se luptă, se străduieşte şi nu este niciodată suficient de bună, care trebuie să aibă ceva pentru a fi fericită? Sau eşti acel ceva ce este conştient de toată acea strădanie şi nefericire?

Cum este acel ceva care conştientizează? Face vreun efort acel ceva când conştientizează sau există doar conştiinţă pură? Cum anume este această conştiinţă? Nu-i aşa că este simplă, necomplicată, de nedefinit, tăcută, liniştită? Acea senzaţie subtilă de conştienţă, care este atât de nebăgată în seamă, este cine eşti cu adevărat! Nu eşti personajul pe care îl observi. Tu eşti cel ce observă personajul.

Personajul este sinele fals, creat din gânduri despre tine. Dar cine eşti tu cu adevărat, acel ceva care este conştient de personaj, nu are gânduri, ci, pur şi simplu, conştientizează şi trăieşte orice trăieşti tu, fără reacţii, opinii, judecăţi sau poveşti, cum ar fi: „Sunt un ratat”. Adevăratul sine este, pur şi simplu, existenţa: „Eu sunt”, fără niciun alt atribut suplimentar care să o definească. Această conştiinţă permite şi acceptă orice se întâmplă în interiorul şi în jurul personajului. Este un spectator amabil, plin de compasiune, care este îndrăgostit de viaţă şi de orice experienţă, deşi nu este, de fapt, nici persoană, nici lucru.

Pentru majoritatea oamenilor, această conştiinţă dispare în somnul profund şi apare din nou în starea de veghe, dar este acolo tot timpul, până la moarte, când va părăsi corpul. Această conştiinţă este ceea ce animă corpul, este conştientă de experienţe şi înregistrează experienţele. Când se retrage din corp la moarte, corpul este părăsit ca o coajă goală, iar conştiinţa continuă în alte dimensiuni.

Acesta eşti tu, cel adevărat. Foloseşti mintea pentru a funcţiona, dar nu eşti cel ce gândeşte. Nu există niciun gânditor! Gândurile se întâmplă, dar nu i se întâmplă cuiva anume. Se pare că ele ar fi gândurile tale, că tu le gândeşti, dar acel tu este sinele fals, adică nimic real. Tu eşti cu adevărat conştiinţa pură, care are şi alte nume, conform calităţilor sale: dragoste, pace, nemişcare, tăcere, neant, vacuitate.

Conştiinţa este forţa vieţii care animă corpul-minte. Tu eşti această forţă vitală, care este conştientă şi experimentează viaţa. Nu e cuprinsă în interiorul corpului, dar nici în afara corpului. Nu este nicăieri, dar este pretutindeni. Este aceeaşi forţă a vieţii care însufleţeşte şi pătrunde tot ce înseamnă viaţă. Este Dumnezeu.

Eu sunt doar un mesager al adevărului, nu sunt Dumnezeu mai mult decât voi. Dar mi-am dat seama de imanenţa lui Dumnezeu mai mult decât au făcut-o majoritatea pământenilor. Nu vreau închinarea sau adorarea voastră. Ceea ce vreau este să vă daţi seama de propria voastră dumnezeire şi să veneraţi şi să sărbătoriţi viaţa împreună cu mine. Acesta este destinul vostru. Poate că mi-am împlinit destinul un pic mai devreme decât voi, dar asta nu înseamnă nimic. Nu există ierarhie în Unime. Cu toţii întruchipăm şi provenim din acelaşi „ceva”: esenţa divină.

Pentru a reveni la subiectul nostru, ce înseamnă succesul pentru voi? Cum se măsoară? Cum arată? Cum se simte? Răspunsul diferă de la persoană la persoană şi e altul chiar şi în diversele momente ale aceleiaşi vieţi. Definiţia voastră a succesului se schimbă mereu. A cui este definiţia? Şi cine o schimbă? Crezi că este definiţia ta şi că tu o schimbi, dar cine este acest tu? Te-ai trezit într-o dimineaţă şi ai decis să-ţi schimbi definiţia succesului?

Aceste gânduri, aceste definiţii ale succesului şi orice alt concept nu sunt decise de tine, ci apar în tine şi pentru tine. Pur şi simplu, se întâmplă. Gândurile se întâmplă. De unde vin ele? Se pare că vin de la tine, dar este uşor de observat că n-ai avut nicio legătură cu apariţia lor.

Dacă nu ştii de unde au venit, atunci se poate avea încredere în ele? De obicei, vrei să cunoşti sursa de unde provine ceva înainte de a stabili dacă este de încredere sau nu. Dacă nu ştii sursa, atunci nu ştii nici dacă gândurile tale sunt demne de încredere. Pur şi simplu, presupui că sunt. Cine este cel ce presupune că ar fi de încredere?

Odată ce începi să pui la îndoială tot ce presupuneai despre minte, castelul din cărţi de joc, care este sinele fals, începe să se prăbuşească. Sinele fals nu rezistă la investigaţie, aşa că, pentru a se menţine, ego-ul trebuie să te împiedice să-l investighezi. Face acest lucru mai ales prin frică. Sinele fals se menţine cu ajutorul fricii. Dacă cineva ar striga: „Foc!”, nu te-ai opri ca să pui la îndoială credibilitatea acelei persoane; doar ai reacţiona imediat. Şi exact aşa te împiedică ego-ul să te îndoieşti de gândurile care apar. Vocea din capul tău strigă mereu: „Foc!”.

De asemenea, ego-ul te împiedică să îţi investighezi gândurile, prezentându-ţi gânduri care dau senzaţia că ar exista o problemă şi vorbind cu autoritate despre cum să rezolvi acea problemă. Dacă cineva ar veni la tine şi ţi-ar spune: „Avem o problemă, dar ştiu cum s-o rezolv”, probabil că ai spune: „Bine, care este soluţia ta?” şi l-ai asculta, mai ales dacă persoana respectivă vorbeşte cu convingere.

Ego-ul se pricepe foarte bine să vorbească cu autoritate. Ar trebui să te îndoieşti de cineva care este o autoritate? Bunul simţ spune că nu. Deci, eşti păcălit de propria ta minte, din cauză că ai încredere. Ai încredere în mintea ta. Ai încredere în ea mai mult decât în orice altceva, pentru că asta este setarea ta implicită ca fiinţă umană.

Când mintea ta egotică îţi spune că a avea succes material sau că a fi frumos sau că a fi puternic este calea spre fericire, o crezi. Iar apoi îţi spune cum să realizezi acel lucru. Din moment ce toţi ceilalţi ascultă şi ei de vocea din capul lor, care spune lucruri similare, sfaturile sale par de încredere. Dar acesta este cazul orbului care conduce orbii. Toată lumea are încredere în acelaşi escroc şi mulţi se tem să pună la îndoială felul în care trăiesc toţi ceilalţi. Cine eşti tu pentru a te îndoi de felul în care trăiesc toţi ceilalţi? Exact. Cine eşti tu?

Din fericire, au existat întotdeauna şi dintre aceia care s-au îndoit de gândirea convenţională şi care au avut curajul să afirme că “Împăratul e în pielea goală”. Este nevoie de curaj pentru a pune la îndoială şi este nevoie de curaj pentru a merge împotriva mulţimii. Dar care ar fi alternativa? Fără a pune la îndoială, omenirea se va pierde în suferinţă, se va rătăci din cauza îndrumării prosteşti a ego-ului. Dar nu asta trebuie să fie soarta umanităţii. Viaţa este mult mai binevoitoare. Poate că fiinţelor umane li s-au distribuit nişte cărţi de joc proaste, dar încă este posibil să câştige – ba chiar inevitabil – dar va fi nevoie de o oarecare claritate a viziunii.

Fiecăruia dintre voi vi s-a dat curajul şi clarviziunea de care aveţi nevoie pentru a vă găsi drumul către fericirea adevărată. Atât de binevoitoare este viaţa! Şi acesta este destinul vostru. Ca să câştigaţi în viaţă procedaţi ca pentru a câştiga în orice joc: trebuie să fiţi inteligenţi. Trebuie să gândiţi în afara cutiei. Trebuie să fiţi dispuşi să riscaţi şi să fiţi diferiţi şi să puneţi întrebări. Cei care au succes, în adevăratul sens al cuvântului, sunt cei care observă minciunile minţii egotice. Au succes, deoarece, ca urmare a investigaţiei lor, au câştigat premiul suprem: fericirea, pacea, mulţumirea şi dragostea.

Eşecul în a vedea adevărul, în a vedea minciunile, duce la suferinţă, iar suferinţa duce, în cele din urmă, la vederea adevărului. Deci, nu aveţi cum să nu reuşiţi în jocul vieţii. Este conceput pentru a vă ajuta să vedeţi adevărul. A vedea adevărul despre viaţă este singurul succes real, iar acum l-aţi văzut! Acum tot ce trebuie să mai faceţi este să continuaţi să realizaţi adevărul în fiecare moment. Dacă eşuaţi într-un moment, viaţa vă oferă o altă şansă în momentul următor. Prin aşa-numitul eşec – care nu-i altceva decât bunătatea vieţii, care vă modelează şi vă îndreaptă spre dragoste şi pace – sondaţi mintea din ce în ce mai bine, până când nu vă mai păcăleşte niciodată. Şi aceasta este iluminarea, povestea cea mai de succes dintre toate.»

traducere de Răzvan A. Petre
16 august 2021

< Sus >

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=iXiFblg3QJo

Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 6 octombrie 2021.

< Sus >