TRANSCRIERILE VIDEOCLIPURILOR SUBTITRATE CU SPIRITELE LUI LESLIE FLINT

Odată ce am tradus unele comunicări primite de la spiritele care lucrau cu mediumul Leslie Flint, le-am prezentat video ca subtitrări simultane cu înregistrarea audio, pentru a fi mai uşor urmărite şi înţelese de publicul român. Dacă doriţi să le vizualizaţi, deschideţi pagina ÎNREGISTRĂRI SUBTITRATE ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Aceleaşi traduceri le reproduc mai jos ca text simplu, pentru a fi parcurse mai rapid şi studiate, dacă se doreşte acest lucru.

SUMAR

Spiritul dr. Marshall, despre cum spiritele se pot manifesta ca diferite foste încarnări

Spiritul lui Charles Marshall vorbeşte, în data de 13 martie 1958, despre subiectul vieţilor anterioare şi cum unele spirite comunicatoare se pot prezenta sub forma unor personalităţi din propriul lor trecut. Se referă în particular la Frederic Chopin, care, spune Marshall, a fost demult faraonul Akhenaten din Egipt.

Spiritul dr. Marshall, despre frica religiei de lumea "morţilor"

Spiritul lui Charles Marshall vorbeşte, în data de 30 ianuarie 1973, despre: teama de lumea spiritelor, inoculată de religie; boala materialismului; idealurile spiritualiste trebuie puse şi în practică; echilibrul dintre material si spiritual; Dumnezeul din om ce inspiră încrederea în sine şi poate face imposibilul posibil; puterea slujirii cu iubire şi devotament.

Spiritul dr. Charles Marshall, despre cum conştiinţa creează realitatea

Spiritul lui Charles Marshall vorbeşte, în data de 8 iunie 1960, despre cum ne pare drept solid ceea ce vibrează pe frecvenţa noastră, despre faptul că ştiinţa spirituală este cea mai înaltă dintre religii, că marile personalităţi sunt "suflete bătrâne", că gândul e fluid, nu proprietatea cuiva, iar Viaţa este colectivă ş.a..

Spiritul dr. Charles Marshall vorbeşte ca Ming, altă încarnare a sa

Spiritul lui Charles Marshall vorbeşte, în data de 29 august 1957, despre încarnarea sa ca Ming, cu exprimare şi intonaţie chinezească. Personalitatea spiritului diferă de sufletele pe care le-a animat, care rămân nişte "coji astrale" pline cu amintiri şi gânduri. Spiritul se poate prezenta drept oricare dintre ele.

Spiritul lui Charles Marshall despre fotografiile ectoplasmatice produse de spiritul lui Chopin

Spiritul lui Charles Marshall vorbeşte, în data de 24 august 1955, despre cum spiritele pot impresiona un film fotografic cu propriile lor gânduri, folosind ectoplasma (bioenergia) provenind de la unul sau mai mulţi mediumi umani. În finalul discuţiei, se face auzit şi spiritul lui Frederic Chopin.

Spiritul lui Charles Marshall despre Sufletul de grup

Spiritul lui Charles Marshall vorbeşte, în data de 28 mai 1957, despre grupul de spirite asemănătoare care formează o unitate fraternă, un suflet de grup.

Spiritul lui Charles Marshall despre Sferele de existenţă

Spiritul lui Charles Marshall vorbeşte, în data de 24 octombrie 1955, despre Sferele de existenţă (pericolul celor inferioare), spiritele muzicienilor, „forma” sufletului, „oglinda” akasha, vibraţie, corp eteric, religie, senzaţia de eşec în viaţă.

Spiritul lui Rudolph Valentino despre Spiritul fără formă

Spiritul lui Rudolph Valentino vorbeşte despre dezvoltare spirituală, Sinele fără formă ş.a. într-un dialog cu Lynn Russell şi membrii Cercului spiritualist din Mill Hill. Înregistrarea este o selecţie dintr-o şedinţă mai lungă, la care au comunicat şi spiritele lui Charles Marshall şi al lui Annie Nanji, pe data de 23 decembrie 1960.

Spiritul Mickey despre Legea Afinităţii

Spiritul-ghid Mickey vorbeşte despre LEGEA AFINITĂŢII, prin care binele atrage binele şi răul este respins automat. Aceasta este o selecţie dintr-o şedinţă spiritistă mai lungă.

La finalul înregistrării se aude mediumul Leslie Flint, care tuşeşte şi chicoteşte, oarecum inexplicabil. Motivul este că spiritul Mickey, cu vocea sa de băieţandru pus de glume, care discuta de obicei despre problemele cotidiene ale participanţilor, de această dată se lansează pe neaşteptate într-o prelegere spirituală profundă, surprinzând plăcut auditorii.

Spiritul dr. Marshall, despre cum spiritele se pot manifesta ca diferite foste încarnări (20 min)

* * *

Introducere: Această şedinţă spiritistă a fost înregistrată în data de 13 martie 1958. Asistă: Rose Creet. Medium: Leslie Flint.

Spiritul dr-lui Charles Marshall: - E foarte neobişnuit ca cineva să poată sta fără a se gândi la nimic.

- Îl cunosc pe medium foarte bine şi nu vreau ca mintea lui să fie deranjată în timpul şedinţei. De asta l-am rugat. (râde)

- Păi, cred că tu ai vrea ca mintea lui să nu fie deranjată de nimic niciodată.

- Când spiritul lui Akhenaten a venit la ultima şedinţă, vocea lui era total diferită faţă de cea de prima dată, când l-a luat în posesie pe medium.

- Mă tot gândeam şi am vrut să te întreb despre asta. Dar de ce, de ce ar fi asta explicaţia?

- ...propriile lui idei, dacă se poate spune aşa, sau propriile lui impresii...

- ...într-un mod ciudat, o inhibă sau o afectează pe entitatea care comunică.

- De exemplu, dacă mintea conştientă sau subconştientă a mediumului crede că cineva ar trebui să aibă un anumit accent sau se aşteaptă să-l aibă, atunci entitatea care comunică probabil că va adopta automat acel accent sau şi-l va însuşi. Cu alte cuvinte, dacă mediumul este complet detaşat de fenomen, atunci sunt şanse mai mari ca entitatea care îl contactează să se poată manifesta mai natural şi să vorbească cu o voce asemănătoare cu cea pe care a avut-o când trăia pe Pământ sau pe care ar folosi-o Aici dacă ar fi nevoie să vorbească.

- Trebuie să vă fie clar că vocea în sine este întotdeauna doar ceva reprodus artifical şi nu trebuie să anticipaţi sau să vă aşteptaţi ca vocea pe care o auziţi să fie obligatoriu identică cu cea avută când persoana trăia pe Pământ... Foarte multe depind de gradul mediumnităţii şi mentalitatea mediumului.

- Acel medium care se poate izola complet de fenomen va produce cu mai mare probabilitate nu doar o dovadă mai frapantă, dar şi va reproduce mai exact vocea entităţii care comunică. În fond, trebuie să înţelegi că această comunicare este un proces mental, nu e decât un gând transformat în sunet.

- Şi dacă fiecare voce spiritistă manifestată prin medium s-ar exprima în aceeaşi manieră şi ar părea că are aceeaşi personalitate, atunci putem spune că mediumul este mult implicat în fenomen. Cu alte cuvinte, conştiinţa mediumului influenţează mult fenomenul.

Dar când obţineţi o voce cu particularităţi proprii, ce diferă ca ton şi calitate, diferă în maniera de a vorbi, poate folosind expresii familiare acelei persoane când trăia pe Pământ... cu alte cuvinte, când se manifestă din Lumea noastră un caracter cu propria personalitate, de un tip evident, atunci poţi fi sigură, mai mult sau mai puţin, că aţi obţinut un procentaj bun din spiritul comunicant.

Dar să nu uitaţi că întotdeauna există obligatoriu undeva şi o urmă din personalitatea mediumului. De exemplu, cred că vă este clar... Te-am auzit spunându-i lui Mickey „Haide, Mamoose!” sau ceva de genul ăsta, lucru care ne indică faptul că eşti conştientă într-un mod subconştient de interferenţa conştiinţei mediumului. Şi aici este o chestiune interesantă: există o vastă conexiune - desigur, trebuie să existe - între, în acest caz, Mickey şi medium. Acolo unde există o aşa de strânsă colaborare...

- ...o aşa strânsă conexiune dintre un instrument, un medium, şi entitatea, precum Mickey - care, într-adevăr, este un supervizor mereu prezent, probabil, mult mai capabil să se manifeste şi să se folosească de puterea mediumului - e obligatoriu să obţii acel gen de conexiune. Poate că ţi-e greu să înţelegi că mediumul este conectat la fenomen, deşi inconştient. Mickey şi el sunt inseparabili.

- Dar asta nu înseamnă că entitatea pe care o cunoşti drept Mickey nu ar fi o entitate distinctă şi separată...

- Dar vezi tu, există o aşa strânsă legătură între cei doi, mediumul şi entitatea care îl controlează - în acest caz, Mickey - încât este foarte dificil pentru cineva ca tine, care a asistat la nenumărate şedinţe, să nu uiţi câteodată cine care este. Cu alte cuvinte, ei sunt atât de apropiaţi, încât este uimitor...

- Da. Cred că trebuie să reţineţi că acest tip de fenomene şi, în această privinţă, orice tip de fenomene, este oarecum ceva fluid. Cum am mai spus, este îndoielnic că cineva ar putea elimina complet mediumul, poate doar ocazional.

- Da, desigur, pentru că eu mă afirm cu putere. Vei descoperi că orice suflet din lumea noastră care are un caracter asertiv, o personalitate puternică, se manifestă întotdeauna mai pregnant. De aceea entităţile care sunt mai retrase şi mai puţin înclinate să se producă, care sunt inhibate, ele se exprimă pe sine mai dificil.

- Pentru că uneori el... ştii ceva, uite, am să fiu sincer cu tine, n-are rost să bat câmpii, Rose, eşti a naibii de isteaţă... Cu ceva timp în urmă i-am spus să nu mai vină atât de des, fiindcă nu credeam că este bine pentru tine, pentru tensiunea sanguină şi starea ta generală de sănătate, dar el tot a mai venit de câteva ori, deghizat.

- Vezi tu, dacă se manifestă o entitate care se prezintă drept Akhenaten sau care se numeşte Jock, îi accepţi. Dar tu nu înţelegi că este o altă personalitate a lui Frederic.

- Nu e niciun motiv să nu te îndoieşti. Când vorbesc de îndoială, nu cred că vei putea pricepe vreodată, Rose, că Frederic e unul dintre cele mai bătrâne suflete bătrâne. E atât de bătrân, a avut atâtea încarnări, este o personalitate atât de dezvoltată. E o persoană atât de extraordinară, a avut aşa multe existenţe, iar Akhenaten a fost una dintre existenţele lui anterioare.

- Şi ăsta-i un motiv... Vezi, Rose, care-i treaba cu tine... poate că tu te cunoşti, dar mulţi oameni nu te cunosc, mai ales cei de pe Pământ... şi a fost o vreme când nu l-ai fi acceptat pe Frederic cu niciun preţ. Dacă s-ar fi manifestat cineva cu 10 ani sau 5 ani în urmă, spunând că este Frederic Chopin, ai fi fost foarte nesigură. L-ai fi ascultat probabil cu interes, dar nu ai fi crezut nicio iotă.

Chestia e că Frederic a venit la tine sub diferite înfăţişări la momente diferite, până când ai fost pregătită pentru întreaga revelaţie. Rose, tu începi gradat să pricepi că noi putem, la voinţă, să ne asumăm vechi „cochilii” sau să ne manifestăm vechi personalităţi. Teosofiştii au multă dreptate când vorbesc despre cochilii astrale.

- Pentru că noi putem să ne instalăm şi să recreăm, să manifestăm unele vieţi anterioare, personalităţi anterioare. O facem uneori, pentru că avem un motiv foarte serios, şi anume nu vrem ca pământeanul să se îndoiască de noi, să aibă vreo teamă, vrem să-i oferim convingere, vrem să-l ajutăm în multe feluri. Aşa că, uneori, mai ales la început, când comunicăm cu o persoană de care suntem interesaţi şi vrem să o ajutăm un timp îndelungat, noi venim ca o entitate anterioară... să zicem, mai puţin faimoasă sau interesantă, dacă vrei, când sunt mai puţine şanse ca cel ce primeşte mesajul să se îndoiască.

În privinţa lui Frederic... el a fost dintotdeauna cu tine, aproape că l-ai idolatrizat... dar problema este că oricine s-ar fi manifestat, cu motiv sau fără, l-ai fi acceptat şi probabil nu te-ai prea fi îndoit. Dar când vine vorba de Frederic, ai fi vrut să fii 100% sigură că nu eşti înşelată, iar lui îi era imposibil să-ţi ofere acea convingere, această stare mentală pe care acum o ai despre el. Cu alte cuvinte, a trebuit să aştepte şi a tot venit la tine pregătind calea...

- ...până când ai devenit receptivă. Deci este posibil. El va veni şi a mai venit la tine, în aceste ultime luni, ocazional şi s-a amuzat foarte tare... sub diverse nume.

- Dar David a fost o personalitate, vorbea despre logodnica lui de pe Pământ, iar el a fost ucis în război şi tot restul.

- Sunt două entităţi care ţi-au vorbit şi au pretins că sunt Jock [David]. Una este persoana reală, cealaltă este pretinsă.

- Da. Un băiat scoţian care, în mod sigur, este cine spune că este. Cu alte cuvinte, el a avut o femeie pe Pământ cu care avea o relaţie de iubire, cred că erau logodiţi. Celălalt este Frederic.

- Ba da, e foarte important să ştii. Pentru că acum câteva luni, cu 6 luni sau cam aşa în urmă, eram foarte îngrijorat de sănătatea ta şi că tensiunea era prea mare din cauza emoţilor prea mari şi recunosc că i-am spus lui Frederic şi altora despre chestiunea asta, mai ales lui Frederic, i-am spus că ar fi înţelept să nu mai vină atât de des, fiindcă eşti prea emoţionată şi de atunci nu a mai venit aşa de des. Şi au fost lungi perioade când ne-am ocupat de experimente, e adevărat, dar şi ocazii când ţi-a vorbit sub pseudonim, deghizat.

- Nu, nu sunt supărată. Dar abia aştept să-l prind venind ca Frederic Chopin. Să vezi ce-i fac!.

- Ascultă, doctore dragă, sunt atât de obişnuită să-l aud venind pe Frederic, că nu mă emoţionez. Sunt mult mai interesată de lucrurile noi şi interesante pe care mi le spuneţi decât de venirea lui Frederic.

- Şi vine vremea frumoasă şi te vei simţi mai bine şi ne vom întoarce la agenda noastră. Dar am fost foarte ocupaţi cu experimentele şi nu am dorit să pierdem timp şi energie vorbind cu voi prea mult. Aşa că, dincolo de îngrijorarea despre sănătatea ta, tu nu trebuie să fii supărată sau deranjată de Frederic...

- El, de fapt, încerca să te mulţumească în felul său, care poate nu este modul corect, din punctul tău de vedere. Dar este adevărat că el a avut multe încarnări şi poate să manifeste variate personalităţi, aşa cum pot destui dintre noi. Pentru că noi putem să facem apel la resursele din jurul nostru şi să redobândim multe amintiri trecute şi putem să ne înfăţişăm sub o altă formă dacă considerăm că ar fi esenţial sau necesar sau de ajutor pentru tine. Pentru că uneori anumite alte încarnări ale noastre, când îţi sunt repovestite ca o lecţie practică, pot fi de mare ajutor.

Există, desigur, puţină confuzie în mintea ta în privinţa lui David, pentru că David este o entitate separată şi nu este Frederic. Dar a existat o ocazie când Frederic a jucat rolul unui scoţian.

- Nu, nu, nu, n-o să suflu o vorbă. O să-l păcălesc data viitoare... Sper că nu-i pe aici!

- Când ai descoperit prima dată acest adevăr, acest subiect, ai citit multe cărţi, căutai cunoaştere, ai experimentat cu scrierea automată şi aşa mai departe şi ţi-au fost aduse câteva entităţi...

- ...care erau indivizi separaţi şi i-ai cunoscut individual şi i-ai iubit pentru calităţile şi interesul lor.

- La acea vreme, Frederic a încercat să ţi se manifeste, dar tu l-ai refuzat...

- Şi, în consecinţă, el a înţeles că, dacă e să ia legătura cu tine, va trebui să pregătească terenul. Era prea devreme, aşa că în perioada ulterioară a venit la tine să te ajute, să te ghideze, să te instruiască şi, în general, să pregătească calea pentru a-şi face apariţia, când va putea să se manifeste ca el însuşi.

- Şi ai avut aceste contacte, iar acum ai acest contact pe care acum îl accepţi drept Frederic, iar punctul culminant încă n-a sosit... e ceva ce vrem foarte mult să te impresioneze. Culmea întregii cunoaşteri şi experienţe care ţi s-a oferit va sosi în curând. La asta lucrăm noi acum.

- Da, acum înţeleg, dragă doctore, dar acest Akhenaten m-a buimăcit şi simţeam că este el, aveam un simţământ. (râde) Dar îţi mulţumesc foarte mult că m-ai luminat...

- Asta explică multe lucruri. Pentru că Akhenaten era cu mult înaintea vremii sale, era un suflet foarte avansat mental.

- Of, Doamne! Data viitoare când vii, o să vorbim mai mult, pentru că am multe să...

- Da, ştiam, dar... de fapt, nu ştiam, doar încercam să ajut. Pentru că, mă gândeam, dacă dau din casă, o să am necazuri...

- Cred că doctorul ştia despre ce e vorba şi doar a vrut să... of, nu ştiu nici eu, dar de ce-ţi faci griji?

Dar îmi place ca lucrurile să fie clare. Ştii? Este interesant pentru mine într-un fel, pentru că e ca un puzzle, dar...

- Cu siguranţă că un drum drept e destul de plictisitor, iar unul care te aruncă de colo-colo este mult mai interesant...

- Încearcă să te ajute. Şi cred că te-a ajutat şi el încearcă mereu să...

- ...îţi dea informaţii şi dovezi şi să te ajute pe calea evoluţiei spirituale şi mentale. Dar, desigur, trebuie făcut în modul corect, nu cum crezi tu.

- Trebuie să le primeşti pe bucăţele... Dar simte şi distracţia la un puzzle; întâi aranjezi piesele şi apoi începi să vezi imaginea.

Spiritul lui Charles Marshall, despre frica religiei de lumea "morţilor" (23 min)

* * *

Introducere: Această şedinţă spiritistă a fost înregistrată în 30 ianuarie 1973. Medium: Leslie Flint.

Participă Rose Creet. Comunică spiritul dr. Charles Marshall. Această înregistrare nu conţine întreaga şedinţă spiritistă. O parte din ea este adresată doar doamnei Creet şi au fost selectate numai remarcile generale interesante făcute de dr. Marshall.

Spiritul dr. Marshall: – Ce păcat! Ce păcat! Privind înapoi, vei înţelege ceea ce ar putea înţelege oricine, ce prostie este că oamenii se lasă atât de influenţaţi de crezuri şi dogme. Le îngustează viziunea, le limitează înţelegerea, îi face rigizi.

– Într-un fel, este lucrul cel mai groaznic ce i se poate întâmpla cuiva: să stagneze mental, să aibă o minte închisă, să nu fie receptiv, nici măcar să accepte să asculte. Asta mi se pare remarcabil: că o persoană îşi poate îngădui să devină statică.

Viaţa este atât de vastă în multe, multe domenii şi aspecte, iar conceptul de adevăr este atât de larg. Cineva poate deţine un aspect al adevărului, dar este doar o particulă minusculă, precum un grăunte de nisip în deşert. Dacă oamenii ar înţelege imensele posibilităţi care le stau înainte, dacă ar înţelege că ceea ce ştiu – care le poate oferi multă mângâiere, nimeni nu neagă asta – e doar o particulă a realităţii, atunci n-ar mai dori să rămână încremeniţi. Din nefericire, mulţi oameni sunt deja fixaţi, din cauza trecutului şi educaţiei lor, nu vor să se aventureze mai departe. Viaţa este o mare aventură, cu multe experienţe necesare evoluţiei omului, nu numai din punct de vedere material, ci şi mental, spiritual.

– Iar cel mai rău lucru ce se poate întâmpla unui om este să se lase legat de dogme şi crezuri şi toate alea. Dacă mintea nu este liberă, oamenii nu-şi pot însuşi adevărul, cunoaşterea, experienţa. Sunt încătuşaţi atât de tare, încât este unul din cele mai rele, dacă nu cel mai rău lucru ce i se poate întâmpla cuiva. Omul trebuie să fie liber. Liber să se exprime, liber să asimileze adevărul, cunoaşterea, experienţa.

– Cred că mulţi oameni se tem. Frica este de bază. Se tem că ar fi rău pentru ei să-şi desfacă aripile. Vor să rămână în cuib, în loc să-şi ia zborul.

– Astea sunt lucrurile principale pe care înveţi să le arunci când vii Aici. Pentru unii este foarte dificil, mai ales pentru cei care au convingeri religioase puternice. Acestora le vine cel mai greu. Câteodată mă gândesc că e mai bine ca oamenii să nu aibă deloc convingeri religioase. Cel puţin, n-au minţile încătuşate.

– E o tragedie, pe care am văzut-o foarte des la multe suflete ajunse Aici. Nu se pot adapta repede. Sunt atât de pline de limitele pe care singure şi le-au creat. Sau le-au fost produse de mediul de viaţă, sub forma credinţelor învechite. Unii înţeleg repede că lucrurile nu stau chiar aşa. Cei mai mulţi încep să selecteze de îndată, văzând că nu se aplică ce ştiau. Adevărul fundamental străbate ca un filon toate religiile, toate religiile îl au. Asta e în regulă, dar regret s-o spun, atâta s-a pierdut pentru că oamenii nu sapă mai adânc, nu caută, se tem foarte tare. Cred că crezurile şi dogmele sunt în mare parte răspunzătoare. Şi lucrul remarcabil este că aproape toate sunt făurite chiar de oameni. Nu sunt create de puterea spiritelor, prin manifestarea spiritelor. Nu sunt decretate de nicio entitate.

Şi este remarcabil că cele mai multe religii îşi bazează adevărurile pe revelaţiile spirituale care le-au fost date tocmai de aşa-zişii "morţi". Este extraordinar că, dacă Isus nu s-ar fi întors dintre "morţi", nu ar fi existat religia creştină. A trebuit să se întoarcă pentru a dovedi supravieţuirea după moarte. Şi toate religiile au aceeaşi temă: Viaţa după moarte. Şi totuşi, când le vorbeşti oamenilor despre aceste lucruri, mulţi fug de ele, ca şi cum ar fi ceva ce nu trebuie discutat sau examinat. Parcă le-ar fi teamă atunci când ajung la baza lucrurilor pe care le acceptă şi care pleacă de la acest adevăr, oferit pământenilor din timpuri imemoriale de către entităţi din lumea Noastră.

– Mi-aş dori să vă putem ajuta mai mult decât până acum. E destul de trist câteodată când privim în jos şi vedem cum stau lucrurile în lumea voastră şi câte s-ar fi putut schimba dacă oamenii ar fi înţeles lucrurile despre care vorbim. Boala mentală şi materialistă a lumii provine de la omul însuşi. Este remarcabil cât de mulţi oameni oneşti, bine intenţionaţi, deseori înclinaţi spre religie sau care acceptă religia prin educaţie, chiar ei sunt atât de prinşi în materialism, încât gândirea spirituală nu le funcţionează, nu iese la suprafaţă, nu îi ajută. Ei ştiu că, de multe ori, lucrurile pe care le gândesc sau le fac sunt greşite, rele, şi totuşi, nu au curajul credinţei lor.

Tragedia lumii voastre este că omul nu a înţeles realitatea acestui adevăr despre care vorbim, care ar putea schimba întreaga sa fiinţă şi modul de trai. Oamenii vorbesc înflăcăraţi despre lucrurile spirituale, dar se ţin separaţi de ele, în loc să folosească aceste idei şi să le pună în acţiune în viaţa de zi cu zi, ca să-şi îmbunătăţească nu numai propria situaţie, ci întreaga lume. Nu contează dacă sunt catolici sau protestanţi, creştini sau budişti, sau orice ar fi ei. Toţi oamenii sunt prinşi din urmă de aceeaşi realizare finală, care este, desigur, viaţa după moarte. În fond, nimeni nu scapă de asta.

– Cred că viaţa pe Pământ a distrus iubirea, spiritualitatea. Nu am fi trebuit să ne naştem pe Pământ. Ne-am născut pe Pământ şi am stricat Viaţa cu totul.

– Dar, fata mea, trebuie să vă încarnaţi în lumea voastră, care este un teren de antrenament, o şcoală, e necesară pentru evoluţia individului. E ceva foarte important. Şi, deseori, numeroase suflete se întorc pe Pământ iar şi iar ca să împlinească ce e important şi esenţial nu doar în propria evoluţie, ci şi a altora, pentru a-i ajuta prin anumite fapte în evoluţia şi dezvoltarea lor. Lumea Pământului este importantă.

Dar problema este că omul nu are un echilibru şi asta e o tragedie. Nimeni nu se aşteaptă ca toţi să trăiţi o viaţă 100% spirituală într-o lume materială. Nu sugerez că ar fi posibil. Deşi nimic nu e imposibil. Ar trebui să se înţeleagă faptul că omul poate găsi un echilibru trăind într-un mod spiritual sau având o motivaţie spirituală.

– Dar însăşi viaţa pe Pământ face oamenii moderni să-şi piardă echilibrul. N-avem ce face.

– Spui tu asta, dar nu e chiar aşa, în opinia mea. Cred că omul are o conştiinţă interioară, o facultate sau abilitate spirituală latentă, adormită. Spiritul e acolo, în corpul material, fizic, aproape dând buzna, încercând să iasă, să se exprime, să facă ceva din materia fizică. Esenţa Spiritului e de aşa natură că poate depăşi şi învinge toate aspectele inferioare şi mai grosiere ale materialităţii.

Dar din nefericire, în cele mai multe cazuri, omul nu e conştient de El, e mai mult un instinct. Sau dacă este conştient, îi e teamă de El. Consideră că numai lumea materială ar fi importantă şi nu-l interesează decât materialismul, nimic altceva. Şi astfel îşi pierde echilibrul. Cred că ar trebui să le pună în balanţă pe amândouă. Dacă s-ar aplica scopurile Spiritului în fiecare aspect material, întreaga voastră lume s-ar schimba.

Nu e nimic în neregulă cu fundamentul lumii în el însuşi, nu e nimic greşit cu aspectul material al vieţii naturale şi al frumuseţii lumii. Ci ceea ce face omul din acesta şi ce a făcut în trecut. Omul încă nu a dobândit întreaga înţelegere a puterii sale interioare, a forţelor despre care toţi marii profeţi, învăţători şi clarvăzători au vorbit generaţiilor de-a lungul secolelor. Omul trebuie să înveţe ce poate să obţină, ce poate face prin Sine.

S-a spus că puterea lui Dumnezeu e înlăuntru. E adevărat că Dumnezeu este în interior. Putem folosi termenul de Dumnezeu, deşi oamenii îl înţeleg ca pe un fel de creatură ciudată cu formă umană, dar foarte evoluată, stând pe un tron alb. Dumnezeu nu este o persoană în acel sens. Dumnezeu nu are formă. Folosesc iar această expresie: Dumnezeu este infinitul, o putere dincolo de înţelegerea umană.

Dar este o realitate vie, o forţă care animă toată Viaţa. Viaţa este animată de puterea Spiritului, puterea lui Dumnezeu dă viaţă. Nu ştiu cum să spun asta ca să se înţeleagă. Dar ea este o parte din om care ar trebui dezvoltată şi făcută capabilă să biruiască materia. Dacă s-ar înţelege că nimic nu e imposibil...

Să luăm cazul tău: ai în interior conştiinţa lucrurilor despre care vorbim. Prin urmare, ai o mare credinţă. Şi credinţa pe care o ai te-a ajutat să te întregeşti. Adică, ai credinţă în mine, ai credinţă în Steven, ai credinţă în nenumărate suflete din lumea noastră, acum ai o credinţă reînnoită în doctorul tău. Vezi, şi asta te-a ajutat. Ai căpătat încredere în tine. Ai învăţat încrederea în cei care se străduiesc să slujească şi să te ajute. Asta e foarte important, aspectul pozitiv al gândirii, despre care ţi-am vorbit de la început. Ai această atitudine pozitivă a minţii în privinţa puterii spiritului.

Desigur că sunt perioade când te simţi dărâmată sau deprimată, condiţiile te pun la încercare, uneori chestiunile materiale par copleşitoare. Dar păstrezi înţelegerea chestiunilor fundamentale despre care vorbim de atâta timp, care te-a făcut în stare să mergi mai departe, indiferent de vicisitudinile, dificultăţile, problemele prin care ai trecut.

Dacă oamenii ar înţelege că puterea din ei înşişi este aşa de mare, că multe ar putea fi depăşite, multe ar putea fi realizate, multe s-ar dezvolta chiar în condiţii considerate a fi imposibile! Nimic nu e imposibil pentru o fiinţă omenească când există credinţa şi conştiinţa puterii Spiritului. Iar tu le ai.

Şi Steven le are acum, desigur. Când a venit prima oară, era deprimat, nefericit, legat de lucrurile pământeşti, înlănţuit de tot felul de idei şi sentimente nu prea elevate, ci foarte materialiste. Acum a pierdut toate astea, a găsit atâta bucurie, fericire, împlinire, deja a realizat multe. Asta e foarte important: ca oamenii să înţeleagă că puterea din ei poate învinge orice. Nu există niciun motiv ca cineva să nu poată obţine, într-o formă sau alta, chiar şi lucruri ce ar părea imposibile la prima vedere.

În fond, poţi vedea în lumea voastră cum oamenii depăşesc mari inconveniente. De exemplu, există oameni incapabili să-şi folosească mâinile, poate au avut un accident sau aşa sunt din naştere. Şi învaţă să picteze cu picioarele, folosindu-le ca pe mâini. Poate că nu e o comparaţie reuşită. Dar ce încerc să spun este că, dacă ai încredere în tine că eşti capabilă să obţii orice doreşti, dacă gândeşti pozitiv asupra scopului şi munceşti pentru el până la capăt, îl vei dobândi. Nimic nu e imposibil celor care îşi pun toată energia în asta.

În sens spiritual – iar ăsta e aspectul cel mai important – este lucrarea care poate fi pusă în realitate prin puterea spiritului, înţelegerea că poţi acţiona, poţi dobândi, poţi învinge. Puterea spiritului ar transforma întreaga lume a Pământului în ceva dincolo de orice imaginaţie.

Omul distruge, omul produce suferinţă peste tot în lumea voastră prin gânduri şi fapte prosteşti. Evenimente stupide, groaznice rezultă din cauză că omul, din nefericire, în cele mai multe cazuri, este prins într-o capcană materială, punând pe primul loc lucrurile materiale. Dacă ar exista un echilibru între mental, spiritual şi material în fiecare om! Mai ales în cei din poziţii sociale înalte, cei care au putinţă să creeze, dacă vor, mult bine pentru lume. Dar deseori, ei produc dezastre, suferinţe, îşi pierd echilibrul.

„Echilibru, echilibru, echilibru” este cuvântul pe ordinea de zi legat de toate.

Nu ne aşteptăm la perfecţiune din partea oamenilor. De ce am face-o?! Nici noi nu suntem perfecţi. Toţi ne străduim spre ceva mai mult, mai bun, mai înţelept, mai multă înţelegere, mai multă toleranţă, mai mult adevăr...

Aceşti paşi în direcţia corectă pot părea lenţi şi dificili, nu obţinem prea multe foarte repede. Dar învăţăm – încet, dar sigur – şi ne câştigăm încrederea din mers. Simt că tragedia lumii voastre este că omul nu şi-a găsit echilibrul între spirit şi materie, cum să folosească această forţă dinamică a spiritului în materia fizică, în orice aspect al vieţii, fie în politică, fie în religie, fie în relaţiile cu prieteni sau cunoştinţe. Echilibru, echilibru, echilibru.

Înţelegerea că, mai ales, puterea iubirii face orice lucru posibil şi poate depăşi orice. Poate că nu pare aşa mereu, dar pe termen lung, asta e important, vei vedea că iubirea va birui toate erorile omului. Omul trebuie să se dăruiască prin iubire şi slujire. Uită de tine slujind şi vei începe să descoperi adevăratul Sine. Ăsta e un alt lucru pe care oamenii nu îl înţeleg.

Dacă uiţi de propria persoană servindu-i, ajutându-i, gândindu-te la alţii, dăruind tot ce ai mai bun în tine, s-ar putea să fii rănit pe parcurs, uneori, desigur. Chiar şi îngerii au dezamăgiri şi deziluzii ici şi colo, din cauza unor indivizi instabili, proşti şi nesăbuiţi. Dar dragostea este unicul subiect ce contează cu adevărat. Iubirea este cea care deschide toate uşile, cunoaşterea, experienţa, care face posibile toate lucrurile. Mi-aş dori să înţelegem ce mare putere are iubirea să acţioneze, să realizeze. Trebuie să te dăruieşti complet când făptuieşti din iubire.

Asta facem noi. Şi găsim multă fericire în a sluji, ajutându-i pe cei mai puţin norocoşi, aducându-le iluminare, întărindu-i pe cei deprimaţi, ajutându-i să vadă realitatea adevărului. Şi astfel să iasă din mlaştină şi să păşească pe un teren ferm, ca să poată merge înainte şi găsi fericirea şi bucuria, aşa cum am făcut-o noi.

Ştii, Rose, ce bine ar fi ca oamenii să înţeleagă spiritualismul, cum îl numesc ei, dar să-l şi practice! Că asta e necazul. Puţini îl înţeleg, iar aceştia deseori nu îl practică. Prin el, noi schimbăm oamenii, îi facem mai buni, îi elevăm, îi scoatem din noroiul materialismului. Dacă nu îi putem face mai puternici spiritual şi mental, atunci nu am realizat mare lucru.

Ştim cât de important este ca oamenii să primească alinare – şi le oferim oamenilor mângâiere, le dăm dovezi [ale supravieţuirii], îi convingem şi, în multe cazuri, poate că îi salvăm de la sinucidere. Dar foarte puţini oameni chiar înţeleg despre ce e vorba. Sunt bucuroşi să zgârie la suprafaţă, dar nu sapă mai adânc, cât timp asta le aduce speranţă pe moment. Apoi îşi continuă viaţa în acelaşi mod materialist. Vrem foarte mult ca oamenii să priceapă implicaţiile lucrurilor despre care vorbim aici. Uneori am impresia că am dat greş. De fapt, ei au dat greş, oamenii înşişi.

Ştii, Rose, deşi nu avem multe ocazii în zilele astea să mai stăm de vorbă, vreau să ştii că sunt lângă tine. Când te gândeşti la mine – uneori te aud spunând mental “Unde eşti, doctore dragă?” –, eu deseori sunt deja acolo.

– Cred că am conversat mai mult decât mi-am propus... Am vrut ca şi Steven să discute cu tine.

Sper că, măcar acum, mediumul se va pregăti, se va reorganiza – sau ce ordine face el acolo, că e o harababură –, dar sper că vei putea să vii măcar o dată pe săptămână.

Spiritul dr. Charles Marshall (sever): – Atunci faceţi ceva în privinţa asta. La revedere!

Spiritul lui Charles Marshall, despre cum conştiinţa creează realitatea (34 min)

* * *

Introducere: Această şedinţă spiritistă a fost înregistrată pe 8 iunie 1960. Participă: Rose Creet. Medium: Leslie Flint.

– Păi, vine lumina de dedesupt, vine lumina de la, cum se numeşte, magnetofon, şi am crezut că poate îţi vine greu, de aia.

– Eşti chiar aici în cameră sau îţi proiectezi vocea de undeva şi răsună aici?

– Ne aflăm în cameră în măsura în care suntem conştienţi de cameră şi de prezenţa voastră. Noi percepem camera doar prin conştiinţa voastră. Dar pentru mine, camera nu există ca atare. Sunt conştient că sunt într-o cameră mai ales prin stările emanate din voi. Nu ştiu cum să explic asta.

Să o pun aşa: Noi suntem conştienţi de gândurile din lumea voastră, iar forţa gândului din lumea voastră ne face conştienţi de voi şi de lumea voastră şi de ce conţine. Cu alte cuvinte, putem intra într-un aspect mai fizic al vieţii voastre prin voi sau prin forţa gândului vostru.

– Dacă pentru voi camera există, atunci şi noi suntem conştienţi de cameră ca atare. Dar, de fapt, noi nu cunoaştem aşa bine ca voi ce-i în jur. Mai ales prin gândurile voastre suntem noi conştienţi de aceste lucruri. Pentru noi, într-un sens, ele nu există.

– Din simplul motiv că noi gândim şi vibrăm pe un plan diferit sau o frecvenţă diferită, ceea ce este solid pentru voi nu este solid şi pentru noi. Dar noi suntem conştienţi de consistenţa şi realitatea sa prin intermediul minţilor voastre. Ştim că este acolo, în realitatea voastră. Pentru noi, devine o realitate doar prin forţa gândului vostru.

– Odată ce intrăm în condiţia voastră şi simţim în armonie mentală cu voi, devenim conştienţi de lucrurile din jurul vostru.

– Ai putea spune că stăm în picioare şi, totuşi, că nu conştientizăm că avem picioarele pe ceea ce voi numiţi podea. Dar suntem conştienţi de ea prin voi şi, desigur, în special prin medium. Dar camera în sine, care este solidă şi reală pentru voi, nu este neapărat aşa pentru noi. Dacă am putea coborî la vibraţia voastră şi să fim în deplin acord cu ea, atunci ar căpăta consistenţă. Dar din moment ce noi nu putem intra total în viaţa sau condiţia voastră, nu este chiar solidă pentru noi. Dar suntem conştienţi de ea.

– Mă tem că nu e o explicaţie completă, dar este unicul mod în care pot gândi în acest moment.

– Nu ştiu... Dar nu văd niciun motiv pentru care nu ai putea. Probabil că m-ai putea vizualiza foarte bine. De fapt, uneori cred că o faci. În fond, ce este toată această comunicare? Ce este această „intrare în contact” decât o realizare mentală a contactului? O apropiere, o conştientizare a celuilalt.

În definitiv, noi suntem foarte reali în condiţia vieţii noastre, suntem solizi, avem o consistenţă mult mai mare decât a voastră. Dar în acelaşi timp, când intrăm în viaţa voastră, facem tot ce putem să deveniţi conştienţi de noi. Chiar când, de exemplu, nu participi la şedinţa cu mediumul, uneori sunt sigur că eşti foarte conştientă nu numai de mine, ci şi de prezenţa altora. Poate că nu poţi să ne atingi, dar e mai important că eşti în armonie mentală şi trebuie să fii, iar de acum cred că eşti conştientă de prezenţa noastră. Poate că nu poţi mereu să descrii exact ce simţi, dar se întâmplă, totuşi. În fond, gândul este un factor predominant. Gândul ESTE. Dacă n-ar fi gândul, nimic n-ar exista. Totul urmează gândului.

– Ce nu ştii? Dă-mi o idee ce vrei să mai fie explicat, că am făcut-o deja foarte bine!

– Credeam că este destul de evident. Tu ştii, probabil că acum toţi ştiu în lumea voastră, că nimic nu-i cu adevărat solid, ci este doar o iluzie. În fond, contează atmosfera, starea, ce este în acea atmosferă, ce este posibil prin însăşi natura vieţii. Nimic nu e solid, totul vibrează permanent, [particulele] se leagă, se ţin împreună, dând aparenta solidităţii. Dar chiar şi ceea ce pare foarte solid este viu, vibrează...

– În acest caz, de exemplu, în lumea voastră, spui că acolo sunteţi foarte consistenţi. Dar în sfera voastră de viaţă e o vibraţie permanentă, nu-i deloc solid, doar vă imaginaţi că e solid. La fel cum facem şi noi pe Pământ.

– Desigur. Exact. Exact. Vibrând în armonie cu ea, suntem la fel de solizi ca ea. Îndată ce ne mutăm spre un plan superior de gândire, încetăm să existăm în planul ce ne era odată comun, familiar şi intrăm într-o realitate nouă, de vibraţie mai înaltă, care devine acum solidă şi reală pentru noi. După cum mulţi au încercat să explice, noi ne creăm propria stare.

De aceea, mulţi din lumea voastră nu sunt de acord cu ce afirmaţi voi despre acest subiect. Pur şi simplu, ei nu vibrează în armonie cu acest gând-forţă, ei nu sunt „acordaţi”, cum s-ar spune, nu sunt conştienţi de această realitate, care pentru voi este o realitate, iar pentru ei nici nu există, pentru că nu o văd, nu o simt, nu o cunosc. Sunt multe lucruri pe care omul din lumea voastră nu le cunoaşte: că senzaţia de soliditate îşi are originea în conştiinţă, dar pentru voi are o aparentă cauză materială. Totuşi, mult mai multe există dincolo de conştiinţa comună. Odată ce începi să înţelegi asta şi intri în armonie şi te străduieşti să o atingi, atunci ea devine o realitate. Lucrurile astea sunt reale în măsura în care conştiinţa ta...

– În lumea noastră, doar prin învăţare poţi deveni conştient şi înţelege diverse lucruri. Bănuiesc că şi în lumea voastră este tot aşa. Voi cum învăţaţi acolo?

– Bineînţeles că trebuie să învăţăm. Dar nu uita că avem multe suflete, mulţi învăţători, multe fiinţe care vin din diferite sfere sau planuri şi ni se fac cunoscute. Şi ne devin tutori şi ne ajută să înţelegem lucruri. Mai avem aici persoane care studiază natura, aşa cum o înţelegi tu, care fac descoperiri ştiinţifice, cum le-ai spune. Ştiinţa, corect înţeleasă şi aplicată, când este aplicată la chestiuni spirituale de ordin înalt, e cea mai mare dintre religii.

Ce e religia? Religia e un termen vag. Cum o înţelegeţi voi, religia are de a face cu Dumnezeu şi ar trebui să vă dea înţelegerea Legilor Divine. În sine, asta este o ştiinţă. Cea mai înaltă formă de ştiinţă este cunoaşterea. Iar cunoaşterea poate fi dobândită numai prin descoperire, prin încercări de a afla şi experimentare. Ştiinţa, corect înţeleasă, este mai mult decât ce numiţi religie, care deseori în lumea voastră nu prea avansează şi rămâne pe un nivel coborât.

– Pe măsură ce ştiinţa voastră se dezvoltă, înţelege mai mult despre natură, despre om şi ce e el capabil, ce se află în natură şi ce putem folosi din ea ş.a.m.d. Natura, corect înţeleasă, oferă toate răspunsurile. Treptat, omul află unele dintre răspunsuri şi astfel devine mai înţelept, mai evoluat.

Dar să nu uităm că cei pe care îi numiţi savanţi, deşi au înţeles multe şi le-au folosit spre binele oamenilor, deseori le-au folosit din motive materialiste sau din motive greşite şi, prin urmare, au provocat haos.

Toată cunoaşterea este bună dacă este folosită în modul corect şi aplicată în direcţia bună. Dar destulă cunoaştere a fost şi este prost folosită. Totodată, cunoaşterea pe jumătate e dăunătoare, la fel şi experimentarea. Unii au descoperit atâtea lucruri şi tot nu ştiu restul răspunsului. Prin urmare, mica lor cunoaştere este uneori periculoasă. Aţi trăit în lumea voastră ocazii când ştiinţa a descoperit anumite lucruri, dar pentru a afla efectele, savanţii experimentează, iar efectele uneori sunt cumplite.

Pentru mine, răspunsul logic la dilema vieţii este că noi cu toţii ne aflăm pe diverse niveluri de fiinţare, cu toţii căutăm, experimentăm cu noi înşine sau experimentăm lumea în fiecare clipă pentru a afla mai multe despre scopul lui Dumnezeu, ce este Dumnezeu, cum este El în sine. De fapt, există atâtea întrebări fără răspuns, că până şi noi încă ne chinuim să descoperim răspunsurile.

– Mă întrebam dacă există anumite epoci potrivite pentru anumite descoperiri. Mă întrebam dacă este un proces gradat, iar omenirea nu poate înainta până când nu soseşte momentul pentru a putea avansa.

– Nu cred că e chiar aşa. Cred că e ceva logică în asta, dar... desigur, să trecem la fundamente.

Omul poate asimila atâtea. Unii mai mult decât alţii, pentru că sunt mai avansaţi sau pentru că au avut încarnări anterioare prin care au renunţat la unele şi au învăţat multe altele. Cu alte cuvinte, cred că unii dintre cei ce descoperă lucruri benefice şi de importanţă pentru omenire, aceştia nu sunt suflete noi, ci întotdeauna sunt suflete bătrâne, care continuă dintr-o existenţă precedentă. De asemenea, ei aduc din lumea spiritelor cunoştinţele necesare, pe care abia aşteaptă să le pună în practică şi să vadă câte pot fi folosite pentru binele omului. Marile personalităţi sunt suflete bătrâne. Nu au devenit dintr-o dată fiinţe formidabile. De-a lungul generaţiilor, în multe vieţi şi condiţii diferite, au ajuns la un grad înalt de evoluţie şi astfel au fost capabile să lase în urmă mari beneficii pentru omenire.

Dar trebuie să nu uităm, şi e esenţial să pricepem, că progresul este de natură mentală. Nu vreau să spun că progresul sau realizarea mentală, spirituală, nu ar trebui pusă în practică. Trebuie. Pentru că toate lucrurile sunt logice. Trebuie să ne întoarcem la logică în toate lucrurile, chiar şi în lumea spiritului, care pentru unii oameni ori nu există, ori, dacă există, e ceva de natură biblică, fiindcă au tot citit din Biblie de-a lungul generaţiilor. Dar ei uită că aceste lecturi sunt doar mentalitatea unor oameni dintr-o epocă nu prea evoluată.

Deşi poţi obţine multe prin gândire şi să avansezi întrucâtva, tot nu este o chestiune practică. Aici nu vorbim doar de ceva intelectual şi atât, ci este ceva logic, are o bază logică, şi când avem o bază logică, ajungem la ceva concret, ceva real. Asta nu e doar de natura minţii, ceva fără substanţă. Adevăratul progres este plin de substanţă. Şi substanţa este aceea care îi conferă viaţă, formă.

În fond, exact asta s-a întâmplat cu Pământul. Avansăm mental şi spiritual, dar în acest proces luăm o formă şi totul din jurul nostru are realitatea sa, care este în armonie cu noi şi noi cu ea, şi astfel putem trăi. Suntem în mare măsură produsul gândirii noastre, nici mai mult nici mai puţin. Conform evoluţiei spirituale a omului, a progresului realizat, el găseşte anumite condiţii de viaţă, diferite tipuri de arhitectură, dacă vrei, diferite tipuri de muzică. Muzica se schimbă şi variază după planul în care te afli, la fel ca şi arhitectura. (De fapt, nu putem compara cu ce e în lumea voastră.)

Aşa că în fiecare generaţie apar schimbări conforme cu gândirea predominantă a omenirii. Şi dacă epoca este bună, adică are spiritualitate, avem măreţie în muzică, în arhitectură, în diferite forme de artă, avem măreţie în viaţă.

Dar, desigur, apar variaţii, schimbări şi ăsta e un lucru bun. Nimic nu a fost vreodată static. Nu ar putea exista viaţă unde lucrurile stagnează. Asta ar însemna sfârşitul existenţei. Viaţa este o schimbare continuă. Corpul se schimbă, zi după zi, au loc schimbări subtile până la moarte, care e cea mai mare schimbare dintre toate. Atunci vei descoperi că eşti mai mult decât trupul, că eşti ceva invincibil, ce nu poate fi ucis, care este chiar esenţa vieţii.

Şi vei descoperi că mai ai un corp. Cu alte cuvinte, creezi prin gândire, aproape inconştient. Când gândeşti, îţi dai seama că eşti Forţă, eşti Putere, dai formă, conştient sau inconştient, construieşti ceva solid şi real. Dar totul trece prin etape, nimic nu e static.

– E o combinaţie a gândurilor, nu-i aşa? Nu-i doar un singur gând al unei persoane.

– Nu. Gândul este ceva fluid, nu aparţine unei singure persoane. Întreaga Viaţă, fiecare individ este produsul minţilor altora, minţile părinţilor, ale străbunilor. De aici se spune că păcatele părinţilor cad pe copii, ceea ce unora le pare ilogic, nedrept. Dar nu e aşa, fiindcă e aceeaşi curgere de forţă vitală care trece de-a lungul generaţiilor. Cum se spune, „ce semeni, aceea culegi”. Şi deşi am vrea să gândim – sau cel puţin a fost un timp în viaţa multora de pe Pământ când au gândit, şi o fac şi acum – că viaţa le începe la naştere, desigur că nu este deloc aşa. Pe termen lung, e doar o altă experienţă a Vieţii, altă formă a Vieţii, un alt capitol în Cartea Vieţii.

Nu suntem doar ceea ce am creat noi, ci ceea ce s-a creat prin mintea şi forţa generaţiilor succesive. În anii formativi ai copilăriei, preluăm multe idei şi gânduri ale părinţilor, profesorilor, cunoştinţelor, prietenilor. Încât, o spun deschis, deşi ţi-ai format o personalitate individuală, de fapt nu există o autentică personalitate individuală. Este ceva ce accepţi a fi o personalitate, o accepţi pe dna Creet sau pe dl Brown ş.a.m.d., dar acel individ este produsul unor forţe nenumărate: gândul altora, gândurile noastre, pe care le punem în acţiune...

Suntem produsul Vieţii, iar Viaţa nu este ceva individual, ci un lucru colectiv. Este ceea ce există dincolo de moarte. Deşi avem o formă şi propria personalitate, totuşi devenim conştienţi doar datorită conştiinţei altor oameni. Facem cu toţii parte dintr-un imens Întreg. Şi când cineva suferă, suferă şi altul într-o formă sau alta. Şi când facem greşeli, îi influenţăm pe alţii să greşească, şi în consecinţă, aceştia îi afectează pe alţii.

E ceva care merge şi tot merge, nu are început şi nici sfârşit. În cele din urmă, capeţi extraordinara înţelegere că suntem legaţi cu toţii împreună şi că fundamentul din toţi este chiar Esenţa, care e de la Dumnezeu. Şi astfel, evoluăm treptat tot mai mult către Dumnezeu sau devenim ca El. Nu mă refer la formă, mă refer acum la Spiritul infinit...

– ...care este adevăratul „sânge al Vieţii” întregii omeniri, unde ne pierdem pe sine în celălalt şi descoperim că suntem toţi o unitate şi o armonie. Şi când dobândim această unitate şi armonie, atingem o stare de evoluţie spirituală când se poate considera că trăim într-o formă a paradisului. Pentru că devenim conştienţi că nu suntem doar noi, ci suntem tot ce există în jur. Noi pierdem atâtea, dar câştigăm mult mai multe.

După cum deseori vi s-a spus, când ne dezvoltăm, când depăşim cu adevărat stagnarea... pentru că există o formă de stagnare, mai ales pe Pământ, la mulţi oameni.

Deşi, de fapt, nu suntem chiar statici, e doar o aparenţă de stagnare. De exemplu, oamenii spun: „Mă îndoiesc c-o să mă schimb, sunt la fel ca acum câţiva ani, n-ar mai trebui să fac nimic, acum sunt prea bătrân, mintea mi-e deja fixată pe obiceiuri de gândire” ş.a.m.d, dar, într-un fel, asta nu e adevărat. Cauza este ca tu gândeşti greşit. Te gândeşti că exişti doar de la naştere până la mormânt. Până şi oamenii care înţeleg acest adevăr, chiar şi tu, într-o măsură, gândiţi în acest mod, ceea ce este foarte omenesc şi natural.

La fel cu muzica, care este cea mai importantă pentru tine. Te aşezi la pian, cânţi câteva măsuri, te simţi plictisită, iritată, spui „n-ar trebui să cânt, nu acum, sunt deja terminată, aş fi putut s-o fac în urmă cu 30 de ani dacă...” etc etc. Şi devii nemulţumită. Dar, de fapt, este o eroare. Pentru că în spiritul tău - cred că Frederic şi alţii ţi-au spus - există acea realizare că eşti una cu muzica.

Şi când vorbim despre muzică – iar Frederic ţi-ar putea vorbi mai bine ca mine – vorbim de ceva ce ţine de minte, de spirit, de armonie, care combină toate forţele binelui. E alcătuită într-un mod concret şi devine ceva palpabil. Muzica este ceva foarte palpabil, deşi pentru unii oameni nu înseamnă nimic.

Când cineva spune: „nu-mi place muzica” sau „nu înţeleg muzica” este foarte greşit. În acest caz, acela are un suflet nou sau nu-i deloc evoluat. De fapt, persoana care nu apreciază muzica bună, care nu pătrunde în frumuseţea, armonia, farmecul ei, care nu simte că o atinge în vreun fel, aceea este foarte neevoluată.

– Vezi, necazul cu noi – cum ţi-am spus atât de des – este că nu putem şi încă nu ştim cum să punem într-o limbă – fie că este engleza, chineza, franceza, germana sau orice altă limbă –, cum să punem în cuvinte ceva ce ţine exclusiv de spirit, ceva ce e primordial, esenţa. Nu există niciun mod, nu cunosc niciunul. Încercăm, încercăm cu disperare să modelăm ideile în cuvinte. Încercăm să implantăm gânduri în mintea omului. Dar chiar nu există cuvinte care să poată face asta cu succes.

– Şi de aceea multe trebuie percepute prin simţire, prin emoţie. Şi de aceea spune mereu Frederic – nu ştiu dacă ţi-a spus-o şi ţie – că el poate exprima mult mai multe prin muzică decât prin cuvinte.

– Şi de aceea încearcă să îţi explice că multe răspunsuri la probleme pot fi găsite în muzică sa, mai mult chiar decât atunci când încearcă să îţi explice în noţiuni, propoziţii, cuvinte. În fond, ce se petrece: eşti foarte abătută, nefericită, disperată, dar pui o bandă sau un disc sau te aşezi la pian şi, cumva, asta îţi vorbeşte, te ajută.

– Unii oameni din lumea voastră - desigur, dacă sunt religioşi - când sunt nefericiţi sau deprimaţi, merg la biserică. Se roagă. Ce e rugăciunea? Rugăciunea este intrarea într-o stare de unitate cu Infinitul, deschizându-ţi mintea către gânduri – pe care nu le înţelegi mereu, dar există în jurul tău – aduse de către slujitorii cerului. De fapt, Biserica vorbeşte despre diverşii arhangheli, îngeri, îngeri păzitori, cei în a căror grijă eşti, etc etc. Biserica vorbeşte de aceste lucruri, însă foarte puţini chiar cred în ele.

Dar ele există. Iar pentru fiecare suflet aflat în dificultate, care suferă, nerăbdător să primească îndrumare, ele sunt acolo. Sunt acele entităţi care iubesc oamenii Pământului – mai ales cei dragi lor, desigur – care vin aproape, atraşi de ei, şi se străduiesc să-i călăuzească şi să-i înalţe. Şi, dacă e nevoie şi pot, să-i inspire în vreun fel ca să le schimbe cursul vieţii, s-o facă mai bună, mai fericită.

Nu putem face oricând ceea ce am dori, în sens material. Nu ne e dat s-o facem. Poate că nici nu e înţelept. Dar cei care înţeleg, cum eşti tu, sunt într-o situaţie fericită, fiindcă ei pot primi inspiraţie, acea mângâiere care poate veni de la noi şi chiar vine atât de des. Poate că nu o punem în cuvinte, poate că nu putem mereu să îţi spunem exact ce să faci în sens material. Dar putem să îţi schimbăm gândirea. Îţi putem alunga apăsările. Îţi putem aduce uşurare şi înţelegerea că, în cele din urmă, totul e bine.

Poate că nu e bine pe moment. Dar timpul trece, apar schimbări, viaţa merge mai departe, şi în final totul este şters. Şi primeşti o mai mare cunoaştere, înţelepciune, înţelegere. Pe măsură ce avansezi mental şi te acordezi mental, devii o parte din ceva mai mare decât eşti, din lumea spiritului. Aşa găseşti mai multă pace, mai mare înţelegere, mai mare consolare.

Nimic nu e pierdut. Deseori, oamenii privesc în jur şi simt că totul e împotriva lor, că lumea merge în direcţia opusă, că nimic nu mai e clar şi nimic nu mai merită efortul. Toate aceste sentimente şi emoţii, pe care oamenii le simt în mod justificat şi de înţeles, arată că ei strigă după ajutor, strigă după înţelegere, strigă după cineva care să le dea mângâiere şi înţelegere.

Nimic nu e pierdut. Noi nu ne simţim deznădăjduiţi, deşi e adevărat că sunt şi momente când simţim puţină descurajare, dar o luăm de la voi, nu ne aparţine, o luăm de la oamenii care simt ceea ce simt. Pentru că ne identificăm cu ei, o simţim şi noi temporar. Dar trece. Ştim că greutatea le va fi ridicată, ştim că lumina va străluci şi întunericul va dispare.

Întreaga Viaţă este o continuă schimbare, este o gradată conştientizare a ceea ce este mai real, mai perfect. Imperfecţiunea se pierde şi perfecţiunea îi ia locul. Viaţa este plină de perfecţiuni. Lumea voastră este plină de imperfecţiuni, doar ici şi colo câte o perfecţiune. Viaţa este o combinaţie. Dar numai când atingi Sferele mai înalte pierzi imperfecţiunile. Pe măsură ce progresezi, percepi. Pe măsură ce percepi, devii. Când devii, eşti tot mai conştient de unitatea cu restul umanităţii şi avansezi până la un punct de unde te poţi uita înapoi şi poţi înţelege toate lucrurile. Nu pierzi nimic, ci câştigi. Şi nu te temi, nu te îndoieşti, eşti în siguranţă în lumea ta.

Dar în lumea voastră, uneori te simţi pierdut, simţi că totul din jur e împotriva ta sau împotriva speranţelor şi dorinţelor tale. Dar este numai o chestiune temporară, cauzată de forţele-gând din jur. Forţe care nu sunt neapărat rele, ci aparţin oamenilor care fac răul inconştient, nu pentru că ar vrea să facă rău, ci pentru că încă nu au descoperit cum să facă binele. Se poate face mai bine, se poate dobândi mai mult, se poate deveni mai mult.

În acele forme de viaţă care cauzează confuzie pentru individ sau colectivitate vedem răul, dar vedem şi binele, chiar şi în rău. Pentru că în toate lucrurile există binele. Şi când percepem acea licărire de lumină, ajutăm la evoluţia nu doar a noastră, ci şi a altora. Începem să dăm formă din întuneric unei licăriri de lumină care, în cele din urmă, va lumina cărarea pentru cei care vin în urma noastră.

Nu mă simt descurajat de condiţiile actuale din lumea voastră şi nici de indivizii care o compun. Nici de tine, nici de medium, nici de oricine care mi-e drag. Pentru că înţeleg că fiecare dintre voi deveniţi treptat mai înţelepţi, mai înţelegători. Fiecare dintre voi percepeţi tot mai multă lumină. Fiecare înaintează tot mai departe, cu un pas mai ferm, pe acel drum înspre Ţelul spre care tindem cu toţii.

Cu toţii ne aflăm pe diverse niveluri ale fiinţei. Cu toţii ne străduim, unii poate mai puţin ca alţii. Dar suntem cu toţii legaţi într-un lanţ al înţelegerii şi evoluţiei umane. Nu e cazul să ne temem, nu e cazul să ne îndoim. Ci doar să înţelegem că evoluăm, treptat, dar sigur, către o stare mentală mai înaltă. Şi pe măsură ce avansăm către acea stare de evoluţie, devenim mai înţelegători, mai răbdători, mai îngăduitori, mai înţelepţi, mai grijulii. Şi producem în noi înşine schimbări subtile care ne iluminează mintea şi, astfel, devenim tot mai perfecţi. Dar numai încet şi sigur putem deveni perfecţi. Nu putem avansa decât dacă suntem gata de progres, când condiţiile sunt pregătite.

Căci noi suntem, într-o măsură, stăpânii destinului nostru. Putem da vina pe alţii – şi într-un fel suntem ceea ce au făcut alţii din noi – dar avem în noi o scânteie divină care, dacă i se oferă ocazia, dacă noi îi permitem, va deveni mai mult decât o scânteie, va deveni o flacără, o flacără vie, o realitate vie de putere şi forţă, care va fi atât de dinamică, încât vom dobândi măreţie nu doar pentru noi, ci şi pentru alţii mai puţin norocoşi sau evoluaţi.

Nu sunt descurajat şi nu vreau nici ca tu să fii. E un mare motiv de bucurie, Rose, în ceea ce te priveşte şi mulţi alţii care ne sunt dragi. Sunt fericit cu ceea ce facem, fericit cu ce faci tu. Aceste lucruri vor trece, treptat, dar sigur. Ai răbdare cu tine şi cu cei din jurul tău, căci fiecare dintre voi face progrese!

Spiritul lui Charles Marshall vorbeşte ca Ming, altă încarnare a sa (28 min)

* * *

Introducere: Această şedinţă spiritistă a fost înregistrată pe 29 august 1957. Participă: Rose Creet. Medium: Leslie Flint.

– Câteodată nu reuşim să pătrundem ca să vorbim, după cum probabil ştii bine.

– Câteodată trebuie să aşteptăm şi să avem răbdare din cauza condiţiilor care influenţează.

Vreau să te întreb ceva. Despre negativul filmului fotografic. Se pare că apare figura cuiva care stă pe unul din aceste scaune.

– E foarte probabil. După cum ştii, e un lucru plăcut şi realizabil ca unul sau altul dintre noi să fie fotografiat. Asta ne străduim să facem.

Apropo de poză sau poze. Nu mă surprind aceste suprapuneri. De fapt, ne străduim să obţinem ceva în această direcţie de mult timp.

– Da, probabil asta vei obţine mereu. E în abundenţă aici [în camera de spiritism]. Ne ajută mult la şedinţele noastre. Miercuri a fost o mare abundenţă de ectoplasmă. Înseamnă că puterea şi substanţa e de aşa natură, încât ar trebui să ne putem manifesta şi în alte moduri decât prin voce [directă]. De aceea suntem atât de nerăbdători să perseverăm în experimentele pe care le facem de o perioadă încoace. Este şi unul din motivele pentru care nu am prea discutat cu tine în ultima vreme. Am simţit că era nevoie să ne dirijăm toată puterea şi energia pe un singur canal, ca să obţinem nişte rezultate.

– Sperăm. Sper să aibă dreptate. Sperăm asta foarte mult. Dar nu mă angajez. Nu. Pot doar să spun că puterea este acolo, forţa e acolo, dar cine ştie dacă vom reuşi?! Am fost pe aproape o dată sau de două ori. În plus, simt că, având răbdare, poate reuşim ceva în curând, dar nu vreau să promit prea mult. Nu-ţi face prea multe speranţe. Pot spune doar că experimentăm, facem tot ce putem şi avem mari speranţe. Poate dura luni, poate săptămâni, cine ştie? poate ani. Puterea e aici şi vom continua să o folosim, să manifestăm tot ce putem. Vom veni să vorbim cu tine, desigur, când putem, din când în când. Dar dacă apar aceste pauze lungi, să ai răbdare, ştiind că noi lucrăm.

– Cred că aceşti doi mediumi sunt bucuroşi că pot vorbi de cum se trezesc. Iar noi trebuie să ne comportăm cum se cuvine faţă de ei.

– Nu cred că contează. În fond, ei intră într-o stare de semitransă. Dar noi suntem atenţi să vedem dacă se întâmplă ceva. Oricum...

– Adică vrei să-ţi spun ceva despre încarnarea mea din China, despre asta vorbeşti, nu?

– A fost tare demult. Şi desigur, tu... ei bine, o încarnare de-a ta timpurie. Ne-am întâlnit prima dată în China antică.

– Desigur. Credeam că ai înţeles deja, cu toţii am avut legături în diferite încarnări şi mulţi dintre noi au trăit în acea perioadă.

– Tu erai o prinţesă chineză. Eu eram un filosof, învăţător, om religios, doctor, necromant chinez, nu ştiu ce nu eram.

– Într-o măsură. În China antică aveam cunoştinţe despre comunicare. Desigur, era o teorie comună că strămoşii nu mor niciodată, că vin în gospodării şi îi inspiră pe urmaşi. Oricând casa avea dificultăţi sau necazuri, apelau la strămoşi şi le cereau sfaturi.

– Nu în aceeaşi perioadă cu noi. Din câte ştiu, nu a avut o încarnare în China. De fapt, suntem suflete mai vechi decât el.

– Tu însăţi erai foarte senzitivă, bun medium şi, datorită interesului tău în ocultism, am intrat în legătură.

– Oh! Bănuiesc că ţi-am cerut ajutorul în această direcţie, erai un fel de medium presupun.

– Erai fiica lui Sen. El era unul din prinţii ce conduceau în China în perioada despre care vorbesc. Tu, ca multe femei chineze, erai considerată fără importanţă. Era întotdeauna un fiu în casă – masculii! Totuşi, erai foarte îndrăgită în familie, lucru neobişnuit, foarte neobişnuit pentru o fiică dintr-o casă chinezească, chiar dacă era prinţesă. Şi ţi se dădea mai multă libertate decât majorităţii. Îţi petreceai multe ore citind şi cercetând ceea ce numeşti ocultismul.

– Cu mine şi cu alţii. Ai murit foarte tânără, la 23 de ani. Multe dintre vieţile tale au fost foarte scurte, în mod ciudat. Asta te face să te întrebi de ce, care a fost scopul. Motivul.

– E un mare adevăr în zicala că nu în ani stă cunoaşterea, nu în numărul anilor, ci în înţelepciunea lor. Unii oameni tineri, dar înţelepţi descoperă mult mai mult adevăr decât acei bătrâni care, deseori, mor în ignoranţă. Tu mereu ai ales cunoaşterea, ai căutat-o şi, ades, ai găsit-o. Ai plecat de pe Pământ foarte tânără în încarnarea din China, dar nu ai murit fără cunoaştere. Erai încă de pe atunci un suflet bătrân.

– De ce e aşa de extraordinar?! Tu spui că este ceva extraordinar. Dar ce îl face extraordinar?

– Lucrurile pe care nu le înţelegem le numim extraordinare. Dar când le înţelegem, sunt ordinare. Viaţa pe care o trăieşti ţi se pare ordinară, pentru că o cunoşti. Ai trăit-o şi ţi-a fost de folos. Multe ai eliminat prin cunoaştere şi multe ai căutat să afli. Ţi se va revela faptul că ceea ce ai descoperit şi ţi-a fost de folos va rămâne la tine. Dar ce n-are valoare, va fi aruncat, uitat. Aşa este viaţa.

Ai primit multe vieţi. Ai experimentat multe vieţi. Dar ceea ce va urma este cea mai măreaţă dintre toate. Este viaţa eternă. Arunci corpul fizic, forma care ţine spiritul. Şi vei găsi Aici cea mai mare bucurie şi pace. Pe care le-ai căutat mereu şi pe care ţi le-ai făcut posibile. Toate aceste vieţi au fost esenţiale, importante, au fost experienţele tale. Din aceste lucruri trecute ai creat ceea ce eşti Tu.

Nu ceea ce crezi că eşti azi. Cu toate limitările minţii, nu poţi aprecia totalitatea Spiritului, care e conţinută în ceea ce numeşti trup. Eşti mai perfectă decât o ştii. Mintea ta e mai clară, iar Spiritul tău e mai liber. Nu te condamna şi nu crede că nu ai realizat mai nimic! Căci nu eşti în stare să judeci ceea ce ai devenit. Fiindcă creierul nu poate primi, nici pricepe totalitatea Spiritului dinlăuntru, pentru care trupul este doar o casă. Când casa e distrusă, spiritul este eliberat. Vei găsi pacea şi iubirea pe care le cauţi împreună cu aceia de care eşti legată de atâta timp, în multe existenţe.

– Ming? Mi-a făcut multă plăcere, Ming. Mulţumesc foarte mult că ai venit la mine. Presupun că ai trăit în acelaşi timp ca şi mine, aşa-i?

– Înţelege bine că noi suntem mai multe persoane. Un singur Spirit, dar mai multe persoane. Vorbeşti de încarnări anterioare, antecesori, vieţi precedente. Când ţi-am spus că am fost Charles, când ţi-am spus că am fost Ming, când ţi-am spus că am fost Lucillus, când ţi-am spus că am fost Persius şi celelalte suflete, toate sunt parte din mine.

– Nu te gândi la o persoană ca la un trup. Nu te gândi la o persoană ca la o experienţă de câţiva ani pe Pământ. Că ăsta ar fi începutul şi sfârşitul. Trupul este doar vehiculul vieţii. Sufletul este mult mai mult. Sunt multe existenţe şi putem fi numiţi cu multe nume, dar suntem o singură persoană.

– Când doresc să-mi amintesc şi să mă gândesc la mine drept Ming, îmi transmit intenţia mentală spre vibraţia a ce am fost cândva. Şi adopt, pentru o perioadă de timp, ce exista atunci. Cu alte cuvinte, devin Ming.

– Toate aceste înfăţişări cu care vin la tine, toate aparţin multor suflete. Toate sunt legate împreună în marele Întreg. Ele sunt parte din marele Suflet de grup. Am avut multe vieţi, multe experienţe, am venit la tine sub multe înfăţişări. La fel cum şi Frederic a venit la tine sub diverse înfăţişări. Îl primeşti ca Frederic, dar a venit la tine în aceşti ultimi 25 de ani sub diferite nume. Abia acum începi să înţelegi.

– A fost Chopin. Chopin a fost Thor cu secole în urmă, când tu ai avut una din încarnările tale timpurii.

– Într-o zi vei înţelege că noi nu suntem doar ceea ce părem. Că suntem mai profunzi, mult mai adânci decât ce-ţi apare la suprafaţă.

Tu nu eşti Rose Creet. E doar un nume. E doar o parte din Viaţa ta. Viaţa care curge prin tine a avut experienţe timp de câţiva ani pământeşti ca Rose Creet. Dar au fost multe, multe experienţe sub nume diferite, în perioade diferite. Toate legate împreună, în acelaşi Spirit.

Poţi să te sincronizezi cu o viaţă anterioară. Când ajungi Aici, poţi adopta – poţi învăţa cum s-o faci dacă vrei – o viaţă anterioară. Şi să experimentezi iarăşi memoria şi gândurile trecutului. Astfel încât să tragi învăţăminte de care să poţi beneficia nu numai tu, ci poate şi altcineva care trece prin aceeaşi experienţă pe care tu ai avut-o şi care l-ar ajuta să-şi rezolve vreo problemă pe care o are. Venim la tine cu un imens rezervor de experienţe ale vieţilor anterioare, motiv pentru care deseori suntem în stare să îi ajutăm pe cei necăjiţi de pe Pământ cu probleme similare.

– Înţeleg. Ceea ce aş dori foarte mult, Ming, este să-mi contactez sufletul, unul dintre suflete, cât timp încă mai sunt Rose Creet pe Pământ.

– Aici este altfel. Fiindcă eşti în afara trupului. Nu mai ai niciun corp fizic. Dar poţi contacta acele suflete din trecut, care sunt doar nişte coji astrale conţinând cunoaştere şi experienţă. Spiritul a părăsit corpul, dar învelişurile astrale reţin în ele pe de-a-ntregul tot ce s-a întâmplat. De asta se spune că viaţa este o carte ce poate fi citită. Toate capitolele cărţii sunt clare. Nimic nu se pierde. Când vi se spune, în ceea ce numiţi Sfânta Biblie, despre Judecată, aşa este, totul e înregistrat în diversele capitole, tot ce s-a petrecut, tot ce ai fost şi ai devenit, totul e clar. Nimic nu e pierdut. Înveţi de la tine şi din experienţele altora. Într-o zi, vei vedea şi înţelege cum ai trecut prin aceste vieţi diferite. Cum ai fost legată de diverse suflete, cum aţi fost aduse uneori împreună pe Pământ din nou pentru treburi specifice, speciale pentru omenire. Unele dintre suflete sunt de Această parte, ajutându-i pe aceia dintre voi care s-au întors pe Pământ, pe partea voastră, descoperindu-se împreună şi formând un mare lanţ de iubire şi putere.

Multe vi se pot revela şi, prin voi, sperăm să le revelăm şi altora. Daţi-le înţelegerea pentru lucrările şi calea lui Dumnezeu! Aveţi un mare privilegiu. Multe suflete care vin să vă contacteze au făcut aşa de-a lungul multor secole. Asta e ultima voastră etapă pe Pământ. Când veţi termina, veţi veni aici, vă veţi uni cu noi şi veţi deveni compleţi în compania sufletelor care de atâta timp vă însoţesc şi vă ajută în diverse feluri.

Frederic Chopin la care te referi e un mare suflet, a avut multe experienţe de viaţă. El te ajută şi ţine la tine datorită unor legături vechi, din vremurile când amândoi vă zbăteaţi, când amândoi trebuia să învăţaţi prin multe moduri diferite despre scopul vieţii. Ai fost o mare lumină şi inspiraţie pentru el. Lucrul ăsta încă nu-l înţelegi, dar ţi se va da într-o bună zi mai clar. Să nu te îndoieşti deloc de rezultatul acestor lucruri, căci totul e spre binele tău! Această încarnare de viaţă ştiu că va fi pentru tine sfârşitul existenţei pământene, deşi te vei mai întoarce ca spirit pe Pământ din când în când ca să sfătuieşti, să ajuţi şi să ghidezi pe cei rămaşi în urmă din cadrul grupului. Acest mare grup s-a clădit de-a lungul secolelor, prin multe generaţii şi locuri, toţi au muncit, ceea ce este normal să facă. Vei vedea cum te vom pune treptat în asemenea situaţii, încât vei spune: "Asta nu poate fi făcut decât prin puterea spiritului. Căci nu este prin căutarea mea, nici prin alegerea mea, nu eu am făcut asta posibil. Trebuie să fie aceia care mă iubesc, care sunt în jurul meu şi cu mine cei care au făcut aceste lucruri posibile."

Aşa este. Vei vedea. Anii ce au trecut nu au dovedit prea multe. Dar anii care ţi-au rămas vor dezvălui mult mai mult. Căci îţi vor arăta cu claritate şi certitudine scopul vieţii tale şi cum ai fost conectată timp de secole cu mari suflete. Atât de multe suflete! Unele pe care ţi le aminteşti, altele pe care încă nu le ştii, dar pe care le-ai ştiut în vieţile anterioare, se vor manifesta pentru tine şi îţi vor spune mai multe. De aceea, copilă, să fii de bună credinţă! Totul e bine. Calea este sigură. Mulţi vor reveni la tine la timpul cuvenit.

– Puterea s-a epuizat. Trebuie să plec, dar îţi las binecuvântările mele. Data viitoare o să vin la tine în forma în care mă ştii mai bine.

– Foarte interesant. Mă întrebam, când vorbea chinezul, dacă era chiar doctorul în încarnarea din China. Doamne, învăţ tot mai multe...!

– Aş vrea să simulez şi eu una din personalităţile trecute ale mele. N-am reuşit niciodată să fac asta.

– Da, a extras treptat acel suflet anterior, într-un fel. Nu ştiu cum a făcut, dar pot afla.

Ai fost atâţia oameni, în timpuri diferite, atâtea diferite experienţe, că ar fi trebuit să manifeşti ceva până acum.

– Desigur că nu eşti atât de rea, dar mă gândeam că ai fi putut mai mult până acum.

– Trebuie să fi fost, de asta m-am întors şi m-am tot întors [pe Pământ], până o să închei odată.

– Nu întotdeauna te întorci pentru că ai fost neascultător sau rău. Deseori revii pentru a îndeplini o misiune specială, a da un ajutor anume, într-o anumită generaţie, la un anumit grup de persoane. Sau pentru a ajuta unii oameni mai puţin dezvoltaţi, apropiaţi, care te îndrăgesc.

– Ba sunt, mereu m-am gândit aşa la acest subiect. Sunt destul de rezonabilă.

– Ia de bun faptul că trebuie să ajuţi oamenii mai puţin norocoşi, şi aşa mai departe. Dar nu gândi mereu că te sacrifici – fiindcă este un sacrificiu să renunţi la lumea spiritelor şi să te întorci pe Pământ, deşi nu arată aşa – dar chestia este că... Îţi împlineşti destinul, îţi pregăteşti mântuirea, te apropii de fiinţele care ţi-au fost dragi...

– Nu te îngrijora. Iar când vei veni Aici, vei vedea că Iubirea cuprinde totul şi nu există limite strâmte în iubire.

– A trebuit doar să scot la lumină stratul mental din viaţa anterioară. Ceea ce se face Aici printr-o alegere dintr-un şir. Fiecare entitate separată, fiecare viaţă personală este legată cu Sufletul individual. Trebuie să extragi experienţele şi gândurile trecute. Pe când făceam asta, am constatat că vorbesc cu tine la timpul trecut, adică ca sufletul trecut.

– Îţi voi spune alte lucruri personale, legate de alte încarnări de care eşti interesată sau legată. Într-un fel, toate aceste lucruri te interesează şi voi continua să te ajut cât pot.

– Este interesant. Vom mai încerca astfel de experimente, să trimitem sufletul înapoi într-o altă existenţă. Probabil că e de interes pentru tine.

– Să te aduc în starea ca Sufletul tău cel bătrân [spiritul] să-ţi vorbească.

Spiritul Mickey: – La revedere, parcă te şi aud vorbind la şedinţă ca un Suflet. La revedere!

NOTĂ: Mickey o tachinează pe Rose, că n-ar fi destul de capabilă faţă de celelalte încarnări ale ei. Cu o ironie subtilă, îi dă de înţeles că omul nu trebuie să se identifice cu vieţile precedente. Cu atât mai puţin cu însuşi Spiritul, care este "mai multe persoane", cum spune Ming.

Lipsa unor calităţi înseamnă prezenţa altora, cele dorite de Spirit pentru actuala încarnare. Dacă Rosei nu i-ar fi lipsit contactul direct cu invizibilul, noi nu ne-am fi bucurat azi de aceste dialoguri spiritiste extraordinare.

Spiritul lui Charles Marshall despre fotografiile ectoplasmatice produse de spiritul lui Chopin (16 min)

* * *

Introducere: Această şedinţă spiritistă a fost înregistrată pe 24 august 1955. Participanţi: Rose Creet, Lester Rawlinson. Medium: Leslie Flint.

Spiritul: – Încă o dată avem ocazia, după o lungă pauză, să fim împreună iarăşi. Şi cred că ar trebui să ne simţim mulţumiţi că s-au obţinut deja rezultate pe timpul acestei perioade de odihnă, deşi aţi văzut că a fost destulă activitate din partea noastră, după cum fotografiile deja au arătat.

Spiritul: – Din nefericire, unele din cele mai bune experimente n-au ieşit. Dar asta nu schimbă faptul că am obţinut ceva, şi cred că luând totul în consideraţie, ne-am descurcat foarte bine. Desigur că am fi vrut să obţinem ceva şi mai clar, dar cred că aveţi nişte fotografii remarcabile, arătând formaţiuni ectoplasmice şi posibilităţile care ne stau înainte în această direcţie sunt foarte bune.

După cum vi s-a spus mai înainte, vreau ca voi să perseveraţi cu aceste experimente fotografice aici, în camera de spiritism, unde condiţiile sunt, după cum vă aşteptaţi, ideale.

Am făcut un lucru extraordinar – pe care prietenul nostru Frederic vi l-a menţionat – a fost un experiment interesant din punctul nostru de vedere: să încercăm să demonstrăm că timpul, spaţiul şi chiar aparatul foto nu au influenţă. Cu alte cuvinte, noi nu suntem limitaţi de distanţă, timp, chiar şi de folosirea aparatului foto. Ce-i important este filmul sensibil, sub aspectul tehnico-fotografic. Filmul este atât de sensibil, mai mult decât ochiul uman, încât poate surprinde în condiţii ideale mult mai mult decât ce poate vedea ochiul omenesc sau ce poate simţi o persoană.

Şi aţi obţinut remarcabile impresii fotografice ale acestei camere, luate de la mii de kilometri depărtare, fapt interesant în sine.

Din păcate, figura care era în cameră – adică persoana, entitatea care era nerăbdătoare să fie fotografiată, prietenul nostru Frederic – nu a ieşit. Asta e o dezamăgire, dar pe viitor vom impresiona ceva mai clar filmul, vom fi capabili să aducem nişte imagini clare.

Dar ce-i extraordinar din punctul vostru de vedere este că am obţinut două foarte importante lucruri. În chilie vedeţi, nu total format, astralul pianului şi figura astrală a lui Chopin când stătea acolo temporar. Amintiţi-vă că a locuit acolo în lunile de iarnă şi soarele cobora repede spre seară, iar ca să aibă mai multă lumină în amurg, înainte ca soarele să dispară complet, pianul era ţinut lângă fereastră, pentru cât mai multă lumină. Vezi acolo pianul astral şi figura maestrului însuşi, impregnată de atmosfera de la Valdemosa, care în anumite momente, cum cred că ţi s-a spus, este foarte puternică. Din nefericire, erau atâtea perturbări în atmosferă, în conjunctură, încât nu am obţinut pe deplin succesul sperat. Dar luând totul în considerare, rezultatul e remarcabil.

NOTĂ: Frederic Chopin (1810-1849), celebrul pianist şi compozitor, a locuit o scurtă perioadă la Valldemossa, pe insula Mallorca, într-o chilie a mânăstirii de acolo.

– Acesta este doar începutul, aşa cum am mai spus. În această cameră putem obţine rezultate din toate punctele de vedere: sau al fotografiilor, sau al vocilor directe, sau al materializărilor, sau alte direcţii pe care sperăm să le obţinem. Aceasta va fi, simt, o remarcabilă şi minunată perioadă – iarna ce vine – când vei vedea, auzi, simţi, ştii, avea dovezi în atât de multe feluri. Inclusiv fotografii. Vei fi mai mult decât satisfăcută, mai mult decât fericită, pentru că va fi ceva unic.

Întotdeauna am vrut să folosim instrumentul în felul în care începem să-l folosim. Şi să-i dezvoltăm celelalte facultăţi. De ani, am fost mulţumiţi să-l folosim în felul în care te-ai obişnuit: vocile directe, cum le numiţi. Dar este doar un aspect. Fotografiile au dovedit, spre satisfacţia noastră, darul fotografiilor mediumnice, dar sunt şi alte daruri pe care încercăm să le punem în valoare. Va fi o perioadă foarte interesantă, iarna care vine. Vreau să fii răbdătoare – şi ştiu că vei fi –, să fii cooperantă – ştiu că vei fi – şi veţi vedea singuri rezultatul. Dar fotografiile sunt de mare succes.

Mai este una, din păcate, pe care încă nu aţi tipărit-o. Ar putea să se dovedească şi mai de succes decât celalalte.

– Din păcate, înţeleg că nu aţi developat filmul. Fără îndoială că o veţi face.

– Ştiu [uşor amuzat], "da, te rog, da, te rog"... Dar e perfect adevărat: acel tânăr este un foarte bun medium. Şi l-am adus aici pentru diverse motive. Dar elementul parapsihic este un element important. Vei vedea că are puteri mediumnice extreme. Cred că vei vedea pe filmul fotografic anumite indicii ale puterii sale. Pe moment, nu dorim ca el să se alăture acestor şedinţe. Dar mai târziu, când vom fi gata, când vom vedea că el este gata – ceea ce este la fel de important, dacă nu şi mai important – te vom ruga să-l aduci în cerc... Dar pe moment, nu-l vrem aici ca participant, ci probabil peste câteva luni, când vom simţi că a venit momentul potrivit, îl vom ruga să vină.

Dar vei vedea, aşa cum ai văzut mereu, din diverse puncte de vedere, diverse unghiuri, cum punem totul împreună, cum fiecare mică parte a puzzle-lui se potriveşte.

– Şi fiecare dintre voi este important pentru această muncă, după cum vei vedea. Şi oamenii care nu participă direct la acest grup – dacă poţi numi "grup" trei oameni – sunt şi ei importanţi. Şi când vom fi gata, vom aduce anumiţi astfel de indivizi în această muncă, într-o măsură mai mare. Dar trebuie să avem răbdare. Tânărul în chestiune nu este pregătit să vină în acest grup. În cele din urmă, va fi.

Spiritul: – Sunt foarte bucuros să aflu că ne putem apuca de treabă serios.

Simt că vacanţa, deşi a fost activă parapsihic în ce-l priveşte pe medium, totuşi, a fost o vacanţă, ceea ce a fost esenţial ca să-i reclădească sănătatea şi să-i îmbunătăţească puterea parapsihică. Desigur că am încercat şi aceste experimente, dar asta nu i-a diminuat sănătatea sau vacanţa, a fost ceva ce am dorit să încercăm.

Lester: – Mă întrebam, l-am întrebat pe Mickey despre cealaltă fotografie, avea într-o parte un fel de stâlp, o figură de băiat sau fetiţă, şi am observat-o abia în seara asta. Poţi să ne spui ce sau cine este...?

Spiritul: – Singurul lucru pe care îl pot spune cu siguranţă este că sunt două fotografii. Una a fost luată în chilia lui Chopin, unde vedeţi formarea pianului şi a maestrului însuşi. Mai este cea în care am încercat să "transportăm", dacă pot folosi acest cuvânt, în mod parapsihic această cameră la Valldemossa. Aşa că aveţi două aspecte: aspectul parapsihic al acestei camere şi aspectul parapsihic al chiliei lui Chopin, care se corelează pentru lucrarea noastră.

Cu alte cuvinte, încercăm să vă demonstrăm că timpul şi spaţiul nu sunt importante, căci putem să utilizăm anumite puteri în aşa fel, că nu vi le putem explica, dar putem face abstracţie de timp şi spaţiu. Putem fotografia de la distanţă prin simpla lucrare a minţii, impresionând fotografic un film sensibil. Aşa cum putem impresiona anumite lucruri pe un senzitiv, care este un medium, o putem face şi pe un film foto.

Şi aveţi această cameră fotografiată în Mallorca. Şi desigur, Chopin, pianul şi chilia lui.

Dar sunt alte lucruri despre care nu suntem siguri. Chiar Chopin a încercat tare să se impregneze pe un alt film expus în mânăstire, dar nu cred că a fost cu succes. Dar mai este una, care este o supriză pentru noi că nu a ieşit. Putem presupune doar că din cauza faptului că încă nu a fost developat, iar poza trebuie să fie pe acel film. Pentru că a fost o încercare foarte bună şi simţeam că a fost un succes. Putem doar presupune că nu a fost încă developat.

– Pot doar spera şi e foarte probabil că în celălalt rolfilm, în celălalt aparat al tânărului, este această fotografie. Pentru că, deşi nu-l asociezi pe tânăr cu această muncă, nu îl consideri foarte parapsihic – oricum nu sunt motive să o faci, ştii prea puţine despre el –, dar este medium şi are această putere şi am încercat să folosim puterea lui când am avut ocazia, ca cea a mediumului [Flint].

– Nu ştiu, dar ar trebui să fie acolo, pentru că sunt convins că am făcut ce trebuie, ştii, un succes, sunt convins că e acolo.

– Ah, apreciezi! Am vrut să fac ceva diferit, să vă provoace puţin râsul.

– Credeam că o să fie amuzant. Pentru că mereu credeaţi că: ah, vor fi poze de la Valldemossa, chilia etc. M-am gândit: ah, dacă vă dau o poză a camerei de spiritism tocmai din Londra, va fi remarcabil.

– O idee minunată. Aşa cum eşti tu, Frederic. Şi eram aşa de siguri că a ieşit poza. Nu înţelegeam cum de a ajuns acolo camera de spiritism.

– Ştii, ea este ca un mic sanctuar... mereu în gândurile şi mintea noastră. Şi m-am gândit: ah, mentalizez camera totul, ah! şi a ieşit destul de bine. Asta, ca să-ţi arăt cum poţi fotografia gândurile.

– Da, şi ai lăsat uşa deschisă. Uşa nu e niciodată deschisă în camera de spiritism. Ai reuşit asta.

– M-am gândit să fie diferit. Ca să nu o confunzi cu o altă poză pe care ai luat-o de mult, când uşa era închisă. Aşa că m-am gândit că: dacă uşa e deschisă, ei vor şti că poate e altceva. Trebuie să fie diferit.

– Şi m-am gândit intens, ce e de cealaltă parte a uşii? Pianul, da. A fost uşor. Şi apoi uşa de mijloc şi restul. Oricum, aveţi o poză destul de bună.

– Nu ştiu de ce nu e acolo. Trebuie să fie pe alt rolfilm. Tânărul e foarte senzitiv, un subiect bun. Dar, încet, ştii, nu fii prea nerăbdătoare. Îl folosim experimental. Va fi un medium bun.

– Doar nu crezi că lăsăm lucrurile să se întâmple. Le aducem pe toate împreună încet, dar gradat. Nu vrem să apară nimic neprevăzut în treaba noastră şi asta e important.

Spiritul lui Charles Marshall despre Sufletul de grup (22 min)

* * *

Introducere: Această şedinţă spiritistă a fost înregistrată pe 28 mai 1957. Participant: Rose Creet, Medium: Leslie Flint.

Această înregistrare a fost făcută personal pentru doamna Creet. Dar spiritul dr. Marshall oferă o foarte frumoasă explicaţie a funcţiei unui suflet în structura sufletului de grup şi de aceea înregistrarea este foarte, foarte interesantă şi pentru alţi membri ai sufletului de grup.

– Scuze pentru întârziere, dar nu a fost chiar o întârziere, pentru că eram cu toţii prezenţi, dar nişte prieteni noi au vrut să facă o tentativă de a vorbi, deşi mă tem că nu reuşesc. Aşa că m-am gândit să apar eu să stăm la taclale.

– Câteodată ne e dificil să ştim, nu suntem siguri dacă ne auziţi bine. Uneori avem impresia că strigăm, alteori, că abia şoptim. E dificil să ştim dinainte efectul, nu ştim sigur. Într-o anumită măsură, nu prea ştim dacă vom fi auziţi sau nu. Mă poţi auzi?

– Oh, da, a fost cineva care n-a mai vorbit. Îi spunem Francis. Nu e chiar numele lui. Numele lui e Francesco. Vine câteodată cu grupul aici, nu l-ai mai cunoscut înainte. E un italian, un artist, a fost un artist şi se pare că mai este. Încă n-a învăţat metoda de a vorbi. Fără îndoială că se va descurca el...

– Da. Eşti într-un grup foarte mare. Eşti o unitate în Întreg. Una foarte importantă, dacă mă întrebi pe mine.

– Da, Francesco. Mai sunt mulţi alţii. Într-o zi, mă aştept să-i cunoşti pe toţi. Numărăm câteva sute.

– Chestia cu sufletul de grup pare să fie cam confuză, fiindcă orice individ de pe Pământ îşi închipuie că este complet în sine. Acesta e unul din motivele pentru care oamenii trăiesc pentru ei înşişi şi sunt înclinaţi să fie egoişti, fără a-şi da seama întotdeauna de asta. Ei cred că reprezintă doar o persoană, ceea ce şi sunt până la un punct, dar corpul fizic prin care se exprimă la exterior nu sunt Ei. Ce nu înţeleg ei este că Spiritul nu poate fi restrâns la un singur corp, la o singură epocă, la un singur secol. Spiritul este ceva extrem de grandios şi se poate exprima prin mai mult de un corp în acelaşi timp.

– Având un Spirit, noi suntem vii, treji, ne mişcăm etc. Poate exista Spiritul în afara corpului, totuşi?

– Oh, da. Ce e uimitor pentru urechile tale, poate, este că Spiritul – ceea ce tu numeşti Rose Creet – nu se manifestă doar într-un trup fizic, ci probabil se manifestă şi altundeva. Poate chiar Aici, în altă fază a existenţei tale. Poţi numi corpul Rose Creet, dar nu poţi numi Spiritul Rose Creet. Acea parte din tine care este Spiritul, care este parte din Întreg, acel Sine se poate manifesta în diverse corpuri în acelaşi timp. Asta poate suna teribil de confuz pentru tine.

Această parte din tine care se exprimă pe sine ca Rose Creet este foarte importantă – şi asta e valabil pentru orice om, ca şi pentru tine. Tu trăieşti într-un corp numit Rose Creet, eşti tentată să fii supărată pe tine uneori, fiindcă simţi că n-ai realizat nimic, mai ales în privinţa muzicii. Dar oare nu înţelegi că partea mai mare a Sinelui tău se manifestă altundeva şi realizează lucruri importante, pe care tu nu le poţi face în actuala încarnare?!

Nu-ţi dai seama că nu poţi restrânge Adevăratul Sine în acest corp, oare nu înţelegi că eşti atât de supărată pe tine şi pe corpul tău fiindcă nu te poţi manifesta adecvat prin el?! Partea mai mare a Sinelui tău se manifestă altundeva Aici şi realizează lucruri măreţe.

– Te îngrijorează atâta partea din tine – conectată la partea de Aici, din Spirit – pentru că observi limitele corpului fizic, care te dezamăgeşte. Dar Adevăratul Sine, partea mai mare a Sinelui nu se manifestă pe Pământ, ci Aici, unde realizează lucruri măreţe. De ce credeai tu că Chopin vine şi îţi spune că te descurci remarcabil de bine, că e foarte mulţumit şi că realizezi multe?! Îţi spune ce faci în starea de somn. Ceea ce, într-o anumită măsură, este adevărat, pentru că atunci când acea parte din corpul tău fizic se eliberează, merge în completitudinea Sinelui şi se manifestă Aici într-o stare mai desăvârşită. Desigur că împlineşti toate lucrurile pe care le doreşti. Doar că nu le faci din punctul de vedere pământesc, în acel spaţiu restrâns numit corp, dar asta nu înseamnă că nu realizezi lucruri mari Aici.

Desigur că eşti o parte din Chopin şi Chopin este o parte din tine. Te manifeşti doar într-o mică măsură pe Pământ şi ai dorinţa de a termina odată cu Pământul, bineînţeles, pentru a fi completă. Vei fi completă în cele din urmă, dar trebuie să-ţi împlineşti destinul, existenţa terestră, restul timpului pe Pământ. Când îl vei lăsa în urmă, nu vei mai fi limitată de trup, ci completă, mult mai fericită, fără limitele corpului fizic. Te vei manifesta în Unitate, în Completitudine, când vei găsi acea perfecţiune şi bucurie în care inima ta sălăşluieşte, pe care o doreşte şi o caută.

Aşa că aspectul fizic al existenţei tale este doar o parte restrânsă din Tine, mereu nervoasă şi supărată din cauza limitărilor sale. Oh, dacă ai înţelege că te manifeşti tot timpul Aici, unde nu te limitezi să întrebi de ce eşti atât de interesată de acest subiect, de ce te chinui să afli atâtea, să tot ceri „spune-mi, spune-mi, spune-mi”!

Ştiu că sunt doar limitele corpului, dezamăgirea ta în sens fizic şi vrei să te eliberezi de ea. Duci o luptă necontenită să scapi de acest corp, să te întorci Aici, să fii în planul de vibraţie din care noi venim spre tine. Cu toţii lucrăm ca tu să-ţi împlineşti destinul. Partea Ta manifestă, prin ea lucrăm, trudeşte către ţelul său. Nu ştiu cum să spun lucrurile astea...

– Desigur. Corpul tău e doar o maşină şi tu te exprimi, într-o anumită măsură, prin această maşină, cu disperare, uneori, de parcă ai fi legată în lanţuri. Dar trebuie să-ţi împlineşti destinul care te-a pus în acel instrument fizic, corpul tău. Tot timpul te străduieşti să scapi de el şi să fii Aici, să fii perfectă, să fii Întreagă. În acest moment nu eşti Întreagă. Îţi dai seama că eşti numai o parte, pe moment eşti doar Rose Creet, dar când te vei elibera în final din acel corp, vei deveni Sufletul Perfect.

– E dificil pentru noi să-ţi spunem lucrurile astea. Nu ştiu cum să le pun în cuvinte. Dar să nu crezi că tu, şi nu mă refer la Rose Creet, ci la Tine – care este Spiritul, Esenţa – eşti numai partea limitată din tine. Cea mai mare parte este Aici, neîngrădită, nerestricţionată. Când acea parte din tine pe care o numeşti Rose Creet nu va mai fi îngrădită, atunci vei fi Întregul perfect pe care-l doreşti.

– De ce-i extraordinar? Doar pentru că omul, după propriile sale concepţii, se limitează la a fi un singur corp o dată?! Spiritul nu ştie să se limiteze în spaţiu sau în corp. Partea ta interioară, în ultimii 20-30-40 ani, a început să înţeleagă imensitatea sufletului. Şi a început să caute, străduindu-se să iasă afară din corp, înţelegând limitele sale, năzuind din greu să găsească Realitatea. Partea mai mare a ta, Realitatea e în afara corpului. Acea parte limitată care se zbuciumă ca Rose Creet imită, treptat, cunoaşterea şi experienţa. Dar când va fi eliberată din corp să se unească cu Întregul, va fi o fiinţă perfectă. Prin „perfectă” nu înţeleg că vei ştii totul. Dar vei deveni o fiinţă îmbunătăţită. Intrând într-o stare armonioasă unde eşti mai completă în sine, având o mai mare cunoaştere şi înţelepciune, lucrând în armonie cu sufletul de grup de care aparţii, atunci vei începe să te desfăşori, să te extinzi, vei creşte şi te vei desăvârşi treptat în aşa fel că nici nu-ţi poţi imagina.

Nu-ţi face griji până atunci! Existenţa ta prezentă este doar temporară – deşi limitativă, când te enervează condiţionările corpului, ale spaţiului şi timpului în care exişti – dar e numai o fază, un lucru trecător. Tu eşti o parte dintr-o imensă organizaţie spirituală. Faci parte dintr-un grup enorm.

Nu numai tu, ci şi mediumul Flint. El nu e doar ce crezi tu că se vede la suprafaţă. Este la fel de neliniştit ca tine. Dacă ţi-ai da seama cât sunteţi de asemănători! Şi el este nesatisfăcut de viaţă, cum eşti şi tu. La prima vedere, nu pare să aibă dorinţele pentru care te zbaţi tu. Într-un sens, el pare a fi un automat. Şi tu eşti, într-un fel, un automat.

Amândoi sunteţi vehicule de expresie a spiritului. Amândoi sunteţi conştienţi de Sinele Superior de dincolo de corpul fizic, cu alte cuvinte, din spaţiul exterior. Amândoi căutaţi ceva ce Pământul nu vă poate oferi. Şi totuşi, trebuie să trăiţi în lumea pământească să lucraţi.

M-ai întrebat care e munca ta, că nu poţi cânta la pian, nu eşti muzicianul care ai vrea să fii, nu poţi face lucruri de natură parapsihică, dar ţi-am spus că eşti mai medium decât mulţi din cei care se consideră mediumi. Primeşti atâta intuiţie, cum o numeşti tu, atâtea sentimente şi emoţii interioare ca reacţii la circumstanţe şi oameni, mai mult decât îţi dai seama. Primeşti foarte multe de la Sinele tău.

Iar în somn călătoreşti Aici, ca şi Flint, el e deseori cu noi. Şi nu mă refer numai când face şedinţe spiritiste, ajutând oamenii. Este o lucrare mare şi motivul pentru care el a venit pe Pământ, să împlinească această muncă, parte a destinului său. Dar când iese din corp, devine o persoană mai completă, când se conectează cu alte suflete de Aici.

Nu-ţi dai seama că tu nu eşti doar o persoană, ci multe fiinţe?! Majoritatea fiinţelor din care faci parte sunt Aici.

Fie că te-ai numit aşa sau altfel, într-o generaţie sau alta, aici sau acolo, ai avut corpuri pământeşti care te-au servit pentru un scop, dar ele sunt de mult timp îngropate şi pulbere. Dar tu încă exişti ca temperament, caracter, personalitate Aici.

Când ne unim într-un organism, devenim un mare Suflet. Atunci devii şi mai perfectă. Nu vezi că totul are un scop?! Faci parte dintr-un plan extraordinar, dintr-un imens suflet de grup.

– Cum se face că mediumul şi cu mine suntem atât de asemănători şi care este motivul?

– Pentru că aţi trecut prin multe faze de existenţă împreună în multe tărâmuri, în diferite timpuri, animând oameni care erau apropiaţi sufleteşte unul de altul. Faceţi parte dintr-un mare grup care îşi are începutul în aceeaşi perioadă.

– Şi toate aceste spirite care ni se arată ocazional, bănuiesc că toate aparţin de un grup, nu, grupul nostru?

– Ele aparţin toate de acelaşi grup. Şi de aceea încerc să-ţi comunic ceea ce alte suflete de Aici încearcă să-ţi transmită, şi-ţi vom transmite rând pe rând, pe parcursul timpului. Dar anumite lucruri ţi le vom spune la momentul potrivit.

– Şi mama ta. Dar iarăşi... Vezi, e dificil de explicat... E greu să pui în mintea cuiva ideea că trupul fizic este doar o reşedinţă temporară pentru Spiritul care curge. Dacă ai putea înţelege că Spiritul „curge” prin multe corpuri în vremuri diverse – dacă vrei, poţi boteza corpurile prin nume diferite– au experienţe specifice în anumite epoci, dar e acelaşi Spirit.

Când toate aceste entităţi sau forţe se unesc, atunci devii un suflet îmbunătăţit.

Şi când ajungi în starea desăvârşită, în anumite condiţii de dezvoltare a sufletului şi a conştiinţei, atunci te muţi foarte departe de vremurile existenţei pământeşti. Cu alte cuvinte, atunci urci în Sferele Iluminării şi Adevărului şi nu mai trebuie să te întorci niciodată.

– Spui că fiecare dintre noi aparţine unui grup şi vom deveni Unul în final. Totuşi, fiecare este un individ separat.

– Da. (uşor iritat) Fiecare este un individ separat. Dar ce vreau eu să-ţi explic este că toţi faceţi parte dintr-un suflet de grup. Asta e ceva ce nu poate fi explicat în cuvinte. Într-un sens, este ceva dincolo de spaţiu şi timp şi nu există cuvinte prin care poate fi explicat.

Dacă ai putea înţelege că toate existenţele diferite pe care le-ai avut au fost stări separate ale Vieţii, dar toate se leagă într-un singur Întreg complet, care constituie perfecţiunea sau apropierea de perfecţiune a sufletului. Şi acel suflet propriu pe care îl ai, care eşti şi care va deveni în eoni de timp, după multe experienţe în multe corpuri, acel suflet este grupat cu alte suflete, deşi sunteţi indivizi separaţi, unităţi separate dintr-un plan sau lucru complet. Nu poţi fi complet până nu eşti unificat într-un singur Întreg. Şi trăieşti ca Unul. Asta se numeşte Perfecţiune sau Frăţia perfectă sau Unirea perfectă.

– Dacă s-ar putea accepta faptul... Uite, dacă te-ai considera ca fiind o notă de pe pian: de una singură, deşi poţi emite un ton frumos, eşti inutilă fără celelalte note ale pianului, care să creeze o temă frumoasă sau o armonie.

– Tot aşa, sunt multe note, pe diferite scări, pe diferite vibraţii sau niveluri. Dar când sunt împreună, poţi crea un sunet armonios minunat. Dacă ai vizualiza fiecare notă ca pe un suflet, iar fiecare suflet se află pe un plan diferit de evoluţie, şi totuşi, când vibrează armonic împreună, avem o Unitate completă, avem Perfecţiunea tonului şi armoniei. Asta îţi poate da o foarte vagă idee despre ce mă străduiesc să spun...

– Nu ştiu cum să explic... Într-un sens, suntem vibraţie, toate sufletele sunt vibraţie şi dacă ai putea să asculţi melodia care se cântă sau muzica sau armonia care izvorăşte dintr-un suflet, ai înţelege cum trăim noi prin vibraţii muzicale. De aceea muzica este atât de importantă pentru tine şi mult mai importantă pentru noi. Fiinţe ca Chopin, care au creat o extraordinară frumuseţe şi armonie prin sunete, sunt suflete foarte evoluate şi iluminate. Nici nu mai încerc să îţi descriu în cuvinte ce înseamnă asta.

Dar tu eşti parte din acel grup. Şi această dorinţă intensă şi tânjirea sufletului tău după frumuseţe şi vibraţie şi muzică şi armonie este în sine o dovadă că ai evoluat de-a lungul multor epoci şi că eşti nesatisfăcută de condiţiile prezente, pentru că tu ştii că faci parte dintr-un mare grup de suflete Aici, plin de armonie şi frumuseţe şi iubire. Aici este o aşa glorioasă frumuseţe şi armonie, iubire şi perfecţiune a fiinţei, încât bineînţeles că eşti în dezacord şi iritată de corpul tău fizic şi de condiţiile în care trăieşti.

Dar încă mai trebuie să duci la bun sfârşit în acel corp al tău o parte din evoluţia sufletului, care este esenţială pentru binele tău şi perfecţiunea, armonia şi iubirea şi serviciile tale Aici. Treci printr-o fază, şi când ea se va termina, te vei conecta şi te vei alătura şi te vei perfecţiona cu cei care alcătuiesc o parte din tine.

De aceea Chopin şi alţii vin la tine: fiindcă trebuie să te ilumineze şi să-ţi „deschidă calea”, ca să poţi părăsi corpul în cele din urmă fiind eliberată pe vecie de lucrurile materiale, cu înţelepciune perfectă şi cunoaştere, ştiind că ai terminat pe vecie cu toate lucrurile grosiere, care aparţin Pământului şi care nu vor mai avea puterea să te atragă. Vei fi liberă să ni te alături în vibraţia armonică de bucurie şi iubire, în mediul prietenos şi armonios de pace şi seninătate Aici. Toate aceste lucruri îţi vor fi explicate pe rând, dar trebuie să ai răbdare.

– Lucruri măreţe încă au mai rămas să îţi fie transmise. Lucruri măreţe, lucruri măreţe. Te asigur că în scurt timp îţi vor fi date. Dumnezeu să te binecuvânteze. La revedere!

– Da, şi până vine timpul când oamenii vor înţelege, nu numai tu, ci şi Flint şi toţi ceilalţi.

– Desigur. Nu înţelegi, Rosie, că e pentru pentru siguranţa ta, ca şi a altora.

– Nu pot să înţeleg chestiunea asta cu sufletul de grup, ştii. Mă intrigă, dar nu prea o înţeleg. Încerc să o înţeleg. Pot concepe faptul că eu nu sunt mai mult Leslie Flint decât aş fi putut fi, să zicem, în urmă cu secole, altcineva. Nu înseamnă că trupul, numele ţi le alegi, dar dezvoltarea personalităţii de-a lungul timpului este doar o parte din întreg...

Spiritul este o fiinţă fluidă şi expansivă: 1) Se încarnează doar cu o parte a sa, formând sufletul uman, iar restul, partea mai mare, rămâne pe o vibraţie rafinată, astrală, comunicând cu alte spirite; 2) În somn, o parte din sufletul omului părăseşte trupul (dedublare inconştientă) şi, împreună cu spiritul, realizează diverse activităţi astrale, după care revine în corp. De obicei, omul nu-şi aminteşte nimic la trezire, cel mult frânturi de vis; 3) După moarte şi Judecată, sufletul se uneşte cu spiritul, amândoi reîntregindu-se într-o unică fiinţă. 4) Spiritul face parte dintr-un grup numeros de spirite de diferite grade evolutive, dar cu anumite trăsături comune şi cu o legătură fraternă (sufletul de grup).

Pe timpul încarnării, fiecare membru este sprijinit de fraţii astrali. Când se întâlnesc doi oameni din acelaşi grup spiritual, ei simt imediat afinitatea.

Evoluţia se face individual, dar şi colectiv: grupul poate avansa într-o sferă superioară de existenţă doar dacă şi cel mai "leneş" spirit a evoluat suficient. Grupul formează o unitate, un suflet unic. Aici se potriveşte mai bine ca oriunde sloganul "Toţi pentru unul, unul pentru toţi".

Spiritul lui Charles Marshall despre Sferele de existenţă (42 min)

* * *

Spiritul dr. Charles Marshall: – Cred că ar trebui să discutăm mai mult despre Sferele [de existenţă]. Pentru că sunt atâtea de spus despre Sfere. Sunt atâtea stări diferite.

– Viaţa se întinde de la cele mai de jos şi, treptat, trece spre cele de sus, doctore...

– Înţeleg... Nu cred că eşti înclinată să mergi spre Sferele de jos. Pentru simplul motiv că nu te aşteaptă nimic bun acolo. Oricum, tu nu vei lua niciun contact intenţionat cu ele când vei veni Aici... Şi, de asemenea, este foarte deprimant, te-ar deprima.

– Ba cred că aş vrea să merg jos când ajung Acolo, să văd dacă pot ajuta pe cineva.

– Draga mea, ai libertatea să alegi asta, dacă vrei să faci o astfel de muncă. Totuşi, e nevoie de un anumit antrenament. Deşi este bine să mergi în sferele inferioare ca să-i ajuţi pe cei mai puţin norocoşi, n-o poţi face, pentru că ei nu vor dori. Ai nevoie de un anumit antrenament.

– Aici avem "universităţi de ştiinţă" unde lumea poate învăţa tot felul de lucruri necesare pentru dezvoltare. Iar referitor la intrarea în Sferele inferioare, ai nevoie de educaţie în metoda abordării lor. Nu poţi intra în Sferele de jos ca un taur într-un magazin de porţelanuri. Crede-mă, ar putea fi periculos. Chiar şi pentru un suflet foarte evoluat, pentru unul avansat până la un nivel suficient să intre în Sferele inferioare. Este o acţiune nu neapărat periculoasă, dar una care poate fi oarecum...

– Într-o anumită măsură, da. Vezi tu, cele mai evoluate spirite nu intră personal în Sferele inferioare, decât foarte rar. Sunt foarte multe stadii de evoluţie spirituală, iar anumite fiinţe, nu foarte înalt evoluate, dar foarte bune spiritual până la un punct, aleg să meargă în Sferele de jos ca să lucreze şi să ajute. Şi este cu adevărat o provocare. Trebuie să înţelegi că noi, de partea asta, suntem supuşi condiţiilor exterioare mai mult decât orice cunoşti din lumea ta. Şi tu eşti supusă condiţiilor exterioare. Dar Noi suntem şi mai condiţionaţi Aici.

– Iar dacă o fiinţă alege să facă o operaţiune de "salvare" mergând în Sferele inferioare să ajute, poate fi afectată într-un fel sau altul, în funcţie de individ, de condiţiile în care se află. Nu vreau să spun că fiinţa care acţionează ca un salvator sau un lider sau cineva care alege să slujească în Sferele inferioare devine rău sau de un nivel scăzut de spiritualitate intrând în acel mediu. Dar, asta nu schimbă faptul că ea poate fi afectată, şi deseori este, de condiţiile inferioare. Din aceleaşi motive pentru care tu...

Să presupunem că tu, o femeie cu ceva educaţie, foarte puternică, cu un intens simţ muzical, obişnuită cu un standard de viaţă, dacă ai fi plasată într-o mahala, într-un loc deprimant, ai fi foarte afectată de acele condiţii. Nu ai deveni neapărat o persoană cum ar fi multe de lângă tine, dar ai fi afectată mental de acea atmosferă.

– Acelaşi lucru se aplică sufletelor care vor să meargă în Sferele inferioare să slujească şi să lucreze. Ele sunt afectate într-o măsură de mediul în care se află. Şi deseori, când se întorc în mediul lor normal, au nevoie de multă îngrijire. Trebuie revigorate în sens spiritual.

– Există anumite locuri Aici pe care le-ai putea numi "spitale" sau "clinici", locuri unde fiinţele pot scăpa de amprenta acelui mediului, de stările acelea etc. şi sunt plasate în aceste instituţii, numeşte-le cum vrei, unde primesc atenţie, unde primesc un supliment de putere...

Emanaţia aurică pe care o aduc cu ele din Sferele inferioare, imediat ce reintră în mediul lor natural... apare o ciocnire, o perioadă când trebuie gradat să fie reobişnuite, reîmprospătate, plasate într-o stare în care să poată fi învigorate în condiţiile Sferei în care locuiesc normal. Şi trebuie... să-şi piardă contaminarea cu care au venit din Sferele inferioare.

– Imaginează-ţi un om, nu atât o persoană, ci aura sa, ca un burete care absoarbe tot ce e în jur, şi apoi trebuie să stoarcă, să respingă asta, să se împrospăteze. Trebuie să se reînnoiască cu condiţiile propriei Sfere, iar unele fiinţe...

Vezi, tu nu poţi să înţelegi aceste lucruri, iar eu nu pot explica foarte bine. Noi cunoaştem într-un mod mult mai ştiinţific. Folosesc cuvântul „ştiinţific” în adevăratul său sens. Pentru că Lumea noastră este ştiinţifică, în sensul că e o realitate, e mult de cunoscut şi descoperit, chiar şi în Sfera în care trăim este mult de aflat şi cercetat.

Să mai înţelegi şi asta: o Sferă – ia-o ca un loc unic, deşi ai accesul la multe altele – într-o Sferă trăiesc multe milioane de suflete ale multor generaţii care au trecut dincoace din lumea voastră. Nu este un lucru static. Prin asta înţeleg că indivizii stau acolo, dar nu nemişcaţi, ci că locul este stabil, în sensul că sufletele oamenilor stau aici o perioadă de "timp" până când progresează dincolo de acel stadiu. Apoi trec printr-o fază pe care ai numi-o "moarte", deşi nu este ca moartea fizică pe care o ştii...

– Şi preiau controlul alte fiinţe. Dar aminteşte-ţi că locul în care se găseşte sufletul este făcut de generaţiile anterioare şi tu eşti mai nou venit. Nu poţi reacţiona sau răspunde la nimic în afara acelei faze a existenţei. Ai putea să mergi în Sferele inferioare şi să experimentezi acolo multe, dar dacă o faci, deşi din dorinţa de a ajuta, devine în timp o misiune pe care trebuie să ţi-o asumi cu responsabilitate. Şi, cu timpul, vei fi obligatoriu afectat de acele condiţii diferite cu care nu eşti obişnuit. Deci când te întorci în mediul tău, ai nevoie de împrospătare, purificare, să elimini din aura ta toate gândurile şi stările pe care le-ai cules.

Tot aşa, în viaţa ta materială, acumulezi tot felul de experienţe, unele noi pentru tine din punct de vedere spiritual. Treptat, îmbătrânind, priveşti înapoi cu mai multă înţelepciune, înţelegi cât de multe s-au petrecut, şi nu nu mă refer la lucrurile neimportante, neesenţiale. Poate că ai avut acele experienţe fiindcă era esenţial să afli acele lucruri, căci altfel n-ai fi putut creşte.

Aici avem şcoli, unde fiinţele sunt învăţate multe despre natura umană şi cum e mai bine să abordezi un individ mai puţin dezvoltat. Deci cunoşti practic cum să lucrezi cu o persoană ca să o poţi ajuta, cum e mai bine să o ajuţi ţinând cont de mediul său actual. În ciuda tuturor acestora, există persoane în Sferele inferioare care sunt foarte dificile. Să zicem o persoană care are idei, vederi foarte puternice, fixe, ferme.

Unele din cele mai mari dificultăţi le avem cu oamenii care au convingeri religioase puternice, fixe, rigide. Ţi-am mai spus că aceia care sunt foarte "blocaţi" într-o dogmă sau credinţă – deşi nu sunt nefericiţi în mediul lor, nu aş sugera că este un mediu malefic – dar e greu să-i abordezi, să lucrezi cu ei, să-i ajuţi. Poate că cineva care a fost un "personaj rău" are în acelaşi timp o minte flexibilă, nu e legat strâns de credinţe ascunse, dogme obligatorii. Am simţit întotdeauna că cele mai dificil de ajutat sunt fiinţele care mulţi ani din viaţă au fost legate de credinţe şi dogme.

– Da. Acum câţiva ani, cred că spiritul tatălui meu, când dormeam, mă ducea jos în Sferele inferioare. Acolo, mai ales o fiinţă care mi-era foarte dragă, care trăise pe timpul regelui Charles II, venea să îmi spună cât de ajutor le-am fost. Cred că a progresat imens. Ai văzut-o?

– Nu o cunosc, dar te cred. Ştiu că oamenii de pe Pământ obişnuiesc să ajute fiinţele nefericite din Sferele inferioare. De fapt, Pământul este mai apropiat, mai în "armonie" cu Sferele inferioare. Lumea pământească este foarte materialistă, oamenii sunt preocupaţi doar de lucrurile materiale. Nu spun că sunt neapărat mai răi, deşi prevalează condiţiile rele în lume. Dar e posibil ca tu – şi ştiu că o lungă perioadă ai fost foarte interesată de acest subiect, şi ai fost ajutată din partea noastră, şi ai fost condusă în diverse Sfere şi căpătat experienţă, şi datorită a ce ai învăţat şi cunoştinţelor asimilate – nu există posibilitatea ca tu să intri în Sferele inferioare, decât prin propria voinţa liberă. Ai făcut-o deja, într-o anumită măsură, când erai în afara corpului. Prin urmare, asta te va ajuta să avansezi când vei veni Aici şi probabil că nu vei mai avea dorinţa să intri într-o Sferă inferioară ca să îndeplineşti un asemenea serviciu.

Nu multe fiinţe simt nevoia să facă această muncă. Şi nu cred că tu vei simţi nevoia să o faci. După cum te cunosc, ţi-o spun franc - nu sugerez că ai avea o fire egoistă – dar ştiu că vei fi aşa de fericită când vei veni Aici printre prietenii tăi muzicieni şi muzica ta şi rudele tale – mama, tata, fraţii ş.a.m.d. – încât nu cred nicio clipă că vei avea vreo dorinţă de a merge în Sferele inferioare. Nici măcar din simpla curiozitate de a vedea ce muzică au pe acolo.

Iar dacă o vei face, sunt sigur că n-o să-ţi placă, pentru că nu are nimic de a face cu ceea ce admiri tu.

– Da, dar va fi interesant, ştii, doctore? Să înţelegi diferite niveluri...

– Draga mea, te asigur că nu vei câştiga nimic. Dacă vrei să-ţi faci o idee cum sună muzica în Sferele inferioare, mergi la Albert Hall la un concert de muzică modernă!

Dacă vrei dezacorduri, dizarmonie, zgomot şi stridenţe, mergi să asculţi un concert de vreun compozitor modern!

– E tipic pentru naţia sa. Probabil că asta nu sună prea amabil, deşi sunt mulţi germani amabili. Dar spiritul războinic al rasei germanice este evident în muzica sa. Asta nu afectează cu nimic faptul că a scris melodii minunate.

– Şi mai ştiu că este un suflet foarte avansat Aici. Iar muzica sa are multă profunzime, multă putere. Şi n-ar trebui să fac referinţă la munca sa. Deşi uneori asist la conversaţiile tale şi am impresia că n-ai o părere bună..

– Pune-mi întrebări. Vreau să-ţi răspund, dar îmi găsesc greu unele cuvinte... Cine poate să explice astfel de lucruri...

– Ştiu, dar nu trebuie să fii absolut explicit, pentru că pot citi printre rânduri. Totuşi, nu pot să-mi imaginez orice din Cealaltă parte.

– Presupun că nu ţi-a trecut niciodată prin minte... Ştiu că eşti interesată de muzică şi am mai discutat, dar nu te-ai gândit niciodată că avem muzicieni care s-au dezvoltat chiar în această Lume, care pe Pământ nu arătau nici cel mai mic indiciu muzical, n-au avut nici ocazia sau talentul, pe când Aici şi-au dezvoltat daruri muzicale minunate şi sunt mari muzicieni cu drepturi depline.

– Cred că... din punctul tău de vedere, nu neapărat tu, ci persoana medie, poate pricepe numai ceea ce este moştenit sau care se dezvoltă în viaţa materială. Dar asta e o presupunere destul de prostească, fiindcă, în definitiv, o persoană nu trebuie neapărat să fie talentată în lumea voastră ca să fie şi în Lumea noastră. Asta vine ca o recompensă. De exemplu, mulţi oameni în lumea voastră nu au nicio educaţie muzicală şi, deci, nu preţuiesc muzica. Dar asta nu înseamnă că au ceva lipsă, ci că le-au lipsit oportunităţile, mediul corespunzător. Dacă o persoană nu are talent nativ sau o educaţie muzicală pe Pământ, asta nu înseamnă că n-o poate manifesta într-o anumită formă Aici. Am ascultat muzica compusă de muzicieni de Aici care pe Pământ nu aveau nici cel mai vag interes sau ştiinţă muzicală. Informaţia asta îţi va fi de mare ajutor. Tu vroiai să ajungi o mare muziciană.

– Oamenii au impresia greşită că prima lor existenţă, conştiinţa vieţii lor apare pe Pământ. Ceea ce, desigur, nu este aşa... De unde ştii că nu ai existat înainte de a te fi născut în lumea pământească? Aş spune că Viaţa a fost dintotdeauna acolo într-o anumită formă. Nu a luat neapărat fiinţă într-un corp material.

– Există o mişcare permanentă. Viaţă perpetuă. Nu poţi judeca originea decât dacă o vezi începând. Asta nu înseamnă că nu exista înainte de a începe conştiinţa ta. Chestia e că tu eşti conştientă de tine ca Rose Creet, fiindcă mama ta ţi-a spus că te-ai născut într-o anumită zi şi oră, într-un anumit timp şi loc.

– Doctore, ce mă preocupă e asta: În această încarnare am o mamă. Dar în ultima încarnare am avut o altă mamă. Ce s-a întâmplat cu toate acele mame?

La două generaţii ai spus că ai avut "o mamă". Dar despre tată? Ai avut parte de o concepţie imaculată?

– Părinţii nu au importanţă, într-un sens. Nu vreau să spun că... Simpla întâmplare a naşterii este doar un accident. În fond, milioane de oameni merg la culcare şi aşa se nasc copiii. Câteodată nu sunt doriţi, câteodată, dacă ar fi posibil, nu ar mai fi acolo deloc. Deseori, naşterea nu este dorită.

– De fapt, nu contează cum arăţi. Poţi arăta oricum. Ci cum eşti înăuntru contează, cum e spiritul tău.

– Draga mea fată, sunt mulţi prin lumea voastră care, la exterior, nu au niciun merit. Par plictisitori, neinteresanţi. Dar înăuntrul lor este un suflet minunat, un temperament minunat, un caracter minunat, maturizat de-a lungul generaţiilor. Carapacea exterioară nu are nicio importanţă.

– Acum ai vrea să ştii, dacă ai trăit câteva generaţii, adică câteva vieţi, încarnări de-a lungul, să zicem, a o mie de ani, cu care din ele semeni?

– Draga mea, aş vrea să găsesc cuvinte care să explice aceste lucruri. Nu înţelegi că Noi avem – cel puţin cei care ne-am dezvoltat într-o anumită măsură – Noi avem ceva mai important de transmis decât doar expresia sau forma exterioară? Avem conştiinţa şi abilitatea de a vedea şi percepe sufletul. Iar sufletul în sine nu este doar o formă, o faţă, o figură. Pe astea le putem prelua, şi deseori o facem, mai ales cu scopul de a fi recunoscuţi. Dar pe măsură ce te dezvolţi spirituali şi devii mai conştient de puterea şi măreţia spiritului, te preocupă numai dezvoltarea spiritului. Cum ar veni, eşti conştient şi ai dorinţa de a fi conştient numai de realitate, care este sufletul interior individual. Coperta exterioară, învelişul, este numai o mască.

– Ştiu, dar cum arată sufletul la exterior? Ştii, poza [spiritului] lui Chopin cu pianul meu...

– Draga mea fată, dacă acea fotografie l-ar fi reprodus fizic perfect pe [spiritul lui] Chopin, ai fi fost în al nouălea cer minunat. Chestia e că tu primeşti ceea ce vrei să crezi sau ce se arată ca o figură incompletă şi, într-un fel, este o uşoară dezamăgire. Dar vreau să ştii că puterea luminoasă a unui suflet ţi se prezintă doar sub acel aspect neclar, aşa cum l-ai văzut. El este în sine, în frumuseţea şi măreţia sa adevărată, mai important, mai minunat decât fizicul exterior. Tu ai văzut într-o oarecare măsură, vag, doar o anumită parte din fiinţa interioară.

Când asculţi o piesă muzicală mare, nu eşti conştientă de faţa sau corpul artistului care execută muzica. Deşi ai putea să te uiţi la el cântând la pian, totuşi mintea ta, conştiinţa ta este foarte departe de artistul care cântă. Ceea ce muzica înseamnă pentru sufletul tău, modul în care te scoate afară din tine, modul în care te simţi transportată în raiul raiului raiului... este ceva mai important, mai esenţial. Simţi, atingi chiar sufletul instrumentistului sau muzicianului. Ai un contact divin cu el. Aş vrea să fie posibil să-ţi explic asta.

Tu poţi înţelege în mod natural, într-o anumită măsură, doar faptul că atâta timp cât eşti în lumea materială, trebuie să ai o formă. Nu spun că ea nu există şi Aici. Există.

– Eşti atât de preocupată de cum o să arăţi... Vei arăta ca Rose Creet, de la adresa ta din Anglia, planeta Pământ. Dar numai pentru un timp şi numai când va fi necesar. Vezi, draga mea fată...

– Prin minte. Prin puterea gândului. Prin sentimentele profunde şi emoţiile, dorinţele, intensitatea scopului care vine din adâncul interior.

– Dacă ai dori, nu spun că ai dori acum, dar presupun că atunci când vei veni Aici, vei fi plictisită de moarte de Rose Creet din Anglia şi vei dori să arăţi diferit, pentru că eşti atât de limitată de vechiul corp.

– Dacă vrei să arăţi fermecătoare... nimic nu te va opri. Dar iarăşi spun, nu vei obţine nimic prin asta.

– În fond, ce e important, draga mea, eşti tu însăţi. Noi nu te vedem cum te vezi tu în oglindă. Foarte rar, desigur, avem motive speciale să te vedem cum eşti fizic. Dar Noi o vedem pe adevărata Rose Creet: sufletul. Persoana profundă, perseverentă, sinceră care eşti. Cu râsul tău şi toată frumuseţea interioară. Vezi tu, Aici nu ne preocupă învelişurile fizice sau corpurile. Ele sunt o materie împrumutată temporar fraţilor noştri. La exterior, vei fi tot Rose Creet când vei ajunge prima oară Aici, desigur, pentru a fi recunoscută. Dar nu vei fi Rose Creet la 64 de ani, ci la 22 ani, cam pe acolo.

– Sigur că da. În unele cazuri nu se întâmplă aşa, pentru că dacă oamenii mor cu idei puternice şi fixe despre unde şi cum erau când au murit şi sunt conştienţi de toate detaliile plecării lor, vor rămâne o scurtă perioadă de timp cu acele forme-gând despre ei înşişi. Dar tu, cu toată ştiinţa şi experienţa ta, e improbabil că îţi vei aduce vechiul corp Aici. Nu ne vom gândi la tine în acel sens şi în acel mod, sper că nu.

– Prin reflecţie în atmosfera astrală. Atât de simplu. La fel cum putem vedea tot ce s-a întâmplat în vieţile noastre şi ale celorlalţi. E ca şi cum ai da ceasul înapoi secole după secole şi vezi ce a fost înainte. Tot aşa putem vedea în atmosferă, nu numai pe noi, ci totul. Nimic nu e ascuns.

– Se întâmplă când ieşi [definitiv] din corp, de exemplu, toate vieţile îţi sunt puse dinainte?

– Da. Nu ştiu dacă ai auzit că, în momentul ieşirii [definitive] din corp, omului îi trece prin faţa ochilor întreaga viaţă. Să-ţi aminteşti, copila mea, că viaţa ta sau viaţa mea, a oricărui suflet, este înregistrată de jur împrejur în propriul mediu. Prin mediu nu înţeleg neapărat locul de trai, ci propria emanaţie, propriul sine.

Ştii că Biblia are lucruri scrise într-un mod ciudat, probabil scrise simplu pentru minţile simple ale acelei vremi. Dar s-a spus că totul e înregistrat în Cartea Vieţii, care va fi deschisă etc. şi vei fi judecat. Chestia e că nimeni nu te judecă. Te judeci singur. Pentru prima oară, eşti complet deschis la tot şi de îndată. De aceea nu poţi vibra, nu poţi intra într-o stare pentru care nu eşti potrivit. Vei intra automat în starea de care aparţii, vei fi parte a acelei stări.

– Depinde. Nu trebuie să-i punem pe toţi la un loc. Unii simt nevoia să se relaxeze, să se odihnească pentru o bucată de timp şi, treptat, sunt aduşi în noul mediu. Pentru alţii nu este necesar. Nu cred că tu vei avea parte de prea mult somn. Cred că vei fi atât de trează, alergând încolo şi încoace: "Spune-mi de asta, spune-mi de asta!"...

Şi ai atâţia prieteni, fraţi în jurul tău mereu, care vor fi primii lângă tine să te ghideze şi să te ajute. Nici eu nu voi fi departe şi ştiu că şi prietenul meu Chopin, care se ascunde pe undeva pe aici...

Nu, nu, nu. Ştiu că e normal să vrei să afli tot ce e posibil, şi asta îmi dă mie o mare fericire să-ţi răspund la întrebări. Problema, draga mea, este că răspunsurile nu pot fi date într-un sens material, pentru că suntem atât de departe de lucrurile materiale, încât, din ce-mi dau seama, nu există moduri materiale de a-ţi răspunde. Îţi pot da numai o schiţă.

– Poate mai târziu, când vom ajunge la alte chestiuni, explicaţiile vor veni mai uşor. Fără cuvinte.

– Chestia e că ştiinţa lumii voastre s-a dezvoltat în asemenea grad, că, într-o anumită măsură, ne ajută să demonstrăm ce încercăm să îţi comunicăm. Faptul că poţi sta într-o cameră şi să vezi singură cu ochii tăi lucruri care se întâmplă la mii de km depărtare în acelaşi moment [prin televiziune], într-un fel, demonstrează ce încercăm să-ţi transmitem. Totul e înregistrat în atmosferă, ce se întâmplă în această secundă a fost deja înregistrat. E ca şi cum toată lumea eterică, tot eterul din jurul tău şi din toată lumea, este chiar instrumentul care înregistrează. Tu îţi înregistrezi gândurile şi emoţiile şi stările acestei vieţi.

– Nu. Nu într-un sens. Există spaţiul prin care poţi merge, de exemplu, când mergi cu avionul, călătoreşti prin spaţiu. Dar nu este acel vag "nimic" la care se gândeşte lumea. Nu este doar aer, aglomeraţie. E mai mult de atât. Dacă eşti pe o vibraţie foarte joasă, poţi străpunge...

– Spun că dacă eşti pe o vibraţie foarte joasă, poate fi străpunsă de o vibraţie foarte înaltă, de care vibraţia joasă nu e conştientă.

– Dacă sunt într-o vibraţie joasă, pot străpunge o vibraţie mai înaltă, aşa ai spus?

– Da, funcţionează şi în sensul invers. Merge şi în direcţia opusă. Dar, cum să explic asta?... De exemplu, eu pot intra pe o uşă [închisă]. Tu, însă, trebuie s-o deschizi.

(Mediumul tuşeşte... Schimb de replici între Rose Creet şi medium, probabil despre sănătatea acestuia...)

– Aş vrea să pot ilustra anumite lucruri. Îmi amintesc că în multe ocazii când pacienţii mei aveau membrele amputate, deseori spuneau că îşi simt degetele, dar ele nu existau, ei simţeau doar corpul eteric. Corpul eteric este cel care simte. Corpul fizic nu are simţire. Corpul eteric este cel conştient.

– Categoric. De fapt, oamenii pun prea mult accent pe acest trup. Desigur, trebuie îngrijit şi este o datorie esenţială să îţi îngrijeşti corpul fizic. Dar dacă oamenii s-ar preocupa şi şi-ar cultiva corpul eteric măcar pe cât îşi îngrijesc corpul fizic, sunt sigur că oamenii ar avea mai multă cunoaştere şi conştiinţă şi s-ar ridica pe un nivel mai spiritual. Acest adevăr – şi este unul foarte minunat, şi măreţ, şi atât de important pentru specia umană – dacă oamenii ar fi învăţaţi sistematic încă din copilărie, s-ar putea face atâtea.

– Religiile au fost folosite de secole într-un sens materialist. Nu spun că nu au la bază un adevăr şi fără îndoială că există mult bine în majoritatea religiilor. Dar chestia e că de secole au fost folosite de anumiţi indivizi să sprijine propriile lor idei, propria personalitate sau propriile buzunarele.

Omul trebuie să înţeleagă că el este o fiinţă spirituală în proces de evoluţie. Că are puteri spirituale în el însuşi. Nu are nevoie să meargă la altcineva să le găsească, n-are nevoie s-o facă. Ar trebui să fie conştient de ele, să le cunoască. Nimeni, niciun preot, niciun cleric nu are puterea de a te ierta, de exemplu, de păcate sau de orice ai făcut greşit. Pentru ele, tu însuţi trebuie să plăteşti, într-o formă ori alta. Şi crede-mă că o vei face! Dar ei ignoră Natura însăşi. Orice ai face în viaţă – şi nu se aplică numai la viaţa ta, ci la toate vieţile, toate stadiile de existenţă – orice faci e parte dintr-un proces treptat de evoluţie. Dacă faci greşeli, atunci înveţi din ele. Şi într-o măsură, suferi din cauza lor. În cele din urmă, te dezvolţi şi creşti, mai presus de valoarea materială. Asta e viaţa. Întreaga Viaţă progresează, din simplul motiv că este, în esenţă, Mişcare. Dacă nu ar exista conflictele, de exemplu, nu ai mai exista deloc în lume. Viaţa se dezvoltă din contrarii. Întreaga natură înseamnă mişcare, divergenţe.

Sunt atâtea lucruri despre care trebuie să îţi vorbesc... iar cu timpul o voi face. La ce vreau să meditezi tu: să înţelegi că ne îngrijim de tine cât putem de bine, facem ce ne stă în putere pentru tine, dar într-o măsură, eşti pe cont propriu. Îţi foloseşti viaţa pe care ţi-o creezi şi a fost deja formată. Nu fi dezamăgită, ca să nu te simţi un fiasco! Cu toţii ne-am simţit nişte rataţi. Crede-mă că sunt mulţi oameni care vin Aici şi simt că sunt nişte rataţi, că n-au făcut mare lucru, n-au realizat nimic. Eu te cunosc şi ştiu că ai impresia că n-ai realizat mare lucru în viaţă şi te simţi mizerabil. Dar nu te judeca prea aspru!

– Tu nu ştii ce ai putut dobândi în sens spiritual. Nu ştii ce ai făcut, dar eu ştiu că ai făcut, şi când vei veni Aici, vei fi plăcut surprinsă, pentru că s-au întâmplat multe lucruri despre care tu nu ştii nimic. În final, vei afla câte ceva, dar ai credinţă şi nădejde! Avem, copila mea, atâtea lucruri despre care trebuie să discutăm, şi vom avea multe ocazii.

– Trebuie să plec acum. Puterile [mediumului] se diminuează. Vă dăm binecuvântările noastre. Ne vedem iar miercuri seară.

Medium Leslie Flint: – La revedere!... O discuţie lungă, nu? Chestia asta cu recunoaşterea e încurcată. Să zicem că ne recunoaştem unul pe altul, prin forma fizică.

Rose Creet: – Dar trebuie să privim dincolo de formă. Extraordinar! Aş vrea să ştiu cum arătăm în realitate, fără corp.

– Presupun, când trecem dincolo, păstrăm o aparenţă fizică exterioară chiar mai veche.

– Dar cred că e interpretabil. Dacă iei persoanele complet oarbe, care nu pot vedea pe nimeni. Au un simţ extraordinar, nu-i aşa?

– Poate că e ceva în genul ăsta. Nu că toţi ar fi orbi de Cealaltă parte, nu spun asta. Interesant!

Spiritul lui Rudolph Valentino despre Spiritul fără formă (22 min)

* * *

Spiritul lui Annie Nanji: – Hello, ce bine că pot vorbi. Vă doresc un An Nou fericit! Ce bine să fiu aici cu toţi prietenii noştri... Vreau să ştiţi că, deşi n-am putut să vă vorbesc, am fost la întâlnirile cu voi în mod regulat. E o mare plăcere să vin azi şi să vă vorbesc... Şi nu trebuie să fii prea tensionată, copilă!... Nu ştiu ce să mă fac cu tine. Eşti atât de încordată. Ştiu cât de important e pentru tine, dar încearcă să înţelegi că, atunci când eşti încordată, ne este mult mai dificil.

Lynn Russell: – Am mai auzit asta... Credeam că am trecut peste asta. Am avut un motiv mai bun, nu-i aşa?

Spiritul: – Câteodată eşti mai bună, câteodată eşti mai rea... Dar mereu ai fost sinceră. Şi nu te-aş schimba pentru nimic. Nimeni dintre noi nu te-ar schimba. Pentru că eşti cum eşti. De fapt, asta-i important pentru orice fiinţă omenească. Să fie aşa cum este ea: bună, rea, indiferentă – cu de toate. Asta e ceea ce face ca oamenii să fie interesanţi. Dacă toţi ar fi croiţi după acelaşi tipar, ar fi groaznic, viaţa ar fi plictisitoare. N-ai avea cu cine schimba ceva, fiindcă toţi ar fi ca tine.

Nu, nu. Cred că e bine că eşti aşa cum eşti. Dar e adevărat ce s-a spus: mai ales la Cerc, eşti foarte încordată. Asta face cumva mai dificilă comunicarea. Ştiu că îţi e foarte greu. Încearcă să priveşti ce se petrece aici ca fiind lucrul cel mai natural. Ceva normal, nu extraordinar, o realitate în sine... M-aş simţi şi eu, ştiu, dar nu atât de încordat.

– Nu, nu atât Cercul. Dar azi, numărai orele şi erai atât de surescitată. Erai ca un balon plin de gaz, gata să faci poc.

– Dar acest Cerc, spuneai că este o dezamăgire pentru tine. Dar îţi spun că pentru mine nu este.

– Nu, pentru că am trăit clipe foarte fericite, ai primit inspiraţie şi cuvântul spiritului şi sunt atâtea lucruri ce aduc mulţumire, încât nu înţeleg de ce te-ai simţi nefericită.

– Ştiu, dar trebuie să înţelegi că lucrurile astea durează... Uneori pare că nu faci progrese. Cum ţi-am mai spus, va veni momentul, şi când va veni, fără îndoială că va fi ceva brusc. Pentru că, desigur, până atunci vei fi atins punctul acela în care... "Ah, iarăşi nimic!". Poate că săptămâna viitoare se vor întruni condiţiile ideale pentru a ne manifesta. Odată ce eu o să reuşesc să comunic, odată ce celelalte spirite vor reuşi să comunice, vom continua şi abilitatea ta se va îmbunătăţi mereu.

– Vorbesc serios. Cred că eşti senzaţional, pentru că ne dai atâta putere şi eşti un instrument care primeşte multe. Uneori te cam temi şi vrei să renunţi. Crezi că ar putea fi gândurile sau imaginaţia ta. Ştiu că uneori este greu să ştii exact ce vine de la spirit şi ce nu. Dar trebuie să transmiţi tot ce îţi dăm, tot ce primeşti, chiar dacă te îndoieşti... Nu. Doar aşa puteţi investiga şi afla pe cont propriu. Dar, pentru dezvoltarea voastră, trebuie să transmiteţi tot. Deseori, vom păstra părţile cele mai valoroase.

* Notă: Julio, personaj principal, interpretat de Rudolph Valentino, în celebrul film mut "Cei patru cavaleri ai Apocalipsei" (1921).

– Am folosit multe nume. A fost important în cariera mea. E un nume pe care l-am folosit din anumite motive. Când nu voiam să fiu recunoscut sau când voiam să fiu recunoscut mă numeam aşa sau altfel... Oricum, nu mă consider pe mine partea importantă. Ci este mesajul pe care trebuie să-l dau. Eu mă simt, într-un sens, nesemnificativ. Contează ce am de dăruit lumii... De fapt, nu judeci plicul, ci contează ce-i înăuntru... Dacă plicul a căzut prin praf, este murdar când îţi este predat şi nu-ţi place cum arată, nu-l distrugi fără să citeşti mesajul. Este important mesajul dinăuntru... Voi sunteţi mediumii.

Spiritul: – Ştiu. Sunt multe instrumente pe care le folosim, fiindcă nu există altă cale. Eu nu condamn, nu e rolul meu, dar sunt multe instrumente care, prin firea lor, sunt departe de a fi instrumente sau persoane perfecte. Cel puţin, au în ele o anumită putere care face posibile legăturile şi contactele dintre lumea noastră şi a voastră. Apreciem aceste instrumente. Dar dacă s-ar ridica pe un nivel mai înalt moral, mental şi spiritual, desigur că ne-ar ajuta imens. Noi înţelegem umanitatea, nu aşteptăm perfecţiunea, nici noi nu suntem perfecţi. Dar sunt momente când simţim că instrumentele pe care le folosim ar trebui să facă un efort să se schimbe. Asta ar face contactele şi legăturile mai puternice şi mai bune intre noi... Dar nu vreau să vorbesc despre mediumi. Le suntem recunoscători.

– Ar putea fi aşa, dar dacă nu întrerupi, nu înveţi prea multe. Persoana care stă liniştită în colţ şi e atentă la tot poate învăţa multe. În acelaşi timp, nimeni nu îl bagă în seamă. Spun: "Cine-i ciudatul ăla din colţ?". Trebuie să-ţi afirmi personalitatea dacă vrei să fii recunoscut şi să faci progrese. Cel puţin, când pui întrebări, poţi învăţa ceva, dacă oamenii sunt amabili să răspundă şi dacă sunt destul de inteligenţi să ştie răspunsul.

Spiritul: – Sigur că vreau să continui. Nu-mi pasă ce spun sau gândesc ceilalţi oameni. Cartea, pentru mine, este importantă. Să nu aştepţi ca toată lumea s-o înţeleagă. Aminteşte-ţi că unii oameni, cu toată bunăvoinţa lor, nu sunt gata să primească, să înţeleagă, să aprecieze anumite lucruri. Să fim mereu conştienţi de faptul că există oameni care sunt amabili din fire, dar nu neapărat şi înţelepţi.

– Ţi-am mai spus azi că identitatea nu înseamnă nimic pentru mine. Nu dau doi bani pe ea. Cine crede că sunt eu... Eu nu contez.

– Nu. Am trecut de partea asta a cărţii, privind învăţăturile înalte. Dar simt nevoia să înţeleg şi eu mai bine. Am ajuns la învăţăturile înalte, dar nici eu nu le înţeleg pe deplin. Te înţeleg cum eşti acum.

– Dar e bine că nu înţelegi pe deplin. Fiindcă asta îţi dovedeşte că nu ştii despre ce scrii.

Nu eşti tu. Dacă ai ştii tot ce scrii, dacă ar fi inteligibil, ai putea spune: "Asta-i mintea mea". Dar dacă sunt anumite lucruri care te nedumeresc, le tot citeşti şi tot nu le găseşti sensul, este o bună dovadă că nu poate fi vorba de tine.

– Nu. Ştiu, nu sunt... Când vorbeşti despre Sinele Superior, când te afli în propria ta stare, cum eşti, cum să mă gândesc la tine?

– Ţine minte că noi putem avea multe forme, în multe încarnări, în multe condiţii de viaţă. Şi că ne putem relua aceste forme. Dar Esenţa înaltă, cea mai înaltă formă de dezvoltare a sufletului – nu că aş fi ajuns acolo – dar cu cât eşti mai evoluat, cu atât conţii mai puţin din forma pământească... Ce contează este că suntem Conştiinţă, suntem o forţă prin noi înşine. Am creat ceva ***, gradat, prin procesul schimbării, timpului, experienţei, care poate anima multe forme şi poate locui în multe lumi, multe sfere de activitate ale Vieţii. Să nu limităm fiinţa la o singură formă, la un singur loc.

*** Notă: Spiritul îşi dezvoltă perispiritul, prin acumularea de experienţe.

În evoluţia lucrurilor există progres şi dezvoltare. Aşa şi noi, putem asimila, treptat, multe lucruri pe care nicio minte omenească nu le poate pricepe. Cu alte cuvinte, mă pot arăta aşa cum am fost ultima oară pe Pământ sau cum am fost în încarnările anterioare. Ştiu că poate părea foarte greu de înţeles pentru tine, ca şi pentru alţi oameni. Fiecare dintre încarnările mele pământeşti sau fiecare dintre formele mele de evoluţie de aici, fiecare conţin o parte din mine. Pe de altă parte, niciuna nu este completă în sine. Cum ar putea fi?...

Ce încerc să-ţi spun este că forma are importanţă, dar nu este singurul lucru important. E doar cutia care conţine o parte a sufletului. Iar sufletul în sine nu are o formă, ci este Inteligenţă, este Fiinţă, este Cunoaştere, este Experienţă, este Viaţă, este Esenţa, este Spiritul, este partea noastră indestructibilă. În schimb, acele forme şi corpuri pot fi deseori adoptate de noi, fiindcă e uşor să simulezi ceva prin forţa gândului, îţi poţi pune masca pentru momentul identificării, pentru aparenţă.

Dar tu nu eşti forma. Oamenii te recunosc după ea, dar nu te cunosc cu adevărat. Ei ştiu un aspect al tău, dar nu te ştiu pe de-a-ntregul. Contează ceea ce îţi animă corpul. Când corpul moare, pierzi forma, dar rămâne contrapartea astrală. Dar nu uita că, pe măsură ce progresezi în lumile astrale şi asimilezi mai multă cunoaştere, treptat ajungi în alte medii şi condiţii de viaţă şi pierzi vechiul corp astral. Iei un corp spiritual şi, progresând mai departe, capeţi altă formă. Dar poţi reintra în vechile lumi în care ai locuit cândva şi poţi simula ceea ce ai fost în trecut.

– Este posibil.... Mintea, şi nu mă refer la creier; dacă vrei, Forţa animatoare a vieţii poate însufleţi mai multe forme în acelaşi timp dacă e necesar.

– Ah! Să văd dacă am înţeles. Iau exemplul meu, că e singurul pe care îl cunosc. Aş putea eu să vorbesc cu Lucreţia? Nu neapărat ea, dar o viaţă similară, o parte din mine trecută. Mai este acolo?

– Dar ce vreau să-ţi explic e că te poţi împărţi într-un fel, adică prin forţa gândului. De exemplu, poţi face acelaşi lucru şi în lumea voastră. Când stai în casă, pe scaun şi eşti conştientă de oamenii din jur, totuşi, prin forţa gândului te poţi transporta. N-ai aţipit niciodată, conştientă de cei din jur şi, totuşi, aveai un vis treaz, o experienţă la distanţă? E un caz în care ai trăit în două locuri în acelaşi timp.

– Şi în fond, avem dovezi ştiinţifice. Prin televiziune sau radio stai în cameră şi auzi vocea unei persoane de la mii de km distanţă şi din mii de alte locuri în acelaşi timp.

– Da. În cartea noastră, la învăţăturile înalte, spui: "Să nu vă gândiţi la mine cum eram". Ce vrei să spui prin asta?

– Nu-i niciun motiv să nu te gândeşti la mine cum eram dacă asta îţi aduce fericire şi plăcere. În fond, doar asta îţi poţi aminti. Şi nu ţi-aş interzice, de ce aş face-o? Dar vreau să pricepi că acela e un singur aspect al meu. Poate că nu e deloc cel mai satisfăcător sau cel mai fericit. E important pentru tine, pentru că încă te afli pe o vibraţie terestră, indiferent cât încerci să scapi de ea. Poţi, deocamdată, să-ţi acordezi mintea la mine doar pe acea vibraţie. Când ai o aspiraţie mentală, primeşti răspuns de la mine, primeşti inspiraţie şi ghidare şi simţi prezenţa mea într-o oarecare măsură. Chestia e că, în privinţa formei materiale, e natural să te gândeşti la mine aşa cum m-ai văzut. Nu obiectez la asta, e un mare adevăr. Într-un sens, sunt aşa. Însufleţesc un astfel de corp. E corect să te gândeşti la mine sub acea formă. Dar nu vreau să crezi, nu numai despre mine, ci şi despre ceilalţi, că suntem restrânşi doar la acel aspect al Sinelui, pentru că este doar un aspect.

– Toţi ne pierdem. Şi eu mă pierd. Ajung atât de departe şi gândesc, "Ah, vreau mai departe, vreau să aflu mai mult, să experimentez tot ce este posibil".

– Desigur. Dar nu uita că noi existăm în afara timpului. Într-un sens, ne aflăm în eternitate. Nimeni nu poate înţelege sensul eternităţii, dar să ne amintim din propria experienţă că ne schimbăm constant. Viziunile, concepţiile, experienţele noastre ne-au învăţat noi lucruri, noi învăţături, în consecinţă, ne-am schimbat. Şi atunci, desigur, creştem. În acelaşi timp, păstrăm ceva din vechiul sine. Dacă este aşa, şi aşa a fost de sute de ani cu mine şi cu tine şi cu alţii, atunci, după atâtea sute de experienţe în diferite forme, diferite vieţi, diferite condiţii etc, desigur că trebuie să urmeze, şi ştim că vor fi, nenumărate mii şi mii de experienţe viitoare.

Cu alte cuvinte, trecem prin timp. Putem fi parţial conştienţi de timp pe planul material, fiindcă ne afectează: ştim că de la naştere până la moarte e o perioadă de timp. Dar noi nu începem cu naşterea şi nici nu sfârşim cu moartea. Mergem mereu înainte, continuăm să călătorim. Fiindcă nu suntem vizibili înainte de naştere sau după moarte, nu înseamnă că nu existăm...

Nu conteşti electricitatea, o iei de bună, deşi n-o vezi, ştii ce poţi obţine cu ea, ce putere e acolo. Aşa e şi cu viaţa. Viaţa e eternă, indestructibilă. Doar condiţiile în care Viaţa trebuie să experimenteze, în care trebuie să funcţioneze, cu alte cuvinte, doar aspectul fizic e schimbabil. Aspectul mental, spiritual, aspectul sufletesc continuă mereu. Doar fizicul se schimbă.

– Printr-o conştiinţă cum este a ta în forma ei completă poţi ajunge oriunde, nu-i aşa?!

– Nimeni nu vrea veneraţie, nu în sensul ortodox. Nimic mai departe de adevăr că am pretinde veneraţie. Cerem doar iubire, cooperare, înţelegere. Nu ne aşteptăm să înţelegi tot ce îţi spunem. Nu vrem să ne iei de sfinţi. Nu suntem sfinţi. Nu suntem aşa de nebuni să ne credem perfecţi. Ştim că suntem departe de perfecţiune. Dacă atingi perfecţiunea, ce rost mai are să trăieşti, să cunoşti?

Nu. Suntem ca voi, oameni care am trăit pe Pământ, am experimentat multe lucruri, bune, rele şi indiferente, mereu pe drumul eternei evoluţii. Dar nu suntem perfecţi, călătorim împreună. Unii sunt mai avansaţi pe drum, alţii stau pe margine obosiţi, nu pot merge mai departe. Asta ne face să ne oprim, să le dăm o mână de ajutor, să le vorbim, să-i încurajăm. Chiar dacă înseamnă o oprire din avansul nostru.

Nu vedeţi că uneori sunteţi intenţionat opriţi, fie pentru că e bine să fiţi blocaţi de circumstanţe sau condiţii pe care nu le cunoaşteţi, fie chiar voi înşivă o faceţi, fiindcă adevărata evoluţie vine când te sacrifici pentru alţii. Când te opreşti pe margine ca să ajuţi un suflet mai mic, mai puţin evoluat, cu mai puţină cunoaştere, ori suferind, şi orice cazuri ar fi... când îi ajuţi, avansezi câţiva paşi, deşi nu îţi dai seama. Ţi-ai putea spune: "Dacă nu m-ar îngreuna povara asta, aş putea face aia şi aia". Cât de des nu auzim replica asta? Dar dacă ştii cum stau lucrurile, înţelegi că asta îţi face posibilă evoluţia.

– Când mă gândesc la evoluţia mea sau a noastră, mă uit la munca noastră [spirituală] şi la ce căutăm noi în lumea asta!? Tot ce se petrece în jur... Noi ne strângem în fiecare luni seara...

– Ah, lumea te afectează… Dar nu e responsabilitatea ta. Îţi poţi aduce contribuţia ta pentru lume. Este tot ce poţi face. Dacă este bună – deşi din punctul tău de vedere nu este practică – dar dacă e una de iubire, de toleranţă, de înţelegere, un efort de a ajuta şi, la nevoie, a te sacrifica, aceea e contribuţia ta.

Spiritul Mickey despre Legea Afinităţii (5 min)

* * *

Rose Creet: – Mickey, ar fi vreun pericol ca, uneori, spiritele legate de Pământ să ne posede? Sau suntem protejaţi împotriva lor?

Spiritul Mickey: – Aminteşte-ţi că, orice s-ar spune, trebuie să acceptăm asta: şi voi sunteţi spirite legate de Pământ. Şi le întâlniţi în cursul zilnic al vieţii, nu-i aşa? În toate straturile sociale, veţi întâlni tot felul de persoane bune, rele şi indiferente. Şi desigur, din nefericire, uneori veţi întâlni în viaţă oameni extrem de neplăcuţi, de care trebuie să vă păziţi. Faceţi cam acelaşi lucru când intraţi în legătură cu noi, spiritele. Adică întâlniţi şi buni, şi răi, şi nu aşa de răi.

Cu alte cuvinte, cine se aseamănă se adună, ceea ce este un alt adevăr pe care oamenii îl uită. Dacă nu gândeşti cum se cuvine, dacă viaţa ta merge pe o linie greşită, dacă te comporţi foarte rău, dacă faci lucruri despre care eşti conştient că nu ar trebui să le faci, atunci desigur că vei atrage câteodată entităţi de acelaşi fel. Dacă nu vei fi conştient de prezenţa lor, te pot afecta, îţi pot inflama toată fiinţa. Cu alte cuvinte, dacă ai o trăsătură de caracter urâtă sau ceva evident neplăcut, atunci acest gen de entitate îţi poate uneori amplifica acele senzaţii sau emoţii. Trebuie să fii foarte atent.

De fapt, ştii la fel ca şi mine, dacă citeşti ceva oribil în presă, că s-a întâmplat ceva cumplit, vei fi inundat de aceste lucruri. Cu alte cuvinte, oamenii preiau o mare cantitate de forţe-gând din lumea voastră şi uneori din a noastră.

Dar nu cred că e just să generalizăm... Entităţile din sferele inferioare care vin uneori în lumea voastră sunt destul de neputincioase, dacă nu le ajutaţi voi să vă folosească. Cu alte cuvinte, dacă îţi păstrezi o minte liniştită, o minte înclinată spre bine, dacă intenţiile îţi sunt decente, atunci aceste fiinţe nu au nicio putere asupra ta. Nu te pot atinge.

Dar dacă vei fi prost, dacă vei pătrunde în acest domeniu al mediumnităţii, al spiritualismului cum se mai numeşte, dacă ai să intri într-o manieră prostească, cum fac unii, - ăştia, oricum, nici nu sunt persoane prea drăguţe, sunt foarte materialiste - atunci ei vor atrage astfel de entităţi şi de aici provine pericolul.

La o şedinţă spiritistă nu trebuie să cânţi imnuri, nu trebuie să spui rugăciuni neapărat, ci contează cum eşti în interior. Asta va crea condiţiile potrivite ca noi, cei de pe partea aceasta, să venim şi să comunicăm cu voi. Dacă îţi ridici gândurile şi vibraţiile cât de mult poţi către ceea ce e bine şi ai dorinţa de a fi tu însuţi bun, adică să te ridici la un nivel mai înalt de conştiinţă, astfel ca să poţi servi şi să fii de un real folos... atunci niciun rău nu va veni la tine niciodată.

Dacă eşti prost şi slab, dacă deschizi uşa... cu intenţia unor câştiguri materiale sau vrei să-ţi rezolvi nişte probleme materiale – e adevărat că poţi să primeşti o anumită ghidare, anumite sfaturi, şi pot fi foarte bune, dar chestia este că trebuie să le abordezi cu mentalitatea adecvată, în modul corect. Dacă putem să vă sfătuim în vreo problemă materială, o vom face, dar nu putem forţa aceste lucruri. Contează ce ne daţi voi, cu aia lucrăm. Depinde ce ne daţi voi ca să vedem ce putem face şi realiza. Depindem de voi. Depindem de puterea şi dragostea pe care ne-o daţi.

Şi depindem cu totul – iar asta este foarte adevărat – de cum reuşeşte mediumul să se pună la dispoziţie. Dacă are mentalitatea corectă, intenţii corecte de a fi de folos şi a-i servi pe alţii, dacă uită de sine prin dragoste şi slujire, dacă este dedicat într-adevăr binelui omenirii, atunci putem face multe şi am făcut în trecut foarte mult bine.

Dar trebuie să păstrezi un ochi treaz mereu. Vezi, ce e amuzant cu oamenii – şi mulţi nu îşi dau seama – au un ochi aici şi un ochi acolo. Dar dacă vrei să găseşti ochiul adevărat, trebuie să-ţi pierzi ochiul. Ce vreau să spun este: nu vă mai gândiţi prea mult la voi înşivă şi vă veţi descoperi adevăratul Sine, Sinele spiritual, care aşteaptă latent în interiorul vostru. A fost acoperit cu materialism toată viaţa voastră, pentru că sunteţi supraîncărcaţi cu gândurile altora, ideile, prejudecăţile, urile lor şi Dumnezeu ştie mai ce. Luaţi atâtea de la alţi oameni, că nu vă cunoaşteţi cu adevărat cine sunteţi. Dacă vreţi să vă aflaţi adevăratul Sine, pierdeţi-vă identitatea prezentă, chiar şi numai temporar. Şi astfel, adevăratul Sine va ieşi la iveală şi veţi fi plăcut surprinşi ce era ascuns... Aurul ascuns sub toată zgura aceea...

(chicoteli de surpriză ale mediumului Leslie Flint pentru profunzimea vorbelor spiritului Mickey, care discuta de obicei despre problemele cotidiene ale participanţilor)

TRANSCRIERI DE VIDEOCLIPURI

cu spiritele lui Leslie Flint

SUMAR

Spiritul dr. Marshall, despre cum spiritele se pot manifesta ca diferite foste încarnări (20 min)

* * *

Spiritul lui Charles Marshall, despre frica religiei de lumea "morţilor" (23 min)

* * *

Spiritul lui Charles Marshall, despre cum conştiinţa creează realitatea (34 min)

* * *

Spiritul lui Charles Marshall vorbeşte ca Ming, altă încarnare a sa (28 min)

* * *

Spiritul lui Charles Marshall despre fotografiile ectoplasmatice produse de spiritul lui Chopin (16 min)

* * *

Spiritul lui Charles Marshall despre Sufletul de grup (22 min)

* * *

Spiritul lui Charles Marshall despre Sferele de existenţă (42 min)

* * *

Spiritul lui Rudolph Valentino despre Spiritul fără formă (22 min)

* * *

Spiritul Mickey despre Legea Afinităţii (5 min)

* * *

Consiliere parapsihologică în probleme de viaţă

Înregistrări video cu doamna prof. Nina Petre