<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


EUL ESTE O HALUCINAŢIE

de Răzvan-Alexandru Petre

Spuneam în articolul „Iluzia fragmentării” că creaţia apare prin separarea Întregului sub aspectul de spaţiu-timp şi de conştiinţe individuale. Iar în iluminare, procesul se inversează, dispărând separarea: spaţiul redevine Unime, timpul redevine Veşnicie, iar conştiinţa individuală redevine Conştiinţa holistică.

Atunci, ar fi logic ca, prin iluminare, să dispară şi psihicul individual, nu?! Omul să devină o legumă sau să moară, nu?! Totuşi, nu se întâmplă aşa ceva. E necesar să completăm cu alte câteva elemente clarificatoare, din punctul de vedere al iluziei, al separării.

Conştiinţa individuală are, să zicem, două componente: conştiinţa liberă şi conştiinţa captivă în forma materială.

Conştiinţa captivă devine mintea omului (pentru că tot ce există în univers provine din transformarea Conştiinţei divine). La rândul ei, mintea are cel puţin două componente: a) inteligenţa şi tiparele mentale, inclusiv cele egotice, şi b) eul.

Pentru că agreez ideea evoluţionistă, cred că şi animalele au aceleaşi etaje, dar de complexitate mai redusă, a) şi b). Aici se vor ridica unele sprâncene a îndoială, probabil. Cum să aibă şi animalele un sine ca oamenii?!

Voi defini mai clar ce înţeleg prin EU în acest caz: e vorba de senzaţia de liber-arbitru sau de autonomie. Orice animal se simte liber să facă tot ce-i trece prin cap. Desigur, este profund condiţionat de instincte, dar el habar n-are asta şi, pur şi simplu, simte mireasma libertăţii. E ca un cadou divin, de care nu profită numai oamenii.

Totuşi, dacă cititorul nu agreează animalele, poate să treacă peste acest amănunt.

Am figurat cele trei elemente definite mai sus în figura nr.1, de mai jos

constiinta individuala

Figura nr.1

În cazul iluminării, apar două modificări faţă de omul obişnuit: 1) dispare eul (culoarea roşie) şi 2) conştiinţa individuală liberă se expansionează la infinit, redevenind Conştiinţa divină, holistică. Psihicul rămâne oarecum neschimbat (inteligenţa + tiparele mentale).

Consider că toate regnurile au conştiinţă individuală, formată din partea liberă şi partea captivă.

Partea liberă este identică la toate formele de viaţă, este conştiinţă pură, dar legată de respectiva formă materială, în scopul de a-i supraveghea activitatea în mod detaşat. Conştiinţa liberă de la mai mulţi membri se poate combina, formând un eggregor sau conştiinţă de grup sau inconştient colectiv.

Partea captivă a conştiinţei se implică direct în crearea structurilor care clădesc şi ordonează acea formă vitală. De pildă, mintea este conştiinţă captivă transformată în materie subtilă, în gânduri, emoţii etc.

Ontogeneza urmează filogeneza. Copilul urmează aceeaşi evoluţie. În primele zile de viaţă, nu are deloc un eu, asemenea mineralelor. Cu timpul, capătă un rudiment de eu, asemenea animalelor, senzaţia de libertate şi curiozitate. Pe la 3 ani, eul se raţionalizează, devine conştient de sine.

***

Dacă noi suntem conştiinţa divină, cum de am uitat cine suntem?

De ce am uitat? Din două motive:

1) Conştiinţa individuală liberă este încă legată de formă, nu este mare cât universul. În anumite stări modificate de conştiinţă, ea se poate expanda, dar nu chiar la infinit şi doar temporar, ca exemplificare.

Conştiinţa individuală liberă este un fragment holografic din Conştiinţa divină. Adică, are toate calităţile Ei, dar este, cumva, localizată.

2) Peste această limitare naturală se suprapune EUL, care bate toba asurzitor că el comandă aici, el decide şi el acţionează. N-ai cum să-l convingi că, de fapt, e a cincea roată la căruţă şi doar încurcă iţele. Doar prin iluminare se pierde această falsă identificare şi conştiinţa redevine infinită – sunt două procese diferite.

Hai să detaliem modelul cu câteva completări, privind figura nr.2:

constiinta si iluminarea

Figura nr.2

Componenta mentală (conştiinţa captivă din figura nr.1) am împărţit-o în A) Minte de lucru şi B) Ego şi tipare de personalitate.

Prin analogie cu un computer, A) ar fi procesorul (CPU) şi memoria de lucru (RAM), iar B) ar fi suportul pe care se depozitează toate înregistrările (hard-disk sau SSD).

Ramesh Balsekar a făcut primul distincţia dintre Mintea de lucru şi Mintea gânditoare, adică EUL. Ulterior, neuroştiinţele i-au dat dreptate, numindu-le reţeaua neuronală de sarcină şi, respectiv, reţeaua implicită.

A) Ca un virus, EUL profită de Mintea de lucru (sau, simplu, Mintea) şi se întăreşte: el devine un gând. Aşa apare conştiinţa-de-sine. (În imagine, am figurat o săgeată de la Minte către EU.)

Aşadar, la animale, EUL se manifestă ca senzaţia de liber-arbitru. Iar la oameni, EUL, pe lângă această senzaţie, mai adaugă şi conştiinţa-de-sine, care este o reflecţie a minţii, ce raţionalizează senzaţia de liber-arbitru. De aceea, unii nondualişti spun că eul este un gând, iar alţii spun că este o energie sau senzaţie. De fapt, este un amestec din toate.

B) EGO-ul este un grup de tipare mentale din cadrul personalităţii. Ele sunt create de EU, cu ajutorul Minţii. Reciproc, şi EUL este întărit de aceste tipare, tot prin mijlocirea Minţii. Se creează, în timp, o buclă de feed-back pozitiv, care întăreşte atât EUL, cât şi EGO-ul. (În imagine, am figurat o săgeată bidirecţională între EU şi EGO.)

Tiparele egotice sunt relativ stabile, înregistrate în matricea personalităţii. În schimb, EUL sau „conştientul” este volatil – dispare în somn, dispare deseori şi pe timp de veghe (de exemplu, când suntem concentraţi asupra unei activităţi intelectuale şi uităm de noi înşine).

Este posibil, însă, ca tot acest joc complicat să ia sfârşit într-o zi, prin iluminare. Atunci Conştiinţa decide să se dezlimiteze într-un corp-minte. Aşa cum spuneam, iluminarea are două direcţii:

1) Dispare EUL, pur şi simplu. Atunci, psihicul uman se simte golit de identitate, se simte nimic. Poate fi o senzaţie dureroasă, ca o pierdere importantă. Dar EUL fusese, oricum, o creaţie artificială, dispensabilă (ca să nu spun inutilă!). Efectul său a fost doar să complice lucrurile, să dea vieţii un aspect foarte grav şi serios. În realitate, viaţa e un joc, lila.

2) Conştiinţa individuală (partea liberă) se dilată la infinit, iar senzaţia este beatifică, de unire cu universul şi iubire pentru tot ce există.

Cele două procese iluminatorii se pot petrece simultan sau pe rând. Astfel:

- Conştiinţa se poate dilata, dar dacă eul nu a dispărut, este doar un episod iluminatoriu, care durează puţin, iar eul revine imediat la comandă.

- Eul poate dispărea, dar dacă conştiinţa nu s-a dilatat, rămâne doar senzaţia de golire, fără a se pune nimic în loc. În această situaţie, unii oameni apelează la ajutor psihiatric, simţindu-se „depersonalizaţi”.

- Într-un final fericit, când ambele condiţii sunt îndeplinite, iluminatul se va simţi ca fiind Totul şi Nimic, paradoxal. Trăirea este copleşitoare, iar procesul este ireversibil şi absolut minunat, incomparabil cu orice ar putea trăi vreodată un om. Iluminarea completă şi stabilă e numită şi eliberare (moksha). Ea este, simultan, o pierdere (a eului din minte) şi un câştig (expansiunea conştiinţei), dar şi curăţarea de tipare mentale inutile.

< Sus >

Întrebări şi răspunsuri

Din explicaţiile de mai sus, am putea oare spune că şi animalele se pot ilumina?

De ce nu? Totuşi, nu avem nicio dovadă în acest sens. După cum nu există nici dovada că animalele ar avea senzaţia de liber-arbitru. Este doar o opinie, o intuiţie.

Ca observaţie colaterală, întrebarea este exprimată greşit.

Niciun corp-minte nu se iluminează, ci doar simte ecoul modificării „dimensiunii” conştiinţei, care atinge infinitul. Spuneam că conştiinţa individuală liberă este doar un fragment holografic din Marea Conştiinţă universală. Asta înseamnă că ele nu diferă calitativ, ci doar cantitativ. Dar din perspectiva Conştiinţei, nu-i nicio diferenţă între cantitate şi calitate. Ea este Totul.

Deci eul este o iluzie, ca întreg universul, maya?

Universul există în mod natural, dar este perceput distorsionat de filtrele mentale. În schimb, eul există doar în minte, ca o informaţie ce poate fi reformatată. Eul poate dispărea fără a perturba psihicul uman. Atunci apare o senzaţie de vid, dar te obişnuieşti cu ea şi-ţi vezi mai departe de viaţă.

gandul de eu

Gândul de „eu” stă lipit de om

Eul este ca un gând trecător, fără de care putem trăi bine-mersi. Însă e un gând greu, apăsător, cu reflexii multiple în psihic, cauzând mult egoism. Nu-i doar o imagine oarecare, ci eul este o halucinaţie. Ne face să ne comportăm altfel decât în mod natural. E ca şi cum am fi sub influenţa unui drog.

Cel mai ascuns şi puternic gând este gândul-de-eu, din care se trag multe alte gânduri. Este direct, neelaborat raţional, venind din inconştient. (De fapt, toate gândurile provin din inconştient.)

A nu se confunda conştientul cu conştiinţa! Conştientul este eul uman, persoana. Prin iluminare, dispare conştientul şi totul devine inconştient. Trezirea nonduală este precum somnul fără vise. Rămâne doar Conştiinţa.

Însă nu trebuie să ne speriem, căci Conştiinţa este totul, ştie totul, poate totul. Suntem pe deplin în siguranţă, precum copilul la sânul mamei!

Răzvan A. Petre
10 ianuarie 2024

< Sus >

Comentariul Laurei

O să adaug ceva de Aici, căci nu mai există riscul să fiu arsă pe rug sau să se strige "blasfemie" 😁😊😁

Eu- l l-a "născut" pe Dumnezeu. În absenţa eu-lui , doar DUMNEZEU este 🥰🥰🥰...

Scurt şi la obiect, nu are rost adăugarea ca Dumnezeu este nenăscut, neatins de moarte, necreat, neînceput şi fără sfârşit, şi nici adăugarea că ideea de Dumnezeu nu este Dumnezeu 😁.

Eu-l l-a "născut" pe Dumnezeu ca idee, şi bineînţeles că ideea nu este Dumnezeu. În absenţa halucinației eu-lui însă... doar Dumnezeu există.

Se caută (de către cine?) doar Dumnezeul născut de "eu" după asemănarea lui (iluzie), însă abia când se realizează această iluzie, Totul ESTE.

Laura Averchi, 15 ianuarie 2024