<  Înapoi la Pagina Marius Ghidel


Înţelepciunea divină a misticului Marius Ghidel (09)

Marius Ghidel, mistic

Alte citate de Marius Ghidel  (preluate din contul oficial de Facebook al autorului) (3... 14-12-2019)

03-12-2019

CUM TE VERIFICI CA DOMNUL ESTE CU TINE? CAND DARUIESTI LA FEL SI CELUI CARE NU MERITA.

Cand vrei ceva mai mult pentru tine, ai inceput deja sa pierzi pentru ca este un eu acolo care ridica un adversar. Ceea ce trebuie sa cautam este desprinderea, nu posesia, iubirea fara asteptari, care nu are un opus. Este exact pe dos decat facem. Noi vrem ceva numai pentru noi, dar asa ne aducem nemultumiri, pentru ca acolo este voia noastra si nu este Dumnezeu acolo, deci lucrurile vor iesi prost. Nu ramane la noi decat ceea ce primim in dar cand nu cautam. Cu cat doresti ceva mai mult, cu atat nu vei avea parte de el si se va indeparta de tine. Acolo unde este un eu, voia noastra, nu este Dumnezeu, si de aceea vom suferi si viata ni se va impotrivi. Cand ceva ti se opune, nu este acela de vina, ci tu doresti ceva cu voia ta, intens, si blochezi astfel implinirea, si atunci viata ti se va opune. Solutia nu este niciodata in interventie, ci in non interventie, in detasare, in desprindere, sa nu vrei ceva numai pentru tine. Cand esti desprins, viata va veni spre tine si se va oferi, dar daca o doresti cu putere, va fugi de tine. De ce vrei sa suferi mereu? Cu cat te atasezi mai tare, cu atat mai mult ti se va opune. Cu cat vrei ceva mai mult, cu atat mai repede se va indeparta de tine.

Doresti si tu ceva si viata ti se opune cu forta cu care doresti. Și ce trebuie sa fac? Stai in zero, nu dori, nici nu te gandi ca atunci cand apare eul se indeparteaza implinirea dorintei. Domnul pleaca. Dar cand nu vrei nimic de la viata, vei primi tot ce ai nevoie fara macar sa ceri sau sa te straduiesti. De ce? Pentru ca acolo unde nu este un eu care vrea ceva pentru sine, acolo este numai Dumnezeu.

Dorinta ta cu patima este reactia negativa a celuilalt. Tot ce este mai mult decat ne trebuie va fi platit prin suferinta. Daca inchizi usa, nu mai poti sa iesi. Cand renunti la tine in toate situatiile, ai puterea sa deschizi cerul. Dar daca te aperi, vei suferi. Nu cu exteriorul trebuie sa luptam. ci cu bestia din noi. Degeaba astepti ca celalalt sa se schimbe, el este cum suntem noi. Ne schimbam noi si ne detasam, si se schimba si ei. Nu sa fim iubiti, ci doar noi sa iubim. Intodeauna iti vine din fata ceea ce esti tu. Si atunci cand tu iubesti orice ar fi, atunci ti se va da tot asa. Schimba-te intai pe tine, si lumea ta se va schimba ca prin farmec. Totul este despre Iubire, adica non interventie. Totul se face pentru a pierde egoul. Cand pierzi, pierzi ego. Cedarea este unirea cu Dumnezeu. Dar cine Il vrea? Acela va renunta la sine si la reactie, intotdeauna. Dorintei tale intense, viata intotdeauna i se ve impotrivi. Cand doresti ceva prea tare, viata ti se opune imediat!

Orice opozitie la ceea ce este, aduce impotrivire din partea vietii in orice mod posibil. Smereste-te si vei vedea cum se naste minunea, incat nu o sa-ti vina sa crezi ca este adevarat. Apoi te vei intreba: de ce nu am facut asta mereu? Orice problema se rezolva numai cu si mai multa Dragoste fara asteptari. Gandurile acuzatoare aduc necazurile si boala. Diavolul este acest mai mult. Nu te duce spre mai mult, ca vei suferi. Cum te verifici ca Domnul este cu tine? Cand daruiesti la fel si celui care nu merita. Acuzatiile noastre sunt duhuri ale intunericului. Cand daruiesti si accepti injosirea orice ar fi si indiferent cum este celalalt, ai intrat in divin pe loc. Rolul lui este sa te duca la Dumnezeu. De ce sa te opui Lui?

Marius Ghidel - ULTIMUL NIVEL

 

03-12-2019

DE CE A FĂCUT DUMNEZEU LUMEA?

ÎNTREBARE:
Dumnezeu era singur la început și nedefinit. El a creat lumea pentru om. Dacă totul vine din El, atunci și duhurile bune și pline de iubire și duhurile rele vin din El? Și dacă este un joc divin, de ce trebuie sa îl jucam? Eu, spre exemplu, am mereu sentimentul ca e o mare greșeală ca am venit în lume și îmi doresc sincer și abia aștept sa plec din ea deși am totul aici și viata mea este foarte frumoasă. Întrebarea este: Dumnezeu s-a divizat în mai mici Dumnezei pt a juca jocul lumii din plictiseala? De ce? De ce a facut lumea? Ce urmarea/ urmărește? La ce ii folosește Lui existenta noastră?!

RĂSPUNS:
In prima carte am descris acest Inceput. Era o singuratate, era intr-adevar nedefinit ca forma, si era urias, dar statea ghemuit cum este copilul in burta mamei, sau ca un bob de fasole urias. Si se simtea singur si nu-si cunoastea limitele, si de aceea a creat o lume ca, micsorandu-se pe sine la infinit, sa aspire apoi spre Sine si astfel sa se cunoasca. El se cunoaste prin fiecare forma de viata care aspira spre El. Mai departe, dupa creatie, noi urmam aceeasi aspiratie, si vrem sa fim mai aproape de El, pentru ca acolo sus, la prag, sunt infinite grade de libertate, adica o fericire care nu se termina niciodata.

De singuratate, nu de plictiseala. Dar el este si aspiratia, dar si rasplata. De fapt, ultimul nivel de cunoastere acesta este: sa intelegem ca El este si iubitul si iubita dar si iubirea. De fapt, daca ne gandim bine, noi ca eu nu suntem niciunde. Sufletul si corpul nu sunt ale noastre. Lumea nu este a noastra, materia, nimic. El patrunde totul. Egoul corupe o parte din suflet si zice EU. Dar el nu are realitate de la sine, si deci nu exista. La iesirea din corp, dincolo de fluviul de ganduri dispare total. Si cand te gandesti ca o viata intreaga am luptat pentru el, adica pentru ceva ce nu exista si este nimic!

Deci a facut lumea si s-a micsorat la infinit, ca apoi sa aspire spre Sine si astfel sa-si cunoasca limitele. Doar interactionad te poti cunoaste. Si noi aspiram spre El, dar cand ajungem sa intelegem ca EL este in toate, atunci apare o stare de desprindere, care este urmata de o bucurie adanca si apoi oricand putem iesi din lumea aceasta, si sa cunoastem ca de fapt suntem spatiu infinit de extaz. Dar, ca sa-L cunoastem, trebuie sa ne auto limitam ca si El, pentru a-I face loc in sufletul nostru. El este si dorinta, dar si opozitia la dorinta. Este in ambele situatii deodata.

Deci noi, depasind lumea aceasta de iluzie, aflam ca de fapt suntem El. Si aceasta șaradă se numeste viata. Dar pretul este desprinderea de tot ce pretuim noi mai mult in lumea aceasta. Si cand iti pierzi eul, inainteaza El. Sunt foarte multe de spus, cititi cartile. Cand noi vom intelege ca totul este UNA, si eul este de fapt NOI, si nu mai avem pe cine acuza, si intelegem ca nu exista decat Iubirea, adica toate se reduc la un singur cuvant, Iubire, atunci lumea aceasta de iluzie va dispare pentru noi. Noi gandim dual, dar Adevarat este doar faptul ca opusele sunt egale, sunt adevarate in acelasi timp, si nu exista ori/ori ci doar și/și. Cand explicam, folosim dualitatea, si nu putem folosi coincidenta, pentru ca suntem limitati si alegem din plus si minus. Deci explicatia, din start, nu poate cuprinde necuprinsul, care este CONCOMITENT. Deci ce folos sa stim asta? Nu vom atinge niciodata infinitul, care este concomitent, cu un instrument lingvistic limitat. Este o intrebare care nu poate sa fie pusa, pentru ca NU se poate raspunde cu un sistem de gandire dual si marginit la infinit la ceva care este necuprins. Adica nu exista intelegere in afara sistemului dual. Acolo lucrurile doar SUNT, fara intrebari. Dualitatea deschide mereu, la fiecare pas, o alta intrebare, o alta nemultumire. Singura solutie este abandonarea de sine desavârsita, care ne duce in smerenie si in genunchi, si aceasta predare totala de sine cheama divinul si doar prezenta Lui ne poate da aceasta intelegere absoluta, dupa care nimic din lumea aceasta nu ne va mai interesa, pentru ca ne vom resorbi in El. Imediat in spatele formei este El, peste tot. Numai renuntarea la eu ne poate duce la Dumnezeu, sau mai bine spus, vom putea cadea in El si atunci vom afla Taina, dar nu ne va mai interesa viata aceasta. Ea este doar o proiectie limtata a mintii noastre. Caderea ei ne va releva cine suntem noi cu adevarat. Si asta se face prin orice ocazie de daruire de sine. Toate sunt ocazii de golire de eu care ne indreapta spre divin, cand nu ne opunem vietii. Fiecare situatie de viata ne invita sa mergem spre El, daca ne lasam pe noi. Dar daca luptam si ne aparam, ramanem blocati acolo.

Multumesc drei Nicole Nicole pentru această întrebare.

< sus >

 

04-12-2019

MAJORITATEA CELOR CARE SE INTORC DIN MOARTE CLINICA ISI LASA MESERIILE SI SE FAC SLUJITORI.

ÎNTREBARE:
In aceasta idee, care trebuie sa fie atitudinea noastra fata de boala? Daca boala este, deocamdata, incurabila. Sa nu ne luptam, cautand o solutie, citind mult, urmand tratamente naturiste, rugându-ne, incercand din toata puterea si energia sa ne vindecam? Care ar trebui sa fie atitudinea corecta si acțiunea in faţa bolii pentru a putea primi acel miracol de care ne vorbeați?

RĂSPUNS:
Bolile, in afara de cele directe, sunt reactia Cerului si universului la neiubirea noastra. Ele pornesc intr-o zona unde are loc manifestarea miscarilor de ansamblu. Daca un comportament este frecvent repetat, el devine patima si atunci se lasa in profunzime in suflet si se transforma intr-o reactie din afara a fortelor cerului, de oprire a abuzului, in general cel de placere, satisfactii, savoare sau SENZUALITATE...

Declansarea bolii se intampla la momentul in care noi punem orice din lume si uman pe primul plan, deci incalcam primele 3 Porunci dumnezeiesti. Astfel, atunci cand un comportament devine patima, atasament de orice din lumea aceasta, au si pornit automat mecanismele cerului de scadere si desprindere a sufletului cu forta de materie, prin necazuri si boli.

Vindecarea are loc prin operatia inversa, prin renuntarea la patima pe toate directiile de atasament de viata. De ce pe toate? Pentru ca o patima este in fundal egala cu orice patima. Adica bem cafea si fumam, dar asta aduce si alte patimi, pentru ca reprezinta sparturi in campuri, pe unde intra si alte duhuri ale intunericului. Daca nu mai avem timp sa rasturnam si sa renuntam la atasamente, la patimi, ca nu mai avem timp, atunci numai infranarea, auto limitarea de orice fel, este cea care scade egoul si permite energiei divine sa vina la noi, ȘI PREZENTA EI ESTE CEA CARE NE VINDECA.

Trebuie sa facem cat mai repede gol de eu in sufletul nostru, sa aiba unde sa vina Dumnezeu. In templul Lui, trebuie sa dam repede afara toti cumparatorii si vanzatorii, deci lumescul si umanul. Vindecarea asta inseamna: golire de ego, de indreptatirea de sine, de eu mai presus de toate.Cu cat suntem mai goi de ego, cu atat mai santosi suntem! Cu cat suntem mai infranti cu inima, cu atat mai ferciti suntem! Cum facea Valeriu Popa: abtinere, post si rugaciune de predare de sine, care scadea orgoliul si facea loc divinului sa coboare in sufletul nostru, SI NUMAI PREZENTA LUI ESTE CEA CARE NE VINDECA.

Orgoliul, egoismul, eu mai presus de toate: binele meu, adevarul meu, dreptatea mea, bunastarea mea, stabilitatea mea, comoditatea mea, savoarea, SENZUALITATEA, placerile simturilor SUNT UCIGATOARE DE SUFLET. Deci solutia este infranarea benevola pentru ca scade egoul. Cand trupul nu mai are forta, omul se inmoaie si se IMBLANZESTE. Boala este o operatiune divina de IMBLANZIRE a omului transformat in animal de placerile simturilor, de ingenunchere a lui. Dar daca ne restrangem continu benevol, nu va mai fi nevoie sa fim ingenucheati cu forta. Noi nu credem in realitate ca exista Dumnezeu, cu toate ca vedem tot timpul consecintele incalcarii poruncilor divine. Noi dam tot felul de explicatii neadevarate prin derivare logica a partilor una din alta, dar pornim de la axiome, care sunt toate PRESUPUNERI.

Numai explicatiile obtinute prin raportarea directa la divin sunt adevarate. Ele reprezinta doar 2 miscari fundamentale: apropiere de El si indepartare de El. Domnul este viu si nu poate lasa agresivitatea umana sa arunce in aer universul. Omul, cand se ataseaza de materie, devine violent si nu te mai intelegi cu el, ADICA DEVINE DIAVOL, si lupta , se apara, contrazice, ataca, reproseaza, acuza, conditioneaza, invinuieste si condamna. Orice om care deriva explicatii pornind de la parti ale lumii acesteia, greseste intotdeauna si, mai mult,: se indiabolizeaza, pentru ca se indeparteaza de divin si intra in lume, se infinge in ea, se innamoleste, se impiedica si cade.

Cand mai mult luam decat dam, noi pierdem viata. Trebuie sa facem invers: cu cat daruim mai mult fara rasplata, fara asteptari, cu atat primim mai multa energie vitala care inseamna sanatate, viitor si timp. Dar cand cautam cat mai mult bine pentru noi, murim mai repede, pentru ca atragem fortele cerului care ne vor scadea brusc, fara avertisment si crestem entropia, atragem neplacerile si bolile. Ele vin pe lipsa de Iubire: adica am luat mai mult si am daruit mai putin gratuit si fara asteptari. Aici este locul unde noi pierdem masiv viata. Cand acumulam, pierdem energie, cand dam energie, o castigam. Aici gresim noi. Ca sa traim trenuie mai mult sa dam decat sa luam. Cum este cu ingrasarea, trebuie sa arzi mai mult decat consumi. Si de asta trebuie sa ne pazim: de lacomia de viata, ca ne omoara.

Sufletul este cel care nu cauta nimic pentru sine, este orice lucrare in care nu urmarim un interes propriu, si e facuta pe gratis, si nu avem niciun castig. Numai acea activitate te incarca cu energia vietii. Orice alta activitate, unde primim o rasplata, NU NE DA VIATA. Decat cand facem ceva gratuit, sau o jertfa de sine, un sacrificiu, cand servim, ne supunem, sau slujim, ne incarcam cu viata. Majoritatea celor care se intorc din moarte clinica isi lasa meseriile si se fac: SLUJITORI.

Activitatile in care primim rasplata ne umplu de eu, de orgoliu nemasurat, si devenim diavoli, devenim rai, ne maniem, ne infuriem si uram pe oricine atenteza la posesiile sau la linistea si comoditatile noastre. Deci viata si moartea depinde de ce pui tu pe primul plan si ce țel iti pui in viata, ce vrei de la ea, daca vrei placerile vietii, vrei sa mori mai repede. Cine va cauta viata, o va pierde, dar cine o va lasa pentru Mine, o va castiga, spunea Domnul Iisus.

Numai cel care nu se supara atunci cand pierde ceva de pret, numai acela merita sa aiba acel lucru si va ramane la el. Cu cat pierzi mai repede tot ce pui tu pe primul plan, cu atat mai repede se elibereaza sufletul tau de atasamentul de lumesc si uman. Si acesta este rolul bolilor si al suferintei, ne elibereaza de eu mai presus de toate, si ne curata sufletul. Aceasta este vindecarea: sa-L pui pe Dumnezeu mai presus de toate, adica nu lumea, nu satisfactiile simturilor, nu senzualitatea sau comoditatea. Ci o simplitate si restrangere liber asumata, care inseamna gol de tine insuti. Atunci esti cel mai fericit, ca nu ai ce sa pierzi, nu ai griji. Grijile sunt bolile. Dar daca nu Il pui pe Domnul pe primul plan in orice faci, deci nu tu, nu interesul tau, atunci El nu este pe niciun plan, si porneste boala sau necazul. Deci boala vine ca sa ne desprinda de ceea ce noi pretuim mai mult. Si o face in mod PERFECT.

Desprinderea de lumea aceasta, adica a nu pune nimic din ea pe primul plan, este insanatosire: modestia, smerenia, multumirea cu putin, daruirea de sine.
Deci noi cadem la nivelul miscarilor de ansamblu, unde comportamentul se transforma prin repetie in patima, in lacomie de viata, si apoi intr-un atac din afara din partea fortelor divine, pentru desprinderea sufletului de tot ce pretuim noi mai mult, de materie. Nu avem voie sa punem lumea pe primul plan, pentru ca se inchide poarta cerului si murim. Deci noi cadem in momentul cand punem orice din lumea aceasta pe primul plan, si luptam ca sa-l pastram. Insanatosirea inseamna: NIMIC DIN LUMEA ACEASTA SA NU FIE MAI PRESUS SI SA PUTEM USOR SA RENUNTAM LA TOATE CELE PE CARE NOI LE PRETUIM MAI MULT.

Daca a avea sau a nu avea nu este important pentru noi, vom trai. Aceasta stare trebuie sa o obtinem. Necazul sau boala sunt mecanisme ale cerului care ne opresc sa mai consideram ceva din lumea aceasta pretios. Lumea, trupul, eul, materia, femeia, sunt intotdeauna secundare. Sa le punem la locul lor si vom trai. Deci imbolnavirea porneste in clipa cand facem totul pentru ceva din lumea aceasta, pentru orice. Dar nu avem voie, Nimic din lume nu este mai important decat Divinul, sufletul, cerul. SI EL INSEAMNA, NU EU, NU BINELE MEU, NU ADEVARUL MEU, NU DREPTATEA MEA. Diviul este NOI, interesul tuturor. CU CAT LUPTAM MAI MULT PENTRU BINELE PROPRIU, CU ATAT MAI MULTA ENERGIE VITALA PIERDEM. Pentru ca ne inchidem cerul.

Cu cat NU ne intereseaza mai mult bine pentru noi, si facem totul pentru fericirea celorlalti, cu atat mai sanatosi suntem. Egoismul si placerea ne iau viata. Total pe dos decat facem noi. Si universul ne va scadea in mod implacabil, fara putinta de a face ceva, de vreme ce am cazut. Si chiar daca vindecam corpul, boala urca pe un nivel superior si se transforma intr-o boala si mai grea, pentru ca nu am rezolvat cauza. Da, trebuie sa rezolvam cauza, care tine de comportamentul repetat, de ce punem noi pe primul plan: pe Dumnezeu, care este Nu lumea, sau punem fericirile simturilor. Vindecarea tine de respectarea Poruncilor dumneziesti. Exact ceea ce pretuim noi mai mult ne ia din viata. Boala ne opreste inaintarea noastra spre mai multa Lacomie de viata, si face asta in mod perfect.

Cand ne indepartam de El, vom suferi. Si El este nu lumea, nu umanul, nu savoarea sau senzualitatea, nu eu pe primul plan, nu binele meu mai presus de toete. Pentru ca noi suntem o fiinta comuna si nu un eu izolat si hain. DUMNEZEU INSEAMNA SMERENIE SI IUBIRE FARA CAPAT! Oamenii se imbolnavesc ca nu iubesc si nu daruiesc destul: din binele lor, din atentia lor, din posesiile lor, celorlati. Au prea mult eu, si prea putin Dumnezeu. Cand vom Iubi oamenii ORICE AR FI, ne vom vindeca. Vindecarea este de fapt de rautate si invinuire, de critica si acuzatii, de ura si manie, de contrazicere si de repros, de indreptatire de sine, de eu pe primul plan. Vindecarea este de orgoliu. BOALA ESTE PREA MULT EU SI PREA PUTIN DUMNEZEU.
Atunci cand ajungi sa atingi adevarul si sa vezi frumusetea Lui Dumnezeu de Dincolo, intelegi ca numai prin El si slujindu-i Lui poti sa iti indeplinesti menirea pe pamant. Ca orice boala este darul primit de la Dumnezeu ca sa avem sansa de a creste in lumina, adevar si dragoste pentru a ne pregati pentru examenul cel mare al trecerii Dincolo. NUMAI IUBIREA VINDECA!

Multumiri dnei Ramona Surducan pentru intrebare!

 

Ioana Ioana Vișan
Bună dimineața!Vreau să întreb, ce este iadul?Oare suferința de a nu mai putea,simți, iubi.Cum pot iubi și simți. Cum îmi dau seama?Multumesc!
Marius Ghidel
Este complexa intrebarea. Ar fi bine sa cititi cartile, ca sunt explicate in amanunt aceste lucruri. Supararea noastra, invinuirea, ura, reprosul, acuzatia, sunt iadul. Placerea peste nevoie, comoditatea, bunastarea, siguranta vietii, tot ce noi dorim mai mult si punem pe primul plan, ne ia viata. Pentru ca ne lipim si atunci ne este frica ca pierdem si devenim diavoli. Si te uiti la acel om si vezi furie, manie, si ura, nemultumirea, suprarea, frica - este capabil sa ucida ca sa-si apere ceea ce are, acela a intrat in iad. Si-a pierdut linistea. Diavolul este eu mai presus de toate, binele meu, dreptatea mea, adevarul meu, interesul meu. Cand raportam totul la binele nostru am devenit diavoli. Cand nu suntem diavoli: cand primul gest este de daruire pentru ceilalti, nu pentru tine. Cand mai mult dai decat iei. Aceasta este fericirea cea mai mare, pentru ca nu ai ce sa pierzi sau ce sa ti se ia. Esti liber. Esti fara tine, adica Numai Dumnezeu prezent in tine. Si cand El este cu tine nu mai ai nicio grija si vine fercirea! Noi nu Il vrem pe Dumnezeu ca ar insemna sa nu mai vrem lumea. Dar cand vrei lumea, vrei suferinta. Aceasta este iadul. De ce? Pentru ca nimic din lumea aceasta nu este stabil si trece, este nimic. Si cand vrei ceva din ea vrei sa suferi, ca nu poti retine nimic, acessta este iadul: cand doresti lumescul si umanul, cand traiesti numai la nivelul simturilor brutale, animalice. ,,Cand trupului tau ii este bine si se bucura sufletul tau isi asteapta pierirea”
Carmen Cld Danila  
D-voastra puteți face tot ceea ce îndemnați pe altii sa faca?
Marius Ghidel
 Cititi cartile de mai sus, aparute. Nu poti vorbi clar, simplu si pe inteles, decat daca ai vazut, ai fost acolo, si ai trait aceste lucruri. De fapt cine a trecut prin experiente de tip moarte clinica sau de tipul acesta, vine de acolo schimbat total, si are o alta intelegere, diferita si opusa cunoasterii obisnuite. Inteleg ca de multe ori oamenii nu acceptata aceste lucruri, dar nu este nimic, le vor invata singuri. Acum doar aduc marturii, din ce am trait. Dar multi oameni sunt marturisitori. De obicei ei isi expun experienta sau sinteza la care au ajuns. Cititorul, cantareste si alege ce crede el ca intelege si accepta, Asa cum facem cu orice carte a unui scriitor. Oamenii din experienta vorbesc si mai ales traitorii.
Carmen Cld Danila
Domnule Ghidel,credeti ca toti oamenii inteleg ceea ce spuneti?Cred ca depinde de nivelul de conștientizare, de viețile precedente și ceea ce ai invatat din trecut.De exemplu,eu am destin22 si interesată maxim de ridicare spirituală, dar este o munca,continuă cu mine.

Marius Ghidel
Asa este, daca nu inteleg asa, vor intelege prin incercarile vietii, si tot acolo ajung. Intr-adevar conteaza cum: cu durere sau fara durere. Asta este singura diferenta. Daca nu ne ducem benevol spre aceste lucruri, vom fi impinsi cu forta. Nu este nicio problema. Sa vedem ca totul este bun asa cum este, si toti oamenii sunt in Iubire, chiar daca sufera, este un sentiment foarte eliberator. Sa nu vezi rau sau vinovati in lume. Eliberarea este de impartire in bine si rau.

< sus >

 

04-12-2019

IUBEȘTE ORICE AR FI!!

ÎNTREBARE:
Dar cu bolile autoimune pare un paradox. Cumva chiar corpul propriu se autopedepseşte. Cum se face ca miracolul care este corpul uman sa lupte chiar impotriva lui?

RĂSPUNS:
Noi primim foarte multe programe de la înaintașii noștri. Acestea se duc generații mai încolo și ii afectează pe toți. Nu știm ce au făcut. Dar greșelile se fac la nivelul mișcărilor de ansamblu. Dar soluția asta întoarce situațiile: sa iubim orice ar fi. Pentru ca iubirea tine deschisa poarta cerului și vine energie sublimă care ne vindeca pe noi și soarta noastră. Numai asta este soluția! Iubește orice ar fi! Nu te interesează cum sunt oamenii, tu îi iubești asa cum sunt pentru ca toți vin ca mesageri ai Cerului special pentru tine, și toți te învață un singur lucru: sa iubești totul fără așteptări și condiții. Când atingem aceasta iubire totala, atunci începe vindecarea sufletului nostru și apoi a corpului. Dar dacă vindecam doar corpul, atunci boala se muta pe un nivel superior și devine mai grea. Noi nu ne vindecam sufletul, pentru ca ar însemna să iubim oamenii indiferent cum sunt ei si pana la capăt. În momentul în care vom avea aceasta hotărâre clar exprimata și fără întoarcere, atunci începe vindecarea sufletului nostru. Altfel, dacă vindecam corpul, boala se muta mai sus și devine cronica sau mai grea. Trebuie vindecata cauza care este lipsa de dragoste si de dăruire continua, indiferent cum sunt oamenii. Noi, la cea mai mica neplăcere, nu mai iubim și închidem poarta cerului. Și atunci începem sa murim și noi dar și cei dragi, pentru ca nu ii mai alimentam cu energie de sus, și atunci viata trupului nostru și a celor dragi se degradează. Nu bărbatul e de vina, ci el este rău pentru ca înainte femeia nu l-a mai iubit și astfel a închis cerul și nu a mai curs energie prin ea spre el și copii. Deci, când noi nu mai iubim, distrugem totul în jurul nostru și devenim diavoli. De aceea nu ne vindecam, ca nu iubim orice ar fi si asta ne inchide cerul si nu primim ajutor, ca rostul bolii este sa ne duca in Iubire din nou.
IUBESTE ORICE AR FI!

Mulțumiri dnei Ramona Surducan pentru întrebarea care a dus la acest răspuns.

 

05-12-2019

NICIODATA CELALALT NU ESTE DE VINA CU NIMIC, CI CEVA DIN NOI A GENERAT ATACUL DIN AFARA.

Si ce trebuie sa fac? Stai in zeo, nu dori insistent, nu te gandi tot timpul, si vei avea tot ce ai nevoie fara macar sa te straduiesti. Acolo unde apare un eu, voia mea, acolo nu este Dumnezeu si lucruile nu se vor termina bine, si vei suferi. CU CAT OMUL ESTE MAI ATASAT DE PLACERI, CU ATAT ESTE MAI RAU. CEL CARE ARUNCA VINA IN AFARA, ARE DIAVOL. Atacul din exterior vine din noi, a fost intai in noi, si arata atasamentul nostru fata de Savoare si Senzualitate. Acel rau sau durere care ne vine din fata este intai in noi si arata ca satisfactiile simturilor sunt pe primul plan pentru noi: eu mai presus de toate, si numai eu. Si rolul lor este sa ne arate cum suntem in adevar, si sa ne curete sufletul.

CEEA CE NE SUPARA LA CEILALTI ESTE INTAI IN NOI. Ei nu se opresc pana nu lasam noi intai armele jos sau ne desprindem de atractiile simturilor. Intai trebuie sa fiu eu rau, ca celalalat sa ma atace. Ca EL NE LOVESTE CU RAUTATEA DIN NOI. Daca suntem numai Iubire, nu poate sa vina altceva din fata decat Iubire. Totul in oglinda. Dar in cazul relatiei, sau familiei, exista primordialitatea principiului masculin.

CAND ARUNCAM VINA IN AFARA, NU ESTE ADEVARAT CE SPUNEM. Si raul din exterior nu se va opri pana nu oprim noi intai condamnarea oamenilor si renuntam la dependentele de fericirile lumii. Atasamentul de azi reprezinta neimplinirile si suferintele noastre de maine. FARA ATASAMENTUL DE PLACERILE TRUPULUI, NOI NU PUTEM FI NEFERICITI. Rautatea cu care suntem loviti arata ca punem lumea si umanul pe primul plan. Rolul ei este sa ne salveze sufletul si sa ne indrepte spre modestie si simplitate, spre putin, spre divin. Apoi, atata timp cat vom fi atasati de tot ce pretuim noi mai mult din lumea aceasta, nu vom fi lasati in pace, si nu vom fi fericiti niciodata, si vom suferi vesnic. Si aceasta suferinta este iadul de dincolo: acest sentiment de nu este indeajuns si mai vreau, ca mai imi trebuie.

Viclenia intunecatului vine din faptul ca noi ne suparam -spre exmplu la serviciu- si ne ataca cineva acasa. Si noi aruncam vina pe acela. Toate patimile si condamnarile noastre sunt una si pentru ca suntem aceeasi fiinta in fundal, ce ii facem noi cuiva la serviciu, ni se face noua acasa, de oricine si amplificat, ca sa ne trezim. Si ne intrebam, apoi: ce a avut cu mine, ca nu i-am facut nimic?

NICIODATA CELALALT NU ESTE DE VINA CU NIMIC, CI CEVA DIN NOI A GENERAT ATACUL DIN AFARA. Cand ne oprim sa mai aruncam vina pe ceilalti, raul din afara se opreste ca prin farmec. Si vine vindecarea. Vindecarea este de egoism si orgoliu, de trufie si mandrie. Boala si necazurile le taie. Acesta este rolul lor, de purificare a sufletului, si fac lucrul acesta in mod perfect. Deci ceea ce ne loveste din exterior este propria rautate, sau ne arata patimile ce sunt in noi. Oamenii doar ne reflecta. Peste tot este numai Iubire si cand ei ajung in dreptul nostru, iau forma interiorului nostru. Singura problema este intotdeauna la noi. Vindeca-te tu intai si se va vindeca toata lumea ta. Cand invingem bestia din noi, atunci bestia din afara dispare ca un vis.

CE NU NE PLACE LA CELELALT, NU NE PLACE LA NOI. Noi alimentam ingerii cazuti din afara cu rautatile si patimile noastre. Cand te pui pe tine mai presus de toate: adevarul tau, binele si dreptatea ta, ai cazut si ai devenit diavol pe loc. IN LUMEA DE DINCOLO NU RAMAN DECAT MOMENTELE IN CARE I-AM FACUT PE CEILALTI FERCITI SI AM DARUIT DRAGOSTE FARA MOTIV SI ASTEPTARI!

Marius Ghidel - ULTIMUL NIVEL

 

05-12-2019

NU PRIMIM NICIODATA PE CINEVA CU CARE SA NE SIMTIM BINE DACA NOI NU SUNTEM CUM TREBUIE, CI PE CINEVA CARE SA NE DERANJEZE CAT MAI PUTERNIC SI SA NE SCADA ORGOLIUL

ÎNTREBARE:
Daca o femeie este batuta de sot... scoasa din casa noaptea, impreuna cu copiii... sa stea asa... in asteptare... Ati experimentat pe d-voastra ce spuneti... sunteti casatorit, aveti copii?

RĂSPUNS:
Situatia pe care o vedem in fata este neplacuta, dar daca ne uitam in campurile din jurul corpului femeii vedem o alta situatie. O femeie mandra, orgolioasa si cu trufie, va primi intotdeauna un barbat care sa o injoseasca cat mai tare. NU PRIMIM NICIODATA PE CINEVA CU CARE SA NE SIMTIM BINE DACA NOI NU SUNTEM CUM TREBUIE, CI PE CINEVA CARE SA NE DERANJEZE CAT MAI PUTERNIC ȘI SA NE SCADA ORGOLIUL.

Si daca femeia nu se supara cand este umilita, cazna îi va fi ridicata. Altfel NU. De ce? Pentru ca exigenta divina fata de femeie este foarte mare, pentru ca ea naste copii, si de aceea energia ei este dubla. O femeie = 2 barbati. De aceea, daca femeia doar gandeste rau despre sot, si il critica sau invinuieste, cu suportul energiei ei duble ii sparge campurile barbatului si incearca sa-l omoare pe subtil. De aceea barbatul simte asta si devine violent, incearca sa se apere. El are la dispozitie variante: ori o bate, ori bea, ori pleaca la alta, ori se imbolnaveste daca este prea bun si moare.

DIN CAUZA ASTA TOATE RELIGIILE LUMII AU LIMITAT ORGOLIUL FEMEII, SI AU ASIGURAT ASTFEL PERPETUAREA COMUNITATII. Daca ne uitam la campurile femeii orgolioase, agresivitatea ei ataca campurile subtile ale barbatului cu cel mai mic gand acuzator si dupa ce il destabilizeaza ii zice: pai uite cum este, un neispravit. Dar stai putin, ca l-ai atacat intai in gand si apoi el a reactionat. Vorbesti despre reactia lui: dar l-ai atacat tu intai. El a raspuns.
LA INCEPUT, FEMEIA ORGOLIOASA SE VA INDRAGOSTI SI VA ALEGE NEAPARAT UN BARBAT CARE SA O UMILEASCA CAT MAI MULT.

De ce? Pentru ca Dumnezeu se uita numai la sufletul omului si femeia, ca sa poate naste, TREBUIE SA AIBA SUFLETUL CURAT. Deci curat. Femeia trebuie sa inteleaga ca ea este secundara, asa cum este trupul fata de suflet, sau materia fata de spirit. Femeia puternic orgolioasa nu poate naste copii si nu poate sa se casatoreasca. Fug toti barbatii de ea. Barbatul cauta o femeie supusa si feminina, ca nu are ce face cu o femeie barbat in casa. Se bat tot timpul.

Principiul masculin este primordial, este cel care initiaza creatia. Fara El nu exista oameni, si nimic in lumea aceasta. Ar trebui sa fie respectat la maxim, asa cum toate sufletele sus la prag, Il slavesc pe Dumnezeu, cu toata recunostiinta. Dar noi vedem lucurile post factum, dar nu stim realitatea. Ascultati pe cei care au fost in lumea de dincolo in experiente dincolo de moarte, sunt milioane pe pamant, ei stiu cum sunt lucrurile in adevar. Sau care vad in campuri, pot aduce marturie. Acolo, in campuri, se vede orice miscare a noastra. Totul este inscris acolo ca intr-o carte. Femeia orgolioasa ucide viata si se vede asta prin reactia ei agresiva. Si daca este agresiva, nu este in adevar. Adevarul nu are nevoie sa se impuna.

Si nu se cere mult, decat ca femeia sa iubeasca barbatul, si atunci i se va da un barbat care sa o iubeasca. EA VA ALEGE DE LA INCEPUT PE CINEVA ASA CUM ESTE EA. Daca este orgolioasa, sau daca se ataseaza usor, va primi un sot care sa o ingenuncheze, si el va face asta in mod perfect. Dar ii va salva sufletul. Nu barbatul ii face un rau, ci in spatele lui este divinul care o INJOSESTE si o UMILESTE ca sa-i salveze inima, prin barbat.

Daca ea nu va intelege ca problema nu este la celalalt, ci el o ataca cu rautatea din ea, atunci niciun barbat nu va mai putea sa se apropie de ea, si va ramane singura, sau el va fugi la alta, ori va bea, sau se va imbolnavi si va muri. Ori va ramane, dar va cauta sa o nemultumeasca si sa o faca sa sufere continuu. Daca femeia nu il respecta pe barbat, si nu il apreciaza, si nu il iubeste, familia se va destrama. Si apoi NICIUN BARBAT NU VA PUTEA SA STEA CU O FEMEIE ORGOLIOASA. Cei care vad campurile stiu asta, sau cei care au avut experiente de moarte clinica. Ei au smerenie, si ea este prezenta Domnului, si gandirea lor este CU MASURA si CUMINTE, CU RESPECT.

Multumesc dnei Manuela Negoescu pentru intrebare!

< sus >

 

05-12-2019

TOTUL ESTE SUB CONDUCEREA DIVINĂ

ÎNTREBARE:
Lucrez cu mine sa nu judec dar tot ma supar pe unele situatii... cateodata vreau sa plec sa fiu eu cu mine.

RĂSPUNS:
Lasati oamenii si viata in pace, sa fie cum vor ei. V-ati proiectat un model ideal, si acela va face sa suferiti. Nu, IDEALUL ESTE SA LASAM LUCRURILE SA FIE CUM VOR ELE, FARA SA INTERVENIM. ELIBERATI OAMENII, SI NU MAI VRETI NIMIC DE LA EI, SA FIE CUM VRETI DVS. Nu este nevoie. Cand nu mai pretindeti nimic de la nimeni, vine linistea si pacea. ORICE FORMA VA LUA VIATA ESTE BUNA PENTRU ACEL NIVEL DE INTELEGERE. ESTE PERFECT. Nu e nevoie de reactie, nu e nevoie de lupta. Stie Dumnezeu ce avem nevoie. Aveti incredere in El. NUMAI CAND RENUNTATI LA CONTROL SI ASTEPTARI, ATUNCI PORNESTE VIDECAREA VIETII NOASTRE. Vreti ceva de la oameni si de aceea ei vi se opun. Nu mai vreti nimic, si totul va intra in armonie de la sine. Nu este nevoie de noi in nimic.

Lumea este condusa de Dumnezeu, ce griji sa ne mai facem noi? Lasati viata sa ia ce forma vrea ea. In spatele fiecarui om este divinul, stie El ce face. Nu va mai faceti griji. Grijile fac ca oamenii sa vi se opuna, ca sunt voia mea, ca vrei ca ei sa fie intr-un anumit fel. Si asta nu se poate. Fiecare are calea lui. Stie Domnul ce face. Aveti incredere in El. Lasati grijile si incepeti sa va bucurati de viata. Nu va bucurati acum pentru ca va ingrijorati. Nu e nevoie, TOTUL ESTE SUB CONDUCEREA DIVINA, CE GRIJI SA NE MAI FACEM NOI? De abia CAND LASAM LUCRURILE IN PACE, ATUNCI ELE SE ARMONIZEAZA DE LA SINE, FARA NOI, SI SE VINDECA. Nu este nevoie de noi in nimic.

Voia noastra blocheaza vindecarea vietii. Fiti atenta sa nu-i deranjati si lasati-i in pace. Cand eliberati viata din mainile dvs, atunci ea intra in armonie de la sine. Dar DACA VA INGRIJORATI, INGRIJORARILE SUNT OPOZITIA OAMENILOR CARE VA VIN DIN FATA.

FARA INGRIJORARI NU EXISTA DECAT ARMONIA. Noi cu voia noastra, ca vrem ca lucrurile sa fie intr-un anumit fel, distrugem Minunea si nu o lasam sa se intample. Eliberați.

Multumesc dnei Elena Scutariu pentru intrebare.

 

Nicoleta Cires
Mergeam pe strada și ma uitam la oameni. Și îmi ziceam... Cum sa ii iubesc, nici măcar nu îmi plac unii din ei. Unul e gras altul urat altul are o fata de împunge.. STOP! am spus.. nu ii mai judeca, asa sunt ei, exact asa cum sunt accepta-i! Toți au suferit au avut greutăți, probleme și sigur toți s-au născut minunați.. iubește minunea din ei și accepta-i asa cum sunt pentru ca ei sunt eu și eu sunt ei.

Marius Ghidel
Un caz: o dna vorbea de rău țiganii, și într o zi mergea pe strada, și în fata ei era un țigan mare. Nu s a întors sa vadă cine este în spatele lui, dar când dna s a apropiat de el și vroia sa l depășească, el s a întors brusc și a scuipat o în fata. Din ziua aceea nu a mai îndrăznit sa gândească rsu despre țigani, dar și despre nimeni. Ii este frica sa mai judece ca se trezește cu cine știe ce pedeapsa divina. Interesant!
Otilia Popescu
Cum putem găsi aceasta iubire cînd devenim reci din pricina unor divergențe?
Marius Ghidel
Divergenta ne va duce in iubire pana la urma. Ca vom suferi pana NE VOM SATURA! Totul este bun asa cum este si ne duce spre Iubire!
Otilia Popescu
Multumesc!! Totusi, după multe divergențe am ajuns totusi la 38 ani căsnicie si totusi desi avem o vîrstă apropiată cu a Dvs.mereu ne ciondanim din nimicuri cu toate ca ne iubim si ne respectăm.Oare care poate fi cauza, ce ziceți dvs ?
Marius Ghidel
Divergenta este o modalitate de a ne arata Iubirea, daca Iubirea este pusa pe primul plan. Creeaza varietate, si ne face vii. E bine. Nu ne lasa sa dormim. Daca exista, avem nevoie. Uneori avem nevoie de lucruri diferite ca sa ne mentinem spiritul viu, dar si dragostea. Apa care balteste, mirose urat. Numai cea care curge poate fi bauta.
Policiuc Cezarina
Adevărat! Dacă iubirea este reciproca!
Marius Ghidel
Și dacă nu este reciproca, cel care iubește fără așteptări și motiv îl va umple si pe celalalt cu energia ei restauratore.

 

06-12-2019

VIAȚA ȘI MOARTEA SE STABILESC LA CONFLICT

ÎNTREBARE:
Eu am o nelamurire, luarea suplimentelor alimentare (Ca, Mg, Zn etc), indoparea cu vit C in perioadele reci, inseamna ca toate sunt in zadar? Vitalitatea corpului si sanatatea noastra vin din noi si din cum suntem noi plini sau goi, deci ele -suplimentele- sunt doar... marketing?

RĂSPUNS:
Da, vitalitatea vine din daruire si predare de sine, ca tine poarta cerului deschisa si vine energie divina care ne tine in viata. DACA NOI AVEM IUBIRE SI DARUIRE, SISTEMUL IMUNITAR ESTE PUTERNIC si in corp este armonie si buna intelegere, la fel si in afara, ca noi vedem in afara ce este in noi, si de aceea nu mai puteam avea stres. Ca daca suntem numai iubire, asa va veni si din fata, ca vine ceea ce suntem noi. Noi ne blocam imunitatea prin condamnari invinuriri, acuzatii, reprosuri, judecati si prin INTERES PROPRIU PUS PE PRIMUL PLAN, CARE INCHIDE CERUL SI NU MAI PRIMIM ENERGIE VITALA SI INCEPE SA NE MOARA SUFLETUL, si apoi trupul se imbolnaveste si il urmeaza ca o umbra. La nivelul miscarilor mari cadem, acolo unde ele se transforma in obiceiuri si patrund in profunzime si trec apoi in necazuri si boli, CA SA FIM OPRITI. Nu conteza ce boala primim, conteza sa fim infranti cu inima si imblânzititi.

Deci BOALA ESTE ORGOLIUL, EGOISMUL, TRUFIA SI MANDRIA NOASTRA, care aduc apoi fortele cerului in situatia sa ne micsoreze cu forta, prin suferinta. NEPLACEREA SAU BOALA SUNT METODE DIVINE DE INGENUNCHERE A ORGOLIULUI SI A VOII NOASTRE PUSE MAI PRESUS DE TOATE, A RAUTATII NOASTRE: eu si numai eu. Ne imbolnavim de rautate si egoism. Noi daca tot timpul ne-am lasa in mana Domnului, nu poate sa vina nimic de la divin care sa ne scada cu forta. Fericirile simturilor peste nevoie ne iau viata si cheama necazurile si bolile ca sa ne desprinda de atasamente. Boala vine cand iei prea mult pentru tine si dai prea putin. Boala opreste egoismul nostru si ne curata sufletul.

Si singura actiune pe corp pe care o putem face si sa influentam sufletul este abtinerea, infranarea, auto limitarea pe toate directiile de atasament de lume si uman. Deci VIATA SI MOARTEA SE STABILESC LA CONFLICT, si in momentul cand un comportament agresiv sau o placere le repetam pana devin obisnuinta, patima, atunci porneste boala ca sa ne opreasca. Pentru ca atasamentul ne face violenti si atacam oamenii si universul si asta nu ni se permite. Deci tot ce spune religia si biserica este corect. Lucrurile sunt bine asezate, cu posturi si indemnul de lepadare de sine. CEEA CE REZISTA IN TIMP SI ESTE VERIFICAT MII DE ANI, ESTE ADEVARAT! Si chiar daca medicina scapa corpul de durere, noi trebuie sa ne schimbam in interior conceptia de viata, ca daca nu facem asta, urcam pe un nivel superior si primim boli si mai grave. Boala arata prea putina smerenie si prea mult eu mai presus de toate, prea multa indreptatire de sine, atasament de placerile vietii. Boala te micsoreaza si te ingenuncheaza in fata lui Dumnezeu si astfel iti vindeca sufletul.

BOALA SE REFERA LA SUFLET, LA PREA MULT EU SI PREA PUTIN DUMNEZEU, LA RAUTATEA NOASTRA, LA ORGOLIUL NOSTRU, IAR TRUPUL DOAR SEMNALIZEAZA CA IUBIM SI DARUIM PREA PUTIN. De aceea, daruirea de sine continua, gratuita si fara asteptari plus restrangerea corpului tot timpul TIN POARTA CERULUI DESCHISA SI NE INCARCA CU ENERGIA VIETII SI INTARESTE SISTEMUL IMUNITAR. Apoi, predarea de sine ne tine goi de eu si atunci vine Minunea la noi si ne face viata frumoasa. Numai prezenta Lui ne vindeca duhul, dupa care corpul il urmeaza ca o umbra. Ca noi, fara El, murim pe loc. Medicina se refera post factum, la consecinta si nu la cauza, inca din stadiul de preventie, dar cand esti intr-o situatie critica, ea ajuta corpul, dar daca nu ne schimbam si in interior conceptia de viata si prioritatile, adica ce consideram noi ca țeluri in viata, ce punem pe primul plan, atunci vindecam corpul dar nu sufletul. Atunci vom urca pe un nivel superior de presiune a cerului si vom primi neplaceri sau boli si mai mari sau mai lungi ca durata si durere. Pentru ca sufletul nu a fost purificat, rautatea si orgoliul nu au fost inlaturate.

SCOPUL BOLII SAU AL NECAZULUI ERA CURATAREA SUFLETULUI. BOALA SE REFERA LA SUFLET, NU LA CORP. Trupul doar semnalizeaza ca ni s-a imbolnavit sufletul. Si daca duhul pleaca, corpul il urmeaza ca o umbra, ceea ce arata de cine trebuia sa ne ocupam noi, ca sa nu ajungem la suferinta fizica. De aceea ne reparam un organ, si apoi ne trezim cu o boala si mai grea, si tot asa. Daca vindecam corpul, si nu vindecam sufletul, vom muri. BOALA ARATA UN ORGOLIU PREA MARE. Si se vindeca numai prin daruire de sine gratuita si prin restrangerea corpului pe toate directiile de atasament. Dar cand apare o problema de sanatate, nu mai ai timp sa daruiesti, si atunci medicina ajuta corpul dar imediat dupa vindecarea lui, TREBUIE DESPRINS SUFLETUL DE TOATE PATIMILE SALE. Asta nu facem noi si, de aceea, dupa o boala vine o alta si mai grea.

Astfel vei urca pe un nivel superior de presiune a fortelor cerului, ceea ce inseamna necazuri sau suferinte si mai mari, boli de lunga durata. Cand apare o boala grea, asta iti arata ca ai patimi, atasamente de viata, rautate, ura. Noi gresim la nivelul miscarilor de ansamblu, ACOLO UNDE CONTEAZA CEEA CE PUI TU PE PRIMUL PLAN. Ce scopuri iti faci in viata. Din țelul pe care il alegi cazi. DACA ALEGI LUMEA SAU UMANUL, ALEGI DUREREA.

Deci SUFERINTELE CARE NE VIN DIN FATA SUNT ATASAMENTELE NOASTRE DE PLACERE, SAVOARE SI SENZUALITATE. Boala opreste patimile. Fara patimi si rautate nu te poti imbolnavi, in afara de programele primite de la cei dinainte, inscrise in tine sau de cazurile directe care sunt putine.

DACA PUI ORICE DIN LUMEA ACEASTA PE PRIMUL PLAN, VEI SUFERI NEAPARAT SI VEI FI DESPRINS CU FORTA SI ADUS LA DUMNEZEU. Mecanismul este automat, nicio grija. Indiferent de revolta sau ignoranta noastra. Daca punem lacomia de viata, infatisarea, aspectul, forma, savoarea sau senzualitatea, bogatia, bunastarea, comoditatea si stabilitatea vietii pe primul plan, Dumnezeu nefiind pe niciun plan pentru noi, BOALA VINE CA SA LE PIERDEM PE TOATE, pentru ca astea ne lipesc sufletul de materie si ne iau viata. PLACERILE PESTE NEVOIE SUNT DURERE si ne iau din energia vitala si asa pierdem sanatate si viitor.

Daca aperi placerea si fericirile simturilor, ai devenit deja diavol, pentru ca aperi forma, materia, trupul, ceea ce este intotdeauna secundar. Si in modul acesta ataci sufletul si vrei sa-l omori.

VINDECAM TRUPUL, DAR NU AM REZOLVAT CAUZA CARE ESTE MOARTEA SUFLETULUI, DE PREA MULTA INDREPTATIRE DE SINE, ORGOLIU, MANDRIE SI TRUFIE, DE COMODITATE, SATISFACTII ALE SIMTURILOR, DE RAUTATE PESTE PUTINTA. Lumea moare de rautate, si egoism imens: eu mai presus de toate, binele meu, satisfactiile mele, adevarul meu, dreptatea mea.

TOATE ASTEA NE UCID IN MOD PERFECT!
IN MOD PERFECT!

CEEA CE NOI CONSIDERAM CA AR FI VIATA: O CONTINUA ADAUGARE DE PLACERI PENTRU SIMTURILE NOASTRE, DE FAPT NE IA VIATA.
NE IA VIATA!
Tot ce ne place noua mai mult, ne omoara! Exact ceea ce ne place ar trebui sa scoatem, sa renuntam, sa nu vrem...
Lacomia de placere ne ucide sufletul.

Deci, daca avem iubire orice ar fi, atunci sistemul imunitar este puternic si vom fi sanatosi si vom avea o viata frumoasa! Noua ne lipseste acest ORICE AR FI SI CONTINUITATEA DARUIRII! Si daca noi nu gandim frumos despre toate, atunci cum sa fim fericiti si cum sa fim sanatosi? Critica, acuzatia si reprosul, sau invinuirea si contrazicerea, condamnarea si judecata, rautatea ori supararea si mania, furia si ura sunt indiabolizare si suferinta. Sunt boala si necazul de maine.
INDIABOLIZARE!
Cum suntem noi in adanc, asa este si viata noastra. Ne vine din fata ceea ce daruim. Daca pui flori si pomi cu roade in gradina, asa vei avea. Ai ceea ce esti, primesti ce dai.
CE MERITI!

Multumim pentru intrebare dnei Maxim Iacos Bianca!

< sus >

 

07-12-2019

NUMAI RESTRÂNGEREA CONTINUĂ DE SINE DESCHIDE CERUL ȘI ÎȚI ADUCE TOT CE VISEZI FĂRĂ MĂCAR SĂ VREI ȘI FĂRĂ SĂ TE STRĂDUIEȘTI!

ÎNTREBARE:
Dar despre alimentație ce ne puteți spune, știu ca trebuie sa fie cât mai sanatoasa, dacă se poate din curtea și gradina ta. Consumul de carne sa fie cât mai rar și nu de oricare, poate ne puteți dezvolta puțin. Care ar trebui sa fie alimentația ca să hrănim sanatos și corpul fizic? Va mulțumesc! Aici ma gândesc și la copiii noștri.

RĂSPUNS:
Nu corpul fizic trebuie alimentat intai, ci sufletul. Mancarea are doar un rol simplu, necesar si suficient de MĂTURĂ. Cat mai bruta și apropiata de natura sa fie mancarea. PUTINA, CAT MAI PUTINA, VARIATA ȘI DE CALITATE. Gândiți-va ca un covrig din oraș are 300 de calorii. Ca sa ardem 300 de calorii trebuie sa mergem parca 8 km. Asta înseamnă că noi mâncăm mai mult decât ne trebuie, mancam ca sa murim mai repede. MANCAREA MULTA SI RAFINATA, SAVUROASA, INSEAMNA EU MAI PRESUS DE TOATE. Adica moarte. In codul samurailor Bushido, ei nu aveau voie sa manance mult si savuros, pentru ca se lipeau de lumesc si uman, si atunci erau omorati in duel. Adica chemau singuri fortele cerului sa-i omoare. Si asta facem fiecare din noi acum.

CAND VREI PLACERE MAI MULT DECAT TREBUIE VREI DE FAPT DURERE SI SUFERINTA. Cata placere, atata durere. Noi trebuie sa daruim mult, ca sa avem energie suficienta din care sa pierdem pe satisfactii. Deci puțin, apropiat de natura, bruta și de calitate, și variata, și carne. ECHILIBRU SI MASURA IN TOATE. Apoi EFORTUL TREBUIE SA FIE MAI MARE DECÂT CALORIILE. Sa ardem mai mult decât consumam. Apoi SA MÂNCĂM UNEORI, RAREORI SAU CÂTEODATĂ, CÂND NE AMINTIM - cu mult timp înainte nu mâncam regulat, în fiecare zi, ci când se întâmpla să găsim ceva. GARANTIA SANATATII ESTE SA MANANCI PUTIN SI CAT MAI APROPIAT DE NATURA, SI VARIAT SI DE CALITATE. Noi nu cu mancare ne hranim, ea este doar matura, ci cu toata dragostea lui Dumnezeu. Infranarea deschide cerul, mancarea este doar ocazia care prin abtinere deschide poarta cerului ca sa vina energia vitala. Noi cu ea traim. Ne hranim cu Lumina sfanta de fapt.

Mâncarea trebuie sa fie bruta, cât mai naturala pentru ca rolul ei este de mătură, de curatare a rezidurilor care rezulta din metabolism, organismul isi produce singur ce are nevoie dar are nevoie de foarte putin. El face fata minunat la putin dar nu se descurca cu mult, nu stie ce sa faca si atunci depune. NOI NE HRĂNIM CU ENERGIA DIVINA CARE NE VINE LA ABȚINERE SI ÎNFRÂNARE, CAND MANCAM PUTIN SAU DARUIM. CÂND TU POȚI SA MĂNÂNCI MULT ȘI NU O FACI, ATUNCI ENERGIA CARE S-AR FI PIERDUT PE SATISFACȚIILE SIMȚURILOR SE ÎNTOARCE ȘI DESCHIDE CERUL ȘI PRIMIM VIATA. Intelegi? Aceea ne hrănește de fapt. El cand merge spre mai mult bine pentru sine, el de fapt moare, pentru ca acest mai mult ii taie legatura cu cerul, il lipseste de materie si incepe sa ii moara sufletul.

Noi trăim cu tot cuvântul lui Dumnezeu. MÂNCAREA ESTE DOAR OCAZIA DE LIMITARE A TRUPULUI, ESTE FORTA DE ABTINERE SI INFRANARE CARE NU SE MAI IROSEȘTE PE PLĂCERI ȘI ACEASTA RESTRÂNGERE DESCHIDE CERUL. Cand nu ne facem placerile, patimile, atunci primim viata. Dar cand ni le facem, murim mai repede. Societatea de consum este o Metoda a Bestiei, de extinctie in masa. Ii da omului exact ceea ce ii place si ceea ce doreste si il omoara mai repede si singur vrea asta.

SINGUR ISI DORESTE SA MOARA, DECAT SA NU ISI MAI FACA BUCURIILE SIMTURILOR. Ca el considera viata ca o continua adaugare de bucurii la trupul lui, dar asta este moartea.
Deci foamea nedusa pana la capat si infranata, este ocazia prin care deschidem cerul și primim energia vitala, când ne limitam, mâncăm puțin, și nu mâncăm pana la capăt, atunci primim viata. Deci MANCAREA ESTE MATURA, DAR NE HRANIM CU ENERGIE DE LA IZVORUL VIETII. Aceeași funcție o are toată lumea aceasta. CÂND REFUZI PLACEREA, TE INCARCI CU VIATA.

Cand doresti fericile simturilor, pierzi viata, pentru ca iti mananca din suflet si cand el moare, trupul il urmeaza ca o umbra si nu zice nimic, dar nimic, tace total. Ceea ce inseamna ca noi suntem aici ca suflet si corpul este doar o haina, cam 0,5-3%. Deci nimic. Si noi facem totul in viata pentru partea cea mai mica. Nu e o nebunie? Sufletul inseamna orice actiune gratuita in folosul celorlati, nu pentru noi, si noi NU VREM ASTA. Cand facem totul pentru noi, murim, pentru ca a aduna, iti ia din energie, nu iti da. Pierzi viata, sanatate si viitor. De ce sa vrei asta mereu? De ce pierzi viata cand aduni? Se intareste egoul si te atasezi apoi de ce pretuiesti tu mai mult si asa chemi fortele cerului sa te desprinda, si o vor face cu forta. Cand eul se ridica, dai nastere unui adversar in mod automat. Deci CAND VREI MAI MULTA SAVOARE PENTRU EU, DE FAPT PIERZI VIATA.

Placerile mananca din sufletul tau. Lumea nu ii da nimic duhului nostru. NIMIC! Noi castigam energie vitala numai and ne sacrificam, ne jertfim, slujim, servim sau ne supunem, cand gandim incurajator si vrem tot binele celorlalti. JERTFA DE SINE SI DARUIREA DESCHID CERUL.

DAR OAMENII FUG EXACT DE CEEA CE I-AR INSANATOSI SAU LE-AR DA VIATA SI VIITOR, FERICIRE SI BUCURII. CAND VOR BUCURIILE SIMTURILOR, EI VOR DURERE. Pentru ca nimic din lumea aceasta nu dureaza, apoi se leaga de ceea ce au, si lupta, si se apara si isi pierd linistea, si asa devin diavoli. Foarte simplu. Tu te bucuri de energia din tine. Si o irosesti pe nimic. Deci NE HRANIM CU VIATA NUMAI CAND DARUIM GRATUIT SI FARA ASTEPATARI. CAND DAI ENERGIE, CASTIGI ENERGIE. Daca nu dai, mori.

Cand te indepartezi de lumesc si uman, si nu le vrei, atunci vei trai altfel lumea si fericirile ei, iti vor lua viata mai repede, pentru ca ea se hraneste cu atentia ta. Si chiar daca traiesti ca trup, dar ti-a murit sufletul, la ce folos, ca in lumea de dincolo nu vei urca mai sus. ATATA TIMP CAT O DORESTI, ATATA TIMP VA MANCA DIN TINE VIATA. Satisfactiile ei îți iau viata, pentru CA NIMIC DIN LUMEA ACEASTA NU II DA CEVA SUFLETULUI NOSTRU, CI DOAR ÎI IA. Tu te bucuri nu de ciocolata, ci ea este ocazia care iti ia din tine o porție de viata. Noi ne naștem cu o cantitate de viata fixa, sa zicem 140 de ani și, cu fiecare plăcere sau fericire a trupului, noi pierdem viata. De ce sa vrem sa murim mai repede?

Deci NOI PRIMIM VIATA CÂND NE ABȚINEM DE LA MAI MULTE PLACERI. Ea nu se mai irosește și abținerea are puterea sa deschidă poarta cerului si sa ne dea viata in continuare, vitalitate, sănătate, si viitor, ceea ce intareste sitemul imunitar. NOI SUNTEM IMPINSI SPRE MAI MULT, DAR MURIM, SI NE DORIM EXACT CEEA CE NE OMOARA MAI REPEDE. Nu este o prostie asta? Si apoi, daca le spui. se supara si reactioneaza violent: dar eu cand ma mai bucur? Cine? 0,5%? CU CAT TE BUCURI MAI PUTIN CU SIMTURILE, CU ATAT MAI MULTA VIATA PRIMESTI, PENTRU CA FACI ECONOMIE DE VIATA. Satisfactiile te omoara mai repede. De ce sa vrei sa mori mai repede? NUMAI RESTRANGEREA, AUTOLIMITAREA, ABTINEREA, RETRAGEREA, PUTINUL, ITI DAU VIATA. Savoarea si fericirle simturilor te omoara.
NUMAI RESTRANGEREA CONTINUA DE SINE DESCHIDE CERUL SI ITI ADUCE TOT CE VISEZI, FARA MACAR SA VREI SI FARA SA TE STRADUIESTI! Modestia, simplitatea, cumintenia, smerenia sunt puteri imense ale cerului, pe care nu le vrea mai nimeni.

Dar si dorintele de mai mult si mai bine te omoara. Bunastarea peste nevoie, stabilitatea, comoditatea, siguranta vietii sunt griji, adica indiabolizare, adica moarte. Omul cand le pierde este in stare sa omoare. Deci devine diavol. Cu cat ai mai mult, cu atat mai mult vei pierde daca nu daruiesti din ceea ce ai in plus. Posesiile sunt eu mai presus de toate, adica diavol, adica moartea sufletului. De ce vrei sa-l omori?
NOI NU SUNTEM INTERESAȚI SA STRÂNGEM MAI MULT DECÂT AVEM NEVOIE, CI MAI PUȚIN. Și la fel, DARUIREA GRATUITA DE ENERGIE, EFORT ȘI GRIJA SAU ATENȚIE, DESCHIDE CERUL. Dar când luam mai mult, se închide. Noi gândim mereu pe dos, pentru ca gândim cu un ego care nu exista, si se opune iubirii, ființei noastre comune si lui Dumnezeu. Deci CÂND NOI VREM CEVA MAI MULT PENTRU EU, ACCELERAM PROCESELE ENTROPICE DE AUTODISTRUGERE, PENTRU CA NU SUNTEM UN EU IZOLAT CI O FIINȚĂ DIVINA COMUNA. La nivelul sufletului nu suntem eu, suntem NOI.

NUMAI CAND DAI MAI MULT DECAT IEI, TRĂIEȘTI ȘI EȘTI SĂNĂTOS. Dar dacă ești egoist, mori, pentru ca te opui divinului care sunt ceilalți. De aceea, CÂND FACI TOTUL PENTRU EI, ȚIE ÎȚI FACI CEL MAI MARE BINE. Nu pentru eu. LIMITAREA EULUI SI A BINELUI PROPRIU, ESTE FERICIREA, SĂNĂTATEA ȘI TOT CE VISEZI. Pentru ca atunci când el se retrage, înaintează Dumnezeu. Cum spunea parintele Gherman de la Muntele Athos: ce faceti aici, parinte, toata ziua? NOI AICI SUNTEM MEREU ATENTI SA NU VREM MAI MULT!

Multumim pentru intrebare dnei Maxim Iacos Bianca

 

Nicole Nicole
Dumnezeu a evoluat o data cu omenirea? El este în continua schimbare?

Marius Ghidel

Nu, El cunoaste toate etapele de evolutie ale universului pana la sfarsitul lumii acesteia. Am descris in prima carte cum s-a intamplat, in Shangri-La. Deci toate mutarile posibile si cele alese sunt cunoscute, adica in spatiul Lui toate alegerile au fost deja facute. Pe acest principiu se bazeaza premonitia. Adica cei care au aceste capacitati, se ridica in conul temporal si vad ce urmeaza sa se intample. Deci la El, toate variantele alese sunt deja cunoscute.
Nicole Nicole
Mulțumesc! Atunci autocunoasterea de care are El nevoie prin noi nu îl influențează cu nimic, nu îl face sa își cunoască propria esență și astfel sa evolueze ori creația lui sa o îmbunătățească acumulând experienta cu omenirea actuala? Mulțumesc!
Marius Ghidel
El este sufletul nostru. Joaca 2 roluri, si cel al unui nestiutor ce suntem si cel al A toate Vazatorul, Creatorul universului. Dar mintea noastra este liniara, si nu poate cuprinde aceasta intelegere. Ea deriveaza logic una din alta, dar nu poate concepe ca toate exista concomitent. Limita in noi, Dar daca mintea ne cade sau ne retragem atentia de pe lumea aceasta, ea dispare CA UN FUM! Ceea ce arata ca este visul Lui. Si El suntem noi, o aceeasi fiinta comuna. In fundal suntem spatiu. Nici asta nu putem concepe. Acum esti un eu, si daca cade mintea, treci de fluviul de ganduri si devii SPATIU NEMARGINIT. Nu putem concepe ca ce este mic, un punct in infinit, este chiar infinitul. Schimbarile pornesc cand depasim lumea aceasta. Dar de ce nu o depasim? Pentru ca ar insemana sa acceptam tot ce vine din afara ca venind de le El. Neacceptarea noastra este egoul. Atata timp cat noi vom avea un ego si nu pornim renunarea la voia noastra, noi nu-L vom cunoaste pe Dumnezeu din noi.

< sus >

 

08-12-2019

Si el imi zice: UITA-TE LA EI, TOATA ACEASTA LUME, MERGE INTR-O DIRECTIE TOTAL OPUSA SCOPULUI PENTRU CARE AU FOST EI TRIMISI PE PAMANT! Deci TOTAL OPUSA!

ÎNTREBARE:

De ceva vreme un gand, o intrebare vine ori de care ori incep sa citesc, sa vizionez sau doar sa ma gandesc la esenta, rostul si scopul nostru in existenta.
Suntem suflete, suntem desprinse din El si cu toate acestea trebuie sa evoluam. Ce din toata povestea imi scapa? (Imi pare ca suna arogant din partea mea punand aceasta intrebare si imi cer iertare.)
Daca am fost facuti dupa chipul si asemanarea Lui, daca suntem parte din El, de ce suntem intr-un continu proces de evolutie? De ce am fost creati? Si cu toate cate am scris, parca tot nu am reusit sa cuprind neintelegerea mea. Undeva la povestea cu Adam si Eva ceva imi scapa, omit o intelegere, se poate sa nu fiu pregatita sa inteleg desi imi doresc.

RĂSPUNS:

Am cazut atunci la Facere, atrasi si fascinati de ce vedeam. Si credeam ca nu vom pierde legatura cu Tatal ceresc. Caderea este de fapt indentificarea cu corpul, cu eul, cu lumea. Dezidentificarea este drumul inapoi. Caderea s-a facut prin discriminare, prin impartirea in bine si rau si desprinderea se realizeaza prin alaturarea variantelor diferite si sa nu tii cu niciuna. Astfel, ne-am luat un eu si a pornit suferinta. Si am cochetat cu aceasta indrazneala, dar ne-am prins de lume si am uitat de Creator, pentru ca eul este identificare cu lumea. Cand am vrut sa ne intoarcem, nu mai puteam, pentru ca trebuia sa lasam lumea care ne fascina. Si am ales lumea, si l-am lasat pe Creator.

Nu am putut sa lasam atractia lumii. Acesta este sensul. Acum suntem cazuti si, daca putem sa ne desprindem de lumea aceasta de părere, atunci vom face drumul inapoi si ne vom aminti cine suntem noi cu adevarat. Nu este o evolutie spre mai mult, ci invers: spre mai putina atentie pe exterior, este desprindere, nu adaugare, este imputinare, restrangere de sine. Dar cine vrea sa se restranga? Asa s-a cazut si acesta este drumul de intoarcere. Dar obstacolele sunt imense. Noi trebuie sa depasim chemarile simturilor si a fericirilor exterioare si sa le lasam pentru Dumnezeu. Dar vrem? Dar putem noi sa lasam placerile, pentru a ne intoarce inapoi, in firea noastra dumnezeiasca? Putem sa lasam patimile? Fiecare patima pe care o lasi este un pas spre divin.

Toate explicatiile care nu reprezinta o raportare la Dumnezeu te indeparteaza de El, si iti omoara sufletul.

Ar trebui SA NU VREM MAI MULT, SA NU VREM UMANUL SI LUMESCUL. Dar putem? Domnul Iisus a spus: Cine va cauta viata, o va pierde, dar cine O VA LASA PENTRU MINE, O VA CASTIGA! Cine vrea sa-si lase dorinta de mai mult bine pentru sine, cine renunta la adevarul sau la dreptatea sa, la placeri si patimi?

Cine vrea asta? DOAR ACELA IL IUBESTE PE DUMNEZEU CU ADEVARAT. Acesta este drumul inapoi: prin infranare, restrangere, abtinere, autolimitare continua.

Omul lui Dumenzeu este retras, cuminte, modest si simplu, si nu vrea mai mult, nu vrea sa deranjeze pe nimeni, face loc, da intaietate, nu insista, nu forteaza, nu vrea nimic mai mult pentru sine, doar elibereaza, nu vrea sa fie primul, ci ultimul, mai mult da decat ia, se sacrifica pentru ceilalti si se supune tuturor, nu se supara cand pierde ceva si multumeste intotdeauna Domnului pentru toate, fie bune, fie rele. Dar cine vrea sa fie asa? Cine?

Singura boala a omenirii este Lacomia de viata. Acela Il iubeste pe Dumnezeu care se lasa pe sine pentru a depasi lumea aceasta. Constatam ca suntem cazuti, dar de ce nu vrem sa facem drumul inapoi? Solutia nu este in mai mult bine pentru sine, ci in mai putin, acolo este Dumnezeu, jos de tot, in vale, unde se strang apele. CINE VREA SA MEARGA SPRE MAI PUTIN, SPRE DUMNEZEU?

Oamenii vor mai mult, pentru ca vor cu un eu care este vesnic nemultumit pentru ca nimic nu ii ajunge si mereu ii mai trebuie. NUMAI CAND RENUNTI LA MAI MULT BINELE TAU, ATUNCI TE INDREPTI SPRE DUMNEZEU, pentru ca te dezidentifici si, disparand eul, dispare adversarul si suferinta. De ce nu vrea asta mereu? Acolo unde este un eu mai presus de toate, va fi si durere.

ACEASTA ESTE APOCALIPSA: DORINTA DE MAI MULT SI MAI BINE PENTRU SINE. Asa se intareste egoul si ne moare sufletul. Cand trupului tau ii este bine si se bucura, sufletul tau isi asteapta pieirea, spunea Sf Ioan Gura de Aur. Asa moare egoul, restrangandu-te, prin abtinere si infranare te indrepti spre Dumnezeu, mergand spre putin, fiind atent ca NICIODATA SA NU VREI MAI MULT decat iti trebuie. E suficient cat ai, multumeste-te cu ce ai, si Domnul va fi cu tine. Ce iti mai trebuie mai mult? Dar cand ai mai mult decat ai nevoie, El pleaca de la tine si porneste suferinta. Dar cine Il vrea pe Dumnezeu?

Nu ca suntem numai cazuti, suntem si IMPOTRIVA DOMNULUI. Vrem mai mult si El nu este acolo. Adica fugim de El, facem tot posibilul ca sa ne aparam comoditatile si patimile. Cand vrei lumea, te indepartezi de El continuu. Oamenii NU IL VOR, pentru ca ei sunt atasati de trup si de fericirile simturilor. Ei cred ca sunt trupul, cand de fapt vin din alta lume si sunt parte din divin. NU AU NICIO TREABA CU LUMEA ACEASTA. NICIO TREABA, intelegi? Sunt straini de aceasta lume, ei vin de foarte sus. Ar trebui sa traiasca pe pamant ca o fiinta divina ce sunt.

Omul concepe viata ca o continua adaugare de placeri la trupul sau. Dar asta nu este viata. Este moartea vietii. Noi am lasat vesnicia noastra ca, venind aici, sa daruim si mai multa Iubire si astfel sa ne apropriem de Creator, si sa ne rupem de tenebrele materiei. Numai prin Iubire si daruire de sine, prin sacrificiu de sine, ne vom dezlipi de lumea aceasta. Am venit ca sa ne desprindem si sa facem drumul inapoi pentru a afla cine suntem noi cu adevarat.

Cand am venit in viata, am povestit in prima carte, in Shangri La, ingerul m-a dus, inainte de a ma naste, la un pod, pe care oamenii mergeau, zgribuliti, la treburile lor. Si el imi zice: UITA-TE LA EI, TOATA ACEASTA LUME MERGE INTR-O DIRECTIE TOTAL OPUSA SCOPULUI PENTRU CARE AU FOST EI TRIMISI PE PAMANT!
Deci TOTAL OPUSA!

Acum este declansat un proces de extinctie in masa, care se face exact prin ceea ce oamenilor le place. Adica MOR DE PLACERE. Ei nu Il vor pe Dumnezeu, ei vor fericirle lumii acesteia. Calea spre divin este ingusta, si putini vor merge pe ea, pentru ca ESTE IMPOTRIVIRE LA PLACERE. Si mai nimeni nu vrea asta. Numai asa ne putem desprinde de eu, de uman, de trup si satisfactiile simturilor, de lumea aceasta: prin restrangere continua ne indreptam spre Dumnezeu! Aceasta este calea pe care oamenii o resping. De aceea ei nu il vor pe Domnul si Nu Il iubesc, pentru ca ar inseamna sa-si piarda placerile si patimile! Cand omul vrea mai multa placere, NU Il vrea pe Dumnezeu. CAND PUI ORICE DIN LUMEA ACEASTA MAI PRESUS DECAT EL, AI INCEPUT SA MORI! Pentru ca fericirile exterioare iti iau viata.

Omul doreste exact ceea ce poate sa-i faca cel mai mare rau posibil. Puteti vedea pe strada oameni care par normali dar au sufletul mort. Cel care vrea fericirile simturilor si patimile, si are tot ce vrea, si nu daruieste deloc, poți ști dinainte ca sufletul lui i-a murit si, in lumea de dincolo nu se va putea ridica mai sus, pentru ca nu are cum. Nu a daruit iubire, nu a sacrificat ceea ce el pretuia mai mult, nu s-a infrant pe sine, nu s-a infranat, Iubirea este sacrificiul de sine. Cum, cu ce sa urce? Ca nu s-a jertfit niciun pic! Niciun pic! De aceea, putem vedea oameni pe strada care au de toate, dar NU MAI AU SUFLET!
Ei sunt de fapt morti.

OMUL CARE ESTE RAU INTENTIONAT, EGOIST, MANDRU SI ORGOLIOS, CARE REACTIONEAZA IMEDIAT, SE SUPARA USOR, ARE PATIMI, LUPTA SI SE APARA, CARE URMARESTE NUMAI INTERESUL PERSONAL, BINELE SAU, ADEVARUL SAU SI DREPTATEA SA, PLACEREA SA, ACELA NU MAI ARE SUFLET. Si poate stii singur, dinainte, unde va ajunge. Lumea este ucisa acum exact prin ceea ce ei ii place cel mai mult: prin belsug, satisfactii, bunastare, stabilitate, comoditate, siguranta vietii, placeri. Toate acestea ne iau viata. Cum ne iau viata? Prin atentie si grija, prin frica de a pierde, ne ataseaza, si asa devenim violenti, adica diavoli.

Sensul vietii este depasirea acestei lumi, adica in mijlocul celor mai mari atractii, tu sa le refuzi, si sprijindu-te de ele, prin refuz, te inalti la Cer.

Ai venit aici pentru dincolo, nu ca sa castigi ceva din lumea aceasta. Ea doar curge si de aceea nu poti fixa si retine nimic, totul se destrama continuu inaintea ta, lumea este desertaciune. Nu o poti pretui. Dar desprinderea de ea este cea mai mare eliberare si fericire posibila. NU POSESIA EI, CI A NU O DORI, A NU O VREA, TE DUCE LA DUMNEZEU. Dar cine Il vrea pe Domnul?

Multumim dnei Carmen Cojan pentru întrebarea pusă.

 

08-12-2019

Omul lui Dumenzeu este retras, cuminte, modest si simplu si nu vrea mai mult, nu vrea sa deranjeze pe nimeni, face loc, da intaietate, nu insista, nu forteaza, nu vrea nimic mai mult pentru sine, doar elibereaza, nu vrea sa fie primul, ci ultimul, mai mult da decat ia, se sacrifica pentru ceilalti si se supune tuturor, nu se supara cand pierde ceva si multumeste intotdeauna Domnului pentru toate, fie bune, fie rele. Dar cine vrea sa fie asa? Cine?

Marius Ghidel - SECRETUL MULTUMIRII

 

08-12-2019

FIINTA DIVINA DIN NOI NU VEDE NICIUN RAU SAU VINOVATI IN LUME.

Intrebare: Sa ne iubim vrasmasii ?? Pai cum sa facem ?
Prin mila...sa ne fie mila de sufletul celui rau ca asa de mult si-ar dori si el saracu sa aiba iubire de Dumnezeu iar prin rugaciunea noastra sincera, acel rau poate pleca iar sufletul castiga lumina, iubirea si cel rau va deveni bun prin dragostea noastra pentru oameni?

Raspuns: Vrajmasul este trimis de sus ca sa ne scada patima. El este un Medic al cerului. Patima din noi trebuie oprita si dispare vrajmasul. Patima din noi este vrajmasul care vine spre noi din afara. Nu trebuie luptat cu el, ca rostul lui este sa ne desprinda de pacate. Adica avem o patima de un anumit fel, si ne ataca oamenii. Ei ne ataca ca sa ne desprinda, sa ne opreasca sa mai gresim. Ei ne ataca cu puterea patimii noastre. Pai avem nevoie. Problema este intotdeauna la noi si niciodata la ceilalti. Ei ne ataca cu rautatea din noi. Si de unde vine rautatea noastra? Ne atasam de placeri si daca cineva vine si ne opreste sa le mai avem, devenim violenti, luptam si ne aparam. Apoi acea violenta interioara ne va veni din fata prin oamenii care ne vor umili.

NU SUNT VRAJMASI, SUNT DARURI MINUNATE ALE CERULUI. ROLUL LOR ESTE SA NE MICSOREZE ORGOLIUL, SA NE DESPRINDA DE LUMESC SI UMAN, SI SA NE DEA VIATA. Ca atunci cand ne scad, vine energie vitala de la Izvorul vietii. Ei nu ne fac rau, ci ne salveaza sufletul. Unde este problema? Daca vrem sa nu mai fim atacati, trebuie sa ne desprindem de fericirile vietii si sa stam desprinsi. Dar cand vom vrea ceva neaparat pentru noi, pentru ca acolo este voia noastra, imediat viata ni se va opune in toate felurile posibile si va crea vrajmasi.

VRAJMASII DIN AFARA SINT EGOUL NOSTRU. FARA EGO EI NU EXISTA. Vrajmasi ii numeste egoul. FIINTA DIVINA DIN NOI NU VEDE NICIUN RAU SAU VINOVATI IN LUME.

Intrebare: Avand in vedere respectarea poruncii Domnului Iisus, sa ne iubim vrasmasii, cum ramane cu satana si prietenii lui? si ei sunt vrasmasi? Ne putem ruga pentru ei sa fie trimisi in lumina? Sa se intoarca la origine?

Raspuns: Diavolul este in noi, si este egoul nostru, dorinta de mai mult, atasamentul de placerile noastre, eu mai presus de toate, binele meu, adevarul meu, dreptatea mea. Este in noi. Depinde ce punem pe primul plan.

Cum ne dam seama ca suntem prinsi de intunecat? Depinde ce punem pe primul plan. DACA PUNEM LUMEA SI UMANUL, NE-AM INDEPARTAT DE DIVIN. SI ACEASTA INDEPARTARE ESTE IADUL. Daca ne desprindem de tot ce apreciem noi mai mult in lumea aceasta si nu le mai dorim inebuniti, acela este raiul.

DEC, CAND DORESTI LUMEA, DORESTI IADUL, CAND NU O DORESTI, VREI RAIUL. Stie fiecare prea bine lucrul acesta. Acum, fiecare alege ce vrea. Dar, in lumea de dincolo, imediat cand parasim corpul, este o zona unde toti cei care au pus pret mai mult pe lume raman legati de ea si nu pot sa se urce mai sus.

Adica TOTI CEI CARE AU LUAT MAI MULT DECAT AU DAT, NU URCA. Si in zona de jos este ca la o piramida, pietrele de la baza suporta apasarea cea mai mare. Deci CAND NOI VREM MAI MULT LUMEA CU SATISFACTIILE EI, NOI NU IL VREM PE DUMNEZEU.

DIAVOLUL ESTE LACOMIA NOASTRA DE VIATA. El dispare daca noi nu mai vrem mai mult. El este in noi. CE NE VINE DIN AFARA SUNT DOAR METODE DIVINE DE SCADERE A ORGOLIULUI NOSTRU.

TOTI OAMENII SUNT PENTRU NOI AJUTOARE DE NEPRETUIT ALE DOMNULUI. TOTI NE SALVEZA SUFLETUL SI IL CURATA PRIN UMILINTE SI INJOSIRE IN MOD PERFECT, NU SCAPA NIMENI. Dar, cand nu te mai deranjeza ca esti injosit, acela este raiul. Sa iubesti atat de mult, incat sa nu mai vezi niciun rau si niciun vinovat in lume. Totul tine de cat de mult iubesti, daruiesti si te infranezi. Cu cat daruiesti mai mult, cu atat mai multa energie primesti de Sus.

Multumim dnei Martei Talos pentru întrebările puse.

< sus >

 

09-12-2019

IUBIREA DE DUMNEZEU INSEAMNA NU TU PE PRIMUL PLAN!

Intrebare: Oare nu ar fi bine sa faceti diferenta cand vorbiti de placeri ... pentru ca exista si placeri divine si binecuvantate...? Vorbind de placeri la modul general... multi se pot sminti si purced la o autoflagelare si la o mortificare care numai divine nu sunt...

Raspuns: Am tot repetat in carte ca este vorba de dorinta de mai mult, de dependenta de placere, de adictie, de patima. Dar oricum placerile tot ne iau din energie, pentru ca noi ne bucuram nu de placerea care ne-o da ceva din afara, ci de energia din noi. Mărul, spre exemplu, ESTE DOAR OCAZIA CARE SCOATE DIN NOI ENERGIA. DE FAPT, NE BUCURAM DE ENERGIA DIN NOI, dar o irosim.

De aceea trebuie sa facem economie de energie, adica sa ne abtinem cat putem. Apoi trebuie sa ne infranam cat mai mult si sa daruim, ca numai astfel ne incarcam cu energie vitala. JERTFA DE SINE TREBUIE SA FIE MAI MARE DECAT SATISFACEREA PLACERILOR, CA SA TRAIM, ADICA SA DAM MAI MULTA ENERGIE DECAT CONSUMAM, mai mult decat luam, CA SA AVEM DIN CE PIERDE, pentru ca oricum ar fi placerile, ele ne iau din viata.

Noi murim pentru ca ne consumam energia vitala. Venim cu o cantitate de viata fixa, spre exemplu 140 de ani, si taiem felii din ea. ORICE PLACERE IROSESTE ENERGIA VITALA. Deci gena vietii este gena mortii. Ne facem placeri, dar trebuie mai mult sa dam decat luam, ca sa avem de unde pierde, ca daca nu facem asa si luam mai mult, atunci pierderea este asa de mare, incat trecem usor de linia rosie subtire care este la mijlocul pieptului, si atunci sufletul comanda moartea, pe loc.

Deci, ne putem face placeri, dar cu masura si doar uneori, sau cateodata, sau cand ne amintim. Nu tot timpul. Este ca si cand am porni la drum cu rezervorul plin, dar mergem continuu, si se consuma benzina. Si apoi, brusc, se opreste masina. PLACEREA INTARESTE EGOUL. Dar egoul poate fi intarit in multe feluri, dar in principal prin punerea interesului propriu pe primul plan: eu si numai eu, binele meu, adevarul meu, dreptatea mea, placerea mea. Si cand facem asta, consumam o uriasa cantitate de energie. Dar noi nu ne dam seama cand orgoliul nostru este prea mare, pentru ca stam numai in fericirile corpului.

A TRAI NUMAI LA NIVELUL SIMTURILOR ESTE ABRUTIZARE, ANIMALITATE. Am venit aici sa depasim lumea aceasta, nu sa castigam ceva de la ea pentru simturile noastre. Si tot adaugand indreptatire de sine, savoare si senzualitate, comoditati si belsug, noi nu ne dam seama cand am depasit linia rosie subtire. Atunci este momentul cand o simpla placere, o singura prajitura, ne poate omorî, pentru ca egoul preseaza sufletul dincolo de linia rosie subtire pana la momentul in care nu se mai poate accepta, si atunci duhul nostru comanda extinctia, brusc.

De aceea noi trebuie sa ne autolimitam continuu, pentru ca nu stim cata indreptatire de sine am adunat pe nesimtite. De aceea, bucuriile simturilor trebuie sa le restrangem tot timpul, ca sa nu ne trezim FARA SANSA de a mai trai. Pentru ca omul nu stie sa se opreasca la timp. De aceea abtinerea si infranarea trebuie sa o facem continuu, pana cand trupul, nu mai este important, cand este supus. Apoi, o patima este in fundal orice patima. Placerile repetate intra in adanc, in suflet si se transforma in durerile care ne vin din fata. De exemplu, fumam, dar primim lovituri care nu se refera direct la tigară, cum ar fi: o neplacere, o jignire, o boala oarecare. O placere va chema o alta placere si tot asa. Si noi suntem slabi.

NUMAI DACA NE INFRANAM CONTINUU, PUTEM SA INFRUNTAM VICIUL SI PATIMA. De aceea, placerile repetate sunt periculoase, pentru ca noi punem satisfactiile trupului pe primul plan, lumea, umanul. Adica inversam prioritatile si noi nu suntem trup, suntem o fiinta divina si aici pe pamant. Trupul reprezinta intre 0,5 si 5% cu indulgenta. Este doar o haina. Nu putem sa ne ocupam numai de haina, ca apoi sufletul comanda moartea si haina il urmeaza ca o umbra, fara sa zica nimic. Noi nu facem nimic pentru suflet pentru ca nu ne convine.

SUFLETUL ESTE ORICE ACTIUNE GRATUITA FACUTA PENTRU CEILALTI, NU PENTRU EU. Noi primim energie subtila care ne tine in viata numai prin daruire si prin infranare. Exact aceste lucruri nu ne plac, de aceea in viata noi consumam mai mult decat punem la loc. Placerea devenita patima, este diavolul. De aceea, cand noi nu ne facem placeri, facem economie de viata sau abtinerea ne incarca cu energie de sus.

Cu cat faci mai putin pentru tine si mai mult pentru ceilalti, cu atat esti mai aproape de Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu inseamna nu tu pe primul plan.

TREBUIE MEREU SA DAM, SA JERTFIM MAI MULT DECAT LUAM, CA SA AVEM DIN CE PIERDE VIATA. Daca doar consumam si nu punem nimic la loc, presam sufletul dincolo de linia rosie subtire, fara sa ne dam seama pentru ca noi stam numai in savoare si senzualitate, si atunci duhul nostru comanda extinctia intr-o secunda.

Noi, in loc sa facem totul pentru suflet - ca nu ne place asta, pentru ca ar inseamna sa daruim, sa ne jertfim pentru celalalt, mai mult sa dam decat sa luam, sa nu ne facem placeri continuu și sa ne abtinem -, noi ne identificam cu trupul și simtim restrangerea de sine ca o durere, cand de fapt este ELIBERARE SI VIATA.

Multumiri dnei Elena Ivan pentru întrebare.

 

Simona Luminița
Vorbiti de un echilibru pe care mai toti , printre care si eu , nu-l mai simtim. Ni se pare strain si de aceea vine respingerea. Asta nu inseamna ca nu e adevarat ce spuneti ci doar ca omul are mult de lucru cu el insusi.
Marius Ghidel
Mai mult arat mecanismul căderii pe care l am văzut. Ca dacă omul înțelege cum își pierde viata poate vrea sa se schimbe. Dacă nu, va fi ca leneșul din povestea lui Creanga. E alegerea lui.

Spiridon Misava
La cele scrise mai sus, cred ca trebuie si niste precizari in plus, altminteri unui Stalin – de pilda – asemenea, trebuie sa-i gasim scuze, il dezvinovatim, indiferent de actele lui inumane (?!). De acord ca populatiile confruntate cu el au fost sub un destin, dar cu răul avem datoria sa luptam, impotrivindu-ne in numele dreptatii, principiilor.

Marius Ghidel
Ceea ce se intampla la nivelul comunităților sunt metode divine de scădere a orgoliului nostru și desprindere de atașamente. Dumnezeu privește numai la sufletul nostru cât de dezlipit este de material, altfel forțele cerului vor desprinde sufletul comunității cu forța prin orice mijloace: vine un cotropitor și ne jefuiește, vine un război și ne desprinde, un cutremur mare, o inundație, o molima...Toate sunt metode divine de scădere a egoismului și lăcomiei de mai mult. Ele sunt pentru comunitate ceea ce este boala și necazul pentru individ, mijloace divine de curățare a sufletului nostru. Domnul nu se uita decât la nivelul nostru de orgoliu, de egoism și îl scade fără discuție.

Spiridon Misava
Omul simte “scaderea” si se intreaba profund “cu ce am gresit?”; eventual gaseste o greseala, o indreapta daca se mai poate si, launtric, isi cere iertare, dar poate nu o gaseste, insista in cercetare, aparent greseala nu exista, si atunci ar mai fi doua ipoteze: 1) “E un pacat al trecutului, pe care il ispasesc; nu stiu” 2) “E un examen de maturitate la care mi se va da un calificativ” / Revenind la lupta cu răul (tot ca exemplu) uneori partizanii, ‘rezistenta’ au pierdut lupta cu un tiran, dar zicem ca au murit cu demnitate, poate chiar martiri. Discutabil daca au urmat sau nu voia divina. Alteori, ei au invins, răul a fost indepartat sau partial zdruncinat; n-au ales umilirea de buna voie, in detrimentul impulsului interior de a-si ascuti curajul si a-si risca viata spre binele comunitatii.

Marius Ghidel
E bine oricum! Daca viata i se impotriveste, sau intampina greutate la inaintare, nu acela este drumul. Invata din toate, si chiar daca nu vrea, acolo unde se lupta cu Iubirea, si viata i se va opune. De fapt tot ce se intampla vine de la El, ca un raspuns la alegerile noastre, si este bun, drept si divin asa cum este. Problema vine din faptul ca ne raportam la eu si nu suntem o fiinta izolata, diferita de ceilalalti, suntem in fundal aceeasi fiinta. Si, de aceea, cand urmarim exclusiv interesul propriu, viata ni se impotriveste, pentru ca sufletul nostru ESTE VIATA LUI, este El. E bine oricum, asa invatam, prin suferinta, prin greseala, eroare. Daca nu intelegem lectiile, ele se repeta. Nu e nicio problema niciunde.
Maria Diaconescu
Gresim, dar mai exista cale de intoarcere dupa ce am murit ? Mi se pare totusi ca prezentati un Dumnezeu care mereu ne pedepseste, care nu ne lasa sa ne bucuram de nimic lumesc. De ce ne-a trimis intr-o astfel de lume, de ce avem simturi, de ce am avut nevoie sa simtim placere daca nu e permisa?
Marius Ghidel
Toate religiile lumii vechi de mii de ani au la baza jertfa de sine. De ce oare? Golirea de eu este prezenta lui Dumnezeu. Daca tot vrem sa ne fie bine in viata. Daca nu, nu este o problema, invatam prin suferinta. Cand am ales un bine pentru mine, a si pornit adversarul care ni se va opune cu forta cu care noi dorim. De ce? Pentru ca asa cum spun Poruncile sfinte, nimic din lumea aceasta nu putem pune pe primul plan, fara sa suferim. Punem, dar durerea este pretul. Placerea ne ia din energia vitala. Apoi ne plangem de necazuri si boli. Noi nu ne bucuram de prajitura, ci prajitura este ocazia care scoate din noi energie si noi ne bucuram de fapt de energia din noi. Dar o pierdem si asa ne pierdem viata. Ar trebui sa facem economie de viata. Daca tot vrem sa ne fie bine in viata, trebuie sa intelegem mecanismele divine, care sunt diferite de cele ale cunoasterii rationale si logice, si OPUSE. Cunoasterea rationala nu descrie realitatea, ea porneste de la presupuneri, de la axiome, pentru ca nimic nu este fix ci totul se misca. Numai infrangerea inimii ne poate duce la Adevar.

< sus >

 

09-12-2019

DUHURILE IUBIRII SI DUHURILE INTUNERICULUI

Intrebare: Si pentru mine a venit la momentul în care imi puneam întrebări despre egou și nu înțelegeam mecanismul. Si pe mine m-a schimbat.Totuși, în spatele egoului care este creat de noi (nu exista), cred că stau niște duhuri care se hrănesc cu tipologia egoului.

Raspuns: Tot ce afirma egoul sunt DUHURI. El cand condamna sau invinuieste, acestea sunt duhuri intunecate extrem de agresive. Si le simtim cand omul care acuza se manie, se infurie sau uraste si se supara. SUPARAREA, ACUZATIA, CRITICA ARATA PREZENTA DIAVOLULUI IN EL. Impartirea in bine/rau este indiabolizare. Si invers, gandurile bune, de recunostiinta, multumire, si incurajare sunt DUHURI ALE IUBIRII. Depinde pe cine slujim!

A vedea opusele egale este iubirea.

Dar daca alegem ceva si zicem ca este bun, ii vom urî pe cei care nu sunt conform tiparului nostru. Nu asa, trebuie sa intelegem ca agresiunea noastra interioara, cand impartim in bine si rau si absolutizam un bine, si ii urîm pe cei care nu sunt cum vrem noi, asta este indiabolizare. Cand punem linistea noastra pe primul plan, vom urî pe cel care ne ia linistea, vom lupta si ne vom apara. Nu linistea trebuie aparata, ci trebuie SA NU MAI RAPORTAM CEVA LA BINELE NOSTRU, LA ADEVARUL SI DREPTATEA NOASTRA. CAND FACEM ASTA, AM DEVENIT DIAVOLI PE LOC. Nu raporta nimic la tine, ca vei cadea.

In momentul cand a aparut critica sau respingerea, am cazut. Trebuie inteles ca răul din fata este din noi si, daca il oprim intai in noi, se opreste atacul din afara. Deci nu este nimeni de acuzat in afara. Cel mai puternic atac din afara vine de la necesitatea opririi lacomiei noastre de viata. Daca vrem ceva neaparat pentru noi, viata ni se va opune cu forta cu care noi dorim. Cui pe cui scoate. Deci totul este bun, drept si divin asa cum este.

OMUL CARE ARE UN SPIRIT DE CONTRAZICERE, CARE LUPTA, SE APARA, SI SE SIMTE OFENSAT ESTE INDIABOLIZAT.

FIINTA DIVINA DIN NOI NU SE LUPTA NICIODATA, ADEVARUL NU ARE NEVOIE SA SE IMPUNA!

Intrebare: Tot ce spuneti am gasit in cărțile scrise de Sfintii Părinți. Adevăruri!

Raspuns: Pentru ca Sfintii Parinti au fost pe dincolo, fiind in viata si au privit de acolo spre aici, si au vazut, au inteles. Ei sunt marturisitori si tot ce spun ei este Adevarat. Inclusiv Scara raiului, Dumnezeu ca o persoana pe un tron, totul e adevarat. Imparatia lui Dumnezeu are o ordine bazata pe Meritologie, dar este inversa decat pe pamânt. Adica acolo mare este numai cel care este deosebit de UMIL si Iubeste orice ar fi.

Acolo Iubirea este PORUNCITOARE, si nu i te poti opune. Omul care in ordinea noastra este total de neluat in seama si desconsiderat de ceilalti - pentru ca este ATAT DE BUN, CA UN PROST -, simplu si obisnuit, acolo Sus poate fi seful nostru, adica o fiinta de lumina INALTA si Foarte Puternica. De aceea, Adevarata putere este lipsa de putere!

Si, toti cei care cauta puterea pamanteasca, se leaga de pamant, ei NU VOR PUTEA URCA NICIUN PIC in Imparatia Lui. NU LUMEA CU FERICIRILE EI TREBUIE CAUTATA, CI DESPRINDEREA DE EA. Tot ce apreciaza ei aici sunt dincolo greutati la urcare. Ii trage in jos. Atunci, la ce folos? Si, in zona de sub cer, este scrasnetul dintilor. Ar trebuie sa nu ne intereseze deloc castigul cat mai mare, inavutirea, bogatia, comoditatea, savoarea, senzualitatea pentru ca ne omoara sufletul.

SI LA CE FOLOS SA AVEM TOATA LUMEA, DACA NU MAI AVEM SUFLET?

Multumim dnului Aurelian Badulescu pentru întrebări.

 

Liviu Marinica
Va ascult si va urmaresc cam de 1 an de zile, si iata cum, cuvantul acesta iubire, repetat de dvs. aproape la infinit, in diverse formulari, incepe sa dea roade, cand, ca un fir rosu incepe sa se lege cu propria persoana, cu esenta divina si cu oamenii din jur. Astazi simt deci nevoia sa va multumesc pentru aceasta repetare aproape ostentativa , in carti, in emisiuni, a ideii de renuntare la urmarirea binelui propriu si inlocuirea cu din ce in ce mai multa empatie, intelegere, iubire fata ceea ce ne inconjoara, fata de semeni in mod special, ca o punte intre suflet si divinul care se afla in tot ce ne inconjoara, inclusiv in fiecare dintre noi. Va multumesc deci, atat personal cat si impersonal pentru neobosita repetare, dar era necesara, pentru ca dintr un simplu cuvant sa se infiripe o lume intreaga.O asemanare cu un profesor care, ca sa le bage in cap elevilor lucruri folositoare in viata, le aplica ideea cu repetitia e mama invataturii.
Marius Ghidel
Mulțumesc Liviu! Sunt nevoit sa repet, pentru ca este invers decat gandim noi, si avem rezistenta, si luptam impotriva acestui lucru. Si nu este normal. Este drumul spre Dumnezeu, NU TREBUIE SA LUPTAM CU EL! Ca este ca si cand am lupta cu viata, cu raiul. E o nebunie! De aceea sunt nevoit sa vin spre aceste luururi din directii diferite, ca sa se vada ca este acelasi lucru peste tot.

 

10-12-2019

Mona Dafina
Care este diferenta dintre a fi smerit și a fi umil?

Marius Ghidel
Niciuna. Numai ca cuvantul umil il enerveaza pe egoist si omul rau. Adica simte ca trebuie sa faca un sacrificiu, si asta nu-i convine. El vrea cat mai multe placeri pentru trupul sau. Cand cineva il opreste sa-si mai faca placerile, zice ca il umileste. Si se revolta cu furie neimpacata. Dar aceasta furie este diavolul. L-a cuprins.
Mona Dafina Mai am o intrebare:Care este diferenta dintre milă și compasiune?
Marius Ghidel  
Banuiesc ca Compasiune este o stare continua, de ingaduinta si drag, intelegere pentru oameni. Si provine din zona occidentala, care traduce un termen oriental, care inseamna o asemenea stare continua de daruire de sine. Compasiunea parca este mai la distanta de sufletul acestor locuri. Dar pentru zona noastra, mila ne este mai aproape, si ar insemna daruire, un ajutor acordat celuilalt, fara astpttari, de drag. Daruirea continua este ceea ce ne lipseste noua. Si fara ea, nici intelegere nu avem, si nici mila. Mila este un sacrificiu de sine, dar in compasiune nu se vede jertfa. E ceva care nu inseamna o responsabilitate pentru celalat, sa te deplasezi spre el, sa sari in ajutorul lui. Este parca doar o ingaduinta, o intelegere, o impreuna traire. Iubirea este jertfa. Si mila la fel. Trebuie sa smulgi ceva din tine, ca sa simti ca Iubesti cu adevarat.

Mona Dafina
Cum sa facem sa ne linistim sufletul si mintea astfel incat sa numai reactionam?

Marius Ghidel
Sa renuntam intotdeauna la interesul personal, la mai mult binele nostru, la dreptatea si adevarul nostru, la placerile patimi. Cu cat renuntarea este mai mai mare, cu atat mai puternica este iubirea noastra, acceptarea si non reactia. Apoi luam inversul a ceea ce ne spunem si reprezinta o invinuire, ca nu este adevarata. Ea vine dintr-un eu care nu suntem noi. Si tot ce spune el, nu este adevarat. Nu e nevoie sa ne aparam pentru ca asa intarim egoul. Egoul este chiar lupta si apararea noastra. Asa cum divinul este chiar lepadarea de sine. Noi nu suntem egoul, suntem cel care nu cauta nciodata ale sale, suntem fiinta divina comuna in toate cele ce exista. Imediat in spatele formei suntem El, spatiu nemarginit de fericire. Ca fiinta divina nu avem nicio treaba cu ce isi zice egoul, cu critica si acuzatia, cu lupta si apararea. Adevarul nu are nevoie sa se impuna. Cu cat predarea de sine devine comportament continuu, cu atat mai puternica este Iubirea noastra, si prezenta Domnului cu noi. Prezenta Lui este chiar abandonarea noastra de sine desavarsita. Fara sa ne lasam pe noi, El nu este prezent. Non reactia este prezenta Lui. De aceea se spune: Cine Il vrea pe Domnul? Ca daca reactionam, NU IL VREM! Reactia inseamna eu mai presus de toate. Cand raspundem ca sa-l pedepsim pe acela care a indraznit sa ne contrazica, noi ne-am pierdut linistea pe loc, si Domnul a plecat. Apoi putem fi siguri ca lucrurile se vor termina prost.

 

10-12-2019

LASI MEREU DE LA TINE SI NU VREI SA CASTIGI SAU SA INVINGI. NU VREI!

Intrebare: Cum sa facem sa ne linistim sufletul si mintea astfel incat sa nu mai reactionam?

Raspuns: Sa renuntam intotdeauna la interesul personal, la mai mult binele nostru, la dreptatea si adevarul nostru, la placerile patimi. CAND RENUNTI LA EU SI NUMAI EU, RENUNTI DE FAPT LA DIAVOL. Ca tot se spune: te lepezi de satana?

CU CAT RENUNTAREA SI PREDAREA DE SINE ESTE MAI MARE, CU ATAT MAI PUTERNICA ESTE IUBIREA NOASTRA, ACCEPTAREA SI NON REACTIA, si prezenta Domnului.

LASI MEREU DE LA TINE SI NU VREI SA CASTIGI SAU SA INVINGI. NU VREI! Apoi luam inversul a ceea ce ne spunem si reprezinta o invinuire, ca nu este adevarata. Ea vine dintr-un eu care nu suntem noi. Si tot ce spune el, nu este adevarat. Nu e nevoie sa ne aparam pentru ca asa intarim egoul. EGOUL ESTE CHIAR LUPTA SI APARAREA NOASTRA. ASA CUM DIVINUL ESTE CHIAR LEPADAREA DE SINE.

Noi nu suntem egoul, suntem cel care nu cauta niciodata ale sale, nu lupta si nu se apara niciodata, doar accepta si cedeaza, nu vrea sa castige sau sa invinga, suntem fiinta divina comuna in toate cele ce exista. Imediat in spatele formei suntem El, SPATIU NEMARGINIT DE FERICIRE. Suntem spatiu, constiinta infinita, nu un eu marginit, cinic si hain, fara inima si intelegere fata de aproapele sau, FARA MILA. Ca fiinta divina nu avem nicio treaba cu ce isi zice egoul, cu critica si acuzatia, cu lupta si apararea. Adevarul nu are nevoie sa se impuna.

CU CAT PREDAREA DE SINE DEVINE COMPORTAMENT CONTINUU, CU ATAT MAI PUTERNICA ESTE IUBIREA NOASTRA, SI PREZENTA DOMNULUI CU NOI. Prezenta Lui este chiar abandonarea noastra de sine desavarsita. Fara sa ne lasam pe noi, El nu este prezent. Non reactia este prezenta Lui. De aceea se spune: Cine Il vrea pe Domnul? Ca daca reactionam, NU IL VREM!
Il respingem.

Reactia inseamna eu mai presus de toate. Cand raspundem, ca sa-l pedepsim pe acela care a indraznit sa ne contrazica, noi ne-am pierdut linistea pe loc, si Domnul a plecat. Apoi putem fi siguri ca lucrurile se vor termina prost. Cand nu reactionam, Dumnezeu este imediat prezent in noi. El este lipsa noastra de reactie. Sa punem linistea mai presus decat voia noastra. Asta inseamna ca atunci cand vine o neplacere, ea vine exact in momentul in care nu mai avem energie vitala si divinul a plecat.

ROLUL RAULUI ESTE SA NE SCADA ORGOLIUL SI SA NE ADUCA REPEDE LA DUMNEZEU, SI FACE ASTA IN MOD PERFECT. Diavolul ca diavolul, dar ce ne facem fara el?

Multumim dnei Mona Dafina pentru intrebarea sa.

< sus >

 

10-12-2019

CAND VOM VEDEA CONTRARIILE EGALE, ATUNCI DISPARE EGOUL SI DUALITATEA.

Intrebare: Cum adică opusele egale?

Raspuns: Contrariile. Plus si minus sau bine si rau, sa le vedem egale. Adica raul este un mare bine, pentru ca ne micsoreaza si ne da viata si ne curata sufletul. Daca stim asta, vom multumi intotdeauna Domnului pentru orice rau, si vom fi smeriti, pentru ca vom sti ca intai raul este din noi, si apoi ne vine din afara ceea ce este in noi, ca sa ne infranga cerbicia, si sa ne salveze sufletul, caci totul este bun, drept si divin asa cum este. Nu este asa ca totul este frumos in lume, asa cum este? Daca nu am avea orgoliu nu ar mai fi nevoie sa fim injositi si calcati in picioare, dar pentru ca suntem trufasi si mandri, vom fi ingenuncheati cu forta, fara discutie - ca intelegem sau ca nu vrem sa intelegem, mecanismul de purificare a duhului nostru este perfect si automat.

Intrebare: Cum sa interpretez aceasta: pe masura ce incerc sa aprofundez despre spirit, parca intru in depresie, nu ma simt in regula.

Raspuns: Pentru ca acolo este o rezistenta, lucruri pe care nu le acceptati. Este modul prin care eul se apara. Dar, cu cat mai buna va fi argumentatia ca nu suntem egoul, ci fiinta divina, cu atat mai repede aceasta rezistenta se va dizolva. Si am dat tot felul de asemenea afirmatii in cele 2 carti aparute, si urmeaza si in SECRETUL MULTUMIRII.

Depresia arata ca trebuie sa intelegeti si sa acceptati argumente cat mai puternice, de profuzime care sa DEMOTIVEZE EGOUL SI SA INTAREASCA FIINTA DIVINA CARE SUNTEM. Depresia arata pierderea legaturii cu Dumnezeu, DISTANTARE de El.

Cu cat va fi pentru dvs mai evident si mai clar si simplu faptul ca suntem in continuare si aici o fiinta de Lumina, cu atat mai repede va veti elibera de constrangerile egoului. El nu stie decat sa ne chinuiasca la infinit.

INVERSATI MEREU TOT CE VA SPUNETI SI INSEAMNA O ACUZATIE SAU INVINUIRE, CA NU SUNT ADEVARATE. Vin dintr-un ego care nu exista si nu are realitate de la sine. Dar nu avem nevoie de el. Cand lasam fiinta divina din noi sa actioneze, ea o face in mod fericit si perfect si stii sigur ca lucrurile se vor termina bine.

Multumim dnei Mona Dafina si Ele Ena pentru întrebări.

 

11-12-2019

Mona Dafina
Ce inseamna înfrânt cu inima?

Marius Ghidel
Smerit, bun, bland, darnic, milos...
Maria Cazacu
Pentru că doar trecand
prin suferințe ne amintim că el este și îi cerem ajutor ..dar uitam să-i mulțumim când suntem fericiti .
Marius Ghidel
Asa este, cand ne este bine, uitam de El. Omul care are tot ce vrea, nu il intereseaza de Dumnezeu. Decat la suferinta toti ne amintim de El, oricine am fi, pentru ca nu mai avem pe cine sa ne bazam. Si vedem asta, ca tot ceea ce consideram noi important, BRUSC se darama si nu mai conteaza nimic. Doar sa traiesti, sa supravietuiesti. Atat. Atunci vine si rugaciunea, pentru ca ne dam seama ca nimic din lumea aceasta nu ne mai poate ajuta, DECAT EL. Si asa oricat de necredinciosi si atei am fi, devenim credinciosi PE LOC!

 

14-12-2019

Valeria Gheorghe
DA DA , asta e greu : NU Eu ! doar ca nu am inteles pina in acest moment de ce eu nu mai sunt Vazuta si Observata...acum am inteles!
Marius Ghidel
Nu e nevoie sa fim pe primul plan, ci pe ultimul plan. Ca numai atunci Domnul este cu noi, si totul va fi bine in viata noastra. Nu suntem interesati sa fim mai presus de toate, nu e nevoie sa luptam pentru mai mult binele nostru, pentru adevarul si dreptatea noastra, pentru ca asta inseamna ingerul cazut al intunericului. Si oricand putem sa devenim acela, fara sa ne dam seama. Doar ceilalti vor observa la noi, lupta si aparare, furie, manie si ura, care sunt carateristicile prezentei intunecate. Nu ne trebuie mai mult. Nu, ca tot ce depaseste necesitatea ni se va lua, sau vom pierde ori va pleca de la noi. Si ce folos?

14-12-2019

IUBIREA inseamna SACRIFICIU DE SINE GRATUIT PENTRU CEILALTI!

Întrebare dna Nicole Nicole: Ce înseamnă practic sa iubești? Eu vad în asta: îți iubești aproapele și îl ajuți necontenit, pe oricine, oricând și oricum, dar sunt oameni care te pot omorî... E bine sa te lași omorât de ei? Asta este dăruirea totala? Retragerea din viata? Eu știu ca atunci când te duci cu daruri și ajutor într-un loc cu oameni săraci, ei îți iau totul și haina de pe tine, și carnea și tot... nu îți mai lasă ție nimic, uneori nici viata, pentru ca au un grad de sălbăticie și disperare ridicat. Unde ne oprim cu dăruirea de sine!? Care este limita între a ajuta și a te jerfi?

Raspuns: Intai Iubesti si daruiesti, si atunci esti gol de tine si plin de dumnezeire, si asa nu mai are cine sa te atace. Oamenii ne ataca cu rautatea din noi. Trebuie sa avem un ego, ca sa poata sa ne loveasca cineva, pentru ca egoul cheama un adversar. Altfel nu ne ataca nimeni. Daca suntem numai iubire, numai asa vine din fata, cum suntem noi. Ce dai, aceea primesti. Cum esti, aceea ai. Daca continuu daruim fara asteptari, Domnul este cu noi, si El va face astfel incat totul sa fie bine.

Dar, daca ajungem in asemena situatii, ele arata ca noi nu am iubit inainte de asta ORICE AR FI si de aceea nu avem destula energie vitala ca sa umplem exteriorul cu Iubire. Adica ce ne vine din fata suntem noi. Daca exteriorul este agresiv, este agresivitatea din noi acolo in fata noastra. Adica lipsa noastra de Iubire neconditionata ne vine din fata sub forma aceasta, ca sa vedem cum suntem noi in adanc. Ne deranjeaza. Intotdeauna te intalnesti cu tine inaintea ta. Lumea este cum suntem noi. Daca atacam, vom fi atacati inapoi cu o forta mai mare decat a atacului nostru - ca sa ne oprim. Ce semanam, aceea culegem. In fata noastra sunt doar OGINZI: Nimeni nu este de vina cu nimic.

Cand las armele jos, se opreste si atacul din afara. Indoiala vine la noi pentru ca nu iubim oamenii destul de mult, INDIFERENT CUM SUNT EI. Acest „ORICE AR FI” TINE POARTA CERULUI DESCHISA. ALTFEL SUFERIM IN VIATA DE PESTE TOT, ADICA IN ORICE FACEM! Fara Iubire, lucrurile vor iesi mereu prost.

Dar Iubirea este un lucru neplacut pentru noi, pentru ca inseamna SACRIFICIU DE SINE GRATUIT PENTRU CELALALT! Si asta nu ne convine. Dar daca nu o realizam aici pe pamant, NU O VOM AVEA NICI DINCOLO. ȘI RISCUL ESTE IMENS. IMENS!

Rspuns dna Camelia Diana Crisan Manea: Numai cine e liber poate iubi cu adevarat, adica poate avea compasiune. Liber este cine nu se teme de moarte, stiind ca nu este trupul ...

In lume cine este total bun, adica sacrificial, trebuie sa-si asume riscul de a-i fi „jefuita viata”, adica sa ajunga la saracie materiala si chiar sa i se doreasca sa moara daca interesele materiale ale celorlalti din jurul sau o cer. Iisus a fost condamnat la moarte, nu talharul Baraba: lumea iubeste ce este al ei. Celalalt risc, in caz de comportare egoista, este de a ajunge la ura fata de cine iti prejudiciaza interesele lumesti si, de aici, chiar ganduri criminale care, puse in practica, ingreuneaza sufletul si il tin in joasa vibratie aici dar si dupa moartea fizica.

 

14-12-2019

„Tu, Ființă, ce trebuie să fac? Trebuie mereu să mă abandonez pe mine?” Și El mi-a răspuns din stomac și în același timp s-a auzit în tot cartierul, cu reverberații: „DA, TOT TIMPUL!”

Intrebare: Doresc să vă întreb, cum se câștigă prezența? Mulțumiri!

Raspuns: „Prezența” e un subiect la moda. Asa cum a fost in anii 1970 cel de „Stima de sine”, la care apoi s-a renuntat. De obicei, toti termenii acestia au viata scurta; sau Freud, cu „modelul sublimarii”, care s-a dovedit a fi doar o speculatie. Deci o speculatie. Oamenii iau modelele acestea si gandesc cu ele, dar TOATE SUNT DOAR PRESUPERI. Ca toata stiinta de fapt. Prezenta inseamna Inima infranta. Dar ca sa ajungem acolo, in prezenta adevarata a lui Dumnezeu, este cale lunga, poate de o viata, sau mai multe. Dumnezeu este atât de smerit, jos de tot, in vale, acolo unde se strang apele, dar noi fugim de El.

Noi suntem preocupati de a castiga lumea cu fericirile ei si NU AVEM NICIO TREABA CU EL. Trebuie sa ajungem sa fim ca El, infinit de darnici si de smeriti, asa cum este si El, Creatorul Universului, ca praful pe care calcam, sau ca o cârpă. „Prezenta” nu este temporala, este o stare a fiintarii in smerenie si respect fata de toate, de curatenie sufleteasca si desprindere de lumesc si uman. Noi traim aici, dar nu apartinem pamantului, venim din alta lume si acolo, Sus, este Acasa la noi. Cand vom depasi mintea cu conceptiile ei, poate vom cunoaste divinul fata catre fata. Dar sa stiti, prima data este un spatiu infinit de fericire. Apoi... daca meritam, Il vom vedea si ca PERSOANA, pe care ne vom da seama ca O cunoastem din totdeauna, indiferent cum am crezut noi aici pe pamant.

Acolo Sus, toate sufletele se inclina in fata Creatorului lumilor. Asa cum si aici ar trebui sa faca. In prima carte, Shangri-La, am povestit un episod cu miscarea lenta si destramarea acestei realitati. Si eram in fata usii, si imi lua mult timp sa o deschid, nu mai controlam corpul, eram partial destrupat, mai mult destrupat. Si L-am intrebat ceva: Tu, Ființă, ce trebuie sa fac? (Nu stiam ca Il cheama Dumnezeu.) Trebuie mereu sa ma abandonez pe mine? Si El mi a raspuns din stomac, si in acelasi timp s-a auzit in tot cartierul, cu reverberatii: „DA, TOT TIMPUL!”

Si atunci am vazut cum toata natura si blocurile au scartait si s-au inclinat in fata Lui. Cine din noi face asta acum? Toate sufletele - care sunt sub formă globulară acolo Sus-, la prag canta un fel de imn de slava adus Domnului, si canta continuu. Dar noi, Ii acordam macar putin timp? Totul in aceasta creatie se inclina cu smerenie in fata Lui, dar noi facem asta?

Multumim dnei Elena Tereza.

< sus >

 

sursa https://www.facebook.com/MariusGhidel/

< sus >