Înţelepciunea divină a misticului Marius Ghidel (11)

DACA VREM SA AVEM O VIATA FRUMOASA TREBUIE MAI INTAI SA AVEM UN SUFLET CURAT. ESTE CEL MAI DE PRET LUCRU PE LUME SI CEA MAI MARE COMOARA, SI PENTRU EL TREBUIE SA FACI TOTUL!

OAMENII SE SACRIFICA PENTRU NOI SI DEVIN RAI SI NE FAC RAU CU RAUL DIN NOI.

Sa nu ucizi, adica sa NU il pui pe celalalt sa faca un lucru care nu este in firea lui! Lumea este continuu in armonie si echilibru si Iubire si, cand se apropie de noi, ia forma interiorului nostru. Altfel, ea nu are nicio treaba cu noi si nu ne poate face rau - dar ca sa ne faca ceva, trebuie ca acel lucru sa fie intai in noi, ca sa poata sa vina apoi din afara amplificat.

Deci OAMENII SE SACRIFICA PENTRU NOI SI DEVIN RAI SI NE FAC RAU, CU RAUL DIN NOI. Acesta este modul pin care Dumnezeu ne arata, prin ei, cum suntem noi in ascuns.

Ceilalti nu sunt de vina pentru ceva ce vine din tine.

Oamenii sunt doar niste indicatoare, niste unelte ale Domnului, Trimisii Lui pe pamant, Medici divini ai sufletului nostru. Ei ne arata mereu ce este in noi. Daca in noi ar fi numai iubire, atunci din fata nu poate veni altceva. Dar iubire inseamna fara de pacat, fara patimi, curati la suflet. Intotdeauna ne vine din fata ceea ce suntem noi... De fapt, inotam in interiorul fiintei noastre, care este exteriorul si NE INTALNIM CU NOI PESTE TOT. Mergi pe strada si vezi doi tineri care se iubesc, asa suntem si noi, sau doi oameni care se cearta, asa suntem si noi. Mereu ne intalnim cu noi in fata noastra. Oamenii doar ne arata cum suntem in adanc, in ascuns, in realitate.

Nu are rost sa te lupti cu celalalt ci, atunci cand lasi armele jos -in cazul unui conflict-, si renunti la patimi total, la atasamente, exteriorul se schimba ca prin farmec iar oamenii nu ne mai pot face rau. Noi putem avea o patima, spre exemplu tigari sau cafea, si sa fim loviti prin necazuri personale, pentru ca o patima in fundal este orice patima, si de aceea este scazuta prin orice neplacere sau suferinta, IN ORICE FEL POSIBIL.

Ne certam acasa, si suntem dati afara de la serviciu. Asta nu intelegem noi. Ca un pacat este egal cu orice pacat in fundal si din afara vine, nu punctual, imediat scaderea si salvarea sufletului nostru, ci prin orice mod posibil.

Orice patima, cafea, tigari, mancare, este dorinta de sex, pentru ca sexul este cea mai mare placere. Din afara cineva poate fi hartuit sexual, dar atacul sa se refere la tigari sau cafea, sau mancare, sau la orice alt atasament, pe principiul: UNDE DAI SI UNDE CRAPA, pentru ca o patima este orice patima si este dorinta de sex. Si asupra ei poti actiona prin restangere pe toate punctele de atasament cu viata, pentru ca asta este patima - ATASAMENT.

Cand a venit atacul din afara, te uiti la tine ce atasamente de viata ai, si le scazi cat mai repede, te desprinzi, uiti, nu iei seama, nu participi la rau, NU IL INGADUI SI NU IL CONSIMTI, si atunci se opreste din tine. Cand nu i-ai acordat atentie, in afara se opreste atacul lui, pentru ca el se hraneste cu atentia ta. Daca in tine nu te mai intereseaza o patima sa o intretii, din afara nu mai are cine sa vina si sa te atace, pentru ca nu mai are ce sa scoata din tine. PATIMA TA ESTE ATACUL DIN AFARA! Oamenii se sacrifica pentru noi si devin rai, ca sa ne curete sufletul de atasamente.

Opresti patima din tine si se opreste atacul din afara. Altfel va reveni in orice mod posibil, iarasi si iarasi, pana vei intelege si te vei opri sa mai gresesti. ,,Diavolul ca diavolul, dar ce ne facem fara el.”

Si atunci atacul se opreste ca prin farmec. In spatele oamenilor este Dumnezeu, nu poti sa critici nimic la ei ci, prin ei, El ne vindeca sufletul in mod PERFECT!

NE VINDECA SUFLETUL PRIN OAMENI IN ORICE MOD POSIBIL! Intai raul vine din tine iar Domnul iti pune o oglinda in fata si iti intoarce totul inapoi ca sa vezi cum esti in realitate. Nu ai pe cine sa te superi, exteriorul este din tine. Tu esti mereu acolo in fata ta. Opresti rautatile si atasamentele in tine, si se opreste atacul din afara. Oamenii si viata sunt cum suntem noi.

Daca vrem sa avem o viata frumoasa, trebuie intai sa avem un suflet curat!

Si nimeni, niciodata nu ne va mai face vreun rau. Raul care vine peste noi este rautatea din noi. Rautatea vine din atasare de placerile simturilor si este scazuta de fortele cerului cu forta, FARA DISCUTIE. Nu se discuta.

Cand a venit o rautate din afara, inseamna ca noi avem un ego foarte puternic care trebuie injosit cat mai repede posibil, si asta se va intampla in mod implacabil. Cand scoti placerile fara masura, adica atasamentele de ele, apare vindecarea sufletului, pentru ca scade violenta interioara si nu mai este nevoie sa fii ingenunchiat cu forta. Postul si lepadarea de sine aduce cele mai mari si rapide beneficii inimii noastre.

Nu oamenii sunt de vina, ci prin ei Dumnezeu ne vindeca sufletul in mod PERFECT! Sufletul curat din noi este viata frumoasa!

CUM FACEM SA NU MAI FIM DEPENDENTI DE SEX? OAMENII NU POT SA NE IUBEASCA MEREU, EI NE IUBESC CAND POT, SI DE OBICEI NU POT!

Intrebare: Dacă bem o cafea pe zi e o problemă?
Raspuns: Pai va verificați DACĂ VA PUTEȚI OPRI. Dacă nu va este greu nu este o problema. Dacă da, este un duh acolo care VA FACE DERANJ ÎN ORICE MOD POSIBIL, va aduce durere, cand va este lumea mai draga și ați avea nevoie sa fiți ajutat de Dumnezeu. Și asta contează.

Intrebare: Cum facem sa nu mai fim dependetinti de sex cu nevasta, mai ales că suntem tineri, domnule Marius?
Raspuns: Din când in când încercați sa va opriți și nici gândul sa nu-l țineți la aceasta dorința. Dar să înțelegeți și ce se intampla. DACĂ PUTEȚI UȘOR SA VA ABȚINEȚI VA MAI FI ACEASTA BUCURIE. Dacă nu, ori va pierdeți cu încetul puterile, ori se distanțează soția, dar o sa va supărați în ambele situații. Dar nu este de vina ea, ci dvs ca v-ați atașat. PRIN OAMENI, DUMNEZEU NE SALVEAZĂ SUFLETUL ȘI NU NE LASA SA PUNEM NIMIC DIN LUME PE PRIMUL PLAN. Tot ce Iubim noi din lumea aceasta mai mult decat pe Dumnezeu, VOM PIERDE!

NICIO SANSA VREODATA!
Dar dacă nu înțelegem, ne va desprinde cu forța, ca ATAȘAMENTUL ESTE LOCUL PRIN CARE PIERDEM VIATA, pierdem suflet, si apoi dincolo suntem ingroziti si speriati ca NU PUTEM URCA nici o iota. El de fapt NE SALVEAZĂ VIATA PRIN OAMENI. Cand oamenii ne deranjeaza, este bine. DAR NOI NE SUPĂRĂM DEGEABA, CA TOT NE VA DESPRINDE PRIN SCĂDEREA POTENTEI SAU PRIN DEZINTERESUL PARTENEREI. Dvs alegeți.

Dar, ca ceva sa rămână la noi si sa,ne bucuram, trebuie mereu sa ne oprim ca sa ne verificam dacă ne-am legat, ca să nu fim surprinsi de suferință. Ca desprinderea cu forta poate fi orice: accidente, necazuri sau boli, dezamăgiri, înșelare, durere. ȘI NU ȘTIU CÂT REZISTAȚI. Cu cât atașamentul este mai puternic, cu atât desprinderea va fi mai dureroasa. Dar asta este valabil la orice atasament, de orice: mancare, bautura, tigari, cafea, sex, de orice patima. Încercați să nu vă lipiți de nimic, ca nu are rost sa suferiți. Înțelegeți mecanismul divin. Când încalcăm poruncile divine și punem ceva de aici mai presus de toate, atunci pornește dezastrul. Și la ce folos? RĂMÂNE LA NOI NUMAI ACEL LUCRU DE CARE NU SUNTEM ATAȘAȚI DAR DE TOT CE SUNTEM LIPIȚI VOM PIERDE. Acum fiecare cum înțelege...

Intrebare: Un călugăr care este smerit şi umil, face numai bine şi totuşi este atât de încercat... vă pot enumera multe exemple... aici ce ne puteți spune?
Raspuns: Parintele Cleopa spunea odata ca: in manastirea noastra sunt, sa zicem, 1000 de vietuitori, dar daca este unul care are chemare si merita sa stea aici. O idee. Dar incercarile vietii sunt daruri de nepretuit, nu este un lucru rau. Avem nevoie de greutati. Ele ne ajuta sa evoluam si sa devenim mai buni. Toate ne imping spre Dumnezeu. Daca noi nu alegem benevol restrangerea de sine, vom fi impinsi spre divin prin suferinte si boli, prin necazuri. Dar asta nu este un lucru rau, ci ESTE CONSECINTA FAPTULUI CA NOI AM PUS LUMESCUL SI UMANUL PE PRIMUL LOC. Daca nu ar fi fost asa, nu era nevoie sa fim micsorati cu forta astfel.

Apoi exista o mandrie care vine din spiritualitate care ESTE UCIGATOARE, un fel de aer de superioritate, de cine este ca el. Acesta da boli grave, extreme. Divinul nu inseamna sa stai si sa meditezi si sa zici ca esti El. Nu, Divinul inseamna sa participi la viata, sa muncesti, sa daruiesti gratuit fara rasplata din prea plinul tau, sa te restrangi in toate, sa te sacrifici, sa lasi de la tine mereu, deci inseamna actiune printre oameni, participare, Responsabilitati.

Adevarata spiritualitate inseamna sa faci o munca in care esti sujitor, muncitor, si ai un sef care iti spune ce sa faci si tu asculti fara sa te revolti. SPIRITULAITATEA NU SE FACE PE BANI, ca iti pierzi harul si credibiltatea si apoi NU MAI ESTI INSPIRAT DE DIVIN, ca toata intelegerea nu este a ta, nu vine de la tine putere, ci de la EL. Cand stii asta, nu vrei nimic pentru tine si atunci Il ONOREZI PE CEL DE LA CARE TOATA INTELEGEREA VINE! Nu e bine asa?

Caracterul se formeaza prin incercari de toate felurile. Si Il simti pe Domnul cand esti util oamenilor, si te depasesti pe tine, cand ajungi sa nu mai lupti si sa te aperi, cand te multumesti cu putin. Asta este adevarata evolutie spirituala, toate te invata asta. Toti oamenii te invata Iubirea fara motiv, fara rasplata.

Adevarata manastire este in lume, printre oameni, ca aici se depasesc incercarile si ATRACTIILE. Te inalti nu atunci cand fugi de atractii si fericirile umane ci, cand fiind in mijlocul lor, tu ai puterea SA LE DEPASESTI, FARA REGRETE.
SA NU LE VREI! Numai ele te pot inalta, nu fugind de responsabilitati. Si daca, fiind in mijlocul fericirilor lumesti, pentru tine ele nu mai inseamna nimic, ATUNCI CU ADEVARAT TE POTI NUMI OM. Dar om simplu, ca SIMPLITATEA SI FIRESCUL SUNT CEL MAI GREU DE ATINS.

Apoi sunt multe alte aspecte la aceasta intrebare. Spre exemplu, noi venim cu o nedesavarsire de sine mare, fiecare, mare de tot, si nu ne putem declara, in niciun fel toata viata, impliniti sau intelepti, cunoscatori, caci mereu vom primi incercari si provocari, fara capat. Fara capat. Si apoi, daca ne mandrim, vine diavolul si ne arata ca nu suntem chiar asa cum am zis noi ca suntem. Ne demasca. Mandria atrage demascarea obligatoriu.

De fapt, nu avem ce astepta. Putem o viata intreaga sa ne daruim, SI CINE STIE DACA AJUNGEM VREODATA SA URCAM, pentru ca in primul rand stergem din pacatele si patimile inaintasilor care sunt in spatele nostru si sunt multe. Pentru asta am venit, ca sa depasim suferinta, adica ATRACTIILE LUMII CARE SUNT DURERE, si sprinjinaindu-ne pe ele, sa ne ridicam mai sus in lumea de dincolo, ca de aia venim aici: CA SA DEPASIM LUMEA. Si depasind lumea, deschidem poarta cerului si ne incarcam cu Iubire. Pentru acesta Iubire am venit, ca numai ea ne poarte urca mai sus, mai aproape de Imparatul lumilor. Este ca intr-o imparatie, cu cat esti mai aproape de Imparat, cu atat ai mai multe grade de libertate, si acela este raiul. AM VENIT SA DAM DIN PREA PLINUL NOSTRU SI NU SA LUAM.

SA NU LUAM NIMIC.
Deci am venit nu ca sa luam ceva din lumea aceasta, ci CA SA NU LUAM NIMIC. Nu ca sa castigam ceva pentru noi, CI CA SA NU CASTIGAM NIMIC! Si asta se intampla, la moarte nu iei nimic. Moartea iti vorbeste cum ar fi trebuit sa fie viata noastra. Si atunci, la ce rost toata zbaterea noastra pentru mai mult? Ca sa nu avem nimic? Pentru NIMIC? Ca nimic din lumea aceasta NU AVEM NEVOIE DINCOLO. Va dati seama in ce inselare suntem?

Si mai mult: nimic din lume nu poate satisface vreodata sufletul nostru, pentru ca lumea este de alt fel decat sufletul, de alta natura, si ea nu ii da NIMIC sufletului. NOI ASTEPTAM DEGEABA CEVA DE LA EA, DAR NICIO SANSA, NICIODATA NU NE VA DA.

OAMENII NU POT SA NE IUBEASCA MEREU, EI NE IUBESC CAND POT, SI DE OBICEI NU POT, iar tot ce pretuim este fum, desartaciune, trece si se distruge, nu dureaza nimic. Nu ai ce sa astepti, absolut nimic. Toate sunt trecatoare si nimic nu ține. Totul se misca ca valurile marii, continuu. Nu ai pe ce sa te bazezi, decat pe curgere.
Noi am venit aici ca sa daruim Iubire din prea plinul nostru. Si daruind, sa manifestam insusirile lui Dumnezeu. Si asa aflam cine suntem noi cu adevarat, prin implicare TOTALA in viata, prin asumarea greutatilor si responsabilitatilor. Numai desprinderea de atractiile ei si asumarea incercarilor grele, deschid poarta cerului si ne incarca cu energie vitala. Nu fuga de greutati, ci avem nevoie cel mai mult de greutati ca numai ele ne indumnezeiesc si ne invata Iubirea fara conditii si asteptari.

Multumim pentru intrebari dlui Cristian Sofrone si dnei Adina Bretotean

Despre patimi. TOT CE APRECIEZI TU CEL MAI MULT, NU AI NEVOIE! Iti va crea mai multe necazuri decat bucurii.

Toate patimile sunt dependenta de sex. Dar din fata va veni orice scădere cu forța, nu neapărat punctuala. Adică avem patima de cafea si nu ne merg bine afacerile sau orice. Ca în fundal o patima este orice patima și în esență dependenta de sex, adică de viata, asta se desprinde dur, brusc si fără discuție, când este sa fie. Dar înainte sunt avertismente cu carul. Numai ca un om băgat cu totul în viata nu le va vedea și nu le va înțelege. ATAȘAMENTUL DE PLACERE II IA MINTEA. Asta înseamnă că el va trebui sa sufere cu necesitate. Patima nu ii da loc de întors și ii scade șansele de supraviețuire drastic. Prin patima se pierde energia vietii si este distrugatoare. Ea se blocheaza prin necazuri si boli. Cu cat atasamentul de bucuriile vietii este mai mare, cu atat boala este mai grea si de durata.

Soluția? Patima este un duh, ea se scoate prin înțelegerea mecanismului și prin desprindere pe toate punctele de atașare, adică prin abținere, înfrânare, retragere, restrangere. Dar orice înfrânare este în fundal aceeași înfrânare, ca DA PUTERE SUFLETULUI ȘI ABTINERII. Începi sa te abții de la mâncare și ajungi sa ai putere sa te abții de la bautură sau altceva, ca RESTRÂNGEREA DA ENERGIE SUFLETULUI. Patima înseamnă pierdere de energie vitala -adică de viata- și este o prostie sa vrei sa mori mai repede. Masura ne salveaza viata.

PATIMA ESTE EU MAI PRESUS DE TOATE, care poate incepe de oriunde cu adunarea numai pentru sine, si se strange apoi, se incununeaza in patimi mari si grele. Patima se intareste intarind egoul, luptand pentru mai mult binele meu, adevarul si dreptatea mea, linistea mea. Eu mai presus de toate continua cu patimi de orice fel. Toate aceste lupte intaresc eul si EU PE PRIMUL PLAN inseamna materia, lumea, trupul pe primul plan.

PATIMA ESTE EU SI NUMAI EU.
OMUL CARE ARE PATIMI ESTE UN OM EGOIST SI RAU, ASCUNS, PERICULOS, este in stare sa te loveasca oricand pe la spate. Egoul culmineaza in patimi, intr-o lacomie de viata fara margini, de putere, de bani, de a avea cat mai mult. EGOISMUL ESTE, DE FAPT, BOALA PATIMII. CAND VINDECI EGOISMUL, VINDECI PATIMA.

EGOISMUL ESTE PATIMA. Dependenta este atasament si prin atasament pierzi energie. Este o spartura in campuri prin care pierzi viata in ritm accelerat si mori. Nu este in interesul nostru sa ne legam de nimic din lumea acesta, ca vine suferinta ca sa ne desprinda. Mecanismul divin este automat, nu scapa nimeni, ca intelegem sau nu, el tot vine, pentru ca sufletul nostru trebuie sa fie desprins. Asta este de fapt problema noastra: placerea, nu stim sa ne oprim la timp si chemam apoi fortele cerului sa ne scoata din namol. Atasamentul face o spartura in campuri, ca o spartura intr-un baraj pe unde pierdem energie. Este o hemoragie. Si irosim energie pe patimi care ne iau viata! Placerea peste nevoie este durere, iti ia din energia vitala si nu ii da nimic sufletului.

NOI NE INCARCAM CU ENERGIE NUMAI CAND DARUIM FARA RASPLATA SI CAND NE INFRANAM. CU CAT DARUIM SI NE ABTINEM MAI MULT DE LA PLACERI, CU ATAT MAI MULT TRAIM, ADICA FACEM ECONOMIE DE VIATA. Noi ne nastem cu o cantitate de viata fixa, din care taiem felii cand depasim necesitatea. Deci TOT CE ESTE MAI MULT DECAT NE TREBUIE NE IA VIATA!

Mai multa bunastare, bogatii, stabilitate si siguranta vietii, comoditati, savoare si senzualitate, NE OMOARA FOARTE EFCIENT! Ca nu ii dau nimic duhului nostru ci doar II IAU. Sunt exact lucrurile de care nu avem nevoie si consumam o mare cantitate de energie ca sa le mentinem la noi, asa ne pierd viata. TOT CE ESTE MAI MULT DECAT NE TREBUIE NE OMOARA.

Ne trebuie cumpatare si simplitate, modestie si moderatie in toate, ele ne salveaza viata. Cel care mananca mult are arderi mari, un consum de oxigen mare, ceea ce inseamna explozii mai mari, adica distrugeri mai mari, si este o prostie sa mananci mai mult si mai savuros ca sa mori mai repede. SAVOAREA SI ACEST MAI MULT INTARESC EUL, si apoi sufletul cheama fortele cerului sa ne ingenuncheze si asta poate fi orice necaz sau boala, functie de nivelul nostru de atasament. Cu cat atasamentul este mai mare, cu atat bolile sunt mai grele, cronice sau extreme.

Deci ATASAMENTUL ADUCE SUFERINTA si este absurd sa vrei mai mult decat ai nevoie NUMAI CA SA SUFERI MAI TARE, ca vrei tu sa suferi puternic. Ca de aceea vrei mai mult, ca sa suferi mai tare. Si atunci cand egoul creste asa de tare - dar ego inseamna posesii - si preseaza sufletul dincolo de linia rosie subtire, atunci el ajunge in pozitia inecatului si nu mai poate sa iasa la suprafata si in clipa aceea comanda moartea brusc, pe loc, fara avertismente. Cand egoul este mare, si noi suntem lipiti de placerile vietii, atunci o simpla prajitura ne poate omori, daca sufletul este impins in situatia inecatului si nu mai poate sa iasa la suprafata ca nu il lasa egoul.

Nu are cum sa stea cu o fiinta care nu a facut nimic pentru suflet ci totul pentru trup, adica pentru partea cea mai mica care este total secundara. Noi mereu dorim ceea ce este secundar: lumea, materia, umanul, si de aceea murim, pentru ca ce este planul doi NU NE HRANESTE SUFLETUL DELOC. SI DOAR NE IA DIN VIATA.

CAND VREI LUMESCUL SI UMANUL MAI PRESUS DE TOATE, VREI DE FAPT SA MORI SI NU IL VREI PE DUMNEZEU, care este Viata. Cand vrei lumea vrei moartea, pentru ca ea iti ia din energia vitala si nu ii da nimic duhului tau. Placerea este doar ocazia care scoate din tine energie, si nu ii da sufletului nimic, pentru ca sufletul este de alta natura. El se incarca cu energie numai cand daruieste fara rasplata si cand se infraneaza trupul, atunci materia se transforma in energie subtila, cand corpul este restrans.

Cand te indrepti spre mai multe fericiri ale simturilor, ele iti iau din viata si de fapt vrei sa mori, caci TOT CEEA CE ESTE MAI MULT DECAT AI NEVOIE ESTE MOARTE. Nu ai nevoie de mai mult: spui STOP, nu vreau mai mult, te opresti inainte de capat, de saturare, nu ai nevoie de mai multa savoare, de mai multe lucruri, masini, bani, case, camere, lucruri, avere, bijuterii. Nu ai nevoie, ca iti vor lua din viata. Sunt obiecte in minte, sunt eu si vor genera adversari de orice fel care ti le vor lua pe toate sau le vor distruge, sau le pierzi in orice mod posibil, cariile ti le mananca, timpul le rugineste, Iubirea umana trece, nimic din lumea asta nu poti retine, totul trece, se duce, se degradeaza, se termina.

Totul este desertaciune si NIMIC. TOT CE APRECIEZI TU CEL MAI MULT NU AI NEVOIE! Iti va crea mai multe necazuri decat bucurii. Toate sunt eu si vor crea dusmani, care nu te vor lasa sa te bucuri de nimic deplin. Iti vor crea mai multe probleme decat bucurii. viata se traieste numai in Dumnezeu adica desprins, acolo nu bate nicun vant, nu este arsita si inghet. Daca doresti ceva din lumea aceasta intens, il vei pierde, pentru ca nu lumea trebuie sa o pui pe primul plan si sa o doresti, ci pe Dumnezeu, ca este NU LUMEA. Deci te indrepti spre El numai cand NU VREI LUMEA, cand nici gandul nu il tii la ea. Gandul la lume este eu si numai eu, si va chema distrugerea asteptarilor, sperantelor, dorintelor. Toate ti le ia: „Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine, si sa nu te inchini lor”. Si vei pierde tot ce apreciezi sau iubesti tu cel mai mult. Dorinta si interesul personal accelereaza mecanismele de distrugere entropice. Adica IN DORINTA ESTE INCLUSA PIERDEREA SI SUFERINTA.

DORESTI INTENS, DAR VEI SUFERI.
STAI LINISTIT SI MULTUMESTE-TE CU PUTIN si vei descoperi splendoarea de neegalat a vietii, poate pentru prima data in viata ta. Cu siguranta ca nu ai vazut-o in realitate asa cum este ea, DEOSEBIT DE RELAXATA SI MIRACULOASA, pentru ca tot timpul te-ai ocupat numai cu alergatul.
Deci DE PATIMI SE SCAPA SCAZAND EGOUL, PRIN DESPRINDERE. Dar daca nu ne desprindem singuri cat mai repede, nicio grija, fortele cerului vegheaza neobosit SI TE VOR AJUTA SA PIERZI TOT CE PRETUIESTI TU MAI MULT SI NU AI NEVOIE.

SI TOATE TI LE VA LUA! De ce? Pentru ca nu putem sa iubim ceea ce este secundar fara sa suferim, ca lumea doar ne ia din viata, este ca si cand am vrea sa murim neaparat. Ca sa ne fie bine in viata, trebuie sa-L Iubim pe Domnul mai mult decat orice din lumea acesta, adica NU LUMEA. Toate din ea sunt secundare: viata este secundara, trupul, materia, totul. Trebuie sa le punem doar in raportul divin corect si totul va intra in armonie de la sine, fara noi. Adica sa nu le acordam toata atentia noastra, tot sufletul nostru, sa le mai si uitam, sa nu facem totul pentru nimic din lumea aceasta. Intr-un fel, SA FIM DEZINTERESATI SI NESIMTITORI, CA DACA LE PUI LA SUFLET TE TERMINA.

Asa trebuie trecuta viata, ca o barca in deriva pe mare, sau ca o frunza in vant sau ca un turist intr-o tara straina, dus oriunde vrea soarta fara sa te opui. NU E NEVOIE SA DORESTI NIMIC MAI MULT SI ATUNCI DOMNUL ITI VA DA TOT CE ITI TREBUIE, FARA MACAR SA TE STRADUIESTI. Nu e bine asa? Mai mult sa o uitam si sa nu fim atenti la ea, sa o lasam sa treaca, sa se duca. ACEASTA ESTE FERICIREA INTREAGA, CAND NU VREI LUMEA SAU UMANUL.

Cand NU LE VREI cu putere, atunci Il vrei numai pe Dumnezeu si El va fi cu tine. Depinde intotdeauna ce pui pe primul plan. Daca pui orice din lumea aceasta mai presus de toate, pornesti un mecanism de accelerare a proceselor de entropie a vietii, adica accelerezi autodistrugerea. Lumea se traieste desprins, adica cu pierderi minime de energie dar, daca te duci spre fericirile ei, iti vor lua din viata, mananca din tine. Acesta ese pretul caderii din rai.

Viata se traieste relaxat, multumindu-te cu putin si cautand simplitatea, moderatia, modestia, daruirea de sine si Iubirea fara motiv.

PRIMUL GEST SA FIE A DARUI, NU A LUA. A DARUI INSEAMNA CA INCEPI CU DUMNEZEU.

IN CASA TATALUI MEU NU TREBUIE SA FIE CUMPARATORI SI VANZATORI, ADICA CEI CARE VOR CEVA PENTRU EI MAI MULT

CAND VREI LUMEA, PIERZI IMPARATIA LUI DUMNEZEU!

Unde este eu mai presus de toate: mai mult binele meu, adevarul meu, dreptatea mea, linistea mea, El nu este! Unde este interesul meu, nu este Dumnezeu. Si te uiti ce facem: luptam si ne aparam, El nu este acolo. Toate vin din noi, si egoul creeaza numai durere ca se hraneste cu ea. Acolo este orgoliu, si acesta va reactiona imediat cu suparare daca cineva ii ia ceea ce poseda sau atenteaza fie si cu un cuvant la comoditatile sale. DAR CEI CARE VOR MAI MULT NU AU VIITOR, CA POSESIILE LE IAU DIN ENERGIA VIITORULUI. Posesiile peste nevoie ne omoara sufletul foarte eficient si il fac dur si rau, nemilos, il diabolizeaza. Si chiar daca in exterior ne va fi bine, sufletul ne va fi mort. Si bestia care ne indeamna la asta continuu, stie foarte bine ce face. Noi repetam un model social pe care l-am invatat de la bestie, dar noi nu suntem acest model de consum fara sfarsit.

LUCRURILE TREBUIE SA LE PASTRAM IN NECESITATEA LOR, CAND AVEM NEVOIE, UNEORI, CATEODATA, RAREORI. Numai ingerul cazut vrea eu perfect, mai bine pentru mine: PENTRU MINE TOATE, mai mult, cel mai frumos, cel mai puternic, cel mai sus! Dar DUMNEZEU NU ESTE IN MAI MULT CI IN MAI PUTIN.

DACA VREI MAI MULT VREI SA SUFERI FARA CAPAT, PENTRU CA EUL VA GENERA IMEDIAT UN ADVERSAR CARE NU TE VA LASA IN PACE PANA NU VEI PIERDE TOT CE ESTE MAI MULT. In eu pe primul plan este inclusa si pierderea. Numai egoul se supara cand i se spune asta, pentru ca el considera ca fiind o constrangere sa piarda din lucrurile pe care el le pretuieste si este atasat. Acolo unde este eu si numai eu, acolo este atasament si nu este Dumnezeu, este intunecatul. Iar omul care are tot ce vrea, nu mai are inima si este nemilos pentru ca nu mai simte durerea celuilalt.Si vezi asta imediat ca reactioneaza si se apara cand atentezi fie si macar in cuvinte la posesiile lui. Posesiile il indeparteaza de Dumnezeu si il indiabolizeaza. Acolo unde este Reactie, nu este divinul.

Tot ce apeciem noi mai mult din lumea aceasta ne face cel mai mare rau posibil pentru ca este zadarnicie si desertaciune, caci nu tin, trec repede, sunt supuse timpului, si de aceea atunci cand le dorim intens, vrem de fapt mai multa durere. Si o avem pentru ca egoul ne va da un sentiment continuu de nu este indeajuns si mai avem nevoie, si asta nu se termina niciodata. Cand o placere este repetata des, ea patrunde in adanc si se tranforma in necazurile de maine, DE ORICE FEL care pot veni de oriunde. Adica noi bem cafea sau fumam mult, avem patimi, si se strica relatia, pentru ca o patima este in fundal toate patimile, una. Dar SE ELIMINA PRIN ORICE SUFERINTA.

Spre exemplu orice dorinta apriga este dorinta de sex: mancarea multa este sex, bautura este sex, tigarile, cafeaua care devine obicei de care nu te poti lasa este dorinta de sex, pentru ca toate sunt dorinta de placere si sexul este cea mai mare placere. A NU TE BAZA PE CE ESTE TRECATOR ITI PRELUGESTE VIATA CA NU MAI PIERZI ENERGIE. Nici mintea sa nu o tii la lume, sa fii ingnorant fata de ea, sau nestiutor, neatent si dezinteresat.

PRIMUL GEST SA FIE A DARUI, NU A LUA. Si atunci stii sigur ca lucrurile se vor termina bine, pentru ca A DARUI INSEAMNA CA INCEPI CU DUMNEZEU. Si cand ai doua mere, pe cel mai mare si mai frumos sa-l dai. Dai numai ceea ce este mai bun. Si primesti din ceea ce dai, cand dai, tie iti dai, nu cersetorului. Pentru ca si gandul tinut la lume, este eu, adica pierzi viata, iti ia din viata, si te supui timpului.

Deci cand vrei mai mult vei sta continuu in nemultumire si suferinta. Cand posezi mai mult decat ai nevoie porneste comparatia si concurenta, lupta si apararea. Tot raul din lume este de la acest mai mult. Si il vei pierde pana la urma, deci LUPTI PENTRU CEVA PE CARE SA-L PIERZI? Dumnezeu iti da doar cat ai nevoie, dar ce este mai mult ti se va lua sau va pleca de la tine. De la aceasta lacomie de fericiri pentru trup si idealuri materiale, sufletul ne moare. Noi facem totul pentru trup, dar nimic pentru suflet pentru ca nu ne convine, am pierde atasamente care inseamna pentru noi eu, corp si EGOUL ARE NEVOIE DE SUFERINTA, DE ACEEA EL VREA NUMAI LUCRURILE TRECATOARE CA SA MENTINA FURIA, RAUTATEA SI NEMULTUMIREA, NESIGURANTA ȘI DUREREA NEIMPLINIRII CONTINUE.

Deci cand spui ca vrei mai mult bine pentru tine, VREI DURERE, pentru ca tot ce vrei tu din lumea aceasta nu dureaza, este desertaciune, vrei de fapt nimic. La moarte se spulbera totul. Vrei vant, de ce sa vrei vant? Inseamna ca punem lumea mai presus de Dumnezeu care este NU LUMEA.

VREA CINEVA SA NU DOREASCA CELE ALE LUMII?

Numai acela Il iubeste pe Domnul cu adevarat. Nu declarativ, nu ritualic, nu teoretic, ci real: daca prin comportamentul tau NU VREI fericirile lumii atunci stingi toate patimile din trecut, ca NU VREI satisfactiile simturilor. PRIN FIECARE RESPINGERE A UNEI PATIMI TU LE STERGI. Cand nu vrei lumea atunci Il vrei pe Dumnezeu. Numai atunci.

El nu se uita la ritual, nu se uita la cuvintele tale, ci NUMAI LA COMPORTAMENTUL LA PIERDERE SI LA CONFLICT, SI LA CE PUI PE PRIMUL PLAN. Acolo se vede credinta omului. Cand pe tine te lasi si te uiti, si numai ceilati conteaza. Nu se pune familia ta aici. Incotro se indreapta, ce este important pentru el in viata, ce teluri isi pune, ce pretuieste el mai mult, pentru ce se lupta, ce vrea de la viata?

CE APARA DIN POSESIILE LUI, VA PIERDE! Poate sa-si puna ca țel orice fericire din lumea aceasta, dar isi va pierde sufletul, pentru ca Dumnezeu este NU LUMEA, iar partile pe care noi le dorim asa de tare sunt fum, sunt suferinta. Cand au trecut vei suferi. Cand prajitura sau filmul frumos s-a terminat, vine durerea. De ce? Pentru ca toate din lumea aceasta mananca din tine, iti iau din energia sufletului. TU CA SA LE MENTII ALE TALE, CA SA LE RETII, SA LE ȚII PE LOC NUMAI PENTRU TINE, VEI CONSUMA VIATA. Dar ele iti iau din energia vitala care este Iubire si te-ar ajuta sa urci dincolo mai sus. CAND VREI LUMEA, PIERZI IMPARATIA LUI DUMNEZEU.

Nimic din lumea acesta nu poti pune pe primul plan ca le distrugi. Tu aduni ca sa pierzi? Trebuie sa fii gol de sine ca sa aiba loc unde sa vina Domnul: IN CASA TATALUI MEU NU TREBUIE SA FIE CUMPARATORI SI VANZATORI, ADICA CEI CARE VOR CEVA PENTRU EI MAI MULT.

TREBUIE SA FIE GOALA, FARA INTERESE PROPRII SI LACOMIE. ACEST MAI MULT BINE PENTRU MINE, ESTE EU MAI PRESUS DE TOATE, ESTE CHIAR INGERUL CAZUT. De ce vrei sa cazi? DOMNUL ESTE IN MAI PUTIN. Dar noi vrem mai mult. CINE VREA MAI PUTIN? Numai acela Il pune pe Domnul mai presus de toate. Numai cel care se lasa pe sine, are credinta cu adevarat, ca se bazeaza pe Domnul NU PE SINE. El se preda pe el si se increde in Tatal ceresc, total. Pentru ca voia Lui este intodeauna buna si dreapta.

Cand intampini greutati la inaintare in viata, ti se arata ca nu esti pe drumul cel bun, si ca nu ai nevoie de nimic mai mult decat iti da Dumnezeu. Multumeste-te cu putin si va incepe RESTAURAREA vietii tale, pentru ca putinul este PREZENTA divinului, si nu ti-l poate lua nimeni niciodata. Trebuie sa ramai in smerenie, restrangere de sine si daruire, ca sa poti sa fii inspirat si Domnul sa fie cu tine.

PUTINUL ESTE DUMNEZEU, DAR CINE IL VREA?

DACA VREM MAI MULT BINE PENTRU SINE CA SCOP, NICIODATA NU IL VOM ATINGE PE DUMNEZEU, PENTRU CA EL ESTE IN PUTIN, NU IN MAI MULT. Cand vrei lumea NU IL VREI PE DUMNEZEU. Te indepartezi de El. Cand vrei mai multe satisfactii, NU IL VREI PE EL. Deci prin comportament noi ne indepartam sau ne apropiem de Domnul inimilor noastre. El este in directie opusa, incotro nu merge mai nimeni.

Oamenii vor fericirile simturilor si se supara cand incep sa le piarda, dar pentru ca le pun pe primul plan, LE VOR PIERDE INTOTDEAUNA! Intelegi? Intotdeauna.

TOT CE PUNEM NOI MAI PRESUS DE DUMNEZEU, ADICA DE PUTIN SI LIPSA, PESTE NECESITATE, NOI VOM PIERDE, SE VA DESTRAMA, SAU VA PLECA DE LA NOI. Acestea sunt Poruncile sfinte si nimeni nu li se poate opune pentru ca Iubirea, adica daruirea de sine, iubirea fara rasplata si putinul sunt puse ca Lege in fibra vietii si fata de ele se raporteaza toate. PUTINUL ESTE DUMNEZEU, DAR CINE IL VREA? Oamenii vor mai mult si savoare, si NU IL VOR PE DOMNUL, si El nu este acolo. Cand vor lumea NU IL VOR PE DOMNUL! Nu poti sluji la doi stapani in acelasi timp.

Pentru ca posesiile intaresc egoul care va creea continuu o stare de insuficienta, ca mai trebuie si nu este indeajuns, si vom alerga o viata intreaga pentru nimic, si doar acumulam, si cu cat avem mai multe cu atat ne atasam de ele si nu mai putem sa daruim, si asa ne moare sufletul si devenim rai si reactivi, haini si nemilosi. Se autointretine producand durere si frica de a pierde. Se vede asta din reactia cu suparare, cand atentezi la scopul vietii lor de bunastare. Cand ti-ai pus ca scop al vietii, bunastarea, poate o vei avea, dar sufletul va muri, pentru ca pentru a o pastra vei consuma energie vitala. Si apare REACTIA pentru apararea placerilor, posesiilor, CARE INSEAMNA DORINTA DE A UCIDE. Este indiabolizare, o agresivitate maxima.

Deci alegi ca țel exact ceea ce iti ia cea mai mare cantitate de viata posibila. OMUL CAND ALEGE LUMEA, ALEGE MOARTEA SUFLETULUI SAU. Si apoi ce folos daca are toata lumea, dar NU MAI ARE SUFLET. Nu se va urca dincolo pe scara meritelor divine nici macar o iota, pentru ca in lumea de dincolo este o ordine inversa decat aici. Iubirea este cel mai sus. Adica daca vrei raiul, trebuie sa Iubesti orice ar fi si sa te indrepti continuu spre putin, simplu, modest, moral.. Cel ce in lume noastra este de dispretuit si de nedorit, acolo este sus de tot. Cine vrea putinul? Acela va fi in Împaratia Lui, sus la prag. NEDORINTA FERICIRILOR LUMII ESTE PUTEREA LUI DE A URCA SI RAIUL. Cand vrei savoare si senzulaitate, NU IL VREI PE DUMNEZEU. Nu poti sluji la doi stapani: ori lumea ori lipsa ei pregnanat. Atata cat ai nevoie este destul, nu mai mult ca il vei pierde si ti se va lua neaparat. Cine vrea LIPSA senzualitatii, a bunastarii peste nevoie, a belsugului si sigurantei vetii, acela Il vrea pe Domnul!

Fericiti cei saraci cu duhul, simpli si fara dorinte de mai mult, ca a lor va fi Imparatia Cerurilor. Exact ceea ce noi apreciem cel mai mult, in Cer NU ARE NICIO VALOARE, inseamna fum, nimic. NICIO VALOARE. Si cu ce merite sa urce? S-a restrans el, s-a infranat de la voia sa, sau de la placere, nu a vrut el mai mult si s-a multumit cu putin? Nu, pentru ca acolo se numara NUMAI PUTEREA TA DE RETINRE DE LA SATISFACTIILE SIMTURILOR SI ATAT. Exact ceea ce apreciezi tu aici cel mai mult, acolo NU INSEAMNA NIMIC, ABSOLUT NIMIC. Mergi dincolo numai cu momentele in care ai daruit fara rasplata, timp, grija, atentie si cu puterea ta de infranare.

Puterea ta de a nu dori lumescul si umanul, aceasta putere este forta de urcare in lumea de dincolo. Noi acolo NU AVEM NICIO TREABA CU COMODITATEA, BELSUGUL SAVAOAREA SI SENZUALITATEA, NICIO TREABA. Acolo conteaza numai momentele in care te-ai lasat pe tine si ai daruit fara rasplata, si te-ai infranat. Atat. Bogatiile noastre sau puterea lumeasca, pozitia sociala, toate astea, sunt NIMIC, nu conteza, nu raman, si te trag in jos. Alergam dupa mai mult degeaba ca sa adunam o suferinta mai mare. Cand mergem spre lume, ne indepartam de El.

Nu este o nebunie, numai pentru ca ne-a programat bestia sa o slujim? Si apoi ea rade de se prapadeste ca nu putem sa ne oprim de la patimi. Pai patima inseamna un loc prin care pierdem viata continuu si este si o chemare sa vina dracii la masa patimii noastre. Ei se hranesc cu viciul nostru. PATIMA NOASTRA ESTE PREZENTA DIAVOLULUI IN NOI. Si noi tratam lucruile acestea in gluma, cand de fapt ne stabilim viata dincolo, in vesnicie. Cel care nu a putut sa se abtina, nu va urca niciun pic in lumea lui Dumnezeu, nici macar un pic. Pentru ca nu va avea forta abtinerii.

ASTA TE PROPULSEAZA MAI SUS DINCOLO: RETINEREA DE LA PLACERI, SIMPLITATEA, SA NU VREI COMODITATEA, SA NU VREI BELSUGUL, SA NU VREI STABILITATEA SA NU VREI MAI MULT BINE PENTRU TINE, CI MAI PUTIN BINE PENTRU TINE.

Asta inseamna sa-L vrei pe Domnul: SA NU VREI SAVOAREA LUMII, in niciun mod, orice ar fi. CAT MAI PUTIN BINE SI PLACUT PENTRU TINE. Diavolul te atrage cu placut, senzualitate si savoare. CAPACITATEA DE A REZISTA TENTATIILOR ESTE RAIUL. Fiecare stie de acum ce se va intampla cu el in lumea Domnului. Intelege cine poate. Dar oamenii se revolta si nu vor sa inteleaga.Si atunci bestia rade de ei pentru ca nu pot sa se opreasca de la placeri si patimi, de la vicii si pacate fara capat si ii face PRIN PLACERILE PATIMI sa o slujeasca.

Dar o patima cand patrunde in adancime in suflet, se transforma in situatii de viata dureroase, in boli, si nelaceri fara capat. CAND VREI MAI MULTE FERICIRI ALE SIMTURILOR VREI DE FAPT SUFERINTA SI DURERE CAT MAI MARE. De ce se va intampla asta? Pentru ca nicmi nu dureaza, le vei pierde si asta te vva lega de ele, si iti va fi frica s ale pierzi si vei deveni violent, apoi asta chema fortele cerului care te termina de nu te vezi. Deci acesta este un ciclu al durerii, pana mori.

Trebuie mereu sa opresti placerea, sa nu duci satisfactia pana la cat, mereu sa te verifici sa nu fii legat, prins de viata, ca acolo va porni distrugerea vietii tale, si pierzi si ceea ce ai, nu numai lucrul de care esti legat. Deci ne termina fara sa putem sa facem ceva. Intai ne termina si apoi ne da ragazul sa reflectam, dar e prea tarziu. Universul nu isi poate permite sa accepte agresivitatea noastra interioara ca este dorinta de a-l ucide, si atac la Dumnezeu. Cand noi ne luptam si aparam atasamentele si interesele noastre pecuniare, noi ne luptam direct cu Creatorul universului, si nicio sansa, ti le va lua pe toate.

Nu poti pune nimic din lume pe primul plan fara sa suferi si sa pierzi acel lucru, pentru ca lumea este creata, adica este planul doi, ea nu are putere in fata hotararii Cerului. Este exact raportul intre trup si suflet. Sufletul cand comanda moartea, trupul TACE si nu poate sa zica nimic, este secundar, creat, nu are autoritate. Atunci de ce facem totul pentru lucrul cel mai putin important? Si o viata intreaga o irosim. Nu am venit pentru materie, lume, ci pentru depasirea lor, ca asta este raiul: DEPASIREA LUMII. Dar cei care vor lumescul si umanul, nu Il vor pe Dumnezeu si nici raiul, ei se infig in pamant. Dar daca ii legi pe oamnei de pamnat, le-ai luat sufletul. Sufletul inseamna daruire de sine, sacrificiu, si asta nu ne place. Noi consideram viata ca o continua adaugare de satisfactii pentru trupul nostru, si nu este asa pentru ca trupul este partea cea mai mica, o imbracaminte doar. Este ca si cand ai baga maneca hainei in ciorba mereu.

FERICIREA ESTE A ELIBERA VIATA DIN MANA TA. CAND NU AI MAI MULT, NU AI CE SA APERI! Nu mai poti sa fii nefericit, trist, mahnit, nu ai ce sa pierzi, sau sa ti se ia, ori sa plece de la tine.

Cel care reationeaza este atasat si are patimi, si nu Il vrea pe Domnul, vrea placerile lumii. REACTIA ESTE RESPINGEREA PUTINULUI CARE ESTE DUMNEZEU.

Omul care se lupta sau se apara are ego puternic, adica suferinte in viitor. Pentru ca ASTA INSEAMNA MAI BINE PENTRU MINE PESTE NEVOI - MAI RAU PENTRU TINE. Pentru ca acest mai bine iti consuma energia vietii si te omoara mai repede. Lumea nu da nimic sufletului nostru si noi nu suntem trupul. Ca sa ne fie bine in viata trebuie intai sa onoram sufletul, nu trupul, pentru trup nu trebuie sa faci totul, ai grija de el, dar nu ii dai numai savoare si senzualitate pentru ca asta inseamna pierdere de energie vitala, adica Domnul nu va mai fi cu tine si vei suferi. Si apoi te leaga de materie. Samuraii prin codul Bushido nu aveau voie sa manance mancaruri savuroase si pana la capat, ca pierdeau energie, Dumnezeu pleca de le ei si erau omorati in duel, atrageau moartea ca nu mai aveau energie, pentru ca Domnul nefiind cu ei NU MAI ERAU INSPIRATI in lupta. Si cum sa vrei mai mult, adica sa pierzi viata? E o nebunie.

STABILITATEA, SIGURANTA VIETII, BELSUGUL, BUNASTAREA ITI IAU DIN VIATA, NU ITI DAU VIATA. Exact ceea ce noi dorim mai mult, ne face cel mai mare rau posibil. CALEA SPRE DUMNEZEU ESTE INGUSTA, SI OAMENII NU VOR SA MEARGA SPRE EA.

Dar de la atasamentul de placeri si savoare de senzulaitate, de simturi porneste distrugerea vietii noastre, in orice mod posibil: relatiile se destrama, vin necazuri de toate felurile, pierdem ceea ce pretuim mai mult, vin bolile pentru desprindere.

CAND MAI MULT IEI DECAT DAI, PIERZI VIATA IN RITM ACCELERAT. Acest mai mult ne omoara, si dincolo, cu ce mergem? Exact cu ceea ce am realizat aici, adica NIMIC. Noi apreciem tocmai ceea ce nu dureaza si nu ne trebuie dincolo si ne chinuim o viata intreaga pentru nimic, pentru parti care prin natura lor trec, se termina repede si NU TE POTI BAZA PE ELE, PE NIMIC DIN VIATA ACEASTA. Cum sa vrei ceva care trece? Si apoi te superi ca a trecut sau nu-l mai ai, si a plecat de la tine? Pai asta este natura lor, sa treaca. Lasa-le sa se duca, nu e treaba ta sa le retii cu forta. Retii ceva care trece si iti face numai rau? E o nebunie.

FERICIREA ESTE A ELIBERA VIATA DIN MANA TA. Consumi energia vetii care ti s-a dat spre inaltare, ca sa daruiesti Iubire, grija si atentie celorlalti, nu sa iei pentru tine mai mult. IROSESTI DEGEABA ENERGIA VIETII PE LUCRURI CARE TI SE VOL LUA ORICUM SI NU VA RAMNE PIATRA PE PIATRA DIN ELE. Fiecare lucru pe care tu il pretuiesti mai mult, va fi o pierdere sau o dezamagire. De ce? In momentul in care te gandesti sau il doresti prea mult, el se lasa in adancime si se transforma intr-o opozitie care iti va veni din fata maine sau in viitor. De ce sa vrem sa acumulam ca apoi sa ne atasam si sa le pierdem pe toate, si pe cele pe care le avem deja, si pe acelea ni le ia. Cand vrei lumea vrei griji, dar frica de a pierde inseamna diavol. SUFLETUL SE INTARESTE NUMAI PRIN DARUIRE CONTINUA FARA RASPLATA SI PRIN INFRANARE. Am venit sa daruim Iubire din prea plinul nostru nu sa ne ocupam cu adunatul.

CAND ADUNI PIERZI VIATA, NUMAI CAND DARUIESTI O CASTIGI: cine va cauta viata o va pierde, cine o va lasa pentru Mine o va castiga, spunea Domnul Iisus. Dar ni se vorbeste intr-un mod necesar si suficient CARE SA NU DERANJEZE LACOMIA NOASTRA DE MAI MULT BINE PENTRU SINE.

Totul se face ca sa ramanem in superficialitate, nici ei sa nu ne ajute si nici noi sa nu vrem sa ne schimbam ca ar insemana sa pierdem tot ceea ce noi apreciem mult. Noi de intelegere avem nevoie, de institutia INVATATORULUI. Cea mai puternica institutie de pe pamanat. De aceea oamenii nu Il vor pe Domnul deloc.

Cand ai reactionat si te-ai luptat pentru placerea ta, te-ai opus pe loc Domnului, ca EL ESTE NU MAI MULTA PLACERE PENTRU SINE. El este in mai putin, dar nu Il vrem. Cand vrei fericirile simturilor, NU IL VREI PE DOMNUL. Nici nu te intereseaza de El. Tu vrei satisfactiile simturilor tale, dar El nu este acolo. In satisfactii fara masura este nefârtatul. Se hraneste cu suferinta care va veni dupa ce ai terminat prajitura sau filmul s-a sfarsit. Pentru ca toate ale lumii trec si doar ne iau din energia vietii, si intunecatul, adica egoul se hraneste cu acea suferinta a sufletului si asa iti mananca din suflet.

Cine vrea totul pentru sine, nu Il vrea pe Dumnezeu pentru ca posesiile lumii sunt ego, si egoul reprezinta greutati la inaintare, suferintele care ne vin din fata maine. Cand lupti pentru posesii, iti iei suferinte. DORINTA DE MAI MULT BINE PENTRU SINE, ESTE OPOZITIA VIETII DE MAINE CARE VINE SPRE NOI. Pentru ca este mai mult decat ne trebuie si luam de la cei in lipsuri, de aceea vom suferi, pentru ca ne opunem Domnului care este binele tuturor. Tot ce este mai mult decat necesar nu ne apartine noua, ci acelor multi care au nevoie, si ne va duce la suferinta, apartine Domnului. Tie ti s-a dat doar ca sa-l dai mai departe, nu sa-l retii. PENTRU ACEST MAI MULT VOM SUFERI, VOM AVEA BOLI SI DURERE. Cine va dori mai multa viata o va pierde, spunea Domnul Iisus.

Cand spun vreau mai bine pentru mine, inseamna ca voi lua de la ceilalti care au nevoie. Si oamenii nu stiu ca de fapt pierd suflet, viata si viitor prin fiecare lupta pentru sine, cand fac rezerve. A TRAI IN DIVIN ESTE O STARE DEGAJATA, RELAXATA, CAND NU STRANGI, CAND MAI MULT DAI DECAT IEI, SI NU TE INTERESEAZA SA CASTIGI, SA INVINGI, SA AI PESTE TEBUINTA, cand esti dezinteresat de mai frumos, mai placut, mai bogat, mai comod, CAND NU DORESTI FERICIRILE LUMII, ATUNCI TE INALTI SI TE INDUMNEZEIESTI.

Si asta este cea mai mare fericire: CAND NU AI MAI MULT, NU AI CE SA APERI! Nu mai poti sa fii nefericit, trist, mahnit, nu ai ce sa pierzi, sau sa ti se ia, ori sa plece de la tine. Lipsa este prezenta lui Dumnezeu, dar oamenii vor plinul adica NU IL VOR PE DOMNUL, caci El nu are loc sa vina intr-un suflet plin de sine, NU ARE LOC. Deci cand vrei lumea, te umpli de eu, si Il dai afara pe Dumnezeu din inima ta.

IL VREI PE DUMNEZEU NUMAI CAND NU VREI MAI BINE PENTRU TINE, mai rafinat, mai gustos, mai placut, mai frumos, mai mare, mai bogat, mai savuros, mai senzual, adica nu vrei parti trecatoare care sunt nimic la trecerea intre lumi si acre te umplu de eu si dau afara divinul din inima noastra. Nimic. Intelegi? Cand te pestrezi in smerenie, simplitate si moralitate. De aceea la moarte apare o tristete cumplita ca puteam sa daruim fara rasplata si ne-am ocupat tot timpul exact cu ceea ce dincolo NU INSEAMNA NIMIC. Absolut nimic.

Numai cand dai te incarci cu energie vitala sau prin abtinere si restrangere, prin desprindere: cand NU VREI placeri mai mult primesti viata, cand te restrangi. Este pe dos decat credem noi.

Cel care are de toate aici nu este interesat de suferinta oamenilor in lipsuri, pentru ca nu mai are suflet si nu mai simte compasiune, si MANIA LUI, FURIA SI URA LUI CAND II VORBESTI DESPRE ACESTE LUCRURI ARATA DE FAPT CAT DE STRAIN DE DUMNEZEU ESTE EL. In lumea de sus, dincolo de prag, acolo unde este tronul Tatalui ceresc, in dreapta Lui, cum sta cu fata la creatie, este o plasa uriasa de pescar, care nu se vede, ca nu intelegi ce ii retine sa se raspandeasca in infinitul de acolo, si acolo sunt suflete cenusii, ne evoluate, care stau inghesuite unele in altele si tipa. Si ce ii bate atat de tare: este REGRETUL, ca au fost pe pamant si puteau sa daruiasca toata inima lor si SA NU STRANGA NIMIC MAI MULT PENTRU SINE, dar ei s-au ocupat cu adunatul si le-a murit sufletul, si nu au mai putut sa urce.

Ca posesiile ne omoara duhul, ii iau viata, si au pierdut iubirea, si nu au ai putut sa urce. Deci exact ce dorim noi mai mult ne ia energia de urcare in lumea de dincolo. Si aceasta suferinta care ii chinuia se intindea la infinit pentru ca nu mai stiau daca vreodata vor mai avea ocazia sa vina pe pamnt si sa se poarte cum era normal sa se poarte. Noi venim aici cu multa Iubire sa daruim, dar uitam si ne ocpam cu adunatul, dar nu asta este menirea noastra ci daruirea fara capat. Si cu cat dai mai mult cu atat primesti mai mult ca sa dai mai departe. Tot ce primesti mai mult NU ESTE AL TAU, ci al acelor multi care au nevoie. Am citit ca dupa varsta de 50 de ani, indienii se pregatesc pentru dincolo si incep SA SE IMPUTINEZE, sa dea ce au mai mult, ca sa se usureze si sa poate sa urce cand vor trece dincolo, pentru ca posesiile sut eu. Dar ar trebui toata viata sa dam mereu eul nostru mercantil. Si dincolo ne va tine legati de pamant si nu vom putea sa urcam pe scara meritelor.

Dar un comportament cu masura si echilibrat, dorind simplitatea si nu imbogatirea, cu respect si consideratie fata de tot ce ne inconjoara, fata de oameni si orice, ne va face o viata minunata maine, ca ea este viata ta frumoasa de azi.

CU CAT VREI MAI MULT FERICIRILE LUMII, CU ATAT MAI MULT SE VOR INDEPARTA ELE DE TINE!

CURATATORII DE PATIMI
Este o situatie frecventa: DACA CINEVA TE ATACA, CE FACI?

Intai, daca in tine nu sunt patimi si arme, nu te ataca nimeni. Cand te ataca, este ceva asemanator in tine, si daca nu poti sau nu vrei sa vezi si sa recunosti, atacul se va repeta pana intelegi si incepi sa renunti pana si la gandul la acele lucruri. Repetarea lui arata ca nu ai schimbat nimic la tine. Dar trebuie sa recunosti ca sunt intai in tine, si sa le opresti ca sa se opreasca in afara, ca asta inseamna iertarea, sa recunosti ca ceea ce nu iti place la celalalt si te deranjeaza este intai in tine, si cand incepi sa renunti la patimile din tine se opreste atacul din afara.

NU PE CEILALTI TREBUIE SA II IERTI, CI SA OPRESTI IN TINE PATIMILE SI ARMELE CARE GENEREAZA ATACURI DIN AFARA. Nu oamenii ne fac ceva rau sau sunt vinovati, ci totul porneste din noi, exteriorul este doar o oglinda si ne intoarce amplificat urâciunea din noi. Mereu ne vedem in fata pe noi. Vine cineva si te ataca intr-un anumit fel, ceva asemanator este in tine.

Dar aici putin nu intelegem. Ca avem o patima la care nu vrem sa renuntam, si ne ataca cineva din afara nu punctual pe patima, ci altfel, pe alta directie, si de asta nu facem legatura. Ca in fundal o patima este orice patima si la sfarsit este dorinta de sex, si de aceea putem fi loviti din fata oricum si din orice directie. Nu ne oprim de la cafea, si facem accident de masina. Cu cat patima este mai de durata, cu atat scaderea care vine de la Dumnezeu prin oameni, trimisii Lui, este mai dureroasa - medicii divini, CURATATORII DE PATIMI - sau poate fi un necaz sau boli, cu atat mai grave cu cat patimile sunt mai adanc inradacinate.

Dar se poate sa vina un atac din fata si noi nu mai avem timp sa constientizam la noi ce ne arata el, sau nu avem timp sa reducem atasamentul adica pierderea de energie.

Loviturile care vin sunt gradate si vin pas cu pas, doar, doar o sa vedem ce este in noi. Insa nu am schimbat nimic si nu am vazut cum suntem in realitate si ca toate vin din noi. Dar avem obiceiul sa aruncam mereu vina in afara, dar nu este adevarat, trebuie mereu la conflict sa te intrebi: CE DIN MINE A CREAT ACEASTA SITUATIE? Si, daca afli si o opresti in tine intai, se opreste si atacul din afara. Cui pe cui se scoate. Daca nu afli, va continua din ce in ce mai agresiv pana intelegi.

Ce facem in aceasta situatie, cand nu mai ai timp pentru nimic, si cineva vrea sa-ti faca rau?

NU REACTIONEZI, NU ATACI, DAR NU II PERMITI SA INAINTEZE. Trebuie sa nu consimtim cu raul din afara sau cu atractia, chemarea placerii, sa nu ii permitem sa inainteze, ca raul din afara este raul din noi care se ridica, se trezeste si il vedem acum in afara. Sa nu il accepti, ca daca il accepti te invaluie, si nu mai simti cat de grav este, te anesteziaza, iti ia mintea, te vrajeste, daca accepti chemarea atractiei, si asta este foarte periculos. Ca DACA IL LASI IN VESTIBUL, ITI INTRA IN CAMERA SI NU IL MAI DAI AFARA DE ACOLO. Castiga o putere asupra ta, iar tu te supui mai mult. Nu trebuie sa-l lasi sa inainteze, sa nu il accepti, sa-l respingi.

Nu consimti cu chemarea atractiei repetate SI ASTFEL NU II PERMITI SA INAINTEZE daca este insistent sau da buzna peste tine. Nu ii acorzi atentie, nu il iei in seama, nu colaborezi cu el, ii respingi avansurile si daruirile. Nu parlamentezi cu el. Cand ingerul cazut este insistent, NU ITI VREA BINELE, vrea sa te prinda si sa-si bata joc de tine, sa te supuna. Asta este cea mai mare fericire a diavolului: SA TE SUPUNA SI SA-I SLUJESTI VICIULUI.
SA FACI CEEA CE VREA PLACEREA.

DIAVOLUL ESTE PLACEREA FARA MASURA. ACESTA ESTE DIAVOLUL. Nu vrei, nu accepti invitatiile lui ci il respingi, si CAND IL REPINGI IN AFARA, IL OPRESTI SI IN TINE.

CA ASA NU CONSIMTI CU RAUL DIN TINE, PRIN RESPINGEREA ATRACTIEI DIN AFARA. Si prin respingere in afara, el nu se mai intareste impotriva ta, in tine. Daca il lasi sa inainteze, creste in tine acel rau, acea patima se intareste si incepi mai mult sa nu o vezi. Te vrajeste. Toata puterea raului sau a atractiei placerilor fara masura vine din faptul ca le accepti, si atunci inainteaza si, IN MASURA IN CARE SE APROPIE DE TINE, TU ITI VEI PIERDE DISCERNAMANTUL SI VEI FI USOR DE PACALIT, SI VEI CONSIMTI USOR CU DIAVOLUL, CU VICIUL. Si te vei supune lui. Cand vrei placerea repetata, te-a posedat. Nu consimti cu atractia si chemarea diavolului, care se face prin placerea simturilor. Asa te prinde. Placerea repetata este duhul intunericului.

Trebuie mereu sa te verifici daca esti atasat, vazand DACA POTI RENUNTA USOR LA CE ITI PLACE TIE CEL MAI MULT. Daca accepti usor pierderea, nu esti atasat, DAR DACA NU, ESTI IN MARE PERICOL, PENTRU CA VEI FI DISPUS MEREU SA PERMITI PLACERILOR SA VINA PESTE TINE SI SA SE TRANSFORME IN VICIU. In dependenta. Si placerile repetate sunt duhuri ale intunericului.

NU CONSIMTI si pastreaza-te la distanta de savoarea si senzualitatea vietii ca te prinde si nu stiu daca vei putea sa scapi singur, pentru ca CHEMAREA ATRACTIILOR ESTE DUHUL INTUNERCULUI.

Cand raul inainteaza si ii permiti, EL CAPATA O AUTORITATE ASUPRA TA SI TU CAPETI MAI PUTINA VIGILENTA SI INTELEGERE. Nu trebuie sa-i permiti inaintarea niciodata. Si sa tii placerea peste masura la distanta, orice placere peste limite, ca DIVOLUL INTRA IN CAMPURI PRIN ABUZUL DE PLACERE.

Atacul divolului mizeaza pe atentia noastra. Si face totul sa ne pacaleasca vigilenta SI SA NE ATRAGA, CU DULCEATA SI DARURI EXAGERATE.

DACA NU II ACORDAM ATENTIE, FORTA LUI SCADE. Si nu ne intereseaza si nu acceptam avasurile lui, el pleaca deocamdata, dar poate reveni ORICAND NE SIMTE SLABI LA PLACERE. Vulnerabili la placeri. TREBUIE TAIATE LEGATURILE CU DIAVOLUL CARE ATACA DIN AFARA prin atractia placerilor. Sa nu vrei sa-l mai vezi, sa nu mai vorbesti cu el, sa nu parlamentezi cu el, ca te va duce tot in ce directie vrea el, sa fii atent sa nu cazi in plasa unui scenariu, pentru ca diavolul ESTE NEOBOSIT IN A FACE RAUL. De duhul placerii se scapa doar brusc. Te hotaresti si gata. A inaintat mult si numai deodata se scapa de el!

SI NUMAI LA ASTA SE GANDESTE: CUM SA TE PRINDA SI SA TE SUPUNA, SA TE MURDAREASCA SI SA-TI IA SUFLETUL. De fapt respingerea raului din afara, este respingera raului din noi, scade consimtirea si in noi, al acelui lucru pe care acela ni-l arata la noi. Scade puterea viciului asupra noastra, respingandu-l in afara, ne mai dorind savoarea. Caci rolul atacului acesta este, sa ne ajute sa constientizam ce din noi reprezinta un atasament periculos si rolul lui este sa ne desprinda. Ne atrage si daca consimtim isi ii permitem sa inainteze, isi bate joc de noi. Dar CONSIMTIREA ESTE MOMENTUL IN CARE NE-AM SUPUS DIAVOLULUI PLACERII FARA MASURA.

Deci, oprind in afara atractia spre viciu la care ne supune exteriorul, se opreste viciul din noi, patima, dar si din acela. NOI ATRAGEM MEREU DIN FATA CEEA CE SUNTEM NOI IN ADANC. Si DACA NU CONSIMTI LA VICIUL DIN AFARA, SE OPRESTE VICIUL DIN NOI. Nu acccepti, nu faci ce vrea sa faci, nu te duci, ii respingi chemarea. NU VREI. Ingerii cazuti ai intunericului care fac aceste chemari au in spatele lor multe alte duhuri rele care ii manevreaza, dar NOI II CHEMAM PRIN ASEMANARE. Avem ceva asemanator in noi, spre exemplu o aceesi apreciere a exteriorului, a lucrurilor materiale, a aspectului, ceva cu care rezonam la fel.

CAND NU PARTICIPI, SI NU ACCEPTI CHEMAREA LOR, INCEPE SA MOARA IN TINE ACEA PATIMA SAU PACAT. Deci rolul lor este sa te vindece, sa te opreasca, marind atractia, CA SA SUFERI MAI TARE, dar daca accepti chemarea lor este periculos si vei suferi, pentru ca o caracteristica a diavolului este ca NU SE OPRESTE NICIODATA SI NU AI CUM SA SCAPI DE EL PANA NU RESPINGI CHEMAREA LUI.

Omul atasat de viata, de lumesc si uman, de placeri, este atasat de sex, ca sexul este cea mai mare bucurie a vietii. Orice atasament este dorinta de sex si opozitie la divin. Un atasament este in fundal orice atasament, si este redus prin orice mijloace posibile. Spre exemplu, suntem atasati de forma si aspect, de infatisare, si putem primi o suferinta in alta parte, dar orice suferinta ne desprinde de lumesc si uman si ne salveaza sufletul. Noi zicem ca este rea si dureroasa, dar este singura modalitate a cerului de a ne salva sufletul. Si o va face fara discutie. Prin locul atasarii noi pierdem viata, de aceea trebuie sa fim opriti.

NU II ACORZI ATENTIE, nu vrei ce iti ofera el, NU VREI, Ii respingi chemarea categoric. Diavolul vrea sa-ti indoaie vointa - ce daruri iti da, nu le vrei, ce promisiuni iti face, le respingi. Dar DACA NU IL RESPINGI, A MAI FACUT UN PAS SPRE TINE SI PUTEREA LUI A MAI CRESCUT CU UN PAS, IAR PUTEREA TA DE A-L RESPINGE A MAI SCAZUT CU UN PAS, DECI DEVII SI MAI VULNERABIL LA CHEMARILE LUI, si nu te mai poti opri asa de usor. Si asa creste si atasamentul tau dar si patima. Nu accepta atractiile lui, chemarile lui, darurile lui, promisiunile lui, ca te agata diavolul si nu mai ai cum sa scapi de el. RESPINGE ATRACTIA DE LA INCEPUT a chemerii duhului intunericului. Este singura ta putere.

Dar daca placerea aceea s-a statornicit in tine si a devenit patima, DEJA AI UN DUH AL INTUNERICULUI IN TINE, si asta este foarte periculos pentru ca va chema si altii de toate felurile. Omul trebuie sa se tina curat peste tot, altfel daca consimte la ceva placut peste masura, l-a prins si apoi vin mai multi intunecati si isi bat joc de el de nu se vede.

Deci, daca esti curat la suflet si accepti ceea ce vine din fata fara opozitie, nimic rau nu poate sa vina, ca tii mereu poarta cerului deschisa si vine energie la tine si nu poti gresi.

Dar DACA NE LIPIM DE CEVA, ATUNCI IN NOI APAR PATIMI, ADICA FRICA DE A PIERDE, si de aceea vor veni tot felul de neplaceri ca sa le scoata, pana renuntam la ele, si oamenii rai. Si asta nu se termina niciodata si necazurile si durerea care ne vin din afara cresc, pana devenim curati la suflet si fara nicio pata. Daca vrei sa ai o viata frumoasa, nu te atasa de nimic din lumea aceasta ca incepi sa pierzi energie vitala si vei suferi. Deci vine un om rau la tine, ai un atasament - asta iti arata el.

Fara atasamente este fericirea pamanteasca, adica fara eu mai presus de toate nimic rau nu ti se mai poate intampla. Daca esti numai Iubire, numai asa va veni din fata, dar daca esti caldicel, si asa, si asa, atunci oricand pot sa vina tentatii, care sa te atace in punctele de atasament, ca sa te desprinda. Nu scapa nimeni. EXACT CEEA CE NOI APRECIEM MAI MULT, EXACT ACEL LUCRU NE VA FACE CEL MAI MARE RAU POSIBIL, ne va dezamagi, sau va pleca de la noi, sau ne va trada, dar nu este de vina acela ci atasamentul nostru. Rolul raului sau al diavolului este sa ne desprinda si sa ne salveze sufletul, si face asta prin suferinta. Ne atrage si daca cadem in plasa lui, ne umileste si isi bate joc de noi, CA SA NE ARATE CA NU AVEM PUTERE SA REZISTAM ATRACTIILOR SI NU SUNTEM ASA CUM ZICEM NOI CA SUNTEM.
NE DEMASCA!

Ne arata locul unde suntem atasati si ce trebuie sa facem ca sa scapam din mainile sale.
Atasamentul este scazut dur si fara discutie pentru ca creste agresivitatea interioara si asa noi atacam universul si pe Dumnezeu. Atasamentul, lupta pentru sine si apararea posesiilor ne face diavoli – pierdem masiv energie. Rolul raului sau diavolului este sa ne desprinda cat mai repede si sa ne salveze sufletul, si face asta in mod perfect PRIN DURERE SAU SUFERINTA, PRIN UMILIRE SI PIEDERE. Sunt ca niste sanitari. NE INTARESC PATIMILE, NE ATASEAZA MAI TARE CA SA SUFERIM MAI PUTERNIC, SI ASTFEL SA NE DESPRINDA. Ne ia tot ce pretuim noi mai mult fara comentarii.

CU CAT VREI MAI MULT FERICIRILE LUMII, CU ATAT MAI MULT SE VOR INDEPARTA ELE DE TINE. Dar daca nu esti atasat de nimic, vei fi fericit continuu. Fericirea este DESPRINDERE DESAVARSITA DE SINE, ADICA FARA INTERES PERSONAL DE MAI MULT. Acest mai mult ne ucide sufletul foarte eficient. Atasamentul este o scurgere de energie a vietii si atunci vor veni in locul acela neplaceri, intai prin oameni ca sa te opreasca. Caci NIMIC DIN LUMEA ACEASTA NU POTI PUNE PE PRIMUL PLAN FARA SA SUFERI!

Si cum se scapa de patimi? Prin infranare si prin smerita cugetare, adica prin intelegerea a ceea ce iti face si care este raul, unde duce. Trebuie sa vezi legatura patimilor sau raului cu necazurile si bolile din viata ta. Omul fara orgoliu este cel mai iubit de Dumnezeu!

30-12-2019

UNDE ESTE O FORȚARE, O PUNERE A CORPULUI, ASPECTULUI, FORMEI PE PRIMUL PLAN, ACOLO VA FI ȘI SUFERINȚĂ, DAR DE ORICE FEL

SEXUL ESTE PENTRU A ÎNTĂRI IUBIREA, DOAR O ÎNCUNUNARE A EI

Intrebare: Legatura sexuala trebuie taiata total, e patima ?

Raspuns: În mod normal, SEXUL ESTE NUMAI PENTRU REPRODUCERE. Dacă nu este asa, prin el pierdem energie vitala, viata. Dar când este ca o încununare a bucuriei de a fi împreună și vine după dovezi mii a aprecierii și respectului reciproc, nu e pierdere de energie, ci o întărire a relației. Dar dacă este frecvent ajunge sa fie o punere pe primul plan și o întărire a importantei trupului, formei, aspectului și plăcerii care toate sunt eu si numai eu, adică cădere. Atunci devine, din încununare a bucuriei de a fi împreună, PATIMA.

Ne verificam dacă putem sta fără el o perioada și dacă da, poate sa mai fie cu măsură, adică uneori, rareori, cateodata, CA SĂ SE MENȚINĂ DORINȚA ȘI BUCURIA.

FRECVENTA OMOARĂ ATRACȚIA ȘI FERICIREA, este obsesie, adica boala, o nebunie. Dar o omoară peste tot și în viata de familie, pentru ca pe acolo pierdem viata. MĂSURA NE SALVEAZĂ RELAȚIA, FAMILIA ȘI MENȚINE PROSPETIMEA DRAGOSTEI, MEREU ACEEAȘI CA LA ÎNCEPUT.

Dar frecventa omoară iubirea și atracția și duce la blazare și dezinteres, neparticipare, certuri. SEXUL ESTE PENTRU A ÎNTĂRI IUBIREA, DOAR O ÎNCUNUNARE A EI, o multumire, o fericire, o dovada de armonie și bună înțelegere.

Intrebare: Foarte motivant e ceea ce spuneti. Creeaza dorinta de autoanaliza, de identificare a patimilor. Aici poate imi scapa ceva, de exemplu dorinta de a pastra corpul in forma, sanatos, pielea frumoasa, prin tratamente naturiste, alimentatie sanatoasa, prin efortul de a cauta mereu solutii potrivite, este deja o patima?

Raspuns: Alimentația sanatoasa înseamnă să mâncăm puțin și natural, de calitate. Tratamentele pielii naturiste fără creme sunt minunate. Cremele sunt marketing și niciuna nu foloseste la nimic. Sau vopsirea parului, ORICE FORȚARE A NATURALULUI ȘI FIRESCULUI ESTE EU MAI PRESUS. ȘI INFLUENȚEAZĂ PUTERNIC CARACTERUL, DÂND MÂNDRIE. Si atunci Dumnezeu pleaca si ne lasa singuri.

Și ele încep sa însemne investiție în aspect, în eu și numai eu. Dar grija pentru a-i da corpului puțin și de calitate îl menține curat. Insa, când punem accent pe savoare, frumusețe și nu simplitate, aspect atrăgător și nu modestie, când fortam sa ieșim în evidenta sau sa impresionam, sa atragem, acolo ESTE ACCENT PE FORMA ȘI ÎNFĂȚIȘARE, ADICĂ EU PE PRIMUL PLAN.

Și prin aceasta întărire a formei noi pierdem energie vitala, viata și mai atragem și neplaceri de orice fel care sa ne ducă în modestie, cumințenie și simplitate. UNDE ESTE O FORȚARE, O PUNERE A CORPULUI, ASPECTULUI, FORMEI PE PRIMUL PLAN, ACOLO VA FI ȘI SUFERINȚĂ, DAR DE ORICE FEL. Și, dacă nu oprim acest eu și numai eu, urcam pe nivele mai dureroase de scădere divina.

Samuraii trebuiau sa se mențină în modestie și simplitate ca, dacă uitau asta și fie și doar mâncau o mâncare savuroasa cu condimente, când se luptau nu puteau sa mai vadă mișcările adversarului și atunci erau omorâți, pentru ca Dumnezeu nu mai era cu ei. Lucrurile acestea sunt știute de mii de ani. Trupul trebuie ținut la minim pentru ca PROGRAMELE LUI SUNT PE MINIM. El mananca doar câteodată, uneori și nu în fiecare zi. EL NU ȘTIE CE SA FACĂ CU MAI MULT, îl dereglam. Cu puțin se descurca de minune, dar cu mult, nu. EL ESTE FĂCUT SA FIE SUPUS SUFLETULUI, NU SA-I DICTEZE. Orice forțare îl chinuiește.

E clar. Daca in spatele ingrijirii sta dorinta de a impresiona, de a fi mai "special" decat altii, e rău.

Multumim pentru intrebari dnului Gheorghe Armasu si dnei Ramona Surducan