<  Cuprins "Despre învingerea fricii şi dezvoltarea încrederii"


Frica de boală

Capitolul 9, "Frica de boală", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Overcoming Fear and Developing Trust” (Isus ne vorbeşte - Despre învingerea fricii şi dezvoltarea încrederii) - şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

9. Frica de boală

«Oamenilor le este frică în mod natural de boală, deoarece este limitativă şi adesea dureroasă sau, cel puţin, incomodă. Nimeni nu vrea să fie bolnav! Cu toate acestea, boala este un profesor excelent şi trebuie să o recunoaşteţi ca atare dacă doriţi să treceţi prin ea cu un minim de suferinţă şi să învăţaţi lecţiile ce trebuie să fie învăţate din ea.

Nici lecţiile nu plac nimănui. Lecţiile pot fi dureroase. Dar, din nou, trebuie să ne întrebăm: „Dureroase pentru cine?” Lecţiile trebuie să fie dureroase? Oare chiar sunt dureroase? Ego-ul, vocea din capul vostru, face să fie dureros tot ceea ce nu-i place, împotrivindu-i-se şi spunând poveşti negative despre el. Chiar şi experienţe pe care unii le-ar putea considera pozitive, ego-ul vostru poate să le respingă şi să se supere din cauza lor.

Este ca şi cum ai avea în cap un copil de doi ani care spune „Nuuu!” la orice decide că nu-i place. „Decide” nu-i un cuvânt potrivit, deoarece mintea are anumite preferinţe care joacă rolul de decizii. De exemplu, ar putea prefera înotul în zilele toride, dar nu prea fierbinţi. Dar oare plăcerea înotului nu depăşeşte grija pentru temperatura ambiantă? Nu sugerez că înotul în apă rece ca gheaţa ar fi acelaşi lucru cu înotul în apă caldă sărată, dar preferinţele minţii sunt uneori foarte înguste şi seacă de bucurie multe plăceri simple ale vieţii. Dacă daţi prioritate preferinţelor minţii, nu prea veţi avea parte de bucurii.

Vreau să ajung la ideea că boala nu este neapărat atât de rea pe cât o descrie ego-ul. Ba mai mult, deoarece boala serveşte unui scop spiritual, ea este bună. Da, boala nu este doar un rău necesar; este chiar bună! Dacă treceţi prin experienţa unei boli, atunci ea este experienţa potrivită pentru voi, din perspectiva sufletului. Sufletul vostru beneficiază de acea boală într-un fel sau altul, poate într-un mod pe care nu îl veţi afla niciodată. Dar de multe ori, oamenii sunt conştienţi de beneficiile bolii, dacă nu în timpul ei, măcar după ce a trecut ceva timp.

Boala te învaţă şi te schimbă cum nimic altceva nu poate s-o facă. Experienţele vieţii au un scop. Dacă eşti conştient de acest lucru, vei suferi mult mai puţin. Dacă ai şti şi ai crede cu adevărat că experienţa pe care o trăieşti este cea potrivită, te-ai putea relaxa şi ai fi împăcat cu situaţia. Acea stare de seninătate arată că eşti aliniat cu adevăratul tău Sine. Când accepţi că o experienţă are sens şi merită cazna, vei simţi ceea ce trăieşte Sinele tău adevărat în acel moment, şi nu vei mai simţi împotrivirea sinelui fals.

Acesta este unul dintre lucrurile care te învaţă boala: Te învaţă să treci dincolo de suferinţa sinelui fals către pacea şi acceptarea proprii Sinelui adevărat. Te învaţă prin suferinţă. Când suferinţa devine prea mare, vei căuta o cale de ieşire şi singura cale de ieşire din suferinţa cauzată de mintea egotică este Adevărul, o altă perspectivă decât cea a ego-ului, adică ceea ce vă învăţ acum: Toate ale vieţii sunt o binecuvântare şi sunteţi meniţi să descoperiţi pacea şi dragostea din miezul ei, indiferent de situaţii. Boala este una dintre cele mai nedorite experienţe pe care le au fiinţele umane, deci este un profesor excelent despre cum să depăşiţi suferinţa sau, cel puţin, cum să o diminuaţi.

Această lecţie este esenţială pentru creşterea voastră spirituală şi evoluţia sufletului. Învăţaţi o mulţime de lecţii când lăsaţi mintea egotică să vă conducă: Învăţaţi să duceţi treburile la bun sfârşit, cum să faceţi bani, cum să obţineţi ceea ce vreţi, cum să fiţi responsabili şi vă dezvoltaţi talentele şi abilităţile. Însă ce învăţaţi din boală este foarte diferit. Nu sunt nişte lecţii lumeşti, ci mai degrabă lecţii ale celeilalte lumi, lecţii ale spiritului.

Boala te face să fii mai profund spiritual, în parte, din cauză că te pune în genunchi. Boala te scoate din competiţia necruţătoare şi din activităţile obişnuite ale ego-ului, care îţi dădeau un fals sentiment de putere şi control. Boala îţi ia acea putere şi control. Te umileşte şi îţi cere să ţii seama şi de alte lucruri din viaţă, în afară de realizările personale, dezvoltarea de sine, grija pentru ceilalţi şi grija propriilor afaceri. Te obligă să dai atenţie la lucruri la care poate că nu ai fost atent, cum ar fi introspecţia, recunoaşterea stărilor interioare şi ce anume îţi doreşti cu adevărat.

Când eşti bolnav, de multe ori nu poţi face lucrurile pe care obişnuiai să le faci, din care îţi trăgeai identitatea. Acum cine eşti? Cine eşti, dacă nu acele roluri pe care le interpretai, dacă nu eşti mama care are grijă de toată lumea sau omul de afaceri care lucrează din greu în fiecare zi sau persoana care proiectează poduri sau cântă într-o formaţie rock? Cine eşti tu? Fără aceste roluri şi identităţi, cine eşti?

Ca şi în cazul morţii, boala ne înlătură identităţile, temporar sau ceva mai permanent, obligându-ne să observăm ce rămâne în locul lor. Ce rămâne când nu mai poţi acţiona şi crea şi realiza şi dobândi şi avea grijă de ceilalţi? Oare mai ai vreo valoare? Poţi oare găsi ce-i valoros şi preţios la tine în afară de ceea ce faci, ceea ce dobândeşti şi ceea ce produci? Ce rămâne real, adevărat şi neschimbat? Ce este neatins de boală?

O mare parte din identitatea unei persoane este legată de ceea ce face în viaţă, dar aceea nu-i adevărata identitate. Aceea este identitatea personajului pe care îl joci, ceea ce-i absolut în regulă. Eşti menit să fii acel personaj şi să realizezi ceea ce are de realizat aici acel personaj. Şi totuşi, de fapt, tu nu eşti acel personaj, ci mult mai mult. Tu eşti Conştiinţa, forţa vieţii, care însufleţeşte corpul-minte şi permite personajului să aibă viaţă.

Unii oameni sunt meniţi să descopere acest mare mister şi să-l simtă mai profund decât alţii. Sufletele pregătite pentru o astfel de aprofundare aleg deseori boala pentru a duce fiinţa la un nivel mai profund de înţelegere şi purificare. Prin purificare, mă refer la purificarea de ego. Creşterea spirituală despre care vorbesc nu este doar o înţelegere intelectuală mai adâncă, ci o adevărată realizare a cine sunteţi cu adevărat şi o continuă aprofundare a acestei înţelegeri.

Asta reuşeşte să facă boala pentru mulţi. Vă elevează conştiinţa, pentru realizarea adevăratei voastre naturi. Dacă planul sufletului vostru este să experimentaţi o boală temporară sau mai îndelungată în acest scop, atunci este mult mai bine să priviţi experienţa în acest mod, ca să puteţi continua să susţineţi acest proces lăuntric.

Oricum, acest proces se va întâmpla şi se întâmplă şi fără cooperarea voastră – vă veţi adânci în spirit indiferent dacă vă lăsaţi în seama lui şi îl acceptaţi sau nu. Dar va fi mult mai uşor, mai fluid şi, probabil, mai rapid, dacă sunteţi conştienţi de ceea ce se întâmplă şi colaboraţi la nivelurile profunde.

Într-adevăr, creşterea spirituală este misterioasă. Când oamenii suferă o transformare spirituală, deseori nu-şi dau seama ce se întâmplă. De multe ori, se simt pierduţi sau confuzi sau secătuiţi şi dezinteresaţi de viaţă şi sunt adesea cuprinşi de o nostalgie spirituală dureroasă. Pot chiar să simtă că mor sau că vor să moară. Acestea sunt câteva semne posibile că are loc o transformare spirituală.

Dar ceea ce nu puteţi vedea sunt rezultatele – beneficiile – unei astfel de transformări, deşi la un moment dat este probabil să vă daţi seama că sunteţi diferiţi. Vă raportaţi la viaţă altfel. Ceva s-a schimbat, dar este posibil să nu înţelegeţi ce s-a întâmplat sau să apreciaţi profunzimea transformării.

Scopul creşterii spirituale este de a deveni o persoană mai bună. Cum se măsoară asta? Majoritatea oamenilor ar măsura cât de iubitori şi amabili sunt, şi aceasta este o măsură. Dar mai există multe alte semne ale dezvoltării spirituale: mai multă răbdare, mai multă acceptare, mai multă compasiune, delicateţe şi blândeţe, dezinteres pentru interacţiunile sociale superficiale sau divertisment, dezgust pentru negativitate şi dramă, plăcerea de a fi în natură şi de doar-a-fi, bucuria lucrurilor mici şi simple din viaţă, încântarea de a trăi, apreciere şi recunoştinţă pentru viaţă, pace interioară şi mulţumire.

Acestea nu sunt schimbări spectaculoase care să fie deosebit de vizibile pentru ceilalţi şi nu sunt lucruri pe care ego-ul să le dorească în mod special. Progresul spiritual nu te transformă într-o stea rock şi nici măcar într-un sfânt. Te transformă într-o fiinţă umană fericită, mulţumită, a cărei bunătate se revarsă către ceilalţi în moduri simple. Nu, ego-ul nu este interesat de asta, cu certitudine. El nu caută pace, dragoste şi mulţumire, ci spectacol, emoţie şi lucruri speciale. Vrea un parc de distracţii, nu un lac calm.

Pe măsură ce treci printr-o transformare spirituală, devii mai puţin interesat de lucrurile de care este interesat ego-ul: succesul de dragul succesului, să arăţi bine, să obţii recunoaştere sau admiraţie de la ceilalţi şi să dobândeşti diverse lucruri. S-ar putea să simţi că ţi-ai pierdut calităţile, abilitatea de a lupta şi de a te sui în vârful grămezii. Şi probabil că aşa este. Dar asta-i o pierdere doar pentru ego şi obiectivele sale, şi totuşi, vei înflori în alte moduri. Pur şi simplu, nu mai priveşti lucrurile la fel şi asta poate fi deconcertant, cel puţin pentru ego. Prin urmare, bineînţeles că ego-ul nu este mulţumit de boală, căci ea catalizează o asemenea schimbare, scoţându-te din lumea ego-ului şi aruncându-te în acest teritoriu spiritual neexplorat. Cine eşti acum?

Nu poţi trece printr-o boală gravă sau un handicap fără ca să te schimbe în moduri foarte importante, din punctul de vedere al sufletului tău. Ceea ce câştigi astfel nu se poate câştiga în alt mod. Boala oferă un mediu special pentru dezvoltarea anumitor atribute, care te fac o persoană mai bună, cu calităţi precum răbdarea, compasiunea, smerenia, acceptarea şi resemnarea, pentru a numi doar câteva. Boala îi face pe mulţi să-şi pună întrebările profunde: Cine sunt eu? Care-i rostul vieţii? Ce contează cu adevărat pentru mine? Cum pot fi fericit în această situaţie? Ce am nevoie pentru a fi fericit?

S-ar putea să susţineţi că nu oricine îşi pune aceste întrebări sau devine o persoană mai bună ca urmare a bolii, dar eu aş spune că toată lumea o face, chiar dacă nu este evident. Chiar şi cei care nu par să evolueze, ci devin mai ursuzi, sunt prinşi într-un proces care, în cele din urmă, poate, după mai multe vieţi, va conduce la învăţarea a ceea ce trebuie învăţat.

Creşterea spirituală nu se petrece peste noapte şi adesea durează câteva vieţi pentru a se aprofunda, chiar cu paşi aparent mici. Dar de evoluat, toată lumea evoluează. Adeseori, procesul ia un aspect de scufundare într-o mare suferinţă, amărăciune, furie sau victimizare, după care omul reuşeşte să iasă pe cealaltă parte a tunelului. Se pare că unii pot sări peste această parte dureroasă a procesului, dar sunt, probabil, suflete mai avansate.

Dacă te simţi bolnav şi cârcoteşti împotriva bolii, eşti supărat sau înfricoşat, totuşi, fii blând cu tine. Îţi vei găsi calea către pacea interioară. Continui să cauţi. Continuă să ai încredere că vei găsi ceea ce ai nevoie pentru a te împăca cu situaţia. Când eşti deschis către Adevăr, el va ajunge cumva să-ţi bată la uşă.

Uneori, oamenii sunt atât de preocupaţi să-şi remedieze sau să-şi vindece corpul, încât nu profită de darurile bolii, care îi fac să se mai oprească un pic, le oferă ocazia de doar-a-fi şi de a simţi viaţa altfel decât înainte. Într-un anumit sens, sunteţi meniţi să deveniţi o persoană diferită, ca urmare a bolii. Se poate modifica modul cum vă priviţi şi cum vă definiţi şi chiar şi valorile voastre. Vă puneţi întrebarea cine sunteţi, cine vreţi să fiţi şi cine puteţi fi.

Uneori, viaţa vă închide uşa unor posibilităţi, ca să vă deschidă uşa altora. Dacă nu v-ar da afară cu ajutorul bolii din vechiul mod de a fi, de a gândi sau de a trăi, probabil că aţi continua tot aşa la nesfârşit. Că boala v-a servit acestui scop o veţi afla din faptul că nu veţi putea reveni la vechea persoană care eraţi. Şi va trebui să presupuneţi că aţi avut experienţa potrivită, iar acum este timpul să priviţi lucrurile diferit sau să vă reinventaţi pe voi sau stilul de viaţă.

Boala este una dintre principalele modalităţi prin care sufletul aduce schimbări dramatice în gândirea şi structurile vieţii omului, cum ar fi relaţiile şi munca. De multe ori, boala nu te lasă să-ţi continui viaţa ca mai înainte, nu neapărat pentru că ar fi fost ceva în neregulă cu ea, ci pentru că nu se mai potriveşte cu sufletul tău. Ai obţinut tot ce ai putut din acea experienţă şi nu-ţi mai poate oferi nimic.

Este timpul să mergi mai departe şi, uneori, e nevoie de o schimbare de conştiinţă. Boala oferă un mediu propice schimbării şi este o ocazie de a-ţi descoperi următoarea etapă a vieţii. Oamenii au adesea nevoie de răgaz – un timp pentru liniştire – ca să o descopere, ca să „audă” ce încearcă sufletul să le spună. Acesta poate fi un proces destul de lung. Poate dura ceva timp. Trebuie să ai încredere în proces şi să faci tot posibilul pentru a avea răbdare. Transformarea are propriul ei program orar şi nu poate fi grăbită.

Este de folos să fii conştient că are loc o transformare spirituală şi să fii dispus să cooperezi, dar nu poţi face prea mult pentru a o grăbi. Va dura cât va dura, iar una dintre lecţii este să laşi totul să decurgă aşa cum decurge, să renunţi la orice intenţie de control sau chiar la a şti ce se întâmplă sau se va întâmpla.

În fond, cine vrea să ştie şi vrea control şi se grăbeşte? Doar ego-ul. Una dintre lecţiile bolii este să renunţi la cunoaştere şi control şi să nu te grăbeşti, ci să te odihneşti, doar-să-fii, doar să fii prezent în acest moment simplu. Cum te simţi când doar-eşti?

Ceea ce descoperi este că poţi fi fericit chiar şi în acea situaţie. Poţi fi fericit doar-fiind! Aceasta este o învăţătură extrem de importantă! Poţi fi fericit chiar şi atunci când eşti bolnav sau ai un handicap, fie că este temporar sau permanent. Poţi fi fericit în orice situaţie.

Ce binecuvântare să descoperi asta! Ţi-ai descoperit propria putere de a fi fericit. Dacă te eliberezi de dorinţele ca viaţa să fie altfel decât aşa cum este ea acum, poţi fi fericit. Fericirea despre care vorbesc nu este acea fericire extremă, temporară, a ego-ului, ci fericirea adevărată, subtilă şi mereu prezentă, sau bucuria interioară a naturii tale adevărate.

Renunţarea înseamnă să renunţi la ideile şi dorinţele tale despre viitor şi doar-să-fii aici-şi-acum cu ceea-ce-este şi ce-i bun şi demn de iubit în ceea-ce-este. Dacă faci acest lucru, poţi fi fericit chiar având limitări fizice. Dacă nu, probabil că nu vei fi fericit, deoarece căile obişnuite prin care ego-ul îşi afla fericirea probabil că nu-ţi mai stau la dispoziţie. Când eşti bolnav sau ai dizabilităţi, trebuie să găseşti fericirea mai profundă a Sinelui adevărat, care este descoperită în doar-a-fi şi a renunţa la toate gândurile care te-ar putea împiedica să simţi recunoştinţă pentru ceea ce este aici, în acest moment simplu.

Toată alergătura, strădaniile şi realizările din viaţă, aşa cum s-a desfăşurat ea mai înainte, nu te-au condus la o fericire reală. Mereu aveai nevoie de ceva care îţi lipsea ca să fii fericit, ceva din viitor care să te facă fericit. Acum ai descoperit că poţi fi fericit fără toate acele lucruri, acele realizări şi acele activităţi. Este o mare realizare să ştii să fii fericit în orice situaţie, care duce la cea mai mare realizare: iubirea, pentru că atunci când eşti fericit, simţi în mod natural dragostea. Se revarsă asupra celorlalţi şi aceasta este expresia supremă a vieţii.

Poţi fi un mare pianist, filosof, om de afaceri sau sportiv, dar ce contează, dacă nu ai dragoste în inimă? Iată ce îşi doreşte cu adevărat toată lumea: să fie iubirea. Să iubească poate oricine, indiferent de situaţie. De fapt, cu cât situaţia este mai dificilă, cu atât este mai important să găseşti o modalitate de a fi iubitor în acea situaţie. Aşa transformi o experienţă negativă într-una pozitivă. Aşa capeţi putere, încredere şi devii fericit. Alegi să iubeşti, indiferent de nefericirea, împotrivirea şi lamentările ego-ului. Lasă ego-ul să jelească în fundal cât o vrea, iar tu rămâi aici în pace şi acceptare.

Poţi iubi orice deţii, orice poţi face, pe oricine din viaţa ta şi orice experienţă ai avea, oricât de simplă sau obişnuită. Trimiţi iubire vieţii, ceea ce înseamnă, pur şi simplu, să acorzi atenţie la ceva şi să laşi dragostea să curgă de la tine într-acolo. Acest lucru se va întâmpla în mod natural, dacă te afli într-o stare liniştită, deschisă şi pozitivă, doar-fiind cu orice sau oricine se află în faţa ta. Doar-fii, iar în acea stare, dragostea se revarsă în mod natural.

Când corpul nu poate funcţiona sau suferă, acordă atenţie lucrului pe care îl iubeşti şi lasă-l să-ţi deschidă inima. Apoi dă atenţie la altceva ce iubeşti. Nu există limite pentru ceea ce poţi iubi. Poţi iubi patul care te susţine, lampa care îţi dă lumină, păturile care îţi ţin de cald, acoperişul care te protejează de ploaie. Toate lucrurile pe care ego-ul le ia de-a gata şi nu le apreciază sunt profund iubite şi preţuite de Fiinţa care eşti.

Fiinţa ta este îndrăgostită de viaţă şi are o imensă recunoştinţă pentru tot ceea ce susţine viaţa care ţi-a fost dată. Această simţire este starea ta naturală şi pe ea eşti menit să o descoperi – eşti împins să o descoperi – atunci când te confrunţi cu probleme fizice dificile. Ce rămâne atunci când corpul nu mai funcţionează aşa cum ar trebui sau când nu mai poţi face ceea ce puteai? Ce rămâne este Conştiinţa.

Oare îţi vei lăsa conştiinţa să fie dominată de ego, ceea ce te va face nefericit, sau vei descoperi comoara ascunsă a adevăratei tale naturi, care constă în mulţumire, pace, recunoştinţă şi iubire? Este o alegere şi încă una fermă la un moment dat, o alegere pe care mulţi care sunt bine-mersi nu sunt obligaţi să o facă, aşa că nici nu o fac.

Boala este un catalizator spiritual, profesorul vostru, care vă învaţă despre valoarea vieţii şi capacitatea voastră infinită de a iubi. Este foarte important să înţelegeţi că boala face parte din manifestarea Iubirii şi este o parte necesară a evoluţiei voastre spirituale. Acesta este mesajul meu pentru voi. Nu vă întristaţi din cauza ei! Culegeţi mari beneficii în moduri misterioase.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
20 august 2021

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=WC0kKj36IQ0

Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 28 decembrie 2020.