<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre

Câte ceva despre MEDIUMNITATE

de Răzvan Alexandru Petre

Capitole:

1. Fenomene animice şi mediumnice

2. Mediumnitatea, de la banalitate la performanţă

3. Mediumnitatea inconştientă

        Provocarea neştiinţifică a transei

        Obsedarea – prima etapă a posedării

4. Exploatarea benefică a mediumnităţii native

        Relaţia amicală dintre medium şi spirite

        Echipele de lucru medium-spirite

5. Mediumnitate versus schizofrenie

6. Mediumnitatea la "copiii de cristal"

1. FENOMENE ANIMICE ŞI MEDIUMNICE

A avea percepţii extrasenzoriale înseamnă şi a fi medium. De ce? Pentru că percepţiile dincolo de cele 5 simţuri normale sesizează, de fapt, lumea spiritelor. Toate lumile invizibile sunt locuite de diverse categorii de spirite, nimic nu este lăsat nelocuit. Astfel că a percepe frânturi din acea realitate paralelă reprezintă o intrare în lumea spiritelor, care vor interacţiona într-un fel sau altul cu omul care are "antenele sufleteşti" deschise către ele. Denumirea de percepţii extrasenzoriale se foloseşte mai mult în parapsihologia modernă, pe când denumirea de medium provine din ştiinţa spiritistă, datând de la mijlocul secolului XIX.

Fenomenele paranormale umane se pot clasifica în două mari categorii: animice şi mediumnice. Fenomenele animice (vitaliste) se referă la capacitatea energetică vitală a omului de a realiza performanţe incredibile. Fenomenele mediumnice sunt realizate de spirite cu ajutorul energiei umane. În practică, deseori cele două tipuri se petrec simultan, conlucrând pentru realizarea anumitor fenomene paranormale. Alteori, este dificil să discernem când e vorba de un fenomen animic şi când, de unul mediumnic. Cel mai corect ar fi să vorbim de doi poli, între care se întinde un spectru larg de fenomene mai mult sau mai puţin explicabile. Să facem o scurtă paralelă între câteva fenomene animice şi mediumnice, pentru a sesiza diferenţele, dar şi eventualele confuzii ce pot apare.

Fenomenele de clarmiros, clargust, clarsimţire, clarviziune şi claraudiţie. Percepţiile extrasenzoriale pot fi considerate ca nişte abilităţi pur personale de a ne folosi simţurile astrale. În acelaşi timp, unele spirite ne pot transmite informaţii pe cale telepatică auditivă (în claraudiţie) sau prin imagini (în clarviziune) sau prin celelalte simţuri astrale, atunci când vor să ne ajute în dificila activitate de cercetare prin metode paranormale. Se spune că marii compozitori ai lumii au fost mediumi clarauditivi, auzind întâi în creier operele muzicale pe care apoi se grăbeau să le pună pe hârtie.

Fenomenul străpungerii corpului cu obiecte tăioase, fără durere şi fără sângerare. Este un fenomen animic în demonstraţiile mentaliste ori de hipnoză, unde se foloseşte un mare aport de bioenergie din partea mentalistului. Este un fenomen mediumnic în cadrul sărbătorilor religioase ale unor secte din Orient, unde câţiva devoţi intră în transă, acceptând să fie posedaţi de spirite specifice sectei respective.

Fenomenul vindecărilor bolilor prin pase magnetice sau alte metode similare. Este un fenomen animic în şedinţele de bioenergie. Este un fenomen mediumnic în practica Reiki, unde se transferă energie universală, nu propria bioenergie a vindecătorului. Energia universală vine din Cosmos, fiind canalizată în corpul vindecătorului de anumite spirite benefice dedicate acestei sarcini nobile. Tot fenomene preponderent mediumnice sunt şi vindecările şamanice datorate, în principal, spiritelor tămăduitoare, care deţin cunoştinţele medicale complexe şi puterea de a elimina energiile bolnave din corpul bolnavului.

Fenomenul de dedublare astrală. Este o capacitate individuală, prin care reuşim să ne desprindem în mod conştient corpul astral de corpul fizic. Ceea ce este mai puţin evident este faptul că suntem permanent ajutaţi şi însoţiţi de unul sau mai multe spirite veghetoare, pentru a nu suferi şocuri sau atacuri ale unor spirite inferioare. De asemenea, în călătoriile astrale, interacţionăm cu spirite sub diverse forme. Prin urmare fenomenul dedublării nu este strict animic, ci o combinaţie cu fenomenul mediumnic, spiritist.

Chiar dacă abilităţile paranormale pot fi considerate ca un bun al omului, totuşi utilizarea lor în scopuri utile nu se poate lipsi de sprijinul spiritelor prietene. Uneori, ne naştem cu astfel de capacităţi speciale sau le dobândim ca urmare a unor accidente. Alteori, spiritele savante sunt cele care ne "operează" corpul energetic pentru a ne deschide porţile spre lumea invizibilă. Adevăratele performanţe de extrasenzorialitate şi de manipulare a materiei şi energiilor se datorează inteligenţei şi ştiinţei spiritelor superioare, omul respectiv fiind doar un suport, un mijlocitor şi chiar un martor mirat al acestor fenomene misterioase săvârşite prin el.

< sus >

2. MEDIUMNITATEA, DE LA BANALITATE LA PERFORMANŢĂ

Fiecare om poartă în interior un spirit (încarnat) care îl ţine în viaţă şi îi oferă o mare parte din personalitatea sa. Nu ne putem lipsi de comunicarea, de obicei inconştientă, cu propriul spirit, iar prin asta putem spune că suntem cu toţii mediumi, în sens general. Mai mult, întrucât orice om primeşte şi radiază informaţie şi energie în univers, iar spiritele invizibile utilizează aceeaşi info-energie, suntem profund legaţi şi influenţaţi de ele. În practică însă, denumim drept "mediumi" doar pe acei semeni care reuşesc performanţa evidentă, obiectivă de a intermedia manifestările şi comunicarea cu spiritele libere (neîncarnate). Aceasta necesită o anumită conformaţie energetică specială a corpului şi creierului respectivului om.

Prin urmare, în sensul general al cuvântului, mediumnitatea poate fi una lejeră, abia sesizată şi universală, orice om putând să devină un releu voluntar pentru energiile exterioare benefice (cum e cazul în unele iniţieri spirituale) sau să cedeze o mică parte din energia sa pentru facilitarea unor fenomene speciale (cum e cazul la şedinţele comune de spiritism). În sensul restrâns al cuvântului, mediumnitatea este o misiune dificilă şi epuizantă, necesitând o dedicare totală şi capacităţi cu totul extraordinare (cum e cazul mediumilor care îşi cedează masiv energia proprie în şedinţele de spiritism).

Unii oameni sunt mediumi inconştienţi, ei provocând fenomene ciudate (de exemplu, poltergeist) sau chiar fapte antisociale (cum e cazul criminalilor în serie). Este absolut preferabil ca mediumul să fie pe deplin conştient de capacitatea sa şi să joace un rol eminamente pozitiv pentru societate. Pentru acest deziderat am realizat articolul de faţă. Spiritele superioare preferă să colaboreze cu mediumi conştienţi şi serioşi (pe care să se poată baza), iar cele inferioare preferă mediumii inconştienţi şi cu o moralitate instabilă (pentru a-i putea manipula în voie către lucruri josnice).

Toate religiile sunt consacrate comunicării omului cu fiinţele elevate din planurile superioare ale Creaţiei. Or, acest lucru presupune implicit existenţa unei anumite abilităţi mediumnice. Cel care bravează cu nesimţirea sa la energiile subtile nu poate fi nicidecum luat drept model sau sprijin de către căutătorii spiritualităţii.

Există diverse tipuri de mediumnitate, cum ar fi cea auditivă, cea vizuală, cu scriere automată, de încorporare a unui spirit etc. INTUIŢIA este cea mai obişnuită formă de mediumnitate (prezentă la toţi oamenii, într-o măsură mai mică sau mai mare), fiind începutul comunicării telepatice performante. Intuiţia este numele generic pentru presentimente, inspiraţie artistică, creativitate şi orice fel de aşa-zisă cunoaştere spontană. Ea funcţionează prin relaxare şi nu poate fi provocată, ci doar favorizată, spre deosebire de gândire, care necesită concentrare.

Foarte important este caracterul moral, aspiraţia spirituală, intenţiile bune ale mediumului, pentru a nu fi târât de fluxul gândurilor negative din jur. Noi, cei dornici de evoluţie spirituală, trebuie să dublăm efortul individual de sensibilizare psihică cu cel de purificare a subconştientului, pentru a rezona doar cu spiritele superioare şi cu voinţa lui Dumnezeu!

Trebuie să recunoaştem deschis faptul că tehnicile psihice care învaţă discipolii să-şi destindă mintea în cel mai înalt grad, atingând o stare de transă, printre altele, îi transformă în mediumi. De aici concluzia că precauţiile luate de mediumi şi învăţăturile spiritiste ar trebui să fie cunoscute şi de adepţii diverselor căi spirituale, fiindcă ei devin treptat mediumi (mai mult sau mai puţin sensibili). În fond, orice cale spirituală autentică este una spiritistă. Nimeni nu se poate apropia de Divinitate fără intermediul şi ajutorul spiritelor superioare, care Îl slujesc pe Dumnezeu. În creştinism, acestea se numesc "Duhul Sfânt" sau, mai exact "Duhurile Sfinte".

Tehnicile mentale comportă posibile pericole. De exemplu, întoarcerea bruscă la conştienţa normală, după atingerea unor stări înalte parapsihologice, ar putea avea consecinţe nesănătoase asupra psihicului celui care meditează sau se dedublează. În general, în practica esoterică se spune că "cei care caută fără să ştie ce caută pot deveni primele ţinte ale spiritelor rele". De aceea, recomandăm lectura şi altor articole din site-ul www.spiritus.ro , care acoperă, într-o manieră raţională şi fără temeri nejustificate, problematica dificilă şi complexă a spiritualităţii.

< sus >

3. MEDIUMNITATEA INCONŞTIENTĂ

Este crucial ca ştiinţa modernă, în colaborare cu cercetătorii spirituali independenţi şi sectele esoterice din cadrul religiilor majore actuale, să recunoască, să studieze şi să propună metode pentru deturnarea mediumnităţii necontrolate, care face ravagii în societate, pretutindeni în lume. Ea este principalul vinovat pentru nenumăratele cazuri de psihoze, manii, obsesii, posesiuni demonice, sinucideri, crime şi fapte antisociale. Acelaşi lucru se poate spune şi despre fobii, vicii, excentricităţi, frici, pasiuni ciudate, fanatism şi alte defecte umane. Astfel de probleme apar cu "ajutorul" entităţilor astrale inferioare, direct sau indirect. Pentru eliminarea lor, ar trebui ca omenirea să ia în seamă şi cunoştinţele deja oferite de ştiinţa spirituală (spiritualitate). Simplele predici morale sau corecţii juridice nu sunt suficiente, de multe ori.

Desigur, şi oamenii, ei înşişi, sunt culpabili că întreţin gânduri negative, perverse, dăunătoare, căci ele atrag energii similare din atmosfera subtilă, provocând daune lor şi familiei, ambianţei în care îşi duc viaţa. Un medium involuntar, neinformat şi needucat este victimă sigură a spiritelor de joasă speţă. El ar trebui să încerce să se autocunoască bine, să lupte cu tendinţele inferioare, în cadrul unui program spiritual serios, şi să se îngrijească fizic şi psihic, fiind conştient că posedă o sensibilitate şi impresionabilitate extremă. Să sperăm că în viitor se vor dezvolta şi în România centre spiritiste după modelul brazilian, unde toţi cei interesaţi vor primi indicaţii şi ajutor spiritual.

Unele stări provocate de sensibilitatea mediumului pot semăna cu simptomele tulburărilor psihice, fără a fi însă o boală propriu-zisă. În principiu, nu este de dorit să se blocheze creierul prin substanţe psihotrope, recomandate nonşalant de mulţi psihiatri. Aceste "medicamente" sunt de folos, poate, anturajului (fiindcă îi tranchilizează pe pacienţi), dar mai puţin bolnavilor psihic înşişi. Totuşi, în unele cazuri, se pare că pot da şi rezultate bune, relativ la reintegrarea lor în societate. Nu putem generaliza, căci fiecare situaţie este unică… Revenind la problema noastră, putem afirma că mediumnitatea poate fi o povară, după cum poate fi şi o comoară! Folosită conştient în scopuri nobile, va aduce un mare folos omenirii şi mediumilor în cauză!

PROVOCAREA NEŞTIINŢIFICĂ A TRANSEI

Se pot provoca stări mentale ciudate cu variate mijloace.

În societăţile tribale, şamanii intră în transă ca urmare a unor dansuri, cântece şi tobe repetitive care durează ore întregi. Tot ei ingurgitează substanţe naturale halucinogene. Deşi nu s-au făcut studii medicale asupra sănătăţii mentale a şamanilor, faptul că ei sunt respectaţi şi conduc grupuri mari de oameni arată că practicile nu le dăunează sau măcar ştiu să se ferească de posibilele efecte secundare nocive. Despre străinii care ar încerca acelaşi procedee nu se pot însă trage, la modul general şi în mod cert, aceleaşi concluzii optimiste.

În lumea "civilizată" occidentală, realitatea este net diferită, unii aventurieri dorind să-şi piardă controlul de dragul distracţiei, prin metode jalnice precum:

- alcoolul, care este o metodă universală de dezinhibiţie corticală, cu urmările neplăcute pe care le cunoaştem.

- drogurile chimice, care sunt o modă foarte periculoasă a ultimelor decenii.

- drogurile electronice, ultima găselniţă tehnologică, care folosesc sunete special concepute în combinaţie cu lumini stroboscopice, destinate dezechilibrării funcţiei cerebrale. Acelaşi efect se observă şi în discotecile actuale, unde se ascultă muzică "trance" la volum insuportabil, cu jocuri de lumini ameţitoare. Aceeaşi autohipnoză se constată la cei care ascultă muzica repetitivă la boxe date foarte tare (de exemplu, în propriile automobile "tunate"), cu başii pronunţaţi (reproducând efectul tobelor rituale).

Dezechilibrarea creierului poate duce la stări de conştienţă cel puţin "ciudate", dorite de tinerii în căutare de aventuri neconvenţionale. Riscurile sunt însă imense de a rămâne sensibili, instabili mental pentru tot restul vieţii. Unii se îmbolnăvesc psihic irecuperabil şi chiar se sinucid.

Mecanismele de risc sunt multiple:

- acţiunea chimică asupra celulelor nervoase, cu efecte incontrolabile şi uneori definitive. Se ştie faptul că creierul unui drogat apare la disecţie ciuruit, cu mari găuri, semnificând distrugerea fizică a milioane şi milioane de neuroni.

- sensibilizarea creierului îl face pe proprietarul lui să devină, cel puţin temporar, un medium. Individul, fiind total ignorant la realitatea invizibilă şi neavând ajutor spiritual, se lasă controlat de forţele malefice care colcăie prin localurile de pierzanie, pe unde acesta îşi face veacul.

- de multe ori se întâmplă ca starea de sensibilitate mediumnică să se păstreze şi după terminarea petrecerii. Acesta este lucrul cel mai grav, fiindcă individul rămâne sub controlul definitiv al acelor entităţi inferioare, care îi creează obsesii, halucinaţii şi chiar îi pot lua corpul în posesie.

OBSEDAREA - PRIMA ETAPĂ A POSEDĂRII

Folosim cuvântul "obsedare" pentru a marca acţiunea unor spirite inferioare de a induce obsesii în mintea omului. Oricine poate avea câteodată o fixaţie, un gând repetitiv, să-i sune în cap o melodie, nefiind prin asta un "obsedat". Devii obsedat atunci când cazi pradă unui atac permanent şi devastator asupra psihicului tău, provocându-ţi probleme evidente de relaţionare cu semenii şi cu mediul înconjurător. Cei care au canalul telepatic deschis către lumea spiritelor (fie nativ, fie provocat), dar nu reuşesc să îl şi controleze, pot fi mai uşor influenţaţi de spiritele agitate din Astralul inferior.

Posedarea este mult mai gravă, reprezentând preluarea parţială sau integrală a controlului voinţei şi corpului omului de către un spirit inferior. Preluarea se face gradat, în timp, începând cu diverse obsesii, cu diminuarea voinţei personale, cu auzul unor voci care impun anumite fapte nedorite şi terminând cu încorporarea completă, dar temporară, a spiritului obsesor. Există remedii pentru această boală spirituală, numite în creştinism "exorcizări", iar în centrele spiritiste "dezobsedări". Totodată, este importantă şi fortificarea psihicului, printr-un regim de viaţă sănătos, prin suplimente naturale, prin consiliere psihologică şi metode spiritual-religioase.

Iată câteva simptome ale unei obsedări incipiente, dacă apar frecvent (preluate din cartea "Raţionalismul Creştin", de Luiz de Mattos). Aceste manifestări nu sunt o formă gravă de anormalitate mentală dacă apar doar ocazional. Totuşi, ar fi bine să le conştientizăm şi să le evităm, fiindcă ne predispun la a face jocul entităţilor inferioare, care ni le vor accentua, pentru a-şi bate joc de noi:

Actualmente, în Brazilia – patria spiritismului – cele mai multe reuniuni mediumnice caută să ofere ajutor "spiritelor în suferinţă", încarnate sau destrupate. Aceste practici sunt numite "reuniuni de dezobsedare". Mediumii iau contact cu spiritele neîncarnate care fie suferă ele însele, fie cauzează suferinţe unor oameni. Printr-un dialog fratern, se orientează spiritul suferind spre Lumină ori, dacă este cazul, este sfătuit să nu-şi mai bântuie victima. Acest fel de practică spirituală e ca un joc cu focul şi necesită abilităţi speciale şi mare atenţie pentru a nu te "arde". Nu e o activitate pentru amatori şi nici pentru naivi!

< sus >

4. EXPLOATAREA BENEFICĂ A MEDIUMNITĂŢII NATIVE

Mediumnitatea este un mare potenţial oferit oamenilor. Este un dar, însă poate deveni un calvar atunci când nu este conştientizată şi înţeleasă. La ora actuală, există relativ puţini mediumi dedicaţi misiunii nobile de a ţine legătura cu Spiritele Superioare (Îngerii). Cu mult mai mulţi sunt cei folosiţi de spiritele inferioare, din cauza inconştienţei cu care se lasă manipulaţi de pasiunile josnice, gândurile mârşave şi tot arsenalul comportamental care degradează fiinţa umană.

Practic, nimeni nu scapă de atacul acestor entităţi neliniştite, agresive. Din fericire, omul dispune întotdeauna de liber arbitru, adică de forţa voinţei sale suverane, pe care o poate pune în slujba Binelui, Adevărului, Frumuseţii, Divinităţii. A-ţi exersa voinţa pentru a te menţine cât mai curat sufleteşte reprezintă o mare provocare, ce poartă numele generic de "cale spirituală". Fiecare aspirant merge pe calea sa proprie. Unii, dotaţi nativ cu calităţi mediumnice, aleg să se pună în slujba omenirii şi a spiritelor superioare (Îngerii). Ei nu îşi pierd controlul de sine şi nu se lasă păcăliţi de spiritele inferioare, nefiind în pericolul de a cădea pradă obsesiilor, căci sunt protejaţi de spiritele lor gardiene. Spiritele divine nu-i scapă nicio clipă din vedere pe cei de care au nevoie ca să comunice cu pământenii.

Putem deosebi două tipuri de spirite prietene: 1) Spiritele gardiene sau îngerii păzitori. Aceştia sunt spirite luptătoare, având responsabilitate exclusivă în protejarea omului. Ele nu intervin aproape niciodată în comunicările mediumnice. Sunt sensibile la recunoştinţa noastră, a oamenilor pe care îi protejează. 2) Spiritele lucrătoare, ghizi spirituali sau îngerii misionari, indispensabili pentru un medium. Acest gen de spirite mai rafinate apar în jurul tuturor oamenilor care practică o cale spirituală şi vor să se purifice, spre a se apropia de Voinţa Divină.

Există anumite spirite superioare care se preocupă intens de găsirea, trezirea, dezvoltarea calităţilor şi, mai ales, cooperarea cu persoane mediumnice. Prin urmare, lumea spiritelor înalte este foarte interesată de acest mod de comunicare, foarte eficient. Desigur, nu este singura formă prin care spiritele îşi fac simţită prezenţa, ele putând să realizeze uneori fenomene miraculoase sau să atragă atenţia prin coincidenţe bizare (sincronicităţi) sau să apară în vise ori meditaţii etc. Dar, de departe, modalitatea cea mai exactă de interacţiune cu oamenii este prin intermediarii dedicaţi acestei misiuni dificile. Aceasta înseamnă că, în condiţiile stabilite de spiritele elevate şi numai atunci, chemarea spiritelor este benefică pentru ambele părţi. Personalitatea mediumului va înflori, devenind un focar de inspiraţie spirituală şi pentru semenii săi. Mulţi mediumi păstrează discreţia, fiind cunoscuţi doar de un cerc restrâns de prieteni sau rude, dar alţii, cei puţini, cu abilităţi importante şi har divin, vor avea curajul să înceapă o activitate publică.

Faptul că este o sarcină dificilă i-a făcut pe unii să afirme că mediumii au o karmă grea, pe care şi-o ispăşesc în acest mod. Inconvenientele acestei ocupaţii sunt cauzate de sensibilitatea exagerată a organismului (din cauza îndepărtării între ele a straturilor aurice, care devin astfel mai permeabile), dar şi de reacţia brutală, intolerantă a dogmaticilor sau scepticilor din preajmă. De asemenea, unii mediumi, cum ar fi cei care incorporează alte spirite, pot suferi şi dereglări fizice temporare. Dincolo de aceste dificultăţi inerente acestei ocupaţii nobile, cei care se lasă dirijaţi de bunele intenţii ale spiritelor divine se vor descurca în viaţă şi, mai ales, vor avea mult de câştigat din punct de vedere moral-spiritual.

    RELAŢIA AMICALĂ DINTRE MEDIUM ŞI SPIRITE

Despre relaţia dintre medium şi spiritele cu care colaborează nu s-a scris prea mult, deoarece este un subiect intim, care îi priveşte doar pe aceştia, iar termenii relaţiei nu se pot generaliza. Vom trasa aici câteva idei sumare, pentru a veni în ajutorul celor aflaţi la începutul vieţii lor spirituale.

În binomul medium-spirit, veriga slabă este omul. Spiritele lucrătoare au grijă de el ca de "oul de aur". Atunci când preiau un medium, spiritele îşi iau o mare responsabilitate în faţa lui Dumnezeu! Însăşi evoluţia lor ca spirite va avea de suferit dacă ratează, din cauza lor, această misiune importantă.

Spiritele îi cunosc protejatului lor, în cele mai mici detalii, faptele, gândurile, temerile, tot ceea ce ţine de psihologia sa. Aceste spirite trebuie să fie ele însele buni psihologi, pentru a-i da cele mai bune sfaturi sau indicaţii în anumite momente critice, într-o formă suportabilă. Faţă de un spirit (care este o entitate sumară), fiinţa umană este mult mai complicată, este un sistem de sisteme foarte complexe. Mintea omului este un instrument puternic şi ea poate genera mari transformări în lumea fizică, cu ajutorul corpului uman, dar şi cu forţa cuvântului şi a gândului. Spiritele, în general, nu pot să se manifeste evident în lumea oamenilor şi de aceea este atât de importantă colaborarea cu un medium.

Înainte de a fi intermediar pentru alţi semeni, mediumul este interesat de propriile sale probleme, pentru care apelează la spiritele sale prietene. Oricine ar face la fel. Există două tipuri de situaţii: 1) Situaţiile obişnuite, fără miză, când mediumul este încurajat să facă ce-şi doreşte, ce-i prieşte, ce-i place. Sfaturile primite sunt asemănătoare cu cele ale oricărui prieten. 2) Situaţiile care au legătură, direct sau indirect, cu misiunea sa spirituală, în care indicaţiile spiritelor prietene ar trebui urmate, fiindcă sunt cele mai competente (privind sănătatea, persoanele din anturaj, metodele de lucru, deciziile importante etc). Spiritele se comportă cu mediumul precum părinţii cu un copil mic. Îl manevrează cu tact, adaptându-se la nivelul de înţelegere şi de putinţă al acestuia. De aceea, în decursul timpului, sfaturile primite se schimbă şi se nuanţează.

Grija pentru omul-medium este prioritară, chiar dacă pentru a-l apăra de evenimente dure şi nedorite sau a-i câştiga încrederea, el trebuie, câteodată, convins cu tertipuri psihologice abile, în sensul bun şi constructiv... Mediumul trebuie să capete o încredere deplină în ajutoarele sale din lumea subtilă, fără de care viaţa sa s-ar goli de sens. Ei alcătuiesc o echipă, deci şi spiritele trebuie să se convingă de seriozitatea omului, înainte de a-i da toate favorurile. Spiritele îşi păstrează mereu un as în mânecă în relaţia cu mediumul, ştiind că omul este schimbător, influenţabil şi nu trebuie să ştie chiar totul, pentru a nu devia de la drumul drept spre Lumină, pe care îl conduc spiritele prietene divine.

La începutul vieţii sale spirituale, mediumul ar putea avea impresia ca spiritele ştiu şi pot orice, ceea ce nu este întotdeauna chiar aşa. Mai ales în privinţa ghicirii viitorului său, aspect foarte tentant, mediumul trebuie să nu fie prea credul. Este adevărat că spiritele pot citi viitorul, cu mai mică sau mai mare acurateţe. Spiritele cele mai înalte sunt ceva mai rezervate, dar tot ele sunt sursele cele mai credibile de informaţii despre viitor. Referindu-ne la spiritele lucrătoare din jurul unui medium oarecare, ele pot da nişte direcţii probabile ale viitorului acestuia, dar predicţiile lor pot fi uneori infirmate. Aceasta, pentru că viitorul depinde de mulţi factori, care se schimbă în permanenţă. Am putea spune că spiritele îi dau mediumului încurajări sub forma unor afirmaţii sigure despre viitor (sugestii pozitive) sau îi prevăd viitorul pe o variantă dezirabilă pentru el. În final, tot omul trebuie să acţioneze şi să aleagă ce-i convine. Totuşi, anumite direcţii importante sunt deja cunoscute de spirite, chiar dacă nu le vor revela şi protejatului lor. Ele se vor petrece întocmai, fiindcă spiritele se vor îngriji, cu toată ştiinţa şi puterea lor, să se întâmple aşa. În privinţa viitorului altor persoane, lucrurile stau altfel, atunci nemaicontând subiectivitatea mediumului, ci doar ce informaţii se cuvin a fi transmise acelor persoane interesate.

    ECHIPELE DE LUCRU MEDIUM-SPIRITE

Iată şi perspectiva din care privesc spiritele divine conlucrarea cu mediumii noştri. Este un fragment din cartea "În slujba vieţii eterne" (titlul original "Obreiros da vida eterna"), psihografată (scrisă automat, în transă, cu ajutorul spiritului Andre Luiz) de celebrul medium brazilian Chico Xavier, în 1946. Mesajul aparţine unui spirit lucrător înalt, numit în carte Fabriciano.

< sus >

5. MEDIUMNITATE VERSUS SCHIZOFRENIE

În lumea medicală încă mai există nelămuriri şi confuzii legate de fenomenul mediumnităţii. Unii psihiatri consideră că acesta este un semn de tulburare psihică şi atât. Alţii admit că mediumnitatea este o manifestare culturală, religioasă, prezentă în diverse civilizaţii, care nu este neapărat patologică, ci un fenomen de răbufnire a conţinuturilor inconştientului individului. Astfel de păreri sunt bazate mai mult pe păreri personale şi mai puţin pe cercetări serioase.

Încercând să-şi aducă contribuţia la corecta definire a mediumnităţii pe tărâmul medicinei, medicul psihiatru brazilian Alexander Moreira de Almeida a realizat o teză de doctorat cu tema: "Fenomenologia experienţelor mediumnice, profil şi psihopatologie a mediumilor spiritişti", în cadrul Universităţii din São Paulo, Brazilia. Savantul analizează la rece, obiectiv şi raţional toate aspectele ce ne pot da indicii dacă mediumnitatea este o boală psihică sau poate duce spre aşa ceva.

REZUMATUL TEZEI (traducere şi adaptare de Răzvan Petre)

Obiective: Studiul descrie profilul socio-demografic şi psihopatologia mediumilor spiritişti, istoria şi fenomenologia experienţelor lor mediumnice.

S-au ales un număr de 115 subiecţi, mediumi practicanţi, selectaţi la întâmplare din Centrele Spiritiste Kardeciste* din oraşul São Paulo, centre afiliate Alianţei Spiritiste Evanghelice din Brazilia**.

Conform datelor statistice ale eşantionului, 76,5% erau femei, media de vârstă era de 48 ani, 2,7% dintre subiecţi erau şomeri, 46% aveau studii universitare şi practicau spiritismul, în medie, de 16 ani. Subiecţii aveau în medie cel puţin 3 tipuri de abilităţi mediumnice, după cum urmează: încorporare a unei entităţi spirituale 72%, vorbire automată (psihofonie) 66%, clarviziune 63%, claraudiţie 32%, scriere automată (psihografie) 23%. (S-au mai raportat, în procent mai redus, şi abilităţi vindecătoare, efecte fizice şi pictură mediumnică.) Îşi exercitau capacităţile de medium de 7 până la 14 ori pe săptămână.

Evaluarea psihiatrică (testul SRQ) şi cea socială (testul SAS) - iar pentru subiecţii identificaţi cu o psihopatologie probabilă şi testele DDIS, SCAN şi un interviu cu răspunsuri deschise asupra mediumnităţii - au arătat că:

- mediumii spiritişti nu au caracteristicile tulburării de personalitate multiplă.

- au unele simptome de schizofrenie, dar care nu se corelează nici cu alte simptome psihiatrice şi nici cu dificultăţi la locul de muncă, în familie sau la studii.

- apariţia abilităţilor de medium a avut loc în 4 moduri: manifestări izolate pe timpul copilăriei, manifestări izolate la vârstă adultă, fluctuaţii de dispoziţie spontane, cursuri de dezvoltare a mediumnităţii.

- procesul de transă integrală (psihofonie + clarviziune + claraudiţie + intuiţie) parcurge următoarele forme: Întâi, senzaţia unei prezenţe străine, variate stări fizice, vibraţii atribuite unei entităţi exterioare. În continuare, subiecţii resimt o presiune în zona gâtului şi vocalizează în mod mecanic nişte cuvinte negândite de ei. Intuiţia se manifestă prin apariţia gândurilor şi imaginilor pe care subiecţii nu le recunosc ca fiind ale lor. Auzul şi vederea mediumnică sunt caracterizate prin luarea la cunoştinţă a unor imagini sau voci din spaţiul psihic interior sau ca un obiect exterior. Transa mediumică integrală a fost înregistrată doar în Centrele Spiritiste, deşi alte experienţe mediumnice au avut loc şi în afara acestora.

CONCLUZII

Câteva idei se desprind din acest studiu ştiinţific, cel mai complet asupra mediumnităţii până la această oră:

-  Mediumii nu sunt nişte ignoranţi şi inculţi, cum ar presupune unii răuvoitori, şi sunt bine integraţi social. (Recensământul federal a arătat că Spiritismul este unica religie din Brazilia în care proporţia adepţilor este mai mare pe segmentul cu un nivel educaţional ridicat.)

- Ca orice individ, şi mediumul ar putea prezenta unele tulburări mentale, dar prevalenţa acestor probleme printre mediumii studiaţi a fost mai mică decât media întregii populaţii. Printre subiecţii studiului nu sunt schizofrenici, în ciuda apariţiei ocazionale a unor trăiri halucinatorii (care sunt considerate simptome clasice de schizofrenie).

- Majoritatea subiecţilor au raportat începutul experienţelor mediumnice încă din copilărie, ele fiind caracterizate prin înlocuirea temporară a minţii egocentrice şi prin halucinaţii vizuale şi auditive, fără ca ele să aibă legătură cu un diagnostic de schizofrenie.

    Doctorul psihiatru Alexander Moreira de Almeida adaugă într-un articol din site-ul hoje.org.br că, în linii generale, mediumnitatea se diferenţiază de tulburările neuropsihologice astfel: pentru ca o anumită experienţă să indice o tulburare mentală, ea trebuie să fie însoţită de suferinţă, lipsa controlului asupra apariţiei sale, să genereze un handicap, să coexiste cu alte simptome psihopatologice şi să nu fie acceptată de grupul cultural de care aparţine individul. Nu există studii care să ateste faptul că mediumnitatea ar putea fi cauza apariţiei unor boli psihice.

În practica medicală, când un bolnav psihic se întâmplă să aibă şi o facultate mediumnică, doctorul tratează tulburarea mentală ca de obicei, recomandând pacientului să nu-şi întrerupă practica spirituală. Totuşi, în cazul unor dezechilibre mai grave, introduce tratamentul farmacologic şi psihoterapeutic şi solicită încetarea activităţilor mediumnice, dar pacientul putând participa la celelalte activităţi religioase (conferinţe, rugăciuni, ritualuri, pase magnetice…)

< sus >

6. MEDIUMNITATEA LA "COPIII DE CRISTAL"

Copii de Cristal sunt numiţi, în general, cei născuţi începând cu anul 1995, care sunt afectuoşi, magnetici, cu simţ artistic şi încep să vorbească târziu. În plus, ei posedă anumite caracteristici mediumnice. Ele pot fi regăsite şi la unii copii din generaţiile anterioare ori la mediumii maturi. Iată câteva dintre ele, menţionate în cartea "Copiii de cristal", de cunoscuta autoare Doreen Virtue.

Pe măsură ce Copiii de Cristal cresc, capacitatea telepatică poate fi ori rafinată ori înăbuşită. Prima variantă se întâmplă când părinţii laudă darul copilului. Cazul al doilea apare când părinţii manifestă teamă sau nelinişte ca reacţie la capacitatea copilului lor de a citi gândurile altora. (p.30)

Uneori, Copiii de Cristal cad în transă şi nu mai par să-şi audă deloc părinţii. Această stare este o caracteristică folosită adesea pentru diagnosticarea autismului. Însă în cazul Copiilor de Cristal ar fi vorba de un diagnostic greşit, pentru că aceşti copii blochează doar temporar lumea exterioară. În plus, spre deosebire de cei care suferă într-adevăr de autism, Copiii de Cristal sunt deosebit de simţitori, apropiaţi şi afectuoşi cu alte persoane. (p.31)

Copiii de Cristal sunt sensibili emoţional, dar au şi o deosebită sensibilitate a simţurilor. Pot fi copleşiţi de prea mulţi stimuli sau prea puternici. Ei sunt sensibili:

- la zgomote prea puternice, ceartă, violenţă;

- la aglomeraţiile de oameni şi locurile pline de agitaţie;

- la temperatura scăzută;

- la dezordinea din locuinţe;

- la ingredientele artificiale şi chimicale, înţelegându-se însă bine cu leacurile naturale;

- la energiile negative din jur, pe care le pot absorbi, manifestând apoi acelaşi tip de emoţii dăunătoare. (p.37)

Copiii de Cristal sunt influenţaţi foarte puternic de energia colectivă a planetei. Când mase de oameni trec prin stări de spaimă sau când se pregăteşte un eveniment care va schimba lumea, copiii pot deveni deprimaţi sau agitaţi. (p.34)

Copiii de Cristal au legături puternice cu energia Pământului, a naturii, a Lunii şi a stelelor. (p.50)

Se prea poate să-i vezi pe micuţii Copiii de Cristal stând cu privirea pierdută în gol, capul îndreptat spre o direcţie anume şi cu ochii urmărindu-i pe îngeri. Deseori, aceste priviri concentrate sunt însoţite de "conversaţii" de neînţeles cu lumea nevăzută.

În decursul multor generaţii au apărut copii cu capacităţi paranormale. În această nouă epocă a deschiderii spirituale, părinţii îşi sprijină mai mult copiii în capacităţile lor paranormale. Generaţiile precedente, speriate de tot ce era paranormal, condamna oamenii care vedeau sau auzeau îngeri. (p.67) Este perfect normal şi chiar sănătos pentru copii să aibă "prieteni nevăzuţi" – adică fiinţe care sunt de obicei îngerii lor păzitori sau ghizi spirituali. (p.70)

Răzvan Petre, 12 iunie 2012

< sus >