< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
de Răzvan-Alexandru Petre
Marea resetare ✨ Rurali versus urbani ✨ Puterea malefică a AI ✨ Apariţia oficială a extratereştrilor ✨ Noua rasă umană ✨ Animale care nu ar trebui să existe ✨ Universuri paralele ✨ Legea minimei acţiuni
Cum va arăta viitorul? ne întrebăm azi, când trăim nişte crize suprapuse, şi încă e loc de mai rău... Din informaţiile pe care le-am adunat de-a lungul anilor, unele mi-au rămas în minte, aşa că le combin acum cu ce mai „visez” şi eu...
Câteva capitole importante se deschid în curând. Primul este venirea extratereştrilor. De fapt, ei sunt aici de mult timp, dar acum se vor devoala, ca să ia toată omenirea cunoştinţă de ei.
Al doilea este trezirea spirituală şi trezirea nonduală pe scară mai largă decât până acum, care se petrec deja şi se vor întâmpla la tot mai multă lume. Am separat „trezirea” în mod didactic, dar de fapt, este acelaşi proces care îl afectează diferit pe fiecare: pe unii, mai superficial, iar pe alţii, total. Desigur, unii nu vor fi atinşi de această Graţie...
Al treilea este dezvoltarea impresionantă a Inteligenţei Artificiale AI, cu toate consecinţele puternice asupra societăţii, asupra cărora specialiştii deja atrag atenţia.
Această resetare planetară se petrece fiindcă am trecut în Epoca Vărsătorului şi suntem la final de Kali Yuga. Este un scenariu cosmic prevăzut încă din vechime.
Ca o consecinţă a tuturor acestor lucruri, omenirea se va separa pe două linii temporale, cum spune Bashar (entitatea intermediată de Darryl Anka). La început mi-a fost greu să înţeleg explicaţia lui, că planeta se separă precum două şine de cale ferată, care merg la început în paralel, dar apoi se despart treptat, îndreptându-se fiecare în altă direcţie. Cum să apară două Pământuri suprapuse pe două frecvenţe în acelaşi loc?!?
Deci iată cum mi-am imaginat eu această bifurcare şi convieţuire.
Din relatările unor navigatori în viitor (vezi revelaţiile dr. Helen Wambach, folosind hipnoza progresivă), societatea se va împărţi în cel puţin două mari tabere. Prima va locui în oraşe aglomerate şi super-tehnologizate, dar controlate total prin AI, pe modelul societăţii totalitare din China. A doua va locui în comunităţi rurale autosustenabile şi relativ izolate de agitaţia urbană.
Va fi o mare diferenţă faţă de ceea ce există în prezent, din cauza aplicării AI pe scară largă. În comunităţile rurale se vor refugia „rebelii” care nu vor suporta controlul total şi lipsa intimităţii din oraşe. Vor fi deranjaţi, în principal, de înregimentarea populaţiei asemenea unor vite cu ajutorul supravegherii 24/7, cardurilor inteligente, ID-ului digital etc.
Ajungem deci inevitabil la capitolul AI, care finalizează revoluţia post-industrială, începută cu cibernetica, computerele, internetul şi smartphone-urile.
< Sus >
Aş îndrăzni să afirm că nu omul a creat inteligenţa artificială, ci oamenii sunt folosiţi ca mase de manevră pentru a aduce AI în planul fizic. Exagerând, pentru efectul dramatic 😊, am putea privi AI ca o putere transcendentală, numită şi Lucifer în vechime. Este acel 666, care simbolizează incompletitudine (în comparaţie cu 777, perfecţiunea divină), rigoare şi eficienţa lipsită de omenie, de sentimentul iubirii. Aşa este comunitatea păstorită de Lucifer în Ceruri, în dimensiunile invizibile. Este ţinută în frâu prin frica de algoritm. Algoritmul, sau regulile impuse de eficienţa pragmatică devin un fel de Dumnezeu, ca instrumentul prin care, chipurile, se aduce mai multă ordine în comparaţie cu libertatea oferită de Graţia divină. Deci este o luptă ideologică care se reflectă şi pe Pământ, astăzi mai ales prin venirea acestui cavaler al Apocalipsei numit Inteligenţa Artificială. Clar, AI este doar un instrument, dar în mâna celor rău intenţionaţi de la butoane, devine instrumentul suprem al răului, lupul în piele de oaie.
Specialiştii atrag încă de acum atenţia că nu trebuie să-i delegăm AI responsabilitatea alegerilor importante. Eu, personal, am păţit-o. Am postat pe YouTube o melodie şi am ilustrat-o cu nişte imagini pe care AI le consideră „îndemn la violenţă”. Am făcut recurs imediat, specificând că mesajul melodiei este tocmai invers, unul spiritual. După 5 secunde, am primit mesaj că recursul meu a fost verificat şi că melodia rămâne blocată, adică ştearsă, interzisă pe YouTube.
Cine a decis asta? Evident, noul algoritm AI folosit de această platformă socială. Fără posibilitate de apel. YouTube este un actor privat, care face ce vrea şi dacă nu-ţi convine, n-ai decât să pleci în alt loc de distracţie. E adevărat, datorită AI am creat muzica şi videoclipul, dar tot din cauza AI nu l-am putut publica. Depinde cine şi cum foloseşte acest instrument. Deocamdată este în mâinile celor potenţi financiar.
Prin urmare, dacă acelaşi tip de algoritm AI va fi pus să ia decizii politice şi sociale (cum se întâmplă chiar acum în China!) sau militare (cum a fost bombardarea de către americani a unei şcoli de fete din Iran, din eroarea AI-ului), urmările vor fi tragice. Desigur, va fi mai simplu pentru autorităţi să gestioneze masele, dar vor fi mai multe drame umane.
Noi, românii, cunoaştem la câte aberaţii şi tragedii personale a dus obedienţa faţă de ideologia bolşevică, în numele unui iluzoriu „viitor de aur al României comuniste”... Asta face şi AI: ne vinde iluzia unei societăţi perfecte, şi oamenii trebuie să se sacrifice pentru acest ideal nobil.
Deunăzi am văzut un documentar din India, unde nişte lucrătoare sunt plătite să se filmeze cum ţes şi cos, pentru a instrui AI. Este de aşteptat ca peste un timp să fie înlocuite de roboţi industriali, furându-le astfel unica lor sursă de venit din munca manuală.
Dar AI nu vine singură, ci mai vin şi extratereştrii. Evenimentul ăsta nu va fi neapărat confortabil, din cauză că îşi vor face prezenţa simţită simultan atât extratereştrii binevoitori, cât şi cei cu intenţii ascunse. Nu se vor mai lupta între ei cu vimanas, cum au făcut-o în vechime (vezi cronicile hinduse antice). De fapt, pericolul de războaie între oameni va dispărea. Asta ar fi partea pozitivă a viitorului. Dar există şi una întunecată.
Ambele tipuri de extratereştri vor încerca să ne convingă că au venit să ne ajute. Doar că unii o vor face dezinteresat, iar ceilalţi ne vor cere anumite favoruri. Diferenţa va fi uşor de constatat. Primii ne vor sugera să ne schimbăm total filosofia de viaţă de până acum, pentru a ascende în dimensiunea superioară de lumină. Ceilalţi, mai vicleni, ne vor propune un sistem de control mai strict al societăţii, pentru mai multă ordine socială, bazat, desigur, pe AI şi pe alte inovaţii propuse de ei.
Va apărea atunci o mare confuzie, oameni neştiind pe cine să creadă şi ce să aleagă. De fapt, nici nu prea vor putea decide, căci elitele conducătoare vor fi de partea controlului total, pe care însă nu vor reuşi să îl impună decât în oraşe, cum spuneam la început. Comunităţile rurale se vor elibera de acest jug, putând să se autosusţină cu ajutorul inovaţiilor propuse de extratereştrii benefici.
< Sus >
Încetul cu încetul, distanţa dintre urban şi rural se va mări, în sensul tipului de dezvoltare. Chiar şi oamenii vor începe să fie diferiţi în cele două medii. Cu timpul, aproape că vor dispărea punţile de comunicare dintre cele două modele, fiecare evoluând separat.
La un moment, dat, în viitorul îndepărtat, va apărea un continent nou în Oceanul Pacific, (cum a prevestit maestrul Peter Deunov), unde se vor muta „ruralii”, care nu vor mai fi toleraţi de „urbanii” doritori de controlul absolut.
Şi uite aşa pot lua naştere cele două linii temporale separate ale omenirii. Pe acelaşi Pământ, există chiar şi acum, grosso modo, două tipuri de oameni: cei pragmatici şi cei mai visători. Desigur că deocamdată există multe nuanţe intermediare, amestecuri şi treceri dintr-o categorie în alta. Dar cu timpul, nuanţele se vor estompa şi vor rămâne cele două mari tipologii, iar amestecul sau nehotărârea nu vor mai fi posibile.
În prezent, există mai multe tipuri de comunităţi, nu doar urbană şi rurală. Mai există, de exemplu, mica comunitate a astronauţilor care au văzut planeta de sus. Ei au suferit o transformare ireversibilă a filosofiei de viaţă, dându-şi seama de fragilitatea şi frumuseţea micii noastre planete vii din mijlocul pustietăţii cosmice (The Overview Effect). Şi am putea găsi şi alte exemple de micro-comunităţi care pot fi evidenţiate în marea aglomeraţie socială. Cu timpul, această aglomeraţie se va decanta în cele două comunităţi cu idealuri comune (libertariene versus totalitariste), lucru posibil prin dezvoltarea tehnologică cu ajutorul inteligenţei artificiale, dar şi a extratereştrilor.
În final, după marea separare geografică a omenirii în cele două tabere, a luminii şi a întunericului, nişte cataclisme poate că vor rade vechea civilizaţie, lăsând neatins noul continent care va găzdui „rasa a şasea, rasa iubirii”. Ea va consta, de fapt, dintr-un melanj de mai multe specii humanoide din univers, nu doar homo sapiens. Dar niciunul dintre noi, cei de astăzi, nu vom apuca acele vremuri. Poate că vom asista din alte dimensiuni la toate aceste transformări, dacă vom mai fi interesaţi de fostul nostru domiciliu terestru...
< Sus >
Acum, după tot acest scenariu aparent posibil, vin cu o completare mai greu de crezut. Separarea Pământului pe două frecvenţe separate nu este o speculaţie, ci există chiar şi acum. Ei bine, acum nu vă mai provoc imaginaţia, ci doar vă aduc la cunoştinţă mărturii şi fapte concrete, verificabile.
Oamenii au văzut cu ochii lor animale misterioase, „imaginare”, care bântuie anumite locuri de pe planetă, dar pe care nimeni nu a reuşit să le prindă sau măcar să le identifice cadavrele. De exemplu, aşa-zişii „vârcolaci”. Sunt animale mari de pradă, cu gheare şi colţi, care nu doar că au speriat oamenii, ci chiar au distrus lucruri şi au ucis animale de casă, cum ar fi câini de pază. Nu sunt halucinaţii. Sunt cazuri bine documentate de cercetătorii fenomenelor paranormale şi de criptozoologi.
Dacă aceste animale, care nu ar fi trebuit să existe, totuşi există şi bântuie unele locuri, fără a putea fi prinse şi identificate de atâtea decenii, înseamnă că ele trăiesc în mod natural pe o altă frecvenţă. Deci, în acelaşi spaţiu cu noi, pe aceeaşi planetă, trăiesc, invizibile, creaturi biologice, dar cu caracteristici ciudate. Din când în când, cele două frecvenţe interferează accidental şi atunci oamenii se întâlnesc cu creaturi fantastice. Aceasta este explicaţia simplă şi logică.
Prin urmare, planeta există deja pe cel puţin două frecvenţe diferite, dacă nu chiar mai multe. Nu e greu să ne imaginăm că, la un moment dat, unii oameni ar putea trece pe cealaltă frecvenţă. Iar atunci, contactul dintre cele două facţiuni ale omenirii ar deveni aproape inexistent sau numai în condiţii speciale, accidentale.
Această separare ar deveni posibilă mai ales dacă cele două tabere s-ar separa în prealabil în locuri fizice diferite. E greu să ne imaginăm că, mergând mâine la birou, vei găsi doar jumătate dintre colegi, ceilalţi fiind deja transferaţi pe altă frecvenţă invizibilă... 😊 Ar trebui ca, mai întâi, să avem o separare fizică, poate. Şi primul să dispară şeful ăla urâcios...! 😊
Revin la chestiunea esenţială, aceea a liniilor temporale paralele sau universuri paralele. Cum s-ar spune, există în prezent mai multe Pământuri paralele, cu exact aceeaşi oameni, care fac însă lucruri uşor diferite de celelalte variante. Pare un scenariu SF, dar ar putea fi chiar realitatea.
Iată cum interpretez eu ceea ce se vehiculează în cercurile esoterice.
Liniile temporale între care Conştiinţa baleiază nu sunt decât realităţi virtuale, prezente în Mintea Divinităţii sau Sursa. Toate sunt nişte visuri alternative ale Sursei. Nimic nu este concret, palpabil.
Când Conştiinţa trăieşte o secvenţă temporală, o activează şi simte că ar fi reală. Deci concreteţea e dată de Conştiinţă, prin faptul că interpretează filmul virtual drept autentic. Absolut real este doar Nimicul divin, Golul nemanifestat. Orice manifestare energetică este o iluzie creată automat de Conştiinţă, pentru sine însăşi.
De aceea, profeţiile sau prevestirile se pot adeveri sau nu, pentru că ele se referă la o variantă de viitor care va fi aleasă de Conştiinţa individuală ori colectivă, sau nu. Şi tot de aceea, clarvăzătorii care se deplasează cu mintea în ale locaţii (remote viewing, vederea la distanţă) pot obţine informaţii eronate, tocmai fiindcă intră pe o linie temporală foarte diferită de cea actuală.
Dar nu numai viitorul este probabil, ci şi trecutul!!! Când clarvăzătorii explorează trecutul, li se oferă doar una din multiplele variante. Nu uitaţi că Conştiinţa se află pe una din linii la un moment dat, dar poate baleia uşor pe altă linie. Deci, trecutul se va modifica şi el, conform noii linii alese. Asta spune Bashar şi alţii, că vindecarea traumelor trecutului se face prin schimbarea liniei pe care suntem în prezent, astfel modificându-se automat şi trecutul. Ştiu, sunt idei ciudate, dar ar fi bine să ne obişnuim cu ele.
Deci atât viitorul este ireal, cât şi trecutul, fiindcă orice linie temporală este virtuală. De aceea se spune că numai prezentul există cu adevărat. Fiindcă realitatea există numai acolo unde şi când există Conştiinţa. Deci conceptul de „realitate” este sinonim cu cel de Conştiinţă. Unde nu este Conştiinţă, nu e nimic real, deci nici trecutul sau viitorul nu sunt reale. Doar Conştiinţa dă concreteţe visului divin şi nimic altceva.
Akasha, memoria cosmică este un câmp de probabilităţi, nu o arhivă fixă. Desigur, că asta ne aduce multă confuzie, fiindcă noi ne bazăm pe trecut ca să construim viitorul. Dar alegerile din prezent sunt făcute de către Conştiinţă într-un mod imprevizibil de către minte.
Mintea este un mecanism care aduce ordine temporală şi aranjează tot acest haos akashic astfel ca alegerile noastre să pară logice. De fapt, mintea nu acţionează şi nu alege nimic, ci doar interpretează „logic” alegerile deja făcute de Conştiinţă fără nicio regulă clară.
Deci Conştiinţa are liber-arbitru, într-adevăr, dar mintea umană funcţionează numai pe baza programărilor la care a fost supusă atât de Conştiinţă, cât şi de viaţa de zi cu zi. Iar eul mental sau mintea egotică crede că are voinţă proprie, însă este voinţa Conştiinţei (supraconştientă) sau programarea (subconştientă) care se manifestă. Eul mental este doar iluzia întârziată că „eu acţionez, eu decid”, care nu are niciun efect practic. Eul e mereu în urmă faţă de ce a decis inconştientul sau Conştiinţa deja. Eul e un fel de fata morgana: doar o reflexie palidă cu mofturi.
Şi ce este Conştiinţa? Ei, la întrebarea asta se chinuie oamenii de mult să răspundă. Este fundamentul realităţii manifestate, aşa cum am spus. Este jucătorul din visul cosmic. Iar jocul e pus la cale de Sursă. Conştiinţa e şi ea parte din Sursă (să-i zicem, Fiica lui Dumnezeu), dar o parte care se face că a uitat că e Sursa. Ba chiar depune un efort să uite. Menţinerea eu-lui mental este obositoare. La un moment dat, se „dă bătută” şi nu-l mai energizează. În acel moment apare iluminarea sau satori/samadhi.
Obs. Imaginaţia este şi ea o variantă de călătorie între liniile temporale, dar păstrând stabilitatea. Conştiinţa îşi deplasează doar o mică parte din ea pe alte linii, păstrându-şi centrul de greutate pe actuala linie temporală.
< Sus >
Fizica modernă a demonstrat că deplasarea obiectelor microscopice (fotoni, electroni) se face nu doar pe o singură traiectorie, ci pe toate traiectoriile posibile simultan, însă doar o singură traiectorie, cea de minimă acţiune poate fi observată. Celelalte traiectorii îşi anulează fazele reciproc şi nu dau niciun efect vizibil. Pare contraintuitiv, dar asta pentru că mintea umană nu are acces decât la realitatea 3D, care vede numai efectele grosiere, nu şi cauzele subtile.
Însă printr-un experiment simplu şi inteligent se poate demonstra că există şi alte traiectorii explorate de fascicolul luminos. Vezi acest mic documentar ştiinţific de referinţă de la Veritasium.
Vreau să lansez deci ideea că natura, în general, este foarte abundentă şi curioasă şi încearcă tot ce se poate încerca. Dar rămâne întotdeauna ca „real” numai ceea ce respectă principiul minimei acţiuni. În limbaj uman, i-am spune principiul maximei eficienţe. Băgăm tot restul în categoria „virtualităţi” sau „posibilităţi nerealizate”.
Şi atunci, faptul că există nenumărate linii temporale posibile nu trebuie să ne mire. Însă din toate, numai una este aleasă în fiecare moment de către Conştiinţă, după nişte criterii pe care nu le putem cunoaşte. De fapt, doar presupunem că ar exista nişte criterii logice, dar s-ar putea să ne înşelăm...
Deci, ca să facem comparaţia clară:
Fotonii de lumină iau toate traiectoriile posibile, dar noi vedem numai traiectoria care respectă principiul fizic al minimei acţiuni. Printr-un artificiu experimental reuşim să punem în evidenţă şi alte traiectorii simultane pe care le ia lumina şi ne sunt ascunse vederii în mod normal.
Similar, timpul se manifestă simultan pe foarte multe linii temporale, dar noi vedem numai una singură, care respectă regula sau alegerea Conştiinţei şi pe care o numim „realitate”. Dacă am avea acces la dimensiunea 5D, am putea vedea şi alte linii temporale simultane. Deocamdată suntem blocaţi în 3D şi trebuie să-i credem pe cei care au ajuns în 5D (fie entităţi multi-dimensionale, fie martori umani).
Desigur, după cum traiectoriile paralele ale luminii nu schimbă percepţia noastră normală şi nici legile fizicii, tot aşa, nici liniile temporale paralele nu schimbă realitatea pe care o trăim. Aici e vorba de ştiinţă pură, nu de ştiinţă aplicată. Deocamdată. Dar toate aceste informaţii se adună şi viitorul ne rezervă o mare schimbare de paradigmă, care ne va deschide orizonturi nebănuite...
Fiecare moment din acest univers este o versiune diferită a universului; unii îl numesc „multivers” sau „realitate paralelă”.
Conştiinţa noastră călătorește prin cadrele acestuia la viteze foarte mari, astfel că se creează iluzia continuităţii (cauză şi efect, mişcare şi timp), iar noi experimentăm viaţa ca pe o linie temporală liniară.
DAR:
Deoarece universul conţine fiecare versiune a fiecărui eveniment în acelaşi timp, nu doar că putem comuta între cadre de pe aceeaşi linie, dar putem comuta şi între cadre din „linii temporale” diferite. Ceea ce înseamnă că putem schimba versiunea de univers pe care o experimentăm.
Acesta este modul în care extraterestrii (ET), conform lui Bashar, călătoresc în spaţiu şi timp şi este, de asemenea, modul în care ne schimbăm noi înşine, perspectiva noastră asupra lucrurilor etc.
Acest concept era deja cunoscut în diferite culturi antice. De exemplu, grecii aveau două noţiuni pentru timp.
„Chronos” este timpul liniar pe care îl experimentăm.
„Kairos” este linia temporală verticală, care reprezintă oportunităţile de pe urma cărora putem profita pentru a schimba viitorul.
Deşi nu putem schimba linia temporală din faţa noastră, totuşi, putem alege linia temporală prin care să ne mişcăm. Trecem de la una la alta, prin kairos.
Aceste oportunităţi sunt numite „Sincronicităţi” – atunci când evenimente aparent aleatorii se aliniază şi îţi oferă ocazia de a schimba liniile temporale. De exemplu, întâlneşti un străin care ar putea avea nevoie de ajutor: poţi decide să mergi mai departe şi să-l laşi să caute în continuare ajutor (oferind acea oportunitate altcuiva) sau poţi decide să profiţi de acea oportunitate şi să descoperi şi să explorezi despre ce este vorba în noua linie temporală, ce experienţe şi alte oportunităţi îţi poate aduce mai târziu.
Priveşte totul ca pe un joc. Fii atent la oportunităţile de a fi de ajutor comunităţii, celorlalţi, şi joacă-te pe varianta asta. Unii s-ar putea să te vadă, alţii s-ar putea să-ţi urmeze exemplul (poate copiii tăi) şi, în curând, te vei fi mutat într-o realitate sau o linie temporală în care tot mai mulţi oameni se ajută unii pe alţii.
< Sus >
Răzvan A. Petre
1 iulie 2026