Robert Bruce – Dinamica planului astral

Capitolul 3

Incredibilul fenomen de fragmentare a minţii

Ce anume se desprinde şi pleacă din corpul fizic în timpul unei experienţe extra-corporale (EEC)? Ce anume este lăsat în urmă? Ce anume protejează integritatea minţii şi a memoriei în timpul unei EEC? Mulţi oameni se tem să trăiască experienţe de acest gen deoarece nu au găsit încă un răspuns satisfăcător la aceste întrebări. Există însă pe această temă multe teorii fundamentate doar pe jumătate, presupuneri de tot felul şi numeroase mituri.

Doi dintre primii cercetători şi experimentatori ai EEC, Sylvan Muldoon şi Hereward Carrington, au urmărit să analizeze subiectul dualităţii - conştiinţa de a fi în două corpuri în acelaşi timp în cadrul unei experienţe de tip extra-corporal - în cartea lor, intitulată "Proiecţia corpului astral". Muldoon era de părere că creierul fizic primea două rânduri de percepţii în acelaşi timp. El credea că un set provenea de la corpul fizic, iar celălalt de la dublul proiectat, prin intermediul corzii de argint. Organele de simţ ale corpului fizic, sugera Muldoon, continuau să funcţioneze chiar şi în cazul în care, în mod evident, corpul fizic era lăsat gol după ieşirea din timpul EEC.

La fel ca şi alţi cercetători pionieri din acest domeniu, Muldoon şi Carrington nu au luat în considerare posibilitatea că ar putea exista o funcţionare a conştiinţei în ambele corpuri în acelaşi timp. Aceştia au presupus că, în timpul experienţei extra-corporale, trupul fizic trebuie să fie abandonat în întregime, precum o cochilie lipsită de conştiinţă. Într-adevăr, apare o percepţie puternică a separării de corpul fizic în timpul unei ieşiri conştiente EEC. S-a propagat presupunerea conform căreia corpul fizic rămâne abandonat şi este în continuare acceptată fără probleme de mulţi cercetători, autori, experimentatori. Această credinţă a provenit dintr-o eroare fundamentală de analiză.

Se crede în continuare, pe scară largă, că trupul fizic este abandonat gol - neprotejat şi expus - în timpul unei EEC. Mulţi oameni sunt chiar de părere că spiritul sau sufletul lor părăseşte corpul fizic în timpul unei EEC - unii chiar numesc această experienţă "călătoria sufletului". Aceste credinţe au ridicat întrebări îngrijorătoare referitoare la siguranţa corpului/minţii fizice - întrebări care vizau posibilitatea ca trupul fizic să fie atacat, furat sau posedat în timpul unei experienţe de dedublare.

De-a lungul anilor, această teorie a corpului fizic părăsit a dat naştere multor credinţe şi ritualuri: procedee magice, fiinţe gardiene şi ritualuri menite să asigure siguranţa în timpul EEC. O persoană mi-a spus că toţi cei care se proiectează ar trebui să se spele înainte într-o apă specială sărată, să se lege în lanţuri de fier şi să ducă la îndeplinire ritualuri sofisticate şi rugăciuni pentru a-şi proteja în timpul EEC trupul lăsat, chipurile, gol şi mintea aşa-zis părăsită.

Experienţa de separare de corpul fizic şi de proiectare în afara acestuia este extrem de vie şi convingătoare. Experienţa de a fiinţa independent de corpul fizic este de asemenea foarte clară. Totuşi, percepţia corpului părăsit nu permite celor care se proiectează să perceapă în desfăşurare fenomenul de fragmentare a minţii, din cauza faptului că atunci când ne amintim cu succes o experienţă EEC avută, o facem dintr-o singură perspectivă, şi anume aceea a dublului proiectat. Dacă o proiecţie nu este încununată de succes, amintirile provin exclusiv din corpul/mintea fizică – toate amintirile din umbră (din extracorporalizare) sunt pierdute.

Este necesar să avem amintiri din ambele perspective ale unei experienţe EEC ca să percepem fenomenul de fragmentare a minţii. Sunt rare situaţiile în care ne amintim de experienţa respectivă din ambele perspective. Doar atunci mecanismul şi dinamica proiecţiei poate fi cu adevărat înţeleasă şi apreciată. Cu toate acestea, putem găsi dovezi ale efectului de divizare a minţii în multe relatări ale unor experienţe extra-corporale, cu condiţia să ştim ce să căutăm.

Integritatea corpului fizic, a conştiinţei şi memoriei sale nu sunt niciodată ameninţate în timpul EEC. Corpul/mintea fizică nu sunt niciodată golite şi abandonate câtă vreme acesta este în viaţă. Toate tipurile de experienţe extra-corporale presupun existenţa unor cópii ale conştiinţei.

 

Natura minţii de a se reflecta

Mintea generează prin oglindire, în mod natural, o copie a sa în afara graniţelor corpului fizic, atât în timp ce acesta doarme, cât şi în timpul oricărui fel de experienţă EC. Această reflexie este precum un ecou energetic subtil care conţine o copie fidelă a conştiinţei, gândurilor şi amintirilor. Mintea se reflectă într-un corp subtil (un vehicul energetic) capabil să îi susţină existenţa în afara graniţelor trupului fizic. Acest proces nu lasă niciodată, fără excepţie, corpul fizic golit şi abandonat.

Această oglindire a minţii are loc neobservată de obicei. Efectul de diviziune a minţii nu este evident nici măcar în timpul ieşirilor conştiente extra-corporale, când cei care se proiectează sunt conştienţi de experienţa lor, începând cu ieşirea din corp şi până la revenirea în acesta. Simptomele fenomenului de fragmentare a minţii sunt adeseori destul de evidente dacă ştim ce căutăm. Dar sunt rareori recunoscute, din cauza modului discret în care se produce acest fenomen şi a faptului că, în mod normal, creierul înregistrează un singur set de amintiri pentru orice perioadă dată.

Mulţi oameni înţeleg cu greu conceptul unui dublu astral care este proiectat în afara corpului fizic. Ideea că există posibilitatea mai multor cópii ale unei singure minţi, ce coexistă în simultaneitate este şi mai dificilă de înţeles. În principiu, acesta este fenomenul care are loc în timpul experienţelor EC.

Este foarte important să înţelegem efectul de divizare a minţii şi natura multidimensională a omului. Fenomenul de fragmentare a minţii aduce lumină asupra unor date adeseori confuze şi contradictorii în legătură cu subiectul experienţelor de tip EC. El simplifică înţelegerea acestui gen de experienţe şi ne oferă indicii preţioase asupra unor aspecte complexe ale relaţiilor şi acţiunilor în alte dimensiuni.

Odată ce conceptul de bază este priceput, următorul pas este să luăm în calcul multiplele seturi de amintiri ce sunt implicate în timpul proceselor somnului şi al experienţelor de tip EC. În ce fel procesează bietul creier toate aceste aspecte? Ce fel de probleme ar putea să apară la reamintire? Dacă există probleme de stocare a amintirilor şi de accesare a acestora, cum ar putea fi ele rezolvate, pentru a îmbunătăţi astfel calitatea rememorării experienţelor de tip EC?

Când am încercat pentru prima dată să răspund la aceste întrebări, m-a luat durerea de cap. Însă odată ce am avut revelaţia principiului fragmentării minţii, totul a început să capete sens.

Am descoperit efectul diviziunii minţii din întâmplare, în timpul unei experienţe EC foarte puternice, ce va fi descrisă ulterior în cadrul acestei expuneri. Experimentele mele asupra fragmentării minţii au confirmat ipoteza mea iniţială. Odată ce am înţeles aceasta, multe dintre problemele legate de acest efect pot fi rezolvate sau deduse, fapt care îmbunătăţeşte considerabil fiecare aspect al unei experienţe conştiente de dedublare şi creşte şansele de amintire a acesteia.

Nu este dificil să ne inducem o EEC în mod conştient. Motivul pentru care totuşi aceasta este percepută ca fiind atât de dificilă este acela că cei care se proiectează cu succes rareori percep în desfăşurare efectul de fragmentare al minţii. Cei puţini şi norocoşi care reuşesc să îşi amintească experienţele EC nu ştiu cu exactitate cum fac aceasta. Ei nu îşi pot explica procesul în sine. De aceea, nu întotdeauna ne va ajuta să le studiem experienţele şi să îi imităm.

Fenomenul de fragmentare a minţii reprezintă cea mai importantă cauză a eşecului în EEC. Nu ne lasă nicio amintire a ceea ce a mers prost atunci când o ieşire EEC chiar eşuează. Deseori va transforma experienţe EC reuşite în tentative aparent eşuate, iar acest lucru îngreunează procesul natural de învăţare, deoarece nu permite celor care se proiectează să înveţe din greşeli şi să-şi optimizeze eforturile. Din cauza acestui lucru, oamenii îşi axează mai mult eforturile asupra metodelor de proiecţie, căutând tehnica potrivită care să îi scoată din trup. Tehnica de proiecţie este importantă, însă nu reprezintă cel mai important aspect în atingerea cu succes a unei ieşiri din trup. Există o anumită abilitate de a-ţi reaminti o EEC, care nu poate fi căpătată decât dacă luăm în consideraţie efectul de divizare a minţii.

 

Descrierea fenomenului de divizare a minţii

O copie integrală a minţii raționale şi memoriei – conştiente şi subconştiente - e păstrată în permanenţă în corpul fizic, fie în stare de veghe, somn, vis sau proiecţie astrală. Această copie principală sau master-copy nu părăseşte niciodată trupul în timpul vieţii. (Excepţie fac posibilele experienţe de la graniţa dintre viaţă şi moarte.)

Atunci când corpul/mintea fizică adoarme sau când intră în starea de transă (minte trează şi corp adormit), conştiinţa se proiectează automat în corpul eteric în curs de expansiune. Acum corpul eteric conţine master-copy a minţii şi a amintirilor, la un nivel energetic uşor mai ridicat decât permite corpul fizic în stare de veghe. Corpul eteric astfel dilatat are deocamdată o frecvenţă mai ridicată decât vibraţia fizică, dar încă sub nivelul corpului subtil numit timp-real, care e primul nivel la care dublul se poate detaşa de corp.

Corpul fizic adormit conţine un mecanism energetic ce poartă numele de "mintea visului". La un moment dat după ce adormim sau în starea de transă (minte trează şi corp adormit), mintea fizică (mai exact, master-copy din corpul eteric expansionat) va începe să viseze. Totuşi, pe timpul unei EEC conştiente, mintea fizică din corpul eteric poate fi păstrată perfect conştientă dacă este menţinută în starea de transă. Este de asemenea capabilă să funcţioneze complet independent atât de dublul proiectat, cât şi de mintea visului, chiar şi când acestea sunt pe deplin active.

Corpul eteric (centrat pe cel fizic) generează acum în interior corpul subtil pentru dimensiunea timp-real, care e primul dublu proiectabil. Acest fenomen se petrece în mod natural în timpul somnului (proiecţie în somn), însă poate de asemenea să apară şi în timpul stării de transă (minte trează şi corp adormit). În timp ce corpul subtil timp-real este generat în interior, o copie integrală a minţii şi a amintirilor se reflectă complet în acesta. Câtă vreme dublul timp-real rămâne în corpul eteric, gândurile sale sunt sincronizate cu cele ale corpului eteric. În acest stadiu, nu se observă niciun efect remarcabil de fragmentare a minţii, deşi condiţiile necesare pentru aceasta sunt acum prezente. Toate sistemele sunt funcţionale, iar o proiecţie în afara corpului se poate petrece oricând. În clipa când corpul subtil timp-real se proiectează - exact în momentul separării - se produce cu adevărat prima fragmentare a minţii.

După ieşirea în afară, dublul timp-real există ca o entitate complet separată; gândeşte, acţionează şi îşi înregistrează amintirile în mod independent de corpul eteric (centrat pe cel fizic). În timpul unei EEC, există simultan trei cópii distincte ale conştiinţei lucide: cea a corpului/minţii fizice (din etericul expansionat), mintea visului şi dublul proiectat în zona timp-real. Fiecare dintre acestea funcţionează în mod independent, fără să ştie, de obicei, una de alta.

După ce dublul s-a proiectat liber în planul timp-real, conştiinţa fizică din corpul eteric expansionat rămâne trează atâta timp cât poate. Dacă încercase o ieşire EEC, va crede că a eşuat, chiar dacă au existat semnele specifice unei ieşiri EEC. Persoana se va simţi obosită şi letargică, adeseori experimentând o stare de paralizie totală sau parţială. De obicei va adormi destul de repede după aceea. Când copia eterică a conştiinţei adoarme, pare că se scufundă, se topeşte în mintea visului, împărtăşind stările acesteia.

În urma acestui proces, vom avea trei cópii ale unei conştiinţe unice. Toate cele trei pot opera în mod independent în acelaşi timp:

1. Cea a corpului/minţii fizice (copia originală din corpul eteric expansionat, master-copy).

2. Cea a minţii visului (aspectul interior al fenomenului de fragmentare a minţii).

3. Cea a dublului proiectat în dimensiunea timp-real (primul efect exterior de fragmentare a minţii).

Toate cele trei cópii sunt interconectate şi toate trei sunt capabile să funcţioneze şi să gândească în mod independent. Alte cópii ale conştiinţei se pot reflecta în corpuri subtile şi dimensiuni mai înalte, dincolo de zona timp-real.

În timpul unei ieşiri EEC conştiente, corpul din timp-real este pe deplin conştient de senzaţiile de separare faţă de trupul fizic. Acum dublul din timp-real operează în mod independent. Aceste trei fragmente ale minţii pot produce ocazional anumite suprapuneri de percepţie şi conflicte de energie/minte. Pot apare experienţe duale, cum ar fi existenţa în acelaşi timp în mai multe locuri deodată. De exemplu, dublul din timp-real poate adeseori să simtă trupul fizic şi să audă ceea ce acesta aude. Acest schimb de percepţii (unul dintre simptomele cele mai frecvente ale fenomenului de fragmentare a minţii) este direct influenţat de distanţa dintre trup şi dublu. El este mai puternic pe o rază de maxim şase metri, iar apoi scade progresiv odată cu distanţa.

 

Scopul natural al fenomenului de fragmentare a minţii

Scopul natural al diviziunii multiple a minţii este acela de a permite spiritului ce ne animă să se descătuşeze de straturile de materie care îl ţin blocat în trupul şi universul fizic. Acest proces dezvăluie în mod progresiv aspecte tot mai rafinate conştiinţei spirituale încarnate. El permite conştiinţei noastre spirituale (esenţa care ne animă fiinţa) să existe temporar în dimensiuni mai înalte, oglindind acolo o parte din ea însăşi în timpul somnului sau în timpul unei experienţe EEC. Totuşi, de-a lungul acestui proces o parte importantă din ea rămâne în corpul eteric (centrat pe cel fizic), garantând astfel păstrarea intactă a copiei originale (master-copy) a conştiinţei şi a memoriei pământene pentru încarnarea actuală.

Eu sunt de părere că a ridica nivelul vibraţiei de bază a conştiinţei de la corpul eteric (centrat pe cel fizic) direct la dimensiunile superioare, într-o singură treaptă, este un salt prea mare. Acest salt vibratoriu pare să solicite o serie de reflexii multiple mai blânde, prin fragmentări multiple ale minţii, către corpurile subtile din ce în ce mai rafinate.

Esenţa conştientă conţinută în orice corp subtil proiectat nu e doar o simplă reflexie energetică a minţii şi amintirilor, ci o copie total funcţională a spiritului. Mai multe despre acest subiect vă voi oferi ulterior.

Impresia mea generală e că acest proces are rolul de a-i oferi spiritului o expunere regulată şi directă la influenţele rafinate şi reglatorii ale karmei şi legii universale din planurile mult mai înalte. Iată cum cred că funcţionează karma şi legea universală: corpurile subtile mai rafinate au acces pe scala dimensională – de la corpul grosier până la planul cel mai înalt – oricând corpul fizic doarme.

Puteţi descoperi indicii ale efectului de fragmentare a minţii examinând cazuri celebre de ieşire din corp prin EEC - dacă ştiţi ce anume să căutaţi. Cel mai important indiciu este dat de simptomele ce indică dualitatea – a fi conştient simultan atât de corpul fizic, cât şi de corpul subtil aflat într-un alt loc.

De exemplu: "Zburam printre nori, când am devenit dintr-o dată conştient că îmi simţeam corpul fizic în pat şi că auzeam în camera mea ticăitul ceasului, precum şi zgomotele specifice traficului, prin geamul deschis." Senzaţiile duale sunt un efect ocazional al diviziunii minţii, cauzate de transmiterea percepţiilor în ambele sensuri de-a lungul corzii de argint – acea legătură energetică între corpul/mintea fizică şi dublul proiectat.

 

Memoria din umbră

Amintirile din umbră (shadow memory) sunt amintiri subtile obţinute în afara stării obişnuite de veghe a minţii fizice, adică în timpul: experienţelor extra-corporale, a viselor lucide şi a viselor obişnuite. Aceste amintiri sunt depuse în creier după o EEC şi se stochează în zone inaccesibile ale memoriei. Conştiinţa din starea de veghe suprascrie şi acoperă aceste amintiri din umbră, făcându-le astfel greu accesibile în condiţii normale.

După cum am menţionat mai înainte, eu sunt de părere că Sinele superior filtrează amintirile din umbră cu scopul de a ne proteja, tot astfel cum filtrează şi capacităţile psihice, pentru a ne menţine ancoraţi în realitatea fizică. Eu recomand o abordare mixtă în vederea accesării acestor amintiri din umbră, folosind sugestii şi tehnici specifice. Sugestiile solicită sinelui superior să permită amintirilor din umbră să iasă la suprafaţă. Tehnicile utilizate pentru accesarea acestor amintiri din umbră şi pentru amintirea experienţelor de tip EC dovedesc Sinelui superior dorinţa de a avea aceste experienţe.

O transă foarte uşoară sau o reverie (visare cu ochii deschişi) încurajează amintirile din umbră să se ridice în mintea conştientă, pentru a deveni amintiri reale. În această stare de relaxare, mintea tinde să rătăcească printre evenimente, idei, fantezii şi amintiri, creând asociaţii cu fragmentele de amintiri din umbră. Asocierile declanşează ieşirea amintirilor din umbră la suprafaţa conştiinţei.

De asemenea, este de mare ajutor să avem amintiri puternice. Primele minute după ce ne trezim sunt cele în care majoritatea oamenilor au sclipiri ale amintirilor din umbră - adeseori din vise, uneori din experienţele EC. Acesta este momentul ideal pentru a practica evocarea amintirilor din umbră, folosind sugestii-cheie care duc la asocieri şi care declanşează amintirea. Mai multe despre acest subiect, ulterior.

---

 

EXPERIENŢA DUBLĂ

Am studiat şi am experimentat timp de mai mulţi ani efectele de dualitate, fragmentare a minţii şi feedback astral. Întotdeauna fusesem curios să ştiu cum şi de ce trupul meu reacţionează faţă de dublul proiectat şi care este influenţa distanţei. Am intuit că se petrecea altceva decât opinia comună că trupul ar încerca să-şi atragă dublul când acesta se găseşte prea aproape. Experimentasem adeseori amestecuri de percepţii şi amintiri confuze - în momente în care două sau mai multe seturi de evenimente păreau să se producă simultan în timpul EEC. Ca şi mulţi alţi călători astrali, fusesem adeseori conştient şi eu de evenimente şi zgomote din lumea reală ce se petreceau în jurul corpului meu fizic, în vreme ce eu mă aflam cu dublul în alte locuri.

Relatarea care urmează redă prima mea experienţă completă de fragmentare a minţii şi feedback astral, ce a avut loc cu mulţi ani în urmă. Am încercat cât am putut să o simplific, pentru a vă facilita înţelegerea unui lucru atât de nonintuitiv şi confuz – ca să nu mai pomenesc de imposibilităţile gramaticale – aşa că am să vă rog să fiţi înţelegători.

 

Din perspectiva corpului fizic

În timp ce meditam în scaunul meu din apropierea focului, am revenit la un nivel al conştiinţei mai puţin abstract, în zgomotul de fundal al ploii ce cădea pe acoperiş. Vântul zgâlţâia ferestrele şi uşile. M-am uitat la ceas. Era ora 2:30 dimineaţa. Era ceva normal, deoarece de obicei petreceam jumătate din noapte meditând. Mă simţeam minunat, bine odihnit şi plin de energie. În timp ce deasupra casei se auzeau sunete înfundate de tunete, m-am gândit: "Nu cred că m-am proiectat vreodată în timpul unei furtuni... Oare cum este?"

Închizând ochii, m-am energizat prin chakrele primare şi mi-am adâncit nivelul de conştiinţă. Când am fost pregătit, mi-am comutat centrul conştiinţei în afara trupului, în faţă. M-am simţit pe mine ca şi când aş fi stat la o distanţă de câţiva metri de trupul meu, fiind focalizat asupra acestei noi locaţii spaţiale a conştiinţei. Întreg trupul mi-a fost străbătut de vibraţii. Energia a început să îmi urce prin stomac şi prin piept. Am simţit o scurtă senzaţie de cădere. Începeam să mă proiectez. Totul decurgea foarte bine, dar la un moment dat vibraţiile s-au oprit şi... nimic. Nedumerit, am stat şi m-am întrebat ce se petrecuse - cu ce anume eşuasem? Acest lucru mi se petrecuse destul de des, însă nu l-am înţeles niciodată. De ce ar eşua o ieşire EEC foarte bună, din moment ce totul decurgea atât de bine? Eram totuşi pe cale să aflu adevărul.

 

Din perspectiva dublului proiectat

(în simultaneitate cu experienţa extra-corporală eşuată a corpului fizic)

Fiind eliberat de corpul fizic, după o ieşire EEC, am plutit într-un mod plăcut prin cameră vreme de câteva minute, la câţiva metri înălţime de la sol. La această distanţă, dublul meu din timp-real resimţea activitatea centrului inimii. Parcă o maşinuţă îmi pulsa în piept, mai repede când mă deplasam prin cameră, mai încet şi regulat când mă opream.

Am trecut prin perete şi m-am avântat în noaptea furtunoasă. Ce senzaţie nemaipomenită! Puteam simţi, gusta şi pipăi picăturile de ploaie care cădeau pe mine în vreme ce pluteam spre grădina din faţa casei. Picăturile de ploaie săreau din toate părţile de pe gazonul umed.

Sunetele revigorante, mirosurile şi senzaţiile de umezeală, mirosul plantelor, al pământului şi al ierbii erau peste tot. Simţurile astrale sunt de câteva ori mai ascuţite decât simţurile fizice.

Experienţa acestei nopţi ploioase m-a umplut de o energie deosebită a bucuriei. Mă simţeam atât de viu în afara corpului fizic, într-o noapte atât de specială... Ajungând dintr-un salt pe acoperiş, am savurat, privind în jur, vântul şi picăturile de ploaie care mă udau din plin.

(Vântul şi ploaia nu mi-au mişcat propriu-zis dublul proiectat, însă eu eram extrem de conştient de senzaţia trecerii lor prin mine.)

Stând pe coşul casei, am privit cum ploaia dansa în şiroaie pe străzile de dedesubtul meu. Deasupra mea, norii gemeau uşor şi adeseori tunau şi fulgerau, umplându-mă de o energie vibrantă. Chiar în acel moment am simţit cum ceva mă trage din interior. Am ştiut că acest lucru vine de la corpul meu fizic, ce se afla în camera de dedesubt.

M-am proiectat acolo şi mi-am simţit corpul fizic. Dintr-o dată, am simţit scaunul pe care stăteam şi am putut auzi din casă ploaia care cădea. Pentru o clipă, ce amuzant! a fost ca şi când m-aş fi aflat înapoi în trupul fizic. Am auzit ticăitul ceasului şi pe bătrânul meu labrador, Blue-Boy, sforăind în timp ce visa sub masa de bucătărie. Am ţâşnit apoi prin grădină şi apoi din nou sus pentru a admira norii din apropierea mea. Percepţiile ce proveneau de la corpul meu fizic s-au diminuat odată cu distanţa. Când am ajuns înapoi pe acoperiş, furnicăturile acelea şi senzaţia de absorbţie au început din nou. Ce ciudat! mă miram.

Mă întrebasem adeseori despre reacţiile ce au loc la apropierea dintre corpul meu fizic şi cel proiectat. De multe ori, am simţit ca şi când m-aş fi aflat în mai multe locuri în acelaşi timp, adeseori mergând dintr-o parte în alta între cele două trupuri. Însă cum este posibil acest lucru? Nu avea nici un sens. Dacă eu mă aflam acolo sus, cum era posibil să fiu în acelaşi timp şi în altă parte? În mod clar, odată ce am ieşit din corpul fizic, acesta rămânea gol, doar o carcasă vidă - sau nu era aşa?!

Corpul meu fizic se afla la mai puţin de cinci metri sub mine. Eram intrigat şi hotărât să cercetez problema tot timpul rămas disponibil. Păşind pe acoperiş, am văzut toate detaliile ţiglelor şi bârnelor, le-am simţit rezistenţa, textura şi chiar mirosul. Fiecare material era diferit şi erau intens luminate din interior, nu întunecate, cum ne-am fi aşteptat.

 

Corpul fizic şi corpul proiectat

Corpul meu fizic se afla în fotoliu, exact în locul în care îl lăsasem. În acelaşi timp însă, am devenit conştient de faptul că mă priveam pe mine, pe dublul meu proiectat, din acel scaun, cum coboram prin tavan. Mă vedeam pe mine însumi cum pluteam prin tavan, la fel de bine cum mă vedeam stând în fotoliu - ambele în acelaşi timp!

Eu eram cel care stătea în fotoliu, privindu-mi dublul proiectat. Şi tot eu eram cel care îmi priveam corpul fizic cum stă aşezat în fotoliu.

Eram conştient nu doar de cele două seturi de viziuni, ci şi de cele două seturi de gânduri - din ambele părţi în acelaşi timp. Eram conştient că sunt conştient de ambele seturi de gânduri şi de faptul că eram conştient că eram conştient că sunt conştient de ambele seturi de gânduri... şi devenea tot mai complex. Nu era doar incredibil ceea ce se petrecea, ci asta mă făcea totodată să mă simt rău - în ambele corpuri.

(Până în momentul în care trupul meu fizic şi-a văzut dublul proiectat intrând în cameră, nu a fost conştient de faptul că proiecţia sa anterioară fusese încununată de succes. Din fericire, în acel moment, corpul meu fizic experimenta vederea în planul timp-real, observând şi analizând încăperea prin pleoapele închise. Fără aceasta, poate că nu aş fi descoperit niciodată fenomenul de fragmentare a minţii, nici dualitatea completă, nici feedback-ul astral.)

Aspectul meu fizic a fost surprins când şi-a văzut propriul său dublu proiectat, intrând în cameră. În momentul în care ne­am conectat vizual, s-a format o legătură telepatică între noi, iar amintirile au început să curgă în ambele sensuri. Ambele aspecte, cel fizic şi cel proiectat, au ştiut atunci cu exactitate ce s-a petrecut cu fiecare, începând cu momentul separării, când a apărut fenomenul de fragmentare a minţii, şi până acum. Aceasta mi-a oferit/ne-a oferit o experienţă unică. Am dobândit două rânduri distincte de amintiri corespondente unei singure perioade de timp, coexistând în mintea mea/în mintea noastră în acelaşi timp.

 

Corpul fizic

Aspectul meu fizic a fost conştient de proiecţia indusă şi a experimentat simptome puternice specifice ieşirii din corp. Însă acestea au încetat brusc, lăsându-mi corpul fizic să se întrebe ce a mers prost.

Aspectul meu fizic s-a decis să continue cu lucrul energetic şi cu anumite experimente de vedere astrală în timp-real. Habar nu avea că se proiectase cu succes. S-a simţit puţin greoi şi slăbit după tentativa de ieşire EEC aparent eşuată. Însă acest lucru este normal pentru stările profunde modificate de transă, astfel că nu am bănuit nimic neobişnuit.

Eu (aspectul meu fizic) aveam o vedere astrală în timp-real foarte bună la momentul respectiv şi am văzut camera în care mă aflam foarte clar, prin pleoapele închise. Acest lucru era destul de normal pentru lucrul energetic şi meditaţiile pe care le făceam în acea perioadă. Nu bănuiam deloc că ceva extraordinar tocmai mi se întâmpla.

Am decis să mă joc puţin cu vederea astrală, în loc să mă adâncesc într-o meditaţie profund mistică. Am analizat camera în care mă aflam, comutându-mi treptat punctul de vedere şi privind în spatele meu fără a mă mişca fizic (îmi mişcam corpul energetic expansionat - sinele meu perceput la momentul respectiv – în interior, pe sub propria piele). Nu exista niciun fel de senzaţie de mişcare, deşi a fost destul de solicitant să fac acest lucru. Punctul meu de vedere se modifica de parcă mi-aş fi rotit capul (corpul energetic expansionat – dacă rămâne treaz în timpul unei EEC în desfăşurare – poate câştiga un grad suplimentar de libertate în interiorul corpului său fizic). După câteva minute, am resimţit o tensiune deranjantă în zona trunchiului. Se mai petrecuse de câteva ori în timpul experimentelor mele obişnuite. Însă la momentul respectiv, credeam că acest lucru se datora eforturilor mele de a mă roti în interiorul corpului fizic.

Am încercat să îmi extind o parte a corpului prin peretele din spatele meu, pentru a-mi proiecta punctul de vedere prin el. Acest lucru nu a funcţionat, deşi puteam să văd foarte clar peretele din spatele meu. Apoi am simţit o prezenţă tangibilă în aceeaşi cameră cu mine. Mi-am rotit privirea înspre în faţă, la timp pentru a vedea o fiinţă astrală care cobora în jos dinspre tavan. Am fost destul de surprins, însă în momentul când privirile noastre s-au întâlnit, a mea şi a dublului meu proiectat, am fost copleşit de revelaţie. Se crease o legătură telepatică, vizuală şi mentală, şi astfel un al doilea set de amintiri mi-a apărut brusc în minte. Această memorie părea că s-ar fi aflat dintotdeauna în mintea mea şi era ca şi când mi-aş fi amintit-o dintr-o dată.

După ce s-a creat legătura între noi, tensiunea aceea neplăcută din corpul fizic s-a amplificat. Am început să simt teamă şi o stare de ameţeală. Aceste simptome au fost cauzate de ceea ce eu numesc acum feedback astral.

 

Corpurile fizic şi astral

După ce aspectul meu fizic şi dublul său astral s-au conectat, am devenit amândoi conştienţi de ambele noastre memorii, începând cu momentul separării noastre iniţiale. Odată ce s-au declanşat legătura telepatică şi feedback-ul astral, am început să mă simt slăbit şi ameţit în ambele corpuri. Inima mea fizică a început să bată nebuneşte, iar acest lucru s-a reflectat în dublul meu proiectat. Experimentam în simultaneitate două rânduri distincte de viziuni, de gânduri şi de sentimente. Acestea se reflectau în ambele sensuri şi se combinau rapid.

(Feedback-ul astral va amplifica orice emoţie sau energie care este suficient de puternică pentru a cauza o suprapunere de percepţii în corpul fizic şi dublul proiectat, în timpul unei experienţe EEC. Acesta poate de asemenea să apară din teamă sau datorită energiei sexuale.

Această primă experienţă totală de fragmentare a minţii a fost, dincolo de disconfortul apărut, fascinantă. Şi de asemenea, a fost foarte pertinentă, oferindu-mi răspunsuri la multe întrebări legate de ciudăţeniile experienţelor extra-corporale. Doar pentru faptul că dublul meu proiectat era în afara corpului, de ce trebuia ca mintea mea fizică să înceteze să mai gândească şi să mai existe? De ce ar trebui ca trupul să fie lăsat gol? Acum deţin dovezi obţinute prin experienţă directă despre faptul că mintea se împarte în două sau mai multe aspecte independente în timpul experienţelor EEC.)

Dublul meu proiectat se mişca cu dificultate, analizându-şi corpul fizic aşezat pe scaun. Aspectul meu fizic mă privea de asemenea şi făcea acelaşi lucru. Acest lucru a fost destul de solicitant pentru mine/ pentru noi. Starea de ameţeală şi presiunea creşteau în mod constant. Centrul inimii pulsa neregulat şi părea că şi inima fizică bătea greu şi imprevizibil.

Nivelul stării mele de transă a început să scadă la începutul legăturii noastre telepatice, iar corpul meu fizic era mai degrabă paralizat decât în transă. Corpul fizic se simţea dezorientat, confuz, foarte ameţit. Simţeam broboane reci de sudoare pe faţă şi fiori reci răspândindu-se prin stomac şi intestin.

Mi-am păstrat calmul, însă mintea mea (minţile mele) se simţeau ca şi când ar fi fost întinse până dincolo de limitele cu care fuseseră proiectate. Am început să mă tem că, dacă voi continua, voi leşina sau chiar voi muri.

(Deoarece dublul meu proiectat era singurul care se putea mişca şi din moment ce acest aspect era în totalitate conştient de pericolul în care ne aflam amândoi, el/eu am rupt legătura şi am plecat din casă. Feedback-ul s-a mai diminuat în momentul când aspectul meu proiectat a părăsit încăperea. În acel moment am pierdut contactul. Starea de ameţeală s-a mai diminuat, iar eu m-am simţit curând din nou normal.)

 

Dublul proiectat - aceeaşi perioadă de timp

Mă simţeam slăbit şi mă mişcam cu dificultate, ca şi când aş fi mers printr-o mlaştină. Mă luptam să mă mişc în timp ce încercam să observ ce se petrecea. Aveam puţină energie şi simţeam ameţeala din corpul fizic. M-am îndepărtat cu greutate de el. Simţeam ca şi cum o forţă puternică mă trăgea dinapoi şi-mi sugea viaţa din mine când m-am întors cu spatele. Parcă mă mişcam cu încetinitorul. Mă străbăteau fiori şi s-a instalat o atmosferă de teamă pe care nu mi-o puteam explica.

Ambele aspecte ale mele am înţeles ce ni se întâmpla şi amandouă ne-am concentrat să ne limpezim mintea pentru a uşura tensiunea telepatică dintre noi. Asta ne-a ajutat un pic şi, cu un enorm efort, am reuşit să trec prin perete. Presiunea s-a diminuat după ce am părăsit casa.

Am zburat departe şi m-am bucurat din nou de furtună, căpătând forţe proaspete. Am urmat de aproape şoseaua umedă, privind picăturile grele de ploaie cum dansau pe drum. Am reflectat la implicaţiile a ceea ce tocmai se petrecuse. Probabil că aspectul meu fizic mă vroia în scurt timp înapoi. Ştiam că dacă aş fi fost eu, aşa aş fi vrut, şi chiar eram eu. În această notă destul de derutantă, am zburat înapoi în casă la corpul meu fizic care mă aştepta.

 

Corpul fizic

Odată ce dublul proiectat s-a îndepărtat, starea de ameţeală s-a diminuat rapid, însă eu tot mă simţeam slăbit, iar inima îmi bătea neregulat. Încă mă simţeam greu şi parţial paralizat. Mi-am imaginat că dublul meu proiectat se va întoarce în curând. Ştiam că aşa aş fi făcut dacă aş fi fost eu, ceea ce era şi cazul - eram tot eu. M-am relaxat, având încredere în mine şi mi-am golit mintea pentru a uşura astfel reîntoarcerea.

 

Astral plus fizic

Dublul meu proiectat s-a întors la câteva minute după ce a plecat, strecurându-se în linişte prin perete. Aspectul meu fizic a devenit conştient de întoarcerea dublului său proiectat datorită sentimentului prezenţei tangibile şi a tensiunii apărute. Câteva secunde mai târziu, aspectul meu fizic a simţit un flux de energie vibrant ascendent de-a lungul picioarelor şi al toracelui, şi astfel dublul său proiectat s-a reintegrat. Golurile din amintirile mele, începând cu momentul în care cele două aspecte ale mele au fost împreună ultima dată, au dispărut. Îmi amintesc acum întreaga experienţă din ambele perspective, de la început şi până la sfârşit. Trebuie să recunosc, este un lucru extrem de straniu să ai două seturi de amintiri pentru aceeaşi perioadă de timp, dar te obişnuieşti repede.

---

 

Punctul de separare

Prima experienţă de fragmentare a minţii ce a fost redată mai sus, precum şi numeroasele experimente pe care le-am făcut de atunci, demonstrează faptul că, atunci când dublul proiectat pleacă din corpul fizic, conţine în el o copie a tuturor amintirilor până în momentul când se produce efectul de fragmentare a minţii. Începând cu acel moment, dublul proiectat înregistrează în mod separat propriile amintiri ale experienţelor sale.

Corpul fizic continuă să înregistreze, după separare, propriul set de amintiri - amintiri ale unei existenţe ce continuă în corpul/mintea fizică după o ieşire EEC aparent eşuată. Corpul fizic nu are un contact ulterior separării cu dublul său proiectat, cu excepţia unor suprapuneri ocazionale de percepţie.

Când se produce divizarea minţii, legătura dintre corpul fizic/minte/creier şi dublul proiectat se sfârşeşte brusc. Mulţi dintre cei care se proiectează aud efectiv un "click" în momentul separării. Acesta ar putea fi un simptom al evenimentului de fragmentare a minţii, ce este pe cale să se producă. Şi eu aud adeseori acest sunet, dar nu întotdeauna.

Atât aspectul fizic, cât şi cel proiectat continuă să îşi înregistreze în mod separat amintirile, în două fluxuri complete. Dacă dublul proiectat eşuează să îşi descarce amintirile din umbră într-un nivel accesibil al memoriei, corpul/mintea fizică nu au cum să ştie nici măcar dacă proiecţia s-a produs. Doar amintirile corpului/minţii fizice vor mai putea fi atunci accesate. Aceasta este ceea ce se întâmplă de obicei atunci când sunt experimentate simptomele de ieşire într-o EEC (vibraţii, bătăi rapide ale inimii, senzaţia de cădere), dar fără a realiza sau a rememora o EEC.

După reintegrare, cel mai puternic set de amintiri corespondent oricărei perioade de timp date - de obicei gândurile şi visele corpului/minţii fizice - devine fluxul de amintiri la care avem acces. Acest lucru se datorează faptului că amintirile corpului/minţii fizice sunt de obicei înregistrate de către minte/creier chiar în momentul când acestea apar. Acest aspect face ca accesarea memoriei din umbră să fie în mod firesc mai dificilă.

Dacă dublul proiectat nu reuşeşte să îşi imprime amintirile în corpul/mintea fizică în timpul reintegrării, aceste amintiri vor fi pierdute. Ele s-ar putea înregistra în inconştient sau într-o memorie inaccesibilă. Trebuie să aveţi în vedere că Sinele vostru superior filtrează din oficiu aproape toate visele şi experienţele voastre EC, pentru a vă menţine ancoraţi în realitatea fizică.

Cu toate acestea, este puţin probabil să se piardă definitiv amintirile din umbră dacă aspectul fizic colaborează cu cel proiectat înainte, în timpul şi după o EEC. Din acest motiv, eu sfătuiesc oamenii să realizeze la început EEC foarte scurte, deoarece astfel cresc şansele de a avea succes. Dacă amintirile din umbră nu pot fi accesate, este ca şi cum EEC nu s-ar fi petrecut niciodată.

 

Feedbackul astral

Aşa cum arată experienţa de fragmentare a minţii descrisă anterior, feedback-ul astral poate apărea dacă trupul/mintea fizică se conectează în timpul unei experienţe EC direct cu propriul său dublu proiectat în timp-real. Feedback-ul astral este un fenomen energetic telepatic puternic şi ar putea cauza daune psihologice dacă i se permite să dureze prea mult timp. El se petrece numai atunci când atât aspectul fizic, cât şi cel proiectat sunt conştiente şi focalizate unul asupra celuilalt în acelaşi timp. Feedback-ul astral poate fi evitat dacă NU ne privim de foarte aproape aspectul fizic sau cel proiectat în timpul unei EEC. Fenomenul poate fi întrerupt prin îndepărtarea dublului proiectat sau prin reintegrarea sa în corpul/mintea fizică.

Un rol pozitiv al feedback-ului astral este salvarea amintirilor care se produseseră de către corpul/mintea fizică.

 

Fragmentarea minţii şi succesul în experienţele EC

De-a lungul anilor, am analizat numeroase experienţe "aproape" de tip EEC ale unor oameni care păreau să facă totul ca la carte. Cu toate acestea, aceştia nu reuşeau să realizeze ieşirea EEC. Totul decurgea foarte bine până în momentul separării. Ei experimentau senzaţii de cădere sau de plutire, senzaţii de bătăi rapide în zona inimii, vibraţii, flux de energie în zona toracelui, iar apoi începeau să se separe. Dintr-o dată, totul se oprea brusc şi toate simptomele de ieşire EEC încetau, lăsându-i greoi şi obosiţi.

Majoritatea oamenilor sunt atât de obosiţi în urma unor astfel de încercări de ieşire eşuate, încât pur şi simplu se întorc pe o parte şi adorm. Ei cred că au dat din nou greş. Vă sună cunoscut? Însă, în majoritatea cazurilor similare, proiecţia a fost încununată de succes. În timpul unei experienţe de tip EC induse, fragmentarea minţii maschează succesul, făcându-l să fie perceput ca eşec. Acest fapt se petrece deoarece cei care se proiectează sunt în continuare conştienţi în corpul/mintea lor fizică în timpul EEC. Amintirile corpului/minţii fizice după fragmentarea minţii maschează în mod complet experienţa dedublării dacă nu se reuşeşte suprascrierea lor cu amintirile din umbră.

Adormirea profundă după o experienţă de ieşire EC eşuată asigură pierderea definitivă a amintirilor EEC. Un somn uşor nu va cauza la fel de multe probleme, cât timp experienţa EC este foarte scurtă, iar dublul proiectat îşi face o întoarcere puternică. Reintegrarea trebuie să fie suficient de puternică pentru a şoca trupul/mintea fizică ce sunt încă treze. Dublul proiectat ar trebui să reintre întotdeauna înainte ca trupul/mintea fizică să adoarmă. Menţionez din nou, propuneţi-vă să experimentaţi EEC scurte, pentru a maximiza astfel şansele de reamintire şi de succes. Treizeci de secunde în afara corpului şi reveniţi înapoi după o ieşire reuşită din trup.

Somnul profund ar putea bloca reintegrarea şi ţine afară dublul proiectat până la trezire, moment ce va cauza reintegrarea sa automată. Oricum, somnul profund face cel puţin ca trupul/mintea fizică să fie incapabile să răspundă senzaţiilor energetice specifice care sunt cauzate de întoarcerea dublului proiectat. Dacă nu recunoaşte simptomele de reintegrare, nu mai poate recupera amintirile din umbră. S-ar putea trezi imediat, dar fără memoria proiecţiei.

Mintea fizică trebuie fie să adoarmă parţial, fie să intre în starea de transă (minte trează şi corp adormit) pentru ca să se poată produce o experienţă EC. Reversul se aplică de asemenea, iar reintegrarea presupune ca mintea fizică să fie capabilă fie să se trezească uşor, fie să fie parţial trează.

Senzaţiile energetice cauzate de întoarcerea dublului proiectat sunt distincte şi remarcabile - dacă ştii ce reprezintă şi eşti suficient de treaz ca să le simţi. Ele pot fi folosite cu mare efect pentru a capta amintirile din umbră chiar la momentul reintegrării, când sunt mai puternice. O minte fizică trează sau doar uşor adormită reprezintă condiţia ideală pentru faza problematică de reintegrare şi pentru amintirea experienţei EC.

Pe deasupra acestor dificultăţi, dacă dublul proiectat stă afară din corp prea mult timp, la un moment dat va pierde controlul şi va adormi şi el. Când, în final, corpul fizic se trezeşte, va ramâne cel mult cu o urmă vagă de amintiri din proiecţie, deseori amestecată cu fragmente de vise.

Ignorarea proceselor subtile implicate într-o EEC fac ca acest gen de experienţe să fie atât de dificil de obţinut. Însă folosindu-ne chiar de fenomenul de fragmentare a minţii pentru a recupera memoria proiecţiei, ne vom asigura reuşita experienţelor de tip EC. În majoritatea cazurilor, nu lipsa unei tehnici adecvate de proiecţie sau lipsa talentului sunt cele care cauzează eşecul, ci însuşi efectul de diviziune a minţii. Acesta contracarează procesul natural de învăţare.

O experienţă EC încununată de succes nu dezvăluie fenomenul de fragmentare a minţii, deoarece noi ne amintim un singur flux de memorie. Una din laturile minţii – ori fizică, ori astrală – este de obicei dominantă. Divizarea minţii se produce de fiecare dată, dar de obicei, din această cauză, ea trece neobservată. Rezultatul final, fie al unei ieşiri EEC eşuate, fie al unei ieşiri EEC încununate de succes reprezintă o singură amintire, aparent indisolubilă - un singur flux de memorie pentru o singură perioadă de timp.

 

Amintiri amestecate din proiecţie şi din vise

Fragmentarea minţii presupune trei aspecte (sau cópii) de bază ale minţii, care funcţionează în mod simultan şi independent: cea din vis, cea fizică şi cea astrală (timp-real).

Înţelegerea acestui aspect aruncă o nouă lumină asupra multor problematici legate de vise şi de experienţe de tip EC. Este logic că, dacă avem disponibile mai multe seturi de amintiri pentru o singură perioadă de timp, cel mai puternic set (sau cele mai puternice părţi) vor forma memoria dominantă la care vom avea acces. Memoria finală poate proveni din oricare din aceste trei surse sau poate fi o memorie compusă din fragmente solide.

Reţineţi că mintea/corpul fizic devine mintea/corpul eteric înainte să apară orice divizare a minţii. Aşa că mintea fizică nu va fi considerată drept o entitate separată în lista de mai jos. Când ea se găseşte în starea de veghe, toate celelalte cópii sunt total integrate şi conţinute în aceasta – adică, ele practic nici nu există în această stare.

Fluxuri de memorie:

1. Corpul/mintea visului - Primul flux de memorie

2. Corpul/mintea eterică (master-copy) - Al doilea flux de memorie

3. Corpul/mintea proiectată în astral - Al treilea flux de memorie

Informaţiile prezentate anterior ilustrează trei fluxuri separate de memorie care sunt înregistrate simultan pentru o singură perioadă de timp pe parcursul unei experienţe extra-corporale. Acestea sunt înregistrate de trei cópii identice ale aceleiaşi minţi, care există în mod independent, pe trei nivele diferite. Concluzia este că memoria finală a creierului după o EEC poate fi alcătuită din amintiri din mai multe surse, fiecare dintre cele trei aspecte putând contribui cu ceva.

Corpul energetic expansionat (care este conţinut de corpul/mintea fizică) stochează cu mai multă uşurinţă amintirile decât corpul/mintea din vis şi corpul/mintea astrală. Acesta este unul dintre motivele principale pentru care evocarea EEC eşuează - ceea ce înseamnă ieşire de tip EEC eşuată. Pe timpul stării de transă, centrul conştiinţei gânditoare se mută în corpul eteric expansionat, permiţând astfel corpului fizic să adoarmă. Totuşi, dacă mintea eterică rămâne trează în această stare (starea de "minte trează şi corp adormit"), ea înregistrează direct în creier un set de amintiri puternice şi adeseori dominante. Datorită relaţiei sale strânse cu corpul/mintea fizică, amintirile acestea au şanse mult mai mari de a fi accesate decât cele ale contrapărţilor sale.

Acest fapt ar putea bloca interferenţa amintirilor din proiecţie cu cele înregistrate anterior. Ar fi posibil ca mecanismul de stocare a amintirilor din creier să nu accepte suprascrierea amintirilor reale cu alt set de amintiri pentru aceeaşi perioadă.

Dacă proiecţia se petrece pe timpul stării de transă şi mintea eterică rămâne perfect trează după ieşire, este crucială reintegrarea, care trebuie făcută inteligent, ca să capteze şi descarce delicatele amintiri din umbră ale dublului proiectat în nivelurile accesibile din creier. Dar oricum, memoria proiecţiei este mai uşor de captat într-o stare de transă sau semitransă decât atunci când mintea eterică întră într-o stare de somn profund.