<  Înapoi la Pagina Marius Ghidel


Înţelepciunea divină a misticului Marius Ghidel (14)

Marius Ghidel, mistic

Alte citate de Marius Ghidel  (preluate din contul oficial de Facebook al autorului) (1...21-02-2020)

 

 

01-02-2020

NU AI NEVOIE SĂ LUPŢI PENTRU DREPTATEA TA NICIODATĂ, PENTRU CĂ EGOUL NU ARE DREPTATE NICIODATĂ! Toate argumentele lui sunt ca să obțină cât mai multă durere.

CÂND TU ATACI SAU CREZI CĂ EXISTĂ VINOVAŢI, ÎNSEAMNĂ CĂ EI NU ŢI-AU GREŞIT CU NIMIC. CÂND ARUNCI VINA PE CEILALȚI, GREŞEŞTI ÎNTOTDEAUNA.

Tot timpul să urmărim să nu ne apărăm şi să nu luptăm pentru mai bine pentru noi, pentru adevărul sau dreptatea noastră, că NE NENOROCIM! Şi ce se întâmplă? Pierdem masiv energie prin negativitate dar şi prin patimi. Atunci apărăm un diavol. Când te superi şi lupţi ca să-ţi aperi părerile sau crezi că oamenii ţi-au greşit cu ceva, de fapt CÂND TU ATACI SAU CREZI CĂ SUNT VINOVAŢI, ÎNSEAMNĂ CĂ EI NU ŢI-AU GREŞIT CU NIMIC. Egoul nu are dreptate niciodată. Pentru că tu ataci întotdeauna, sau eşti nemulţumit dintr-un ego care nu are existență de la sine. Și de aceea tot ce spune el este fals, o minciună.

CÂND NEGI CEEA CE SPUNE EGOUL DIN INTERESUL LUI DE MAI MULTĂ DURERE, RESPINGI SUFERINŢA ŞI BOALA. Cu omul smerit este Dumnezeu. Cu el să stai. Pe el să-l urmezi! El cunoaşte Adevărul căci ADEVĂRUL ȘI DIVINUL ESTE CHIAR UMILINŢA LUI. Dorinţele egoului se vor transforma în durere. ESTE FOARTE IMPORTANT SĂ NU VREI CE VREA EL PENTRU SINE. Să nu îl laşi să vrea ceva pentru el, căci tu nu eşti egoul, eşti fiinţa divină CARE NU VREA NIMIC PENTRU SINE. Dar când nu mai vrei nimic pentru eu, atunci numai Dumnezeu există, și vei primi totul în dar fără să te străduieşti. Cum ştii că ceva vine din eu? Când doreşti ceva pentru tine, te raportezi la eu, la trupul tău şi atunci apare egoul: el este dorinţa de cât mai mult bine pentru tine. Dacă lupţi sau te aperi, aperi un diavol. FIINŢA DIVINĂ DIN NOI NU SE LUPTĂ ŞI NU SE APARĂ NICIODATĂ.

Este important să nu discuţi cu egoul tău, adică să nu îi accepţi argumentele de mai bine pentru sine, de mai mare plăcere, că dai de durere. El spune fericire la ceea ce îţi va produce cea mai mare durere dacă te legi şi așa te înşeală. Dacă stai la discuţii cu el, nu scapi. Nu discuta cu el. CEL CARE ÎŢI DĂ PLĂCEREA ARE PUTERE ASUPRA TA ŞI TU TE SUPUI LUI. Dacă vrei mai multă plăcere peste nevoi, îl vrei pe lucifer şi te va înrobi, apoi te leagă şi te termină. Lucifer poate să-ţi dea cea mai mare plăcere, şi nu îi vei putea rezista. Dependenţa este supunere în faţa lui satan. CÂND NU MAI POŢI SĂ TE OPREŞTI ŞI VREI MAI MULT, EŞTI POSEDAT.

Te-a legat cu o sfoară şi nu îţi mai dă drumul ŞI VEI MUNCI PENTRU MAI MULTĂ PLĂCERE o viaţă întreagă, dar acestea sunt MUNCILE IADULUI. Te-a făcut dependent.

Nu discuta cu egoul tău şi nu face ce vrea el, asta este eliberarea de eu mai presus de toate din lanţurile diavolului. Este foarte important să nu accepţi ce îţi zice el, să nu discuţi cu el şi să nu consimţi la intimitate, să nu îi permiţi - că va înainta. Nu accepta atracţiile lui şi cuvintele lui mieroase, că nu vei mai scăpa de el. Egoul îţi vorbeşte numai despre plăcere, mai frumos, mai bun, mai rafinat, mai sus, mai mare, mai puternic, mai bogat, mai comod şi mai uşor. Şi tot timpul te motivează să alergi după mai bine pentru tine şi mai plăcut, pentru că numai asta îl hrăneşte pe el cu durere. Şi să nu lucrezi, să nu gândeşti cu gândurile de lăcomie ale egoului, nu gândeşti cu ele, nu le primeşti. Le refuzi şi le îndepărtezi. Dacă vorbeşti cu gândurile egoului, te identifici cu ele şi devii orgolios, trufaş și rău.

Este foarte important să nu accepţi dreptatea egoului sau adevărul lui, că este o minciună. Ca ego nu ai dreptate niciodată, doar loveşti, ca să produci cât mai mult rău şi să obţii durere. Nu ai voie să te aperi sau să reacţionezi, şi atunci nu ajungi să mai fii atacat. Să nu te gândeşti la spusele egoului şi să nu discuţi cu el, să nu convorbeşti cu el, că nu eşti tu acela. El nu ştie decât să judece şi să acuze pentru că numai aşa obţine cât mai multă durere. El mereu vrea să arate că nimic nu este suficient şi mai trebuie. Nu e nevoie să conversăm cu ele, să nu le acceptăm şi să nu gândim în logica lor, că ne nenorocim. Noi nu suntem egoul. De fiecare dată când te surprinzi că exprimi o judecată, o acuzaţie, te opreşti - că nu este adevărată, şi nu intri în logica ei, nu derivezi din ea concluzii, că te duci departe de adevăr. Pentru că acea judecată VA ATRAGE UN ATAC DIN AFARĂ MAI MARE DECÂT ATACUL NOSTRU. Tocmai pentru ca egoul să câştige o durere cât mai mare.

Dar dacă vorbeşti cu ele, le accepţi şi te raportezi apoi la ele, fiind părţi, te îndepărtează de Adevăr, adică de Dumnezeu, de Iubire. Şi intri în logica minţii şi de acolo nu mai ieşi pentru că are toată argumentele posibile ca să te îndepărteze de divin. Apoi te obişnuieşti cu ele şi devii una cu ele, te identifici şi acestea devin eu, persoana şi trupul tău. Apoi vei lupta ca să-ţi aperi dreptatea - care sunt aceste gânduri egoiste care nu eşti tu. Când te aperi, tu aperi egoul. Şi apoi, tu crezi că eşti egoul. Trăind în lumea gândurilor parţiale, omul nu se linişteşte niciodată şi este rob la Împăratul gândurilor parţiale care este satan.

Nesiguranţa, neîmpăcarea, neliniştea sunt chinurile la care ne supune întunecatul. GÂNDURILE ACUZATOARE SUNT CHINUL IADULUI. Nu e nevoie să discuţi cu gândul tău acuzator, să nu îl accepţi, că te chinuieşte şi te băga în iad. Nu este niciodată adevărat. Dacă nu îi acorzi atenţie, va pleca şi nu va mai insista. LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ REZOLVE PROBLEMELE ȘI EL LE VA REZOLVA ÎN MODUL CEL MAI BUN POSIBIL. Când negi egoul, negi îndreptăţirea de sine, şi spui că nu este adevărat ce gândeşti tu. Aşa te eliberezi de eu mai presus de toate: negând gândurile tale acuzatoare care te indreptățesc și te fac să cazi. Ele sunt şoapta întunecatului, nu sunt ale tale. De ce să-l accepţi?

Numai cele de iubire sunt de la Domnul şi îţi zidesc sufletul şi sunt de folos. RESPINGEREA DREPTĂŢII ŞI ADEVĂRULUI EGOULUI ESTE ELIBERAREA DE SATAN. Pentru ca ajutorul Domnului să vină, trebuie să-L alegi numai pe El, şi să-L exprimi prin gândurile tale continuu. Şi numai Iubirea să vrei să o manifeşti. Respingerea gândurilor acuzatoare duce la Iubirea de Dumnezeu și la mântuire.

Atacul din afară este determinat de comentariile noastre acuzatoare la adresa celuilalt. Când lăsăm armele jos, nu ne mai poate ataca nimeni, dar trebuie să fim atenţi ce ne spunem în gând. Şi să ne oprim când ne vine să condamnăm sau să învinuim, că apoi ne va veni un atac din afară mai mare decât învinuirea noastră. Adică să nu îi vedem pe oameni răi. Ei sunt răi cu nemulţumirile din noi: DACĂ NOI NU MAI AVEM GÂNDURI DE JUDECATĂ SAU PATIMI, NU NE MAI ATACA NIMENI, sau acei oameni nu vor mai fi în preajma noastră. ÎNLĂTURA PATIMA, ADICĂ ATAȘAMENTUL DE PLĂCERE ȘI NU TE VA MAI ATACA NIMENI.

Exteriorul doar arată ce este în noi, ne reflectă. Trebuie mereu să ne păzim de noi înşine. Duşmanul este în noi și este egoul nostru. Dar, spre exemplu, noi putem avea o patimă, şi atacul din afară pare că nu are legătură cu patima, dar ne scade şi pierdem ego, şi atunci ne desprindem de patimă. Întotdeauna atacurile din afară sunt bune şi drepte şi divine, ne salvează viaţa, ele vin exact în momentul când noi am pierdut prea multă energie vitală prin plăcerile vieţii. Şi ne desprind în mod perfect. Adică ne fac cel mai mare bine posibil. Nu trebuie respinse ci înţeles ce a generat din noi acest atac din afară, şi văzut ce ataşamente avem de plăcerile simţurilor, că atacând, ele ataca o patimă, un duh rău. Şi ne reduce egoul şi aşa ne salvează viaţa. ÎNTOTDEAUNA, CEL CARE TE NECĂJEŞTE ÎŢI FACE CEL MAI MARE BINE POSIBIL, CĂ TE DESPRINDE. Nu e nevoie să luptăm cu ele, ci doar să cedăm şi să înţelegem Lecţia divină. Altfel, dacă reacţionăm, se va repeta la infinit, şi vom zice că omul acela are ceva cu noi, când de fapt Dumnezeu prin el doar ne-a salvat sufletul şi viaţa și ne-a desprins de ce prețuiam noi mai mult. Nu trebuie discutat cu cel care atacă sau este insistent. Că cere socoteală. Şi nu se mai termină niciodată. Înţelegi că atacul din afară scade o patimă la tine şi încerci, te străduiești să o scoţi. Că altfel se repetă la nesfârşit.

PUTEREA DIAVOLULUI ASUPRA NOASTRĂ ESTE ATAŞAREA NOASTRĂ DE PLĂCERI.

ATÂTA TIMP CÂT SUNTEM ATAȘAȚI DE SATSIFACȚIILE TRUPULUI, VOM FI ATACAȚI.

Gândurile emise de ego îl îndreptăţesc şi îl argumentează şi îl motivează, vor să-l facă învingător. Gândurile fiinţei divine din noi permit ca totul să fie, pentru că nu vrea nimic pentru sine. CÂND VREI CEVA NUMAI PENTRU TINE, AI CĂZUT DIN RAI, PENTRU CĂ VREI CU UN EGO. Și ai pierdut liniștea. Prin gândurile negative, egoul se întăreşte și asta cheamă boala. Ea opreşte gândirea negativă prin durere şi suferinţă. La fel și necazurile, acestea sunt medicamente divine foarte necesare. Dar când ai doar gânduri de iubire, te opui egoului şi dreptăţii tale care sunt doar gânduri acuzatoare. Tocmai gândul de iubire este vindecarea. Vezi ce gânduri are omul şi ştii încotro se îndreaptă. Dar GÂNDUL DE BINEVOIRE ŞI DRAGOSTE DESCHIDE POARTA CERULUI ŞI TE ÎNCARCĂ CU VIAŢĂ.

CÂND TE ÎMPOTRIVEȘTI ADEVĂRULUI ȘI DREPTĂȚII TALE ȘI MAI MULT BINELUI PROPRIU, ÎNCEPE VINDECAREA SUFLETULUI, A DESTINULUI ȘI A CORPULUI TĂU.

Spune-mi ce gânduri ai şi îţi spun ce se va întâmpla cu tine. Gândurile de învinuire îndreptăţesc şi întăresc orgoliul, adică hrănesc un diavol. Depinde pe cine hrăneşti, acel destin vei avea. Numai cu mai multă iubire poţi înlătura răul. Puterea credinţei este dată de câte gânduri de iubire exprimi. Aceasta este puterea Iubirii tale. NUMAI PRIN GOLIRE DE SINE TE MÂNTUIEŞTI. Dar lepădarea de sine este calea divină a lui Iisus.

În Împărăția Domnului se ajunge numai prin PREDARE DE SINE DESĂVÂRȘITĂ. Adica SĂ NU CAUȚI ALE TALE NICIODATĂ! Pe tine să te uiți!

Negarea gândirii acuzatoare este iubirea şi credinţa. CEL CARE ACUZĂ NU ARE CREDINŢĂ. Fiinţa divină din noi doar iubeşte. CÂND ÎNVINUIEŞTI, TE RAPORTEZI NUMAI LA INTERESUL PROPRIU ŞI ESTE O CREDINŢĂ ÎN TINE, nu în Dumnezeu, și așa te faci dumnezeul tău. Sau când faci totul pentru eu, te fixezi pe tine şi te pui pe primul plan şi zici: pentru mine toate. Dacă urmezi logica egoului, cazi întotdeauna şi lucrurile se vor termina prost. NUMAI LĂSÂNDU-SE ÎN MÂNA LUI DUMNEZEU ŞI PRIN LEPĂDARE ŞI PREDARE DE SINE OMUL SE MÂNTUIEŞTE, nu prin el însuşi. Orice raportare la eu, mai bine pentru mine, este cădere, pentru că te vezi diferit, şi pe celălalt duşmanul tău și îl vei ataca.

CE PUNEM NOI PE PRIMUL PLAN DEFINEŞTE UNDE VOM FI DINCOLO. DACĂ PUNEM LUMEA, VOM SUFERI.


Alexandru Sofilca Multumim!Dl Ghidel, spuneați in carte că noi ne naștem cu o cantitate de viață fixă și că atunci când ne atasam prea mult de viață, de a acumula bani și averi,sau atunci cand tot timpul acuzăm pe aproapele nostru, atunci pierdem viață. Făcând aceste lucruri ale Ego-ului precum,noi ne scurtam din viața noastră?.MULTUMESC!

Marius Ghidel Da, prin negativitate si atașament de plăceri pierdem viata. Nu suntem interesați sa vrem mai mult sau sa trăim numai pentru noi, pentru ca suntem o ființă comună divina , nu un eu izolat și nu avem nicio treaba cu egoismul. Suntem îngeri de lumină și aici. Doar ca uitam asta și de aceea ne tărâm pe pământ ca șarpele făcând totul pentru partea cea mai mica, corpul. Când noi avem toată măreția și iubirea Domnului în noi. Noi trebuie sa facem economie de viata, adică sa ne menținem în divin care este jos, în puțin, simplu și modest. Nu avem ce cauta în mult, acolo este diavolul. Acest mult ne ia viata. Altfel am avea o viata lunga și frumoasa! Va multumesc ca ati citit cu atentie! Este foarte important sa intelegem mecanismul din spatele cuvintelor si sa-l vedem cum functioneaza. Acum nu mai privesc cuvinte, ci ce misca ele in fundal, si nu vad decat miscarile lor, ca si cand as avea in fata un sistem viu care relationeaza, ca o inima care pulseaza cu tot sistemul circulator, care face sau desface ceva, ca si cand ai introduce ceva, si urmaresti apoi ce iese, ce rezultat ai. Si te uiti spre ce indreapta ele. Atunci ajungi ca un mecanic de suflet, si daca ai principiile clare, incepi sa vezi unde apar defectiunile, si te duci direct acolo si repari defectiunea in tine. Ca acela doar te reflecta. Sau cand discuti cu cineva vezi imediat incotro se indreapta el si cum pierde energie. Doar il stimulezi sa vorbeasca, si ii vezi sufletul. Se dezvaluie singur. Si apoi trebuie sa vindeci la tine ceea ce vezi ca nu e bine la el, ca este din tine. El doar iti arata ce este in tine de vindecat. Dar trebuie sa avem clar in fata miscarile sufletului. Dar cand nu mai vedem rau si vinovati in lume, este un sentiment foarte relaxant. Nimic nu te mai deranjeaza, nimic nu te mai supara, totul curge firesc si in legea lui. Ce treaba avem noi cu fluviul vieții? Nicio treaba. Un singur lucru ne trebuie: să nu ii oprim curegerea, sa lasam viata in pace, si atunci vom fi fericiti, pentru ca atunci cand dai voie lucruilor sa fie cum vor ele, tu te desprinz de viata si te unesti cu divinul si asa devii o finta divina pe pamnat. Este foarte simplu: doar da drumul la viata si la oameni din mainile tale! Acesta este raiul pe pamant. Iubire doar elibereaza!

Maria Diaconescu Daca de exemplu suntem acuzati de ceva ce nu am facut si mergem la inchisoare , nu trebuie sa ne aparam?

Marius Ghidel Nu. Pentru ca ne-am lipit de ceva si restrictia de genul acesta ne salveaza sufletul si viata. Avem nevoie. Totul vine de la El si nu putem decat sa acceptam. Nicio reactie nu ne salveaza. Ceea ce ni se intampla se refera la suflet, la atasamente. Daca luptam si ne aparam vom urca pe nivele superioare de restrangere, care sunt mai dureroase si pot fi si boli grave. Nu putem sa spunem sa ia cupa aceasta de durere de la noi. Si atunci cand intelegem ca nu ne putem impotrivi, atunci spunem: in mâinile tale Doamne imi incredintez sufletul! Si cand acceptam poate porni saalvarea noastra. Numai atunci. Intr-un film era dat un ca cu un detinut cuzat de omor, dar nu era el vinovatul. la ineput era violent si foarte suparata. Acolo unde era inchisoarea erau niste furnici mari care veneau la el si il muscau. Era nemultumirea sa. Se ataca singur. Exteriorul doar arata ce este in tine. Si la un moment dat s-a lasat si s-a predat, a renuntat la reactie, Si a aceptat situatia. Atunci furnicile care il muscau inainte, au facut un lant lung care se ducea la bucatarie, si au inceput fiecare sa-i aduca o faramitura de paine, si asa isi completa el masa. Au stiut ca nu are ce sa manance, si ca de asta are nevoie. Si datorita acceptarii si predarii de sine totale, din senin, a repornit procesul si a fost gasit nevinovat si eliberat. Si atunci a inteles ca daca esti cu Dumnezeu adica infrant cu inima total, totul se rezolva de la sine. Trebuie doar sa te lasi pe tine LA INFINIT. SI SA NU LUPTI SI SA NU TE APERI NCIODATA! Acest NICIODATA este prezenta Domnului mereu cu tine. Si El iti va da tot ce ai nevoie fara macar sa ceri. Fii tu cum trebuie in sufletul tau si atunci vei avea o viata frumoasa. Nu te duce spre placerile vietii mai mult decat trebuie, pentru ca acolo este diavolul si scrasnetul dintilor. Lucifer poate sa ne dea cea mai mare placere, dar atunci i am dat sufletul nostru. Si s-a terminat cu noi, inca de aici. Putem fi frumosi si bine imbracati si sa avem de toate, dar ce folos ca nu mai avem suflet?

George Caruntu Dl Marius ,daca in aldoilea razboi mondial aliatii diar se predsu si nu luptau cu Hitler posibil ca toata lumea ajungea un Auschwitz imens si asa au si ajuns evreii acolo prin predare si renuntare ..!
-raul ca sa se dezvoltt are nevoie doar ca binele sa se predea sa nu faca nimic contra lui !
-oare vezi pe Dumnezeu facind ceva la Auschwitz cu atitea milioane de copii femei gazati si arsi in furnale...sau ei erau pe cont propriu ?????
---
-aceasta este practica si ea cere raspunsuri clare si utile !
-teoria trebe sa fie utila in practica si sa fie probata si verificata prin practica !

Marius Ghidel Daca peste 50% din oameni ar fi cu adevarat credinciosi si l-ar pune pe Dumnezeu mai presus de toate, nu s-ar fi intamplat necazurile lumii. Lacomia noastra este atacul celor din varf asupra noastra si nu poate fi oprit decat daca ne oprim noi Lacomia. Acelasi lucru se intampla la individ. In ceea ce priveste lagarul si razboiul toata lumea in occident stie adevarul, TOT MEDIUL ACADEMIC si oamenii care studiaza din pasiune fenomenul. Dar mass media este la altii. A ajuns adevarul sa nu poti sa-l spui, sa te autocenzurezi. Două cărți se disting din literatura vastă a celui de-al doilea război mondial: Chester Wilmot, Lupta pentru Europa , publicată în 1952, și Războiul lui Hitler al lui David Irving. Vi le recomand. Irving nici el nu poate spune direct, dar o face prin documente care nu se pot contrazice DE NIMIC. Acum este marginalizat si inlaturat. Cartile nu i le mai publica nimeni. Dar cand studiem documentele intelegem singuri. Un alt autor TELL THE TRUTH AND SHAME THE DEVIL, For Germany. For Germans who still want to be German. For Humanity. - Recognize the True Enemy and Join to Fight Him. GERARD MENUHIN. David Irving a fost amenintat, expulzat din multe tari. Cartile lui au disparut din biblioteci. La noi a ramas minciuna si manipularea si gandim cu ce ne-au dat ei. Dar, fenomnele mari care afecteaza populatii sunt cu permisiune de sus, ca sa fie desprinse. Cu cat o populatie ca si un individ se ataseaza mai mult de valorile pamantesti, cu atat va fi mai brutal desprinsa. Nu ne putem plange de ce ni se face, sau de razboi, ne putem plânge numai de atasamentul nostru de placerile vietii. Dar noi nu ne vedem pe noi. Nicio sansa si atunci devenim victime. Acum unii au gasit un alt mod de distractie ca un joc de strategie pe calculator, dar aici tintele sunt vii si reale. Si cu tehnologia de astazi, cu care se vrea scaderea populatiilor si eugenia, este usor sa fabrici un virus asa de bine proiectat cum naturii nu ii trece prin gand, care are o perioada de latenta de 2 saptamani, sta si nu face nimic dupa care explodeaza exact ca un proiectil cu explozie intarziata dupa penetararea blindajului unui tanc. Perfect gandit, si simulat cu 2 saptamani inainte exact ca virusul SARS. Acum pentru ei este mai profitabil un atac biolgic cu virus, decat un razboi mondial. Virusul curata tot ce este uman. Simularea le a dat un numar de 65 milioane de morti. Daca noi nu ne dezlipim REPEDE DE VALORILE UMANE, Dumnezeu ii va lasa sa ne scada cu forta. Intensitatea atacului din exterior arata puterea noastra de agatare de placerile vietii. Raul vine la tine cand esti atasat. Altfel nu vine nicio neplacere. Totul este dirijat de sus. Dumnezeu pune pe primul plan sufletul nostru, si il vrea curat. Si nu precupeteste niciun efort ca sa ne atraga atentia ca pierdem masiv viata prin lipirea de materie. Dar nu cred ca vom intelege, dupa cum am vazut si am descris in prima carte. Individual va exista o salvare, dar colectiv nu. Salvarea este IMPUTINAREA CONTINUA. Daca am face toti asta, am fi salvati. Dar suntem stimulati sa vrem mai mult, si acesta este diavolul. Numele lui este: SA VREM MAI MULT. Asa se cheama el.

George Caruntu
-avutia lumii peste 90% este in mina la 1-5% din oameni...
-deci nu marea parte este atasata de avutii ci o minoritate ...
-deci conf teoriei ce o afirmi ar trebui sa fie detasati fortat cei bogati care sint dependenti de bogatii si nu acei cu venituri modeste sau medii..
-insa in realitate ,in practica observam caci tocmai cei multi si saraci au fost si sint eliminati din viata ..,
-eu vorbesc din observarea concreta a realitatii la scara macro ,dar iti pretuiesc teoria ce o expui caci la scara micro ,individuala are sens .
-pe mine ma preocupa mereu partea practica prin care omul poate evolua si trai frumos !

Marius Ghidel  Nu pentru ca sunt un mijloc si un instrument foarte bun sa ne desprinda pe noi. Iar ei sunt in varf datorita Lacomiei noatre. Ei sunt Lacomia noastra. NU POT FI DATI JOS DE ACOLO, decat daca ne intoarcem la Dumnezeu peste 50% din populatia lumii. Ceea ce nu se poate decat prin suferinta, o bucata de timp, dupa care cand ne va fi bine, vom uita din nou, Acesta este pamanteanul. Cata fericire pamanteasca isi ia, atata suferinta va fi. Pentru ca divinul nu este acolo. Nu tinem de divin, decat cand sufera isi aminteste de El. Ca sa spravietuim ar trebui sa fim tot timpul in dumnezeire, dara asta inseamana sa ne deplasam spre putin, dar toata omenirea vrea mai mult. Deci il vrea pe lucifer. De ce? pentru ca acest mai mult, cand vrem ceva din afara care este partial si trecator, ii da eului nostru un sentiment CONTINUU DE NU ESTE DESTUL SI MAI TREBUIE, ADICA O STARE DE SUFERINTA PROFUNDA SI CONTINUA. ACEASTA STARE ESTE IADUL DE DINCOLO. Noi cand vrem mai mult vrem sa suferim mai tare pentru ca egoul nostru se hraneste cu durere. Dar Domnul este infinit de umil si se face pres si praf in fata noastra. Practic vorbesc. Si in plus aceste mecansime le-am vazut de dincolo spre aici, din afara corpului, cand am iesit in experiente asemanatoare cu moartea clinica. In carti nu am facut decat sa descriu mecansimele care se intampla privinte de dincolo incoace. Invers. Si nu ma pot raporta decat la ceea ce am vazut ca se intampla in realitate, sunt atat de puternice si atat de grave aceste miscari si atat de importante, incat nu stiu cum vom scapa. Pentru ca Puterile cerului sunt maxim de drastice, chiar prin cei 1%, Domnul ne desprinde in mod perfect. Acesti 1% sunt Lacomia noastra de mai bine pentru trup, dar noi nu suntem trupul, el este doar o imbracaminte. Cu cat Atasamentul nostru de materie si trup este mai mare cu atat mai mult vom suferi. Noi cand ne atasam de lume si uman, devenim violenti si atacam universul si pe Dumnezeu, atunci cand il atacam pe aproapele nostru, pentru ca in fundal suntem una. Dar fortele cerului fac aceasta desprindere in mod variat, cei 1% produc crize si pierdem banii daca suntem atasati de ei, pierdem bunastarea si comoditatea, cand numai pe ele le vrem, pentru ele traim, si faptul ca le pierdem asta este foarte bine. Cel care ne face un rau, ne face cel mai mare bine posibil, pentru ca ne salveaza sufletul, despinzandu-ne de ce puneam noi pe primul plan.Tot ce consideram noi ca este rau pentru egoul nostru este singura sansa de salvare a sufletului. Cei 1% nu sunt de criticat, ce este de rezolvat este atasamentul nostru. Daca cei 1% ar fi retrasi de Dumnezeu si facuti ca sa nu ne mai chinuiasca, atunci ar inainta fenomne de extinctie in masa foarte mari. Un exemplu este ce s-a intamplat acum cativa ani in America cand s-a spart din senin si fara motiv un baraj si a inundat orasul in 10 minute. A ras totul. Cu cat cei 1% nu vor reusi sa ne desprinda, cu atat fenomenle mari de extictie in masa SE VOR GENERALIZA! De aceea ei nu sunt un rau ci sunt atasamnetul nostru de placerile vietii. Rolul lor este sa ne desprinda de lumesc si umna si sa ne impinga spre Dumnezeu. Si ei fac asta IN MOD PERFECT! Nu comoditatea si bunastare noastra este binele, ci LIPSA LOR.De aceea tot ce vom pune noi pe primul plan din lumea aceasta VOM PIERDE. Pentru ca punem lumea si nu pe Dumnezeu. Si ni s-a spus sa nu facem asta ca vom muri. Cei 1% nu sunt un rau, ci ne salveaza viata, ca altfel singuri nu vrem. NU VREM SI NICI NU PUTEM. Fara cruce nu exista mantuire! Noi nu vrem crucea, nu Il vrem pe Iius, noi vrem SATISFACTII. Consideram viata ca o continua adaugare de fericiri la trupul nostru si nu este asa, pentru ca noi suntem mai mult suflet, adica am venit aici ca sa daruim NU SA LAUM CEVA MAI MULT PENTRU NOI, SAU SA FACEM DEPOZITE. Cel care face asta insa isi risca eternitatea. Si este grav. Cand mergem in lumea de dincolo trebuie sa fim cat MAI USORI, DESPRINSI. Despinderea, putinul, simplitatea, modestia, smerenia sunt prezenta lui Dumnezeu si raiul. Dar noi vrem mai mult, de aceea exista cei 1% si razboaie, molime sau inundatii, cutremure sau uragane. De aceea avem cel mai mult nevoie sa NU NE MEARGA LUCRURILE BINE SI SA FIM INGENUNCHEATI. Cu cat suntem noi mai atasati de viata, cu atat mai puternic vom fi desprinsi.

George Caruntu
-face sens f mult ce afirmi !
-voi pune in practica sa verific si sa probez !
-poate poti comunica simplu si tehnologia sau cum se poate "antrena" starea de care faci tu referire caci nici sa vinzi totul sa dai la saraci nu este solutia caci ii faci pe ei dependenti sii poti nenoroci astfel !
-eventual din ce cunosti ca a fost practicat de altii si a adus rezultate !
-eu promit ca voi comunica rezulttele concrete aici ,ca sa fie incurajati toti ,si sa facem corectiile daca sint necesare !

Teia Filip VA SUSTIN ...SI EU VREAU UN RASPUNS CONCRET...CIT SA OFER SARACILOR ...CIT SA PASTREZ PENTRU MINE..

Marius Ghidel Numai Voia Domnului ne poate salva. Dar chiar intervine si acum continuu. Acesti 1% care ataca acum omenirea, si vede toata lumea atacul lor formidabil de puternic, care pune in pericol toata plaenta - sunt lasati ca sa ne desprinda. Pandemia cu corona virus acelasi rol il are, si razboiul, si fenomenele naturale extreme. Ne desprind. Si ne dam seama ca nu avem nicio sansa dupa puterea lacomiei de viata, dupa puterea cu care ne atasam de placeri mai mult decat ne trebuie. Si asta este IMENSA, IMENSA. Atat va fi de mare putere mecanismelor divine de desprindere. Forta noastra cu care ne ducem spre a avea, a consuma, a castiga, innebuniti este forta cu care vom fi destramati. Dei cand alegem lumea, noi vom fi destramati fara comenatrii, si foarte brutal. Cat de mare este atasamentul nostru de corp, atat de mari vor fi necazurie si bolile. Nu suntem interesati sa luam mai mult decat ne trebuie, pentru ca placerile ne iau repede din energie vitala. Si pentru ca noi nu punem la loc prin sacrificiu de sine sau infranare, acesta energie, atunci ajungem sa consumam mai mult decat ne incarcam, si asa ne pierdem viata pentru ca vine un moment cand sufletul este presat mult dincolo de linia rosie subtire si cand el ajunge in pozitia inecatului, adica nu mai are timp sa se ridice la suprafata, atunci sufletul COMANDA EXTINCTIA PE LOC. FARA COMENTARII. Deci, noi in loc sa fim alaturi de puterea cea mai mare a universului care este sufletul nostru divin comun, noi ne opunem lui continuu, punand pe primul plan ceea ce este SECUNDAR, ABSOLUT SECUNDAR. Nu e o nebunie? Dar toate necazurile care se intampla, acest rol il au sa ne desprinda, si o fac in mod perfcet. NU ESTE NICIO SUPARARE, CAND VINE CINEVA SI ITI IA TOATE BOGATIILE DE NU MAI AI NIMIC, sau vine un hot si ne sparge casa. Nu ar fi venit NIMENI daca noi am fi daruit mai mult si nu am fi facut depozit. Cand primesti niste bani, o parte din ei, cat poti sa i dai, ca altfel nu vei mai fi insirat si vei face alegeri gresite sau vei lua decizii proaste si ii vei pierde, dar si mai multi vei pierde. Si din cei pe care ii ai deja. Pentru ca DOMNUL VEGHEAZA CONTINUU, si ne apara sufletul DE NOI INSINE. Cel mai mare dusman al nostru nu este in afara, ci suntem noi, egoul nostru. Dar cand vine cineva si pierdem ceea ce pretuim noi mai mult, BINE NE FACE, ca daca nu venea, muream. De aceea noi trebuie sa acceptam scaderea care ne vine prin oameni fara discutii, ca sa nu urcam apoi pe nivele de presiune divina IMPOSIBIL DE REZISTAT, CU DURERE MARE. Nu este de joaca cu sufletul nostru. Noi nici nu ne gandim la el si nu facem nimic pentru el, cu toate ca II DATORAM TOTUL. El este viata noastra. fara el corpul este NIMIC, PRAF SI PULBERE. Cum sa faci totul pentru un PRAF? ,,Fiule, Prafule, sa supui dorinta inimii tale intreaga la voi Mea si sa nu-ti mai faci voia Ta niciodata! Adu-ti aminte de cuvantul Meu, fiul Meu si nu cauta ale tale niciodata, PENTRU CA VEI SUFERI!” Totul deja s-a spus.

Oferit cat puteti, si simtiti. Dar oferiti de fiecare data cand ceva are se poate darui vine la dvs. va dau un exmplu. Sunt sifinti printe=re noi, oamnei obsinuiti de neluat in seama si d ene vazut. Am fost odata intr-o excursie, si stateam in spate, la motor, si odata vine la mine un domn cam de 70 de ani, un om fantastic de minunat, care imi spune inciudat: Dvs aveti o linieste care im i suna in cap de acolo d ela jumatate autobuzului. Cum de sunteti asa? Dar dansul mi-a dat un exemplu deosebit de cum sa ne purtam noi. Nu avea sotie, si era obisnuit doar sa daruiasca... fac o poastare si explic mai mult astazi. Multumesc pentru intrebari, sunt f frumoase si utile! Asa invat si eu. Aveam un profesor care ne preda informatica. Si noi nu prea intelegeam si ca sa nu ne scoata la tabla, aveam vreo 4 ore de seminar, dupa ce ne-a predat prima ora, i am spus ca nu am inteles. Bun, a zis el, sa va explic inca odata. Si a luat o de la capat, si ne a explicat si mai bine. Dupa ora a2a, a vrut sa ne scoata la tabla sa facem exercitii, si noi am spus iarasi ca nu am inteles, si el cu o rabdare INFINITA, a spus: bun, va mai explic odata. Si ne-a explicat cum nu se poate mai bine, de intelegea oricine, si dupa ora a 3a, a vrut sa ne scoata la tabla: si ne-a intreabt: acum, cu siguranta ati inteles, cine vrea sa iasa la tabala? Iar noi am spus firesc, nevinovati si mirati ca NU AM INTELES. Atunci el entuziasmat si distrat de raspunsul nostru, ne a spus: haide-ti dati-o incolo, ca daca VA MAI EXPLIC ODATA INTELEG SI EU! Povestesc mai mult in postare acum.

Teia Filip IINDRAZNESC SA VA INTREB ...NE PUTETI VEDEA SI NOUA ..ACUM SUFLETELE IN TIMP REAL...MI/E TEAMA CA VE/TI RASPUNDE AFIRMATIV..

Marius Ghidel Nu, dar cand vorbesti cu cineva un timp, stii totul despre acela. Eu imi inchipui ca toti oamenii stiu asta.

George Caruntu
-te rog comunica dacă exista asemenea antrenamente căci eu știu unul și la mine a adus roade
-poate-mi aflu ceva mai performant in trezirea uriașului adormit (doar dacă se poate dacă nu e ok )

Marius Ghidel  Nu pot sa spun pentru ca duce la o stare in apropierea mortii si nu veti stii sa o gestionati. Dar am aratat in carti ca daca omul este infrant cu inima porneste Minunea, si atunci orice Miracol este posibil. Am dat baza, care daca este atinsa, omul poate sa cunoasca zeii. Va fi dus, si adus inapoi fara nicio grija. Dar daca face asta printr-o metoda se poate sa nu mai stie sa intre in corp, sau chia sa gaseasca pe altcineva in locul lui. Si lucrurile astea sunt foarte periculoase. Printre rânduri in carti am mai aratat lucruri, taine, dar SUNT SIGUR CA NU LE VEDE NIMENI pentru ca sunt prea comune, sunt de ne vazut. Apoi scopul nu este acesta, ci a trai ca o fiinta divina pe pamant, nu ca un eu egoist. A-l simti pe Dumnezeu cu toata fiinta ta, si acest lucru l-am aratat cum se face in cele 2 carti. E prea simplu, de aceea nu se intelege sau accepta. Oamenii cauta ceva complicat, dar Puterile cele mai mari sunt la indemana lor, si NU LE VĂD. Sunt acolo explicatii care daca cineva le urmeaza, poate atinge o stare de fericire de negasit pe pamant, o stare de usurare si eliberare de cautare si frica ca nu este indeajuns, de dorinte de mai mult... Sunt multe de spus, le spunem cu incetul in timp, functie de intrebari. Multumesc, cu respect!

01-02-2020

ŞI DE CE VREI SĂ TRĂIEŞTI?

Un prieten mi a povestit odată următoarea întâmplare extremă prin care a trecut el. Era pe jepii mari, urca, dar era o zi mohorâtă, ploioasă şi stâncile erau umede. Înainta anevoios. Deodată, pe o pantă cu iarbă, a început să alunece. A încercat în zadar să se prindă de iarbă, dar nu ţinea. Şi-a dat seama că va cădea în prăpastie. A ajuns la capătul pantei cu iarbă şi a început să se prăvălească în prăpastie, prelingându-se pe pietrele ascuţire. Dar nu reuşea să se agaţe de nimic. La un moment dat, un picior s-a oprit într-o piatră. Apoi şi-a adunat forţele şi a încercat din nou să urce, dar piatra pe care ţinea piciorul ieşea încet din locul ei. Iar cu celalalt picior nu a găsit niciun sprijin. Gâfâind de frică şi spaimă, s-a rugat lui Dumnezeu cu voce tare: Doamne, te rog scapă-mă, vreau să trăiesc! Şi atunci a auzit o voce din stomac, de bătrân, care l-a întreabat: ȘI DE CE VREI SĂ TRĂIEŞTI?

În timpul acesta, piatra pe care se sprijinea ieşea încet din locul ei din stâncă. Şi atunci şi-a dat seama că, dacă nu da răspunsul corect, va muri. Şi atunci a fost inspirat nu ştiu de cine, dar a strigat cât a putut el de tare: CA SĂ AJUT OAMENII!

Şi atunci piatra care ieşea din stâncă s-a oprit şi a luat-o înapoi, intrând la loc singură în stâncă şi stabilizându-se puternic. Atunci şi-a dat seama că se poate sprijini mai tare pe ea, şi a găsit un alt colţ de stâncă mai sus şi aşa a ieşit de pe peretele abrupt. Dar dacă nu dădea răspunsul corect, piatra aceea ieşea complet din stâncă, nu mai avea ce face. El stătea în ea, dar când a spus că vrea să-i ajute pe oameni, piatra a intrat la loc în stâncă.

Acest lucru arată ca Domnul este continuu cu noi şi ne priveşte, și totul depinde de El, doar noi nu suntem cu El mereu. Dacă am fi cu El tot timpul – adică cu gândul la El, făcând voia Sa, respectând poruncile Sale, o altă viaţă am avea. Dar asta înseamnă să nu mai punem lumea pe primul plan. Și asta nu ne convine.
........

O altă întâmplare: Am fost într-o excursie şi stăteam în spatele autobuzului, la motor. Şi a venit la mine un domn care avea locul pe la jumătatea maşinii, şi îmi spune: dumneavoastră aveţi o linişte pe care o simt de la jumătatea maşinii. Nu ştiu cum mi-a spus: o linişte profundă, care îmi sună în urechi. Cum faceţi?, m-a întrebat râzând, dorind sa-i spun cum fac de sunt atat de linistit.

Dar Domnul acesta era minunat. Avea vreo 70 de ani, nu avea soţie, şi tot timpul dăruia şi se dăruia cu totul încât nu ştia ce să facă ca să-i facă pe ceilalţi mai fericiţi. Când autobuzul făcea pauze pe la o benzinărie, el se ducea şi cumpăra pentru tot autobuzul biscuiţi sau chipsuri de cartofi, şi îi servea pe toţi. Şi după ce le-a dat la toţi, lui nu i-a mai rămas nimic. Sau eram la cantină, la „împinge tava”. Îşi lua ce îi plăcea, dar când se aşeza la masă, cu mai mulţi, întâi îi întreba pe ceilalţi dacă nu vor să ia şi de la el. Și de abia dupa aceea mânca. Sau cumpăra un lucru frumos, sa zic un breloc şi le dădea la toată lumea.

Când mânca, primul gest era să dăruiască, nu pentru el. Şi era aşa de vesel mereu, şi fericit. Deci se golea pe sine continuu, că asta este bucuria şi fericirea, lipsa interesului personal, când trăieşti ca o fiinţă divină comună. Asta este prezenţa lui Dumnezeu: când pe tine te laşi, te uiţi, nu te iei în seamă. Era dr in siderurgie, și dadea meditații de matematică acasă, mergând la elevi, și nu cerea nimic, niciun ban. Făcea acest efort gratuit. Și mai era și instructor de înot, la fel, nu lua niciun ban.

Deci primul gest trebuie sa fie de dăruire. Dai cât poți, dar să dai întâi la ceilalți și ULTIMUL EȘTI TU.

ULTIMUL! Pentru că ceilalți ești tu, și dând lor, ție îți dai.

02-02-2020

EXERCITII DE APRECIERE (1)

CÂND CINEVA TE ATACĂ, SĂ NU TE APERI?

BUCURIA SI FERICIREA SUNT LIPSA INTERESULUI PERSONAL DE MAI MULT SI MAI BINE PENTR SINE! Vrei sa fii sanatos, Iubește orice ar fi!

Când ataci un om NEVINOVAT, Îl ataci pe Dumunezeu și universul, și asta nu ți se va permite.

- Cum se zice, sa învățăm din greșeli. Un lucru mi-a scăpat din vedere: „Trairile mele” erau o judecata.

Da, dar erau din tine. Vezi in afara numai ceea ce esti. Altfel nu vezi si atunci ramane doar Iubirea. Nu ca el este intr-un fel sau altul, ci intai noi suntem asa, ca apoi el sa fie rau. Nimeni nu este rau de la sine, singur, noi ii facem asa, prin patimile din noi. PATIMA NOASTRA ESTE RĂUTATEA ȘI ATACUL LOR. Și vedem in jur numai ceea ce suntem noi.

Ca povestea aceea cu tanarul care il intreaba pe un batran: cum sunt oamenii din orasul acesta? Si batranul zice: pai cum sunt oamenii din orasul tau? Sunt buni si minunati! Atunci și cei din orasul acesta sunt la fel. Deci vedem numai ce suntem.

OAMENII DOAR NE OGLINDESC

De aceea se spune sa nu ucizi, sa nu il determini pe celalalt, ADICA PE OGLINDA TA, să faca ceva care nu ii este propriu. Oamenii nu sunt de vina niciodata si nu exista rau in lume. Vedem rau pentru ca privim dintr-un ego suparat pe tot si care vrea numai durere. Totul porneste din noi si daca ne ataca cineva, ESTE PENTRU CĂ ÎN NOI ESTE O PATIMĂ ASEMĂNĂTOARE.

Răul vine din faptul că raporteezi totul la eul tău care este subiectiv, adică tu cauți un bine pentru eu, dar eul vrea numai durere. Și în plus el privește numai la părți care sunt trecătoare, și de aceea când alegi orice parte greșești. Deci când împarți în bine și rău, alegi doar o parte, care este unilatarală, si din start doar un adevar mic și parțial. NOI NICIODATĂ NU DEȚINEM ADEVĂRUL ÎNTREG. Tot ce exprimăm este parțial, și la distanță mare de Adevărul întreg.

Nu ne putem bate pentru NIMIC.

Un singur lucru putem face: să fim continuu deschiși la toate perspectivele, si doar să ne ajutăm de toate părerile oamenilor pe care să le alăturăm, și doar atunci am putea spera că ne apropiem de un mai mare Adevăr, decât cel individual. Deci noi putem ajunge la Adevăr NUMAI ÎMPREUNĂ! Singuri suntem limitați, și nu putem să ne batem pentru nimic.

Spre exemplu: bautura este dorinta de sex. Cand barbatul priveste femeia, investitia ei in aspect si frumusete peste nevoie, este pentru el dorința de sex... Cand el insista, vrea intimitate si sa petreaca timp cu ea, si o cauta ani de zile in discutii desarte, sau foloseste cuvinte mieroase ca sa o atraga, este doar dorinta de sex. ATACUL VINE DIN AFARA PENTRU CA IN NOI ESTE CEVA ASEMANATOR. Cui pe cui se scoate.

Suferinta porneste din faptul ca noi impartim, pentru ca impartirea in bine si rau genereaza un eu, FARA EU NU EXISTA BINE SI RAU. Pentru ca atunci CAND SPUI CA CEVA ESTE BUN SAU RAU, SPUI DINTR-UN EGO. Fiinta divina din noi vede raul ca un mare bine, ca un ajutor divin de curatare a sufletului. Desigur, corpul poate sa sufere MAXIM, dar sufletul se curata. Si pe Dumnezeu Il interseaza doar sufletul: sa fie sincer si curat.

Deci NU EXISTA SFERINTA FARA EGO - pentru că, fără eu, nu are cine să sufere.

CAND TRAIESTI CA O FIINTA DIVINA, CU SUFLETUL CURAT SI SMERIT, NU POTI SA SUFERI SAU SA FII BOLNAV ORI SA AI NECAZURI. Necazurile sunt dorinta noastra de mai mult si mai bine pentru sine. NECAZURILE SUNT PREZENTA DIAVOLULUI SI LIPSA IUBIRII. Bolile arata neiubire, adica PREA MULT INTERES PERSONAL.

De aceea, nu lăsa niciun gând care aruncă vina in afară sau nu condamna pe cei din jur, că nu este adevarat, că vine de la ego care face asta pentru că vrea autoritate și durere. Dar dacă ți se intâmplă un rău, vine din tine. Nu poti acuza pe nimeni.

Asa egoul devine important, dar trebuie sa faca asta continuu. De aceea ne tine continuu intr-o inchisoare a indreptătirii de sine. Cand ne raportăm la eu, la ce ne zice el si la interesul personal, noi am căzut pe loc, fără să ne dăm seama. Instantaneu. Omul egoist este atasat de plăceri. Totul pentru el.

- Teoretic credeam că înțeleg. Doar acum am înțeles, din faptele mele.

Daca opresti orice invinuire, si dai drumul in afară numai la apreciere, recunostiintă si multumire, iesi din inchisoarea egoului foarte simplu. Dar trebuie sa faci asta practic, adică să faci EXERCITII DE APRECIERE, si nu dai drumul la condamnări, la niciun gand negativ, că acela atacă universul si pe Dumnezeu. Si apoi, din fată primesti acelasi atac amplificat, că OGLINZILE OAMENI SUNT AMPLIFICATOARE a ceea ce este in noi. Oamenii doar ne arată cum suntem. Sunt medicii divini, si ei doar ne ajută să ne dezvoltăm, prin suferintă uneori, sau umilinte mari, cât cerul de mari.

EXERCITII DE APRECIERE, adică acorzi circumstante atenuante la infinit. Fă exercitii din astea toată viata. Dacă vorbesti de rău pe cineva, acordă-i repede circumstante, găseste motive care să te facă să-l intelegi, să-l accepti asa cum este, să nu il mai vezi un rău absolut. Până obții o stare de relaxare, atunci nodul energetic care urma să se trasnforme într-un necaz sau boală se va dizolva. Dar numai așa. Trebuie practic să faci asta. Și atunci viața devine foarte frumoasă.

Tu nu te schimbi dacă nu iei toate situatiile din viata ta in care te-ai simtit jignit sau atacat, si să cauti la oamenii aceia să le aduci circumstante atenuante. Asta este vindecarea si, dacă nu faci asta la trecutul tău, el se va transforma in prezent si viitor. Nu stiu altfel cum să le spun, că altfel se vor repeta, si vor veni situații asemănătoare. Sau se transformă in altele mai mari, mai agresive, că nu ai invătat lectia si continui să ataci universul.

Cand ataci un om NEVINOVAT, Îl ataci pe Dumunezeu si universul, și asta nu ți se va permite, și forțele de sus nu te vor lăsa în pace până nu ajungi să nu mai vezi niciun vinovat. Atunci se ridică caznele. Si viata devine frumoasă si foarte plăcută, când nu vei mai sti decât să-i iubesti pe toti la fel, dar să nu permiti patima.

Patima o respingi si nu stai la discutie cu ea, că te capturează, si acolo este un diavol care vrea să te murdarească, si dacă accepti convorbirea cu el, te termină, nici nu discută. De aceea, nu da voie patimii să se apropie de tine in niciun mod, că nu vei scăpa de ea, îi dai un deget și îți ia toată mâna. Dar practic trebuie făcut asta. Și să schimbi sensul la tot ce ai în suflet și a fost o nemulțumire în trecut sau mai este acum. Adică ștergi nemulțumirile până nu mai ai niciuna.

Așa se schimbă și situațiile de viață, nu atacând: accepți oamenii așa cum sunt, dar nu accepți patima care insistă, adica OMUL CARE DIN PATIMĂ INSISTĂ, pentru că el este mișcat de satan, și nu îți vrea binele. Diavolul creează intimitate, oferă plăcere, o conversatie plăcută, atrage in orice mod posibil, vrea să petreci timp cu el, să te obisnuiesti cu el, este ca o chemare: vino mai aproape, si incă mai aproape... așa...

Dar toată această insistență înseamnă că are în spate gânduri rele. Omul credincios și curat la suflet NU INSISTĂ NICIODATĂ ȘI NU VREA SĂ DERANJEZE. Așa știi care este omul lui Dumnezeu și ce intenții are. Deci, vindecând în tine condamnările, dizolvându-le, tu eliberezi Iubirea din ÎNCHISOAREA PLĂCERILOR al cărei temnicer este egoul, asta practic.

- Din nefericire eu credeam că am depășit acele situații si m-am transformat, dar acum îmi dau seama că nu. Aveam impresia ca făcusem pași spre eliberare, dar faptele mă dau de gol. Îmi arată adevărata față.

Ia în fiecare zi o nemulțumire din trecut, dar fii atent și la cele de acum, și DESTRAMĂ-LE, inversează-le, aduci circumstanțe atenuante până nu îi mai vezi pe ceilalți vinovați. Asta este vindecarea și mântuirea sufletului. Altfel nu scapi din închisoarea egoului.

Dacă nu ai făcut nimic ca să nu mai vezi niciun rău în viața ta, atunci lecțiile se vor repeta. Oprește-te să mai greșești și să dai voie patimii să înainteze. Nu îi da voie. DESPRINDE-TE DE PLĂCERE ȘI NU TE VA MAI ATACA NIMENI. Nici gândul nu-l ține la ea, pentru că înseamnă eu, ȘI VEI PRIMI OPUSUL, ADICĂ SUFERINȚA.

La plecarea de aici vine conștiința - care este modelul ideal și ne judecă implacabil. Acolo este momentul Adevărului și este FOARTE DRASTIC ȘI PUTERNIC. Atunci ne dăm seama cât de important era să ne trăim viata în decentă si demnitate, în modestie si simplitate. Noi, când căutăm lumea, vrem iadul și suferința veșnică. Nu vă fie frică, spunea Domnul Iisus: EU AM ÎNVINS LUMEA! Deci venim aici ca în mijlocul atracțiilor SĂ NU LE VREM. Când nu le vrei, Îl vrei pe Dumnezeu. NUMAI ATUNCI.

Adevărata credintă este să nu vrei lumescul si umanul peste nevoie. SĂ NU LE CAUȚI, SĂ NU PETRECI CU ELE NICI MĂCAR ÎN GÂND, CĂ TE VOR PRINDE CA O PLANTĂ CARNIVORĂ. Să te multumesti cu puțin, pentru că puținul nu ți-l poate lua nimeni niciodată. Dacă stai prea mult la discuții cu lumea, te va înghiți cu totul și te va supune ei. Lucifer îți dă plăcerea cea mai mare, dar pentru ea vei munci o viață întreagă. Când vei căuta MAI MULTĂ PLĂCERE, VREI ȘI VEI OBȚINE DE FAPT IADUL.

Sa nu ajungi acolo, că este groaznic!


Otilia Popescu Mare dreptate aveti in tot ce spuneti atit de amănunțit si de clar!!!
Faptul ca,după ce încerci să vezi viata cu alți ochi,sa o percepi cu multă iubire, totul,totul devine nou pt.tine ca persoana!! Si te gîndești,oare de ce sînt atît de buni,amabili si iubitori toti cu.mine? De ce, ce i-a determinat oare? Si esti mirat,surprins de acest fapt!! Practic, ei asa au fost dar tu erai.acela care proiectai in jur răutate,neiubire,mînie,furie,etc.si ti se părea că ei fac asta!!!! Si nu era deloc asa,deloc,deloc!!!! Cînd te schimbi TU ca persoana si proiectezi in exterior iubire,bunătate,mila,pace,amabilitate,tăcere uneori cînd e necesar,acceptare și uneori renunțare la critici si acuzații etc.atunci exact primesti inapoi ceea ce tu dai in exterior si asa incepe totul sa se schimbe!
Si mai ziceam ceva in sensul ca , cauti si vrei sa primesti sfaturi sa afli lucruri bune si interesante.Da,aveti si aici mare dreptate: de cînd v-am descoperit( cunoscut) si am inteles altfel viata am devenit mai interesate si de știință! Am vorbit cu duhovnicul meu si chiar si el mi-a spus că e foarte necesar ca religia sa se lege cu știința ca atunci totul devine mai credibil,mai adevărat cu toate ca niciodată nu vom cunoaste adevarul absolut pt.ca acela doar Dumnezeu il detine.
Scrie si in Cuvîntul Domnului asa cumva ca " acum cunoastem in parte,analizăm i n parte dar atunci cînd vom ajun de sus vom cunoaste totul in mod desavirsit( asa cumva,nu am retinut cuvînt cu cuvint).
Oricum, dvs.parca m-ati trezit dintr-o amintire si m-ati adus la realitate! Doamne cît de recunoscătoare va pot fi!!!!
Si pe zi cd trece mi se "leaga", sa zic asa, atîtea lucruri daca ati stii!!
Stiti ce m-am gîndit? Sa imi deschid ca un fel de jurnal si sa scriu acolo totul.Ce ziceți de idee?
Astept sa imi dati in raspuns!!!

Marius Ghidel Nu jurnal, luati din textele din cele 2 carti si de aici din postari ce credeti ca este important, ca un citat si il scrieti sau nu, important este sa scrieti ceea ce va vine dvs de sus, ca o explicatie propie. Acelea sa le strangeti, si sa le treceti intr-un fisier. Deci cand credeti ca ceva este important si util, si va sugereaza o explicatie proprie acea explicatie sa o scrieti, si orice gand va vine de sus si care explica cum functioneaza ceva le gat de Dumnezeu. Sa va raportati la El in toate explicatiile. Sau daca la mine este un mecanism explicat, scrieti in caiet acea functionare sau relationare cu cuvintele dvs, daca simtiti ca este important de retinut. Astfel cei de dincolo scriu in sufletul dvs, si va transforma. Asa am facut si eu, m-am lasat condus de gandurile care veneau de dincolo. De fapt cartile asa au fost scrise, in afara de descrierile experientelor. Cand imi veneau idei de dincolo, explicatii, imediat la scriu, pe telefon daca sunt pe strada, sau pe hartii, si apoi le trec intr-un fisier pe calculator. Pentru ca la un moment dat veti gandi la fel si nu veti mai stii ce ati aflat de la mine sau de la ingerii de sus. Atunci este momentul in care sa i ajutati si pe altii, nu o sa mai puteti sa le tineti pentru dvs, ci veti vrea sa le dati la toti. Atunci deschideti o pagina de fb, cu intrebari si raspunsuri, si daruiti-le mai departe. Apoi poatarile si oamenii prin intrebari va vor perfectiona. Aveti nevoie atunci sa daruiti aceasta cunoastere mai departe. Si asta ar trebui sa o faca fiecare care intelege aceste lucruri, sa fie ca un nucleu in jurul caruia se vor strange multi, fie si pe sensibil, vor fi milioane, care chiar daca nu va cunosc ei vor fi acolo, pentru ca simt la fel, si daca fiecare face lucrul acesta, se poate schimba la un moment dat sensul de inaintare al planetei, spre divin. Numai asa se schimba, schimbandu-ne individual, dar nu stim ca atunci cand noi ne-am schimbat, pe subtil, milioane de oameni VOR FI CU NOI CA NISTE FRATI, fara sa stim!

Otilia Popescu foarte frumos!! Asa învățăm mintea noastră sa accepte învățăturile care le primim,deoarece asa cum este si un proverb:
"Repetiția este mama învățăturii!"
Din acest motiv si dl Marius scrie mereu aceste lucruri sa poata fi invatate dar nu sa rămînă la acest nivel ci sa le punem si in practica!

Marius Ghidel  Si mai mult, pentru ca sunt pe dos decat gandim noi, sunt greu de acceptat si de aceea trebuie spus tot mecanismul cum se desfasoara in proces, cum se intampla si de ce asa, si de unde se pleaca si unde se ajunge, pentru ca numai cunoasterea mecansmului care se desfasoara POATE SA-L OPRESCA. Altfel actionam de la sine cu fiinta bruta, cu egoul. Si atunci suntem doar REACTIE. Dar cand vezi cum trec lucrurile unele in altele, atunci pentru ca pui lumina pe el, mecanismul egotic se opreste. El numai in ascuns poate avea eficienta maxima. De aceea mereu trebuie cunoscut si amintit de unde se pleaca si unde se ajunge, din multe unghiuri de vedere. Cum face. Numai constientizarea acestor lucruri poate sa ne lumineze. Important este sa nu functionam ca o fiinta bruta care doar reactioneaza. Apoi cand cunosti mecanimul de inselare cum se face el, el nu se mai poate desfasura, dar NICI CONSECINTELE LUI. Deci egoul nu mai poate ridica ADVERSARUL ca sa obtina o durere cat mai mare. Si atunci se ridica la suprafata Fericirea continua, fiinta noastra adevarata, divina. Si sa ajungi sa nu mai vezi niciun rau sau vinovati in lume, este un sentimnet FOARTE ELIBERATOR. Cel care vede dusmani peste tot si vrea continuu sa lupte si sa se apere si este intr-o tensiune si INCORDARE continua, vesnic suparat si trist, are ego puternic. Si apoi la sfarsitul vietii cum ne prinde, asa mergem dincolo, si in locul acela care reprezinta starea noastra dominannta. Daca aceasta stare este de Iubire, acesta este raiul.

Otilia Popescu  am uitat ceva: spuneati ca in starea cum ne va prinde Dumnezeu cînd vom trece in vesnicie asa ne va fi si locul !!
Si iar argumentez cu biblia:
" în ce te voi gasi,asa te voi judeca"!
Multumesc pt.precizari si idei!!

Marius Ghidel  nu-mi permit sa vorbesc metaforic, nici nu este in firea mea, NICI NU ESTE TIMP, si as irosi timpul, apoi privind din lumea de dincolo spre aici am vazut lucruri de necrezut. Am incercat sa le spun asa in mod comun, ca sa nu sperii, dar SA STITI CA TOATE ACESTEA SPUSE IN CARTILE CELE 2 SI IN POSTARI SUNT FFF SERIOASE. Si asa functioneza ele. Si nu stiu cum sa fac ca sa arat ca NU ESTE DELOC DE GLUMA CU ELE. Am vazut si pe aici pe fb sunt unii oameni care se supara si ataca. Daca ataca nu sunt credinciosi, pentru ca un om credincios este bland si bun la infinit, si nu are nevoie sa lupte sau sa se apere. Ca este asemanator cu Iisus. Daca ataca inseamna ca s-a oprit in partea superficiala a lucrurilor. Intotdeauna omul care ataca apara un diavol. Omul lui Dumnezeu doar face loc, permite sa fie, nu intervine, nu se lupta si nu se apara niciodata, si nu stie ce sa faca ca sa-i fie mai bine celuilalt si sa-l faca fericit, NU VREA SA-L DISTRUGA. NUMAI DIAVOLUL VREA SA DISTRUGA. Deci cel care ataca are diavol. Pentru omul obisnuit ceea ce ne vine din fata este din el. Pe omul obisnuit mai vulnerabil, mai bland si bun, diavolul il ataca ca sa-l corupa si sa-l murdareasca. Dar asa se verifica daca tine strans de Dumnezeu. Mai este cazul Domnului Iisus, care fiind curat la suflet, era atacat de toti, dar El ne arata prin viata Sa, cum sa ne purtam in aceste cazuri - FARA REACTIE, SA INTOARCEM SI OBRAZUL CELALALT. El este un model pentru noi, si acesta a fost rolul Sau, prin sacrificiul Lui a consumat, a ars, toata rautatea noastra. Sacrificiu suprem. Si chiar atunci, cea mai frumoasa imagine este cand El SI-A LASAT VIATA IN MAINILE DOMNULUI: In mainile Tale, Doamne imi incredintez sufletul! Asa trebuie sa ne purtam noi in viata, tot timpul. Cedarea si renuntarea la reactie trebuie sa fie mai mare decat rezistenta. Si atunci vom fi ferciti, pentru ca TOCMAI CEDAREA ESTE PREZENTA LUI DUMNEZEU! Cel care nu cedeaza, nu este Domnul cu el. De aceea ataca. Omul crede ca este credincios daca respecta rgulille, dar nu este sificient, divinul este chiar ACCEPTAREA SI CEDAREA TA, DARUIREA SI SACRIFICIUL TAU. Daca omul nu se lasa pe el si nu se preda in mana Domnului, El este in om, dar nu este cu el.

Teia Filip 1.DACA UN PAHAR DE VIN BAUT DIN CIND IN CIND...NE AFECTEAZA CIMPURILE..?2.CUM SE REFAC CEL MAI REPEDE CIMPURILE..?

Marius Ghidel Nu ne afecteaza decat betia. Campurile se refac prin daruire, slujire, sacrificiu de sine sau infranare.

Bogdan Marin Multumesc! Am si o intrebare daca se poate.Ce parere aveti despre interventia extraterestilor de a ajuta Planeta Pamant?

Marius Ghidel Ei sunt un fel de tutore pentru noi, și trebuie sa ne apere de noi. Am văzut un obiect care a lovit racheta pe care o lansa Elon Musk spre Marte, si la asteroidul care era sa cada în Rusia nu de mult, dacă nu îl spulbera un obiect lenticular. Da, se pare ca ne apara de noi, suntem f periculoși.

Bogdan Marin Ne vor putea comunica extraterestri direct ca sa ne ajute sa evoluam spiritual?

Marius Ghidel Nu suntem la nivelul lor. Ei doar ne strunesc și ne apara de noi. Noi nu suntem dezvoltați sufletește. Civilizația lor nu este tehnologica, ci spirituala, și în privința asta noi nu facem nimic. Nu ne interesează aceasta direcție. Iti recomand Shangri La prima carte, sunt multe referințe despre acest fenomen.

Bogdan Marin  Mulțumesc mult! Dar am vazut ca vorbiti în prima carte despre lumi parale .Cum intri in ele?

Marius Ghidel Numai prin smerenie, ești luat, dus și adus înapoi. Asta e baza. Te folosești de situațiile de viata și nu reactionezi, nu lupți și nu te aperi și ele te împing în fundal. Acolo apar fenomenele extrasenzoriale, minunea. Și orice miracol este posibil, când ești înfrânt cu inima, pentru ca ești jos de tot acolo unde Dumnezeu este. Dar dacă omul se duce spre mai mult, alege suferință și se îndepărtează de divin. Atunci nu mai are nicio șansă.

 

03-02-2020

EXERCIȚII DE APRECIERE (2)

DESPRINDEREA ÎȚI DĂ VIAȚĂ, IAR ATAȘAMENTUL ȚI-O IA

- Îmi cam stă mintea pe loc. Parca nici nu-mi mai aduc aminte de nemulțumiri sau de ceva rău din viața mea.

Atunci, de aici încolo, adică tot timpul când cineva zice că uite, ce rău este, cum să mi se facă mie una ca asta - tu în minte - dacă nu poți verbal - să-i aduci circumstanțe atenuante. Și nici pe tine să nu te lași, să nu te cruți și SĂ NU-ȚI DAI VOIE SĂ GÂNDEȘTI ACUZATOR. Dacă s-a intamplat răul, a fost din tine, acum, ca să nu vină altul, nu-ți permite să condamni, că vei fi atacat cu o fortă mai mare decât învinuirea ta. Și nu ai unde să fugi.

Este un fel de privire interioară: înainte de a gândi ceva rău, te oprești și iei inversul, și aduci argumente inversului până obții o stare de liniște, atunci te-ai eliberat de acea emoție ca un nod. Apoi, prin repetiție, o să se întărească foarte mult această putere de a vedea numai partea ziditoare a lucrurilor, și apoi vei schimba exteriorul. Așa de mare putere ai!

Numai în momentul când tu numai cu iubire vei vedea totul, atunci se schimbă realitatea, sau te vindeci. Schimbi oamenii fără să le spui nimic, numai prin vibrația ta. Este suficient să fii tu cum trebuie.

- De acord. Am impresia - probabil - că fac ce trebuie... dar mai am încă multe lipsuri.

FĂ ASTA LA INFINIT ȘI ESTE SUFICIENT! CUM ZICE CINEVA CEVA NEGATIV, CUM ÎI VORBEȘTI PE DOS sau în gând, să nu lași să pătrundă negativitatea în tine, și îi aduci argumente de îngăduintă și înțelegere.

Întrebare: Cum crezi că poți să te eliberezi de judecată, de tendința de a vedea ceva ne în regulă la tine sau la ceilalți?

-Cred în tot ce spuneți. Nu am altă părere. Singurul lucru pe care nu-l știu, dacă sunt ale mele aceste neputințe, sau sunt așa de înrădăcinate, că le moștenesc....

Amestecate. Este o întrebare frecventă: CÂND CINEVA TE ATACĂ, SĂ NU TE APERI? Când este atacată țara, ce faci? Să nu te aperi? Problema vine din faptul că, ARUNCÂND VINA ÎN AFARĂ, NOI ÎNTĂRIM EGOUL NOSTRU, și atacul din afară vine ca să scadă acest ego. Înțelegi? Deci atacul din exterior este bun, drept și divin, ne salvează viata și avem nevoie de el, pentru că noi am atacat întâi. Acum trebuie să fim micsorați, că altfel ne umplem de eu mai presus de toate. Rolul lui este să ne desprindă, și face asta în mod perfect.

Dar, dacă lupți cu atacul din afară, întărești egoul, și atunci se mărește atacul, și ce faci? Că nu acela este de vină, înțelegi? Ci din noi a pornit întâi, și noi acum ne uităm POST FACTUM, DUPĂ CE AM ATACAT NOI. Și ce vedem? Că suntem loviți cu o forță mai mare decât atacul nostru, amplificat. Păi cine ne-a pus să atacăm?

Sau să ne atașăm de plăcerile vieții? Că ele creează un adversar care ne VA DESPRINDE APOI FĂRĂ COMENTARII, BRUSC si foarte eficient. Bine ne face, ne salvează viața. Deci nu vedem ce am făcut, închidem ochii, și aruncăm vina în afară. Și astfel întărim eul și ADVERSARUL. Asta înseamnă ca egoul nostru este puternic, mare, așa de mare încât îi vedem NUMAI PE CEILALȚI VINOVAȚI. Dar asta este o minciună și credem într-o minciună.

Dacă reacționezi, nu se mai termină niciodată, pentru că egoul a atacat ca să obțină mai multă durere, și face asta în mod perfect. DUSMANUL ESTE ÎN NOI ȘI NU ÎN AFARA NOASTRĂ. Întâi noi atacăm și apoi ne vine din față amplificat propriul atac. Spre exemplu, ne atașăm de plăcerile simțurilor și atașamentul devine patimă, apoi ne este frică să pierdem plăcerea cea mai mare, și luptăm să o păstrăm și să o facem continuă, și deveenim agresivi, dar așa atacăm universul și pe Dumnezeu, apoi forțele cerului ne micșorează egoul prin durere și dacă ne opunem, primim o durere și mai mare.

ORICE ATAC DIN AFARĂ A FOST ÎNTÂI UN ATAC AL NOSTRU SAU O PATIMĂ A NOSTRĂ, CARE ESTE ACUM ÎNTORS AMPLIFICAT. Este foarte important de înțeles asta, pentru că înseamnă că îți vine o stare de fericire continuă CÂND NU MAI APERI UN EU CARE NU EXISTĂ ȘI NU TE MAI RAPORTEZI LA EL.

Singura soluție este să înțelegi că atacul din afară vine din tine și să lași tu armele întâi jos și atunci se oprește acea lovitură, că dacă lași armele, pierzi egoul și fără ego nu se ridică ADVERSARUL, DUȘMANUL. Că altfel nu se mai termină niciodată.

Fii ca apa, infinit de moale și de vulnerabil. Atunci vei învinge întotdeauna. Nu ceea ce este puternic și tare învinge, ci numai ce este flexibil, smerit, moale ca pâinea calda. De ce? Pentru că fără ego, deci fără atașament de plăceri, NU TE MAI POATE ATACA NIMENI. NIMENI! Că fără eu, nu este cine să sufere, și NU EXISTĂ ADVERSAR. Dar dacă reziști, întărești egoul și dușmanul - care poate să se transforme în ceva mai rău, ca să te desprindă. Prin rezistență, luptă ori apărare, tu faci adversarul MAI PUTERNIC ÎMPOTRIVA TA. Cui folosește? Lasă-L pe Dumnezeu să-ți rezolve toate problemele și tu nu te mai îngrijora de nimic. Ce rost are? Atunci știi sigur că se vor rezolva. De ce să nu fac asta mereu?

Deci, DACĂ SUNTEM ATACAȚI DIN AFARĂ, SE ÎNTÂMPLĂ PENTRU CĂ SUNTEM ATAȘAȚI, ȘI AȘA NI SE FACE CEL MAI MARE BINE POSIBIL. CUM SĂ-L RESPINGI? ȘI DE CE? Agresorul îți salvează sufletul, pentru că TE DESPRINDE. Orice necaz sau boală îți dau energie subtilă și viață. Omul smerit, fără ego, nu poate fi înfrânt, pentru că nu luptă și nu se apără, și de aceea nu are dușmani. El este DESPRINS ÎN MOD DESĂVÂRȘIT DE PLĂCERILE VIEȚII și nu face niciodată voia sa. El se lasă mereu în voia Domnului, ca o corabie cu vele, fără cârmaci. Cârmaciul este Dumnezeu.

În filmul Bab Aziz: ca să se ajungă la o întrunire sufită din deșert, nu se spune niciun loc de întâlnire. Și cum ajungi? TE LAȘI TOTAL ÎN MÂNA DOMNULUI! Și va ajunge NUMAI acela pentru care abandonul de sine este desăvârșit! Numai acela ajunge la Dumnezeu, în Împărăția Lui, care NU este interesat de un mai mare bine pentru sine, și ÎL IGNORĂ, NU ÎL IA ÎN SEAMĂ SAU ESTE COMPLET DEZINTERESAT să aibă, să ajungă, să câștige. LE IGNORĂ! Acesta este prețul: SĂ NU VREI LUMEA. Pentru asta am venit noi aici, ca sprijinindu-ne pe ea, SĂ NU O VREM, nu ca să câștigăm CEVA de la ea, că totul este trecător, este NIMIC.

A nu o vrea te încarcă cu Iubire și energia care s-ar fi pierdut pe plăceri, se întoarce și deschide poarta cerului ȘI PRIMIM MAI MULTĂ ENERGIE VITALĂ. Numai la restrângerea corpului și a eului primim energie, sau când dăruim, când facem un SACRIFICIU DE SINE. NUMAI ACEASTĂ ENERGIE NE POATE PRELUNGI VIAȚA: de la dăruire de sine, sacrificiu și restrângere, adică înfrânare. Atunci ne încărcăm cu viață pentru dincolo.

Această Iubire este o energie ascensională formidabilă, divină. Noi NU SUNTEM INTERESAȚI SĂ VREM MAI MULT, CI ÎNTOTDEAUNA MAI PUTIN, pentru că Dumnezeu este jos de tot, infinit de umil. Noi când mergem spre mai bine pentru noi înșine, NE ÎNDEPĂRTĂM DE DUMNEZEU ȘI MURIM MAI REPEDE, PENTRU CĂ PLĂCERILE LUMII NE MĂNÂNCĂ DIN VIAȚĂ. Lumea nu îți dă nimic, doar îți ia, pentru că nu este de felul sufletului nostru. Și nu poate da energie ceea ce este SECUNDAR, ci NUMAI CE ESTE PRIMORDIAL. Ea doar ia, consumă din noi. Tu, când consumi, îți consumi viața, gena vieții este gena morții. Când cauți mai multă viață în lumea aceasta, de fapt o pierzi. Fă economie de viață! Ca să câștigi viață, trebuie să te desprinzi de uman și lumesc, frumos, plăcut.

Omul care atacă, NU ARE DREPTATE NICIODATĂ! Adevărul NU ARE NEVOIE SĂ SE IMPUNĂ ȘI NU SE APĂRĂ, DOAR CEDEAZĂ LA INFINIT. Adevărul nu vrea să demonstreze nimic, și nu cere socoteală, el doar este.

Omul credincios, omul lui Dumnezeu doar face loc și permite ca toate să fie, nu pretinde nimic și nu vrea nimic pentru sine, nu vrea să deranjeze, nu atacă și nu se apără.

Întotdeuna vine la tine ceea ce ești tu! Așa vezi cum ești.

DESPRINDEREA ÎȚI DĂ VIAȚĂ, IAR ATAȘAMENTUL ȚI-O IA. De ce nu înțelegi asta?


Aurelian Bădulescu Cum să ne abandonăm când suntem bolnavi? Să nu ne mai tratăm, sau să nu ne mai tratăm pătimaș?Sunt oameni,cum era părintele Nil Dorobanțu care a refuzat chiar o pastilă în apropierea morții spunând că nu îl tăgăduiește pe Dumnezeu.Să-l refuze pe Dumnezeu când, El îl cheamă!?

Marius Ghidel In tot ce se spune aici este vorba despre etapa dinainte de a te imbolnavi, ca sa nu ajungi ca sa te imbolnavesti, pentru ca boala ne desprinde de atasamentul si lacomia de viata. Dar cand vine, la fel trebuie sa ne detasam de toate lucrurile pe care noi le pretuim mai mult, sa le lasam, sa nu ne mai preocupam de ele. Ca vindecarea inseamna desprindere cat mai rapida. Atunci medicamentele isi fac efectul, iar medicul ne ajuta. Dar daca suntem in continuare atasati, boala nu isi face rostul, si chiar daca medicina forteaza si aparent vindeca corpul, pentru ca sufletul nu este vindecat, vine un necaz sau o boala mai grea, ca sa ne desprinda. Sufletul trebuie intai vindecat ca sa se vindece deplin corpul. Si sufletul se vindeca prin daruire si sacrificiu de sine si prin infranare. Noi ne imbolnavim pentru ca luam mai mult decat dam, si pierdem foarte multa energie, caci lumea ne mananca din viata. Trebuie sa facem invers, mai mult sa dam decat sa luam, si atunci ne vindecam, pentru ca totul este o problema de lepadare de sine, adica de golire de u mai presus de toate. Golul acela din noi, Il aduce pe Dumnezeu in sulfetul nostru si atunci noi ne vindecam. De aceea mereu trebuie sa mergem spre putin, ca daca mergem spre mai mult NE UMPLEU DE INDREPTATIRE DE SINE, SI IL DAM AFARA PE DUMNEZEU, DUPA CARE VINE NENOROCIREA, AUTOMAT.

Vasile Gheorghe Da. Fără să contrazic, vreau să observ ceva, poate să completez.
iisus a spus cuiva, citez din memorie, "Vinde totul și vino după mine." Era cazul perfectiunii, al pusnicului și călugărului.
În lume, dacă nu este viciu, atașamentul de casa ta cu icoane în perete, atașamentul de familie, de copii, de muncă, de învățătură este necesar, susține societatea, proliferarea ei.
Toate acestea dacă nu sunt vicii, punând pe Dumnezeu mai presus, "Cine nu adună cu mine, risipește"
Apoi cum ai păstra apa fără o cană și famila fără casă? Cum ai fi de folos ție, familiei, societății fără atașament cu istoria țării tale, cu părinții, moșii și strămoșii, cu neamul tău. Chiar biserica si mănăstirile au fost focar de învățătură, de tradiție si apărarea țării.

Marius Ghidel Daca nu este atsament, este bine. Dar cine poate sa nu se ataseze? Ca sa nu te atasezi trebuie sa ne pastram mereu in smerenie, putin, modestie si simplitate. Dar cand ne ducem spre mai bine pentru sine, ne atasam cu siguranta, si atunci incepem sa pierdem ceea ce pretuim noi mai mult decat pe Dumnezeu, CARE ESTE LIPSA ACESTUI MAI MULT!

Vasile Gheorghe  da acela este viciu. Am scris mai sus. Dar sunteți "atașat" de ce ați afirmat.

Marius Ghidel  Noi traim de obicei in ego, adica suntem atasati, ne identificam cu lumea si cu trupul, cu placerile simturilor, dar noi nu suntem asta. Dar cand vorbim DESPRE ego, si ii privim miscarile si strategiile i le deslusim - noi am devenit atunci fiinta divina.

Vasile Gheorghe desigur, am citit ce spuneți ... Nici nu contrazic. Ego este atașament din viciu, iuburea nu e viciu deși e atașament de Dumnezeu și apoi in lume, de copii , părinți, țară, neam ...

Marius Ghidel  Iubirea de Dumnezeu este detasare de lumesc si uman. Despindere de tot ce pretuim noi mai mult din lumea aceasta. Dar cand punem orice din lume pe primul plan, il vom pierde, sau ne na dezamgi ori va pleca de la noi. Prin simplul fapt ca am facut primordial ceea ce este intotdeauna SECUNDAR! Noi trebuie sa intram in raportul divin de subordonare si atunci totul intra in Armonie de la sine. A-l Iubi pe Dumnezeu este nu lumea. Pentru ca lumea este intotdeauna secundara, si nimic din ea nu poate fi pus pe primul plan fara SA SUFERIM. De aceea ni s-a poruncit: sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau mai presus decat lumea. Dar cand facem invers noi pierdem energie, pentru ca lumea doar iti ia din viata si nu iti da.

04-02-2020

EXERCIȚII DE APRECIERE (3)

ATACUL ESTE ATAȘAMENTUL NOSTRU DE PLĂCERE.
NU AVEM CE SĂ APĂRĂM. TREBUIE DOAR SĂ FIM SMERIȚI ȘI DOMNUL VA FI CU NOI!

- Legat de această întrebare este faptul că, cunoscând voința, mă lovesc de altceva.

De frumusețile vieții și atunci avem agresivitate interioară, atacul din afară scade și îngenunchează această agresivitate interioră. ATACATORUL ESTE CHIAR LĂCOMIA NOASTRĂ DE VIAȚĂ. Atacatorul din afară este în noi. E PATIMA NOASTRĂ CARE NE ATACĂ ACUM PRIN OMUL DIN FAȚA NOASTRĂ. Fără lăcomie și atașament nu ne atacă nimeni, că nu e nevoie să fim desprinși.

CA SĂ OPRIM UN ATAC DIN AFARĂ, TREBUIE NOI SĂ NE DESPRINDEM REPEDE DE PLĂCERILE SIMȚURILOR. ACEASTA ESTE VINDECAREA: DESPRINDEREA DE PLĂCERI. ATACUL ESTE ATAȘAMENTUL NOSTRU DE PLĂCERE. Că noi considerăm viața ca o continuă adăugare de plăceri la trupul nostru, și nu este așa. Noi trăim pentru plăcerile trupului, foarte apropiat de animal, de brutal. Și asta este o rușine pentru specia umană, este o degradare mare. De aceea se accelerează forțele cerului care vor să ne desprindă de lume ca să ne salveze sufletul de LUMESC, DE EGOISMUL NOSTRU, pentru că atacul din afară nu se referă decât la scăderea orgoliului, a lăcomiei de viață. Neplacerile sau boala ataca egoul nostru si se refera numai la ego. Prin durere noi pierdem ego. Crucea este mântuitoare. Dumnezeu numai asta face toată ziua, nu știe ce să facă ca să ne desprinda mereu, că noi vrem lumea și NU PE EL. Dar dacă vrei lumea, pierzi viață rapid.

Că nu ne convine să trăim pentru suflet, că ar însemna să ne sacrificăm, să dăruim, și să ne înfrânăm, ȘI ASTA NU NE PLACE. De aceea suntem răi. Răutatea înseamnă atașament de plăcerile simțurilor și de cea mai mare plăcere care este sexul.

Noi nu Îl vrem pe Dumnezeu, vrem mai mult bine pentru corp, dar Dumnezeu nu este în mai mult, ci în mai puțin, jos de tot, infinit de umil. Deci CEL CARE VREA MAI MULT, ÎL VREA PE DIAVOL. Și i se supune, și apoi muncește o viață întreagă pentru acest mai mult care este IADUL. Singur îl vrea, nu îl obligă nimeni.

Îl construește de aici, și îl va avea dincolo.

Și ce este iadul? ESTE SENTIMENTUL DE NEÎMPLINIRE ȘI NEMULȚUMIRE, CĂ MAI VREI, ȘI MAI AI NEVOIE, ȘI NU ÎȚI ESTE ÎNDEAJUNS, ESTE SENTIMENTUL DE LIPSĂ CĂ ÎȚI MAI TREBUIE. Acesta este iadul. Iar cand vrei lumea, satisfacțiile ei, niciodată nu vei fi mulțumit și nu îți va fi îndeajuns. Și așa te leagă, prin sentimentul că nu este îndeajuns. Pentru că egoul se uită numai la părți care din start nu țin și nu durează. Deci el caută exact ceea ce îți dă cea mai mare nesiguranță și nemulțumire, și așa adună durere. Ca să Îl atingi pa Dumnezeu, trebuie să mergi în direcție opusă, și SĂ NU VREI LUMEA. CÂND NU VREI LUMEA, ÎL VREI PE EL.

Dar ca lumea să se schimbe, trebuie întâi să ne schimbăm noi, să fim noi cum trebuie și să mergem spre puțin, modest și simplu. Când ne păstram în acest raport divin, Domnul este cu noi și atunci nu mai avem nicio frică.

- Acum îmi dau seama în ce măsură am contribuit eu la înrădăcinarea egoismului, prin faptul că până acum doar omenește, egoist am vazut lucrurile.

Adică cum?

- Cum văd oamenii de obicei.

Îți vine să-i acuzi?

- Nu-mi dau seama. Eu cred că nu.

Și reactionezi rapid. Și se dezvoltă o mânie interioară. Adică te ții de dreptatea ta. Dar NU AI VOIE SĂ O APERI. Stai în ființa divină și privește ce face egoul.

- Am impresia că nu! Dar lăuntric cred ca o fac.

Și îl urmăresti pe eu, ȘI FACI PE DOS. Analizezi foarte mult. E mai simplu. Când nu analizezi, ești în divin. E Invers. Și la o situație, lasi de la tine la infinit. Că atunci Îi lași Domnului problemele tale și El le va rezolva cel mai bine. De ce să nu vrei să se rezolve bine.

SĂ NU VREI SĂ CÂȘTIGI SAU SĂ AI DREPTATE! Doar renunți și accepti la infinit, și atunci în continuare nu va mai veni niciun rău și OPREȘTI LANȚUL DE NECAZURI. Numai Iubirea îl poate opri. Celălalt, pentru că vine de la Dumnezeu, are întotdeauna dreptate. Dar Domnul poate permite și diavolului să atace. Și te observi și nu lupți și nu te aperi. Dacă ești atacat, se atacă o patimă din tine. Scoate-o, renunță la ea. Dar patima care te atacă din afară o oprești. Nu o vrei, nu discuți cu ea.

CEDEZI MEREU PENTRU CĂ CEDAREA ESTE CHIAR DIVINUL, dar patima o respingi. Sau pe diavolul care te atrage, îl respingi. PENTRU CĂ ATUNCI ÎL RESPINGI ȘI ÎN TINE, ȘI AȘA ÎL OPREȘTI SĂ MAI ATACE DIN AFARĂ.
CÂND OPREȘTI O PATIMĂ ÎN TINE, SE OPREȘTE ATACUL DIN AFARĂ DE ORICE FEL. Când a apărut răul în fața ta, tu ai gândit întâi rău. E din tine. Și nu îl oprești decât oprind patima din tine. Că altfel continuă, poate mai agresiv în alte și alte forme.

Omul crede că este religios, dar ca să fie cu Dumnezeu el trebuie să aleagă cedarea și acceptarea, și nu rezistența, lupta sau apărarea. Când accepți ce îți vine din față, pui Iubirea pe primul plan. Când nu accepți patima, pui Iubirea pe primul plan. Dacă întâi cedezi, nu mai apare răul. Numai cel umil, simplu și modest este credincios, care se mulțumește cu puțin.

Ca să fim credincioși, trebuie să mergem în jos. nu în sus, că Dumnezeu este spre puțin, nu spre mai mult. Acolo este diavolul. Spre puțin este pacea inimii - adică prezența lui Dumnezeu, că nu mai ai ce să pierzi sau să ți se ia, și atunci ești în pace.

Și imediat îți dai seama dacă cineva este cu Dumnezeu. Vezi dacă este smerit, dacă nu este orgolios, trufaș sau mândru, și dacă nu atacă, DACĂ NU PUNE INTERESELE SIMȚURILOR SALE PE PRIMUL PLAN, cum fac prădătorii. Și dacă nu este atașat de nimic. OMUL NEATAȘAT ESTE SIMPLU ȘI FOARTE CUMINTE. Dar când ai o plăcere de care ești atașat, pe acolo pierzi viață. Este ca o rană deschisă. De aceea religia ne învață cum să supraviețuim și să avem o viață frumoasă. Dar noi o considerăm ca o constrângere.

Cum să nu-mi fac plăcerile? Păi tot ce este mai mult îți ia viață. Te lipește și apoi cheamă suferința. De ce să vrei să suferi? NU AVEM CE SĂ APĂRĂM. TREBUIE DOAR SĂ FIM SMERIȚI ȘI DOMNUL VA FI CU NOI! Oamenii îl vor pe Dumnezeu, dar dacă vor mai mult, nu Îl vor afla niciodată. Atacul din afară este dorința lor de mai mult, care este scăzută prin orice modalitati posibile.

Cel care atacă are diavol. El vrea să distrugă, să murdărească. Ființa divină din noi doar mângie, îmbrățișează și acceptă la infinit.

- Și cum intri în divin?

Pe loc, când Accepți, Cedezi și te predai pe tine, și nu cauți ale tale niciodată, și nu lupți pentru adevărul sau dreptatea ta.

Vezi care îți este PRIMUL TĂU GEST! Acela te duce în divin sau te îndepărtează de El.

Trebuie păstrate lucrurile în necesitatea lor.


05-02-2020

EXERCIȚII DE APRECIERE (4)

TREBUIE SĂ FACI TOTUL CA SĂ DEPĂȘEȘTI ÎMPĂRȚIREA ÎN BINE ȘI RĂU. FĂRĂ SĂ ÎNȚELEGI MECANISMUL, EGOUL NU SE OPREȘTE, CAVALCADA CONTINUĂ.

ADEVĂRATA IUBIRE ESTE DESPRE A DĂRUI ȘI NU DESPRE A PRIMI!

- Probabil în loc de acceptare mă aflu mai mult în ignorare.

Dar îți aperi dreptatea și adevărul?

- Inconștient. Logic, nu.

Când te jignește cineva reacționezi? Și simți revolta? Ura? Și lupți? Te aperi?

- Nu știu. Dar probabil ignor.

Lovești și fugi?

- Nu prea am. Nu prea mă deranjează nimeni.

Pai ai nevoie sa fii deranjat cat mai mult, dar ai tot timpul înainte.

- În cele de toate zilele nu am probleme.

Cu cât ți le atinge mai mult, cu atât mai bine.

- Dacă nu rezist, nu e problemă.

Păi îți scoate rezistența și apărarea. Că e trimis de sus, și face asta în mod perfect, nu scapă nimeni. Nicio șansă. Orice rezistență va fi zdrobită.

- Să vă audă Dumnezeu și să nu-mi fie zadarnică viața. Măcar și fără voia mea.

Până nu ajungem cum trebuie, nu ne lasă în pace, așa cum ne vrea El. Nu ai nevoie să faci niciun comentariu interior. Când nu mai ai comentarii, atunci înaintează Dumnezeu, pentru că comentariile, nemulțumirile, criticile sunt eu. DACĂ DUMNEZEU NU ESTE ÎN COMPORTAMENTUL TĂU, EL NU ESTE NICIUNDE! Cum gândesc cei care nu au credință? Când au criticat, au căzut, căci se consideră mai buni și diferiți, pentru că împart în bine și rău după ego, îl ascultă. Asta nu este în ordine, FĂRĂ EGO NU POȚI ÎMPĂRȚI SAU JUDECA. Acesta este dușmanul tău: EGOUL. Nu există dușmani în afară, ci egoul îi creează. Aceasta este ADEVĂRATA CREDINȚĂ, CÂND NU JUDECI, NU ATACI ȘI NU TE APERI, și când mergi spre puțin acolo unde Dumnezeu este. Nu ai ce căuta spre mai mult, că te nenorocești.

Și au luptat pentru adevărul și dreptatea lor, și au judecat. În clipa când au judecat, au căzut. DUMNEZEU NU SE UITĂ DECÂT LA PUTEREA DE A NU JUDECA. Dar dacă au judecat, nu cred în El. Și din start au făcut asta.
DUMNEZEU ESTE CHIAR GÂNDUL TĂU ZIDITOR, CUVÂNTUL TĂU DE MULȚUMIRE, APRECIERE ȘI RECUNOȘTINȚĂ. Este așa de ușor să-L atingi.

ADEVĂRUL ESTE A NU JUDECA! Când judecăm, ne pierdem pacea, și când o pierdem, nu ființa noastră divină vorbește. JUDECĂM DIN EGO ȘI ATACĂM. Dar CÂND CONDAMNĂM, NU MAI SUNTEM ÎN DIVIN. Nu contează anii de penitență, atâta timp cât omul judecă.

CÂND A JUDECAT, A CĂZUT ȘI A PIERDUT TOT EFORTUL. Este foarte periculoasă învinuirea, că nu mai suntem în pace. Înviniurea și condamnarea sunt INTRAREA ÎN IAD ȘI SUPUNERE LA DIAVOL!

- Nu m-a mai smintit exteriorul înțelegând esența.

E bine oricum. Continuu ești în stare de zero, cu durere sau fără durere. E bine orice faci, dacă vrei să suferi, suferi, îți riști veșnicia. Când înțelegi asta, te eliberezi, când nu mai alegi între un bine și rău, ai ieșit din închisoarea egoului. Nu e nimic rău în lume. Orice rău vine doar ca să te ajute și să-ți arate ce este în tine. Întâi este în tine, ca apoi să poată să te atace din afară. Când accepți asta, ești liber de suferință de orice fel. Înrobirea este doar prin concepte și cuvinte.

Doar egoul nostru împarte în raport cu interesul propriu.
FĂRĂ EGO, ADICĂ FĂRĂ INTERES PROPRIU, NU EXISTĂ SUFERINȚĂ, ci doar Iubire dezinteresată! Deci problema este să pierdem egoul. Dar îl pierdem numai când ne oprim din judecată și nu mai vrem mai mult bine pentru sine. Și repet: Dumnezeu este în puțin, nu avem ce căuta în mai mult, că acolo EL NU ESTE. În mai mult este diavolul. Și te uiți ce faci, ce pui tu pe primul plan, aia vei avea.

Atunci ești în iubire pe loc, instantaneu, și simți asta ca pe o bucurie imensă care îți cuprinde inima. Atunci Dumnezeu este cu tine. FERICIREA ESTE ELIBERAREA DE EU MAI PRESUS DE TOATE. Dar, dacă aperi un ego, CĂUTÂND UN BINE SAU UN RĂU, VEI GĂSI ÎNTOTDEUNA UN MAI MARE RĂU. Nu există bine și rău decât atâta timp cât avem un eu - care să sufere și să dorească înnebunit durere. Și el face asta: împarte ca să obțină o suferință cât mai mare.
Ca să zici că ai nevoie de el, și să fie în primul plan, numai pe el să-l iei în seamă, numai pe el să-l asculti, este absurd. Dar eul este raportare la corp și fără eu nu mai ai nici corp, ai dar nu mai contează. Are grija Dumnezeu de el și ești numai suflet, și sufletul doar Iubește orice ar fi. Și nu are comentarii interioare de niciun fel, nu luptă și nu se apără.

Știi că este așa!

CÂND ÎNȚELEGI MECANISMUL ȘI POȚI SĂ-L EXPRIMI, ATUNCI SE OPREȘTE CAVALCADA, numai atunci. TREBUIE SĂ-L ÎNȚELEGI ȘI APOI SĂ-L EXPRIMI, sau să-l spui la altcineva, că atunci înțelegi mai bine.

FĂRĂ SĂ ÎNȚELEGI MECANISMUL, EGOUL NU SE OPREȘTE. Înțelegerea este ca o lumină de reflector pusă pe ego. Și lui nu îi place să fie văzut, actionează numai în ascuns, în umbră. Va face în continuare scenarii la infinit, și te va subjuga, te va duce dintr-un bine într-un rău. Tu trebuie să depășești împărțirea în bine și rău, care este egoul. Numai atunci sufletul nostru intră in divin, adică în rai.

Încă de aici fiecare știe unde va ajunge!

TREBUIE SĂ FACI TOTUL CA SĂ DEPĂȘEȘTI ÎMPĂRȚIREA ÎN BINE ȘI RĂU, că te ține prins în dualitate și pierzi energie.
Doamne, ajută!


Bogdan Marin Multumim! Egoul este mintea noastra?

Marius Ghidel Da, care socoate si tot socoate

Bogdan Marin Și te poti descurca fără minte?

Marius Ghidel  este o scula minuscula, o poti folosi cand ai nevoie, dar nu tot timpul. Spre exemplu in relatii interumane nu este nevoie de ea, ca distruge totul.

Bogdan Marin Dar in lucruri spirituale te poti folosi de ea?

Marius Ghidel  Numai daca in spate este fiinta divina. daca este egoul, distruge, pentru ca egoul o foloseste ca sa obtina cat mai multa durere.

Bogdan Marin  Am inteles !Multumesc! Dar trecerea rapidă a timpului tot de mintea noastră ține?

Marius Ghidel  timpul este mintea, egoul. Fara impartire in bine si rau, nu exista timp, iesi din timp, si atunci corpul va functiona la minim necesar.

Bogdan Marin Și cum oprești gândurile și dorințele?

Marius Ghidel  Foarte buna intrebare. Nu se poate decat daca te comporti ca o fiinta divina pe pamant. adica cand daruiesti grija si atentia ta gratuit, pierzi eul, sau cand te infranezi. Cade mintea. Deci orice actiune care te DEZIDENTIFICA, te duce la Dumnezeu. Cand cedezi, accepti, te retragi, nu lupti sau nu te aperi, nu critici, atunci esti in fiinta divina pe loc, si nu mai ai dorinte si ganduri. Dar cand cauti ceva numai pentru interes propriu apare cântarirea, socoteala, gandurile, comentariile, pentru ca tu cauti atunci un mai bine pentru tine si imparti ca sa alegi. Cand imparti intri in ego pe loc. Deci orice actiune de daruire te desprinde de minte, ego si lume, te goleste de eu, ca dai eu, rupi din tine. De aceea noi suntem cei mai interesati sa ne golim tot timpul de eu, ca sa facem loc Miracolului divin sa vina la noi, ca numai Prezenta Lui ne poate face o viata frumoasa. Numai imputinarea de sine este de cautat.

Teia Filip CU MULTA RECUNOSTINTA PENTRU TOATE INVATURILE....DIALOGUL PE CARE/L FACETI IN POSTARI ...ESTE IINTRE DVS. SI INGERUL PAZITOR?

Marius Ghidel Nu, este cu un prieten


06-02-2020

DUMNEZEU IUBESTE PE OMUL SMERIT ȘI NEBĂGAT ÎN SEAMĂ DE NIMENI. NU AI VĂZUT? TOȚI SFINȚII AU SMERENIE.

PENTRU PĂCATELE MELE SUFĂR. NU VREMURILE SUNT GRELE, CI PĂCATELE SUNT GRELE, AȘA SĂ ȘTIȚI. CEL MAI MARE DAR ESTE SĂ-MI VĂD PĂCATELE ȘI SĂ POT PLÂNGE.

Trebuie doar două lucruri: SMERENIA ȘI DRAGOSTEA! Dacă ai căpătat smerenie te vezi mic și păcătos și nu mai poți să judeci pe celălalt, nu-l mai poți cântări. Dacă nu am smerenie, Duhul Sfânt NU VINE.

LASĂ PE MÂINE, NU SPUN NIMIC ACUM. ÎI VOI SPUNE MÂINE CE AM DE SPUS.

CEA MAI MARE VIRTUTE ESTE SMERENIA. Poate sa aibă fapte bune cu grămada, dacă nu are smerenie și căință, degeaba. SMERENIA ESTE PUTERE DUMNEZEIASCĂ SI ESTE PUTERE MARE. Cine iubește TĂCEREA IUBEȘTE VEȘNICIA.

Mândria este a oamenilor bolnavi. Nimic nu face pe Duhul Sfânt a se sălășui în inima cuiva decât A TRECE CU VEDEREA NEAJUNSURILE ALTORA.

Dacă ești în primejdie și îți este frică, INSEAMNĂ CĂ MAI AI NEVOIE DE POCĂINȚĂ.

Să trăiești nebăgat de seamă. Așa vei scăpa de multe curse. O viață de pocăință. Să ne ferim a judeca și a osândi. Când îți vine să spui că celălalt nu corespunde, că este păcătos, să spui așa: eu sunt mai păcătos ca acela! Acela poate se mărturisește, poate plânge, poate are smerenie și Dumnezeu îl iartă pentru că el se pocăiește.

Părintele Proclu


07-02-2020

PUTEREA CUVÂNTULUI - NEVOINȚA TĂCERII

Cum putem ști dacă mergem bine în viața duhovnicească?
Din cuvintele tale. În măsura în care cuvintele lui revarsă miere sau venin.

OMUL DUHOVNICESC SPUNE PUȚINE CUVINTE.
Rostește cuvinte care îl mângâie pe aproapele, care îl întraripează. Este precum o mama care dorește copilului ei ce-i mai bun, vorbindu-i încurajator.

DIN CUVINTELE VOASTRE VĂ VOI JUDECA! Din cuvinte vei fi găsit drept, și din cuvintele tale vei fi osândit! Adică, din cuvintele tale vei putea osândi, și tot din cuvintele tale te vei putea mântui.

Dacă nu greșește cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârșit. Dacă cineva nu greșește prin cuvintele sale, atunci acesta este om desăvârșit.

Prin cuvinte poți intra în inima lui Dumnezeu, și tot prin cuvinte te poți pierde. Cum s-au pierdut Adam și Eva? Prin cuvintele VICLENE PE CARE LE-AU PRIMIT DE LA DIAVOL.

Să dăm o mai mare importanță NEVOINȚEI TĂCERII. Să tăcem când vorbele noastre nu sunt plăcute Domnului. Și să spunem tot ce ar putea dărui bucurie aproapelui.

Viața duhovnicească depinde de cuvintele noastre.

Parinte grec, video

 

06-02-2020

CUM ÎŢI DAI SEAMA CĂ AI ORGOLIU?

NU DORI CA LUCRURILE SĂ IASĂ CUM VREI TU NICIODATĂ!

OMUL LUI DUMNEZEU ESTE TOTAL ÎNFRÂNT CU INIMA, ŞI NU VREA NIMIC MAI MULT PENTRU SINE. PE EL SE UITĂ.

CÂND NU MAI VREI ŞI NU MAI AŞTEPŢI NIMIC DE LA LUME, ATUNCI TE ELIBEREZI DE EU ŞI PORNEŞTE MIRACOLUL. Aceasta este toată TAINA.

IUBIREA ŞI CREDINŢA ESTE ACEA STARE DE NEAPĂRARE A ADEVĂRULUI SAU DREPTĂŢII TALE.

Să laşi mereu de la tine ŞI SĂ NU TE OPUI. Dar când vine un om rău, răutatea lui este din tine. Când pierzi egoul, te uneşti cu divinul şi eşti cel mai fericit. EŞTI CEL MAI INTERESAT SĂ NU LUPŢI PENTRU TINE ŞI SĂ NU VREI MAI MULT, CA SĂ FII FERICIT ÎN VIAŢĂ ŞI SĂNĂTOS. Boala este lăcomia de viaţă.

Posesiile, bunăstarea şi comodităţile, uşorul şi savoarea ori stabilitatea te ucid foarte eficient pentru că ÎŢI IAU DIN VIAŢA SUFLETULUI ŞI AŞA TE OMOARĂ. Numai prezenţa Lui te ajută în toate, adică lipsa sau reducerea lumescului şi umanului. NU EŞTI INTERESAT SĂ VREI MAI MULT ŞI SĂ TE UMPLI DE ÎNDREPTĂŢIRE DE SINE ŞI ORGOLIU, CĂ AŞA TE NENOROCEŞTI.

Posesiile peste măsură sunt eu mai presus de toate.

Cine vrea să fie fericit, să-şi lase eul lui deoparte şi să-L urmeze pe Iisus, să-şi ia crucea, adică să renunţare la voia sa şi să-L urmeze pe Domnul, şi atunci porneşte Miracolul. ŞI SĂ NU URMĂREŞTI DREPTATEA ŞI ADEVĂRUL TĂU NICIODATĂ, ŞI SĂ NU LUPŢI PENTRU ELE ŞI SĂ NU LE APERI, CĂ ÎŢI DISTRUGI VIITORUL ŞI DESTINUL.

Dar, CÂND RESPINGI ATRACŢIA ŞI CHEMAREA SIMŢURILOR SPRE PLĂCERE MAI MULTĂ, TU ÎŢI CUREŢI SUFLETUL ŞI TE VINDECI.

RESPINGEREA PLĂCERII PESTE NEVOIE ESTE VINDECAREA.

ACEASTĂ RESPINGERE A FERICIRILOR LUMEŞTI ESTE SINGURA CARE TE ÎNĂLŢĂ ÎN LUMEA DE DINCOLO. Dar cine le respinge? Dacă nu recunoaştem că de la EL sunt toate, vom suferi, dar El îți întoarce ce vine din tine. Când nu eşti în divin ŞI CAUŢI DREPTATEA ŞI MAI MULT BINELE TĂU, CAUŢI DURERE. Eul va genera automat un adversar. Adică pedeapsa este conţinută în atac, în fiecare eu şi numai eu.

Cum îţi dai seama că ai orgoliu?

TU CÂND FACI TOTUL PENTRU MAI BINE PENTRU EU, PENTRU SIMŢURILE TRUPULUI, FACI TOTUL CA SĂ SUFERI MAI TARE. Prea mult bine pentru trup înseamnă boală. MAI PUŢIN BINE PENTRU TRUP ÎNSEAMNĂ SĂNĂTATEA SUFLETULUI ŞI A CORPULUI. Dar oamenii nu vor sănătatea şi fericirea - că ar însemna SĂ NU DOREASCĂ MAI BINE PENTRU SIMŢURI ŞI EU. Iar acestea, pe care le doresc, LE VOR ADUCE DURERE.

CÂND VREI ŞI FACI TOTUL PENTRU TRUP ŞI EU, NU FACI NIMIC PENTRU SUFLET, ATUNCI VREI CEA MAI MARE DURERE POSIBILĂ. Omul se pierde în exterior, dar exteriorul îi ia din viaţă. Cum face asta? Căutând cât mai mult bine pentru sine şi nesacrificând nimic de la el: din banii lui, din grija lui, din timpul lui, din efortul lui. Dacă te superi când ţi se face sau se face o nedreptate şi nu poţi să accepţi umilinţa sau înjosirea, şi reacţionezi imediat, înseamnă că ai orgoliu și întăreşti răul împotriva ta. Supărarea ta este răul care va veni mâine la tine. Când te aperi, chemi atacul asupra ta şi îl întăreşti. SINGURA SOLUŢIE CA SĂ FII FERICIT ESTE SĂ NU LUPŢI ŞI SĂ NU TE APERI PE TINE. Dă drumul la pretenţii şi dorinţe, la aşteptări şi la voia ta, la reproşuri şi îndreptăţirea de sine din mâna ta.

Când aperi plăcerea ta vei ataca sau vei judeca. Înseamnă că ești legat. Când nu cauți plăcerea te eliberezi de eu mai presus de toate și de suferință. Nu căuta în tot ce faci un bine pentru tine, și atunci tot ce faci va fi bun și divin, și nu se va întâmpla niciun rău. Știi sigur asta pentru ca nu ai niciun eu acolo. Când vrei plăcere pentru trupul tău și raportezi totul la ea, ai început să pierzi, pentru că ai dat naștere unui eu. E foarte important de înțeles asta. Fii total VULNEARABIL, aceasta este cea mai mare putere. Fii ca APA, nimic nu îi stă în cale.

NU DORI CA LUCRURILE SĂ IASĂ CUM VREI TU NICIODATĂ! CA SĂ FIŢI FERICIŢI ÎN VIAŢĂ NU FACEŢI NIMIC PENTRU EU, PENTRU MAI MULT BINELE MEU, DREPTATEA ŞI ADEVĂRUL MEU, LINIŞTEA MEA, PLĂCEREA MEA. Pentru că eul, voia ta, mai mult binele tău, va crea suferinţă. Egoul ridică un duşman care te va zdrobi. Tu când vrei mai mult bine pentru tine, NU ÎL VEI AVEA, sau îl vei pierde. Cum a apărut lupta şi apărarea, cum a apărut şi suferinţa şi împotrivirea din partea vieţii. Te-ai opus, suferi. Lasă viaţa în pace, las-o şi să sufere, şi să moară. NU INTERVENI, ACEASTA ESTE DESTINUL EI. Nu e nevoie să corectezi pe nimeni. Ceea ce i se dă, vine de la Dumnezeu şi ştie El de ce i l-a dat. Dacă intervii, îi faci un rău şi îl împingi pe un nivel superior de suferinţă. Lasă-l să înveţe singur din greutăţi.

În orice faci, te laşi pe tine şi zici: facă-se voia Ta, Doamne! Şi imediat pornesc Minunile. Întotdeauna să nu vrei mai mult pentru tine şi să te laşi dus, purtat, luat, să nu forţezi. Stai fără reacţie şi nimeni nu te va putea atinge DUPĂ ACEASTĂ HOTĂRÂRE. SĂ NU VREI DREPTATEA TA, SĂ NU TE OPUI VIEŢII AŞA CUM VINE LA TINE ŞI SĂ TE SUPUI OAMENILOR CARE NU TE ISPITESC. Ispitei te poţi opune şi atunci opreşti răul din tine. Numai atunci ei nu mai pot să-ţi facă niciun rău, pentru că ei te atacă cu armele din tine.

OMUL LUI DUMNEZEU ESTE TOTAL ÎNFRÂNT CU INIMA ŞI NU VREA NIMIC MAI MULT PENTRU SINE. PE EL SE UITĂ.

CÂND TE LAŞI ÎN MÂNA DOMNULUI TOTAL ŞI UIŢI DE BINELE ŞI DE DREPTATEA TA, ATUNCI PORNEŞTE MIRACOLUL. Când te laşi în mâna Lui total vezi ce mesaje vin, că îţi arată cum eşti tu în interior, ca să te corecteze şi să te înveţe Iubirea orice ar fi. Când îţi vine o ispită, acea ispită este din tine. Şi ei îţi arată continuu ce se întâmplă cu tine. Toți oamenii doar te ajută şi scot patimile din tine. RĂUL DIN EI ESTE DIN TINE, GÂNDURILE LOR SUNT DIN TINE. Şi eşti atent la fiecare om care vine din faţă, ce vrea să-ţi spună Dumnezeu prin el. Şi te întrebi mereu asta: ce vrea să-mi arate el la mine, ce vrea să vindece el la mine? Mai este o situaţie: când omul este curat la suflet şi este atacat de îngerii întunericului ca să-l murdărească. Dar, dacă este curat la suflet, NU ACCEPTĂ CHEMAREA ŞI ISPITA DIAVOLULUI ÎN NICIUN MOD.

Duhul lumii este distrugător. Cum să o vrei cu totul? Te distruge. Îţi ia viaţa. Dacă cauţi dreptatea ta, devii diavol. Când vrei plăcerile lumii, nu Îl mai vrei pe Dumnezeu, şi nu Îl mai simţi. Trebuie să fii într-un fel neatent sau dezinteresat de cele ale lumii, şi atunci porneşte schimbarea vieţii tale. Ea nu are importanţa pe care i-o dai tu, pentru că posesia ei nu se referă la suflet. Rostul ei este doar să-i dăruieşti toată dragostea ta. DOMNUL VINE LA TINE NUMAI ÎN MOMENTUL ÎN CARE TE PREDAI TOTAL LUI ŞI NU TE MAI INTERESEAZĂ ALE TALE. Cine se opune smereniei şi puţinului şi vrea numai fericirile lumii are diavol.

Atunci orice vis ţi se poate împlini, dar nu vei mai vrea nimic. Când înţelegi că lumea este trecătoare şi nimic din ea nu poţi ţine pe loc, atunci te-ai eliberat de eu mai presus de toate. Nu ai ce să vrei din lumea aceasta, ea nu te poate face fericit niciodată. Ceea ce este trecător îţi va aduce o nefericire şi mai mare, și aşa PIERZI TIMPUL CARE ŢI S-A DAT SPRE ÎNĂLŢARE.

Fericirea porneşte când depăşeşti lumea şi NU O MAI CAUŢI.


Teia Filip VREAU SA INTELEG MAI MULT. CIND SA AJUT ...SI CIND SA NU INTERVIN ...SA LAS SA INVETE LECTIA ....VREAU DACA PUTETI DA EX. CHIAR SI IPOTETICE CA SA INTELEG MAI BINE PENTRU CA NU VREAU SA GRESESC ...DORIND BINELE CUIVA..

Marius Ghidel Cand vi se cere un ajutor. Iar interventie niciodata. Decat daca este o situatie de viata si simtiti un imbold puternic sa sariti in ajutor. Parerea? Cand vi se cere doar. Daca puteti sa lasati viata in pace, sa fie cum vrea ea. Stati in zero, nu impingeti si nu trageti. Doar acceptati ce vine, fara reactie. Dar nu acceptati patima, viciul sa va ispiteasca.

Doar spun ce am invatat, din experienta proprie. Doar marturisesc. Dar fiecare are lectiile lui. Acum noi doar facem schimb de experienta, de intelegere. Si asa ne sustinem si ne ajutam unul pe altul. Pentru ca intelegem ca suntem marginiti si limitati si foarte usor cadem prada ispitelor sau greselilor. Doar ne ajutam unul pe altul. Punem in comun experienta propie.

Teia Filip  Unui cunoscut dependent de alcool îi dau bani..stiind ca i bea...pentru ca mi cere...

Marius Ghidel Pai ii faceți rău dacă știți la ce ii va folosi. Ajutați pe cel în nevoie care nu are ce manca și este sărman.

Teia Filip Am plecat pe un drum ..și vreau să merg doar înainte...prietena mea nu gestionează bine banii și mereu apelează la mine...Am mai comentat dar am ajutat o întotdeauna.. este lecția mea de desprindere de bani...sau este lecția ei de a invata ..ca trebuie măsura în toate..

Marius Ghidel Amandoua sunt. Dar cand va vine sa va opriti sa i mai dati bani, va va veni cu hotararea de sus. Cand veti simti ca nu se mai poate, atunci este momentul in care prietena sa invete si altceva.

07-02-2020

SĂ PRIMEȘTI CRUCEA ORICUM AR FI EA, CĂ E DE LA DUMNEZEU, ȘI ATUNCI TU EȘTI BIRUITOR!

SĂ NU ÎNCETEZE BĂTAIA!

SĂ NU TE DEA JOS DE PE CRUCE! Numai pe cruce vom birui!

SĂ ACCEPȚI TOTUL!

Pr. Arsenie Papacioc


Alina Lupu Cand aveam vreo 17 ani am avut un vis ciudat.Tin minte aproape toate visele importante pentru ca ele se impatrundeau cu intrebarile si cautarile mele.Dar acela cumva a marcat o alegere..Se facea ca era un munte inalt frumos unde vroiam sa ajung..iar langa mine era un inger..Eu priveam catre acel munte de care ma despartea un hau adanc...si il rugam pe inger sa ma duca acoli.E greu dar eu ii spuneam ca sunt hotarata...Atunci ingerul m a pus intre aripile sale si am inceput sa traversam..Dar pe fundal am auzit un ras batjocoritor si hahait care efectiv m a speriat...M am trezit cu rasul ala sinistru pe care niciidata in inchipuirile mele nu l intanlisem.Ceasul arata prin limbile sale data nasterii mele...Apoi in alt vis am intrebat ce este si m am vazut la subsolul unei case unde priveam prin grilaj curtes frumoasa plina de lumina unde nu puteam sa ajung.Iar la gratii am vazut un chip urat cu ochii rosii care ma tinea prizoniera acolo...Am inteles mult mai tarziu ca orgoliul vanitatea desarta si egoismul erau paznicii zabrelelor.Oricate explicatii rationale mi as fii dat acel ras batjocoritor mi era greu sa l inteleg explic....Dar l am inteles caci l am regasit in scrierile lui Marius si am inteles multe din cele ce nu eram pregatita sa inteleg...

Marius Ghidel Orgoliul, vanitatea desarta si egosimul erau paznicii zabrelelor. Da, acelasi ras batjocoritor care spune: acum ca ai uitat toate rugaciunile si esti tintuit in pat si nu mai poti sa te misti, SA VAD CE MAI FACI. Si atunci sufletul meu a luat o initativa extraordinara, fara mine, ca eram invins. Nu mai stiam ce sa fac. A facut un pas in afara proiectiei care este realitatea noastra. A stat un pic acolo si cand a revenit nu a mai pictat fumul acela inteligent de la tavan in chip de diavol. Nu l a mai pus acolo, l a scos din scena. Deci sufletul nostru stie foarte bine ca toata aceasta realitate este doar o proiectie, este creata si secundara.

Alina Lupu Si am sa mai va povestesc ceva destul de recent..Era o colega la servici cu care nu eram in foarte bune relatii..La un moment dat a spus ceva ce m a infuriat teribil si am dat sa raspund "sa o intep cu cuvintele mele" In cateva secunde am realizat ca sunt pe pilot automat si nu vreau sa fac asta din impuls si am simtit cum o unda de energie puternica efectiv se retragea in mine aproape palpabil...Ca si cand un gand odata emis l as fii retras si absorbit de pe traiectorie..volutional.M am rugat si mi am cerut iertare si am intele cat rau ne face unii altora cu enegia din spatele cuvintelor.....Am mai facut odata asta si am regretat ...caci efectiv am sintit cum cineva devine paratraznetul furiei mele....intelegeti ma concentram si ma eliberam momentan de furie...Am tras si trag din aceste nesabuinte dar mi le am asumat si mi am inteles responsabilitatea..Sant grele de dus dar mi le merit .Cu toate astea traindu le am trait si inteles mecanismul energetic al modului in care administram emotiile..

Marius Ghidel Asa este gandurile sunt ca niste albine, o energie care zumzaie cand vine si pe care o indreptam apoi spre ceva. Daca reusim sa nu le acordam atentie ele nu mai vin, dar ce este important de inteles e ca nu sunt ale noastre. VIN DIN AFARA, de la fiinta aceea gand atasata de noi ca un balon. Noi doar le adoptam. Daca reusim cam 10 minute sa nu le acceptam, atunci ele pleaca si stam fara gandur, dar si fara eu. Atunci ziua de maine este FANTASTIC DE FRUMOSA SI DE POTRIVITA SI DE MIRACULOASA DE NU ITI VINE SA CREZI. TOTUL DEVINE EXTREM DE POTRIVIT, DAR INTELEGI CA TU NU MAI ESTI NICIUNDE CI NUMAI EL ESTE. Si sentimentul de pierdere de identitate iti da o bucuruie de negrait. Multumim frumos pentru impartasire!

Alina Lupu  asa este..stiu mecanismul anumite persoane cand sunt in fata mea obisnuiam sa le scanez energetic era ceva automat si stiam cum sa le abordez ca sa epatez dar surpriza erau persoane in care aceasta scanare claca ca si cand nu era nimic pe care sa ma cocot energetic..alunecam ..mecanismul esua...dar nu realizam ca mi semnez propria mea sentinta...Insa pe de alta parte acelasi mecanism ma facea pe mine vulnerabila la acelasi genuri de atacuri...Vedeti sunt oamenii care au un antrenament foarte bun in a face asta..Insa esti victima in orice ipostaza Credinta si iubirea controlul in fiecare moment este cel care te echilibreaza ...si iti deschide inima..caci cand iti simti inima vibrand cand se conecteaza cu Dumnezeu atunci orice este uman paleste..

07-02-2020

CÂND NU MAI VREI ŞI NU MAI AŞTEPŢI NIMIC DE LA VIAȚĂ, ATUNCI TE ELIBEREZI DE EU ŞI PORNEŞTE MIRACOLUL.

Dar când dai semn că ea este importantă pentru tine, atunci vei fi desprins. TREBUIE SĂ TE LAŞI PE TINE TOTAL ÎN MÂINILE LUI DUMNEZEU ŞI ATUNCI ÎL VEI VEDEA PESTE TOT. Când a avea sau a nu avea ceva nu mai înseamnă nimic pentru tine, atunci eşti liber de eu, şi liniştit. Această linişte este prezenţa Domnului şi smerenia sfântă. Eşti atacat sau ispitit din față ca să vezi cum eşti tu în adânc şi să te schimbi. Nu răul din afară îţi face rău, ci răul din tine te atacă apoi din faţă prin oameni. Totul vine din tine. Nu există vinovaţi în afară. Ei doar îţi arată ce trebuie să schimbi la tine.

Când eşti atacat, nu te opune, că este din tine. DAR CÂND EŞTI ISPITIT, OPUNE-TE ISPITEI. Aşa laşi armele din tine, că ce vine din față VINE CA SĂ TE AJUTE SĂ LAŞI, SĂ PIERZI, NU SĂ CÂŞTIGI, ca să te întorci la Dumnezeu şi să primeşti energie vitală. Răul te duce spre puţin şi lipsă, spre divin. Este un mare bine. Trebuie să nu vrem nimic mai mult, să te bucuri şi să te mulţumeşti cu ce ai. Şi să accepţi fiecare zi aşa cum vine ea, ŞI ATUNCI EA DEVINE FRUMOASĂ, NUMAI PRIN ACCEPTARE. Vrei să ai o viaţă frumoasă? Acceptă ce îţi dă Dumnezeu fără reacţie şi înţelege Lecţia. Că nu vine nimeni întâmplător la tine, ci numai ca să SCADĂ CEVA LA TINE, să te umilească şi să te ducă spre Dumnezeu. După cum eşti tu îţi vine din faţă.

Când un om atacă, se transformă în diavol, iar natura umană se pierde. El a pierdut pacea inimii, înţelegerea şi îngăduinţa, omenia şi iubirea, ca să poată să lovească. În clipa aceea, el nu mai este om, pentru că se lasă pe mâna îngerului întunericului. Uneori îşi schimbă şi înfăţişarea şi vocea, şi totul devine hidos la el, de te sperii. În noi poate fi un duh divin sau un duh al întunericului. Depinde care este dominanta comportamentului nostru.

Şi eşti atent la gânduri şi te întrebi: ce ai făcut de îţi vine aşa din faţă, ce s-a întâmplat în tine? Şi urmăreşti să nu ai recţie la nimic, că LIPSA REACŢIEI ESTE PREZENŢA LUI DUMNEZEU. Gol de tine însuţi eşti cel mai tare! Non reacţia şi non intervenţia este divinul. Să nu te opui deloc, SĂ NU VREI DREPTATEA TA. Și nu intervii, laşi în pace, că ceea ce se întâmplă este lucrul cel mai bun care se poate întâmpla.

Dar când te opui patimii care îţi vine din faţă şi te faci sabie, atunci tai patima din tine. Că din față îţi vine ceea ce este în tine.

Ca să rezolvi o problemă, trebuie doar să o laşi Lui şi ea se rezolvă de la sine, fără tine. Nu este nevoie de intervenţia ta în nimic. Numai atunci Dumnezeu preia situaţiile de viaţă şi le rezolvă în modul cel mai bun posibil. Noi vedem suferinţa, pierderea, dar TOT CE SE ÎNTÂMPLĂ ESTE SPRE UMILIREA EGOULUI NOSTRU şi vine de la El, şi nu e nevoie să i te opui, pentru că nu vrea decât să-ţi cureţe sufletul.

Dacă pentru egoul nostru este durere, pentru suflet este curăţare. Cu durere sau fără durere, toate sunt doar mecanisme divine de înjosire a egoului. PRIN SUFERINŢĂ, EGOUL ESTE ÎNGENUNCHEAT ÎN MOD PERFECT. Suferinţa, adică crucea, ne duce în divin şi imediat ne amintim de El, pentru că nu mai avem atunci pe ce să ne bazăm. Dar dacă vrei să salvezi egoul, salvezi un diavol. Dacă vrei să ajuţi un ego, îl întăreşti de fapt. DACĂ ÎI TOLEREZI OBRĂZNICIA, ÎL ÎNTĂREŞTI MAI MULT ÎMPOTRIVA TA ŞI ÎNAINTEAZĂ SPRE TINE. Şi îţi pune un văl pe faţă şi nu mai simţi Adevărul şi nu mai poţi să i te opui, şi ţi se pare normal şi firesc. Nu ai voie să cedezi ispitei deloc.

Cum se zice: dulciurile sunt pentru duşmani. Ceea ce se întâmplă este exact lucrul cel mai important care se putea întâmpla şi mai mult: este divin, nu poţi interveni peste El. Forţele cerului, prin suferinţă, curăţă sufletul nostru foarte eficient.

NU TE OPUI ATACULUI, CĂ ESTE DIN TINE, NU REACŢIONEZI, NU LUPŢI PENTRU BINELE ŞI ADEVĂRUL TĂU ŞI NU TE APERI. DOAR TE OPUI ATRACŢIEI, CHEMĂRII ISPITEI DE ORICE FEL, CĂ ACOLO ESTE DIAVOLUL. Dacă nu reacţionezi, nu pui nimic la inimă şi aşa nimic nu te afectează. Când tu nu reacţionezi, Dumnezeu face totul ca să fie bine. Ceea ce amplifică necazurile este voia ta. Când lupţi pentru dreptatea şi adevărul tău, atunci ai căzut şi te cuprinde mânia, furia şi ura, adică ai intrat în iad. Şi atunci diavolii vin la masa mâniei tale.

Dar dacă laşi totul în voia Lui şi uiţi, se rezolvă toate problemele din viaţă. Şi în clipa aceea apare cea mai mare minune şi cea mai mare fericire, pentru că MINUNEA ŞI FERICIREA SUNT LIPSA VOII MELE, LIPSA DREPTĂŢII ŞI ADEVĂRULUI MEU, ESTE LIPSA PRETENŢIILOR, ESTE LIPSA EGOULUI.

CÂND NU VREI TOTUL PENTRU TINE, ATUNCI ŢI SE DĂ TOT CE VISEZI. Dacă tu ești curat la suflet, si nu abdici de la calea sfântă, nici celălalt nu poate fi altfel. Totul în oglindă. Cum suntem noi așa este și lumea noastră. Cum se zice: pentru că tu ești o mamă așa de bună, eu sunt un copil așa de cuminte.

Când nu vrei mai multă viaţă, primeşti mai multă viaţă. SINGURUL OBSTACOL ÎN CALEA FERICIRII TALE ESTE EGOUL, ADICĂ PRETENŢIILE ŞI VOIA TA, DREPTATEA TA. Când nu mai lupţi pentru mai mult binele tău, primeşti tot binele din lume fără să te străduieşti. În momentul în care tu lupţi pentru mai mult binele sau adevărul tău, TU AI PIERDUT DEJA ÎN VIAŢĂ. Ţi-ai programat pierderea. Şi viaţa ţi se va înrăutăţi, şi vine suferinţa ca să te scoată de acolo unde singur te-ai băgat. Toate sunt lecţii de nepreţuit de Sus, şi fii atent, să nu ai un eu care vrea ceva numai pentru sine! ÎL POȚI ANULA CÂND PRIMUL GEST ESTE DE A DĂRUI SAU LA RESTRÂNGEREA DE SINE.

Să iubeşti viaţa aşa cum este, că TOATE SUNT DARURI DE SUS NUMAI PENTRU TINE! Tot ce ţi se întâmplă este pentru tine: ajutoare de Sus de nepreţuit, ca să te desprindă. Nu e nimeni vinovat că tu eşti rău sau ataşat şi de aceea eşti îngenuncheat acum cu forţa. Nimeni. Când tu nu eşti în iubire, toţi din jur vor suferi sau se îmbolnăvesc. IUBIREA ŞI CREDINŢA ESTE ACEA STARE DE NEAPĂRARE A ADEVĂRULUI SAU DREPTĂŢII TALE.

NU TE APERI ORICE AR FI, ACCEPŢI TOTUL CARE VINE DE LA DUMNEZEU ŞI AŞA ÎNCEPE MINUNEA. Dar să nu accepţi şi să respingi patima, atracţia şi ispitele. CÂND RESPINGI ATRACŢIA VICIILOR, OMORI ÎN TINE DIAVOLUL. Mai multă plăcere este durere.

Când doreşti ceva foarte mult, îl vei pierde, sau nu se va realiza.

Dacă te opui la ceea ce este, te opui lui Dumnezeu, dar vei plăti această împotrivire sau neacceptare prin suferinţă sau dezamăgire, trădare sau răutate. Dar te opui viciilor şi atracţiilor simţurilor, că îţi fac rău. Toate care vin la tine sunt pentru tine. Totul este cu voia Lui şi nu poţi rezolva nimic singur, fără Domnul.

Știi cine este credincios? Cine se lasă pe sine în mod desăvârșit. Și se pune ultimul. Dar dacă judeci, nu iubești. Nu te raporta niciodată la eul si la trupul tău, la plăcerea, adevărul sau dreptatea ta, NU LE DORI, NU LE CĂUTA, NU LUPTA PENTRU ELE, CA VEI SUFERI. Atunci pornește nefercirea. Eul este suferința, interesul și binele meu mai presus de toate.

TOATE SUNT SPRE DESPRINDEREA TA DE ATRACŢIILE LUMII.


Mitache Mihaela ,,Când un om atacă, se transformă în diavol, iar natura umană se pierde. El a pierdut pacea inimii, înţelegerea şi îngăduinţa, omenia şi iubirea, ca să poată să lovească. În clipa aceea, el nu mai este om, pentru că se lasă pe mâna îngerului întunericului. Uneori îşi schimbă şi înfăţişarea şi vocea, şi totul devine hidos la el, de te sperii. În noi poate fi un duh divin sau un duh al întunericului. Depinde care este dominanta comportamentului nostru.''
Referitor la situatia de mai sus,intrebarea mea este ce trebuie facut cand in viata noastra sunt prezenti astfel de oameni care trezesc in noi frica!oameni chiar foarte apropiati si pe care nu poti sa-i indepartezi?!Multumesc.

Marius Ghidel Viciul sau patima din ei este din noi. Sa ne sfintim noi sufletul. Si ei vor dispare sau vor pleca. Sa fim noi cum trebuie cu hotarare si incredere. Cum suntem noi asa va fi si lumea noastra. Pe ceilalti nu ii putem schimba, numai pe noi. Si in primul rand sa lasam armele jos, criticile, comentariile, reprosurile, acuzatiile, apararea. Si sa intelegem ca toate vin din noi. ceilalti sunt cum suntem noi. Poate nu vedem o corespondenta, dar in fundal un viciu este egal toate viciile. Trebuie renuntat la patimile noastre, la atasamente, la placeri, prin restrangere, autolimitare si infranare in toate punctele in care suntem atasati. Ei ataca patimi sau atasamente din noi fata de placeri, care aparent nu au legatura cu atacul. Cand noi nu vom avea nicun gand rau, si nu vom mai arunca vina in afara, atunci ceilalti se vor schimba. Si mai trebuie ceva: sa daruim grija noastra, atentia gratuit. Sa acordam intotdeauna circumstante atenuante la infinit. In masura in care noi nu vom mai vedea niciun rau sau vinovati in afara ei vor disparea din exterior. Ca pe noi ne ataca din afara propria acuzatie. Ne oprim din condamnare si invinuire si se opreste atacul din afara. Nu mai facem rezerve, ca posesiile sunt eu mai presus de toate, si asta ataca omul din fata, egoul nostru. In esenta e bine tot ce se intampla. Ei doar ne arata ce nu este bine la noi. Si egoul nostru, sau indreptatirea de sine va fi zdrobita intotdeauna. Intrebati-va, ce va arata ei ca trebuie sa renuntati in interior. Unde sunteti atasata, si renuntati la atasamente si la condamnari. Este foarte mult de spus, daca puteti sa cititi cele 2 carti si acum a 3a: Secretul Multumirii. Multumesc!

Mitache Mihaela ...de-alungul timpului am renuntat la critici,reprosuri,acuzatii,am iertat.Am renuntat chiar la mine pt.ai pune pe primul loc pe ceilalti apropiati din familie si nevoile lor.Experienta de viata pe care am avut-o pana acum m-a ingenunchiat la propriu de multe ori.Avand in vedere ca este vorba despre fiul meu,i-am daruit si-i daruiesc in continuare iubire neconditionata,grija si atentie permanenta,dupa cum spuneti si dvs,fiind constienta ca suferinta lui vine dintr-o mare lipsa de iubire,dar cu cat ii ofer mai mult ,cu atat el parca ma umileste si mai mult prin tot felul de critici sau vorbe si printr-un comportament lipsit de respect.Toate acestea pt.mine nu mai inseamna f.mult,dar sunt ingrijorata pt.el,pt.suferinta lui si nu stiu cum sa-l ajut!

Marius Ghidel Iubiți orice ar fi, la infinit. Toți oamenii sunt pentru noi medici ai cerului. Toți sunt pentru noi ca să ne indumnezeiasca, nu contează ce ne fac, bine ne fac. Ei ataca la noi atașamente și patimi poate necunoscute ca sa ne desprindă, și fac asta în mod perfect. Când ajungem sa nu ne mai deranjeze injosirea și umilința sau sa nu ne mai doară, atunci ei ne au distrus Ego-ul și ne au scăpat din iad. Oamenii care ne fac rău sunt un ajutor de neprețuit. Fiecare acțiune a lor este hotărâtă de Sus, ei vin direct de la Dumnezeu. Nimeni nu face ceva de capul lui. Prin oameni Dumnezeu ne vindeca sufletul. Trebuie sa ajungem la nivelul în care sa nu mai vedem oameni care ne fac ceva, ci pe Domnul în toate. Atunci vom mulțumi pentru toate. Când nu o sa ne mai deranjeze umilirea atunci se oprește atacul din fata ca nu mai au ce sa scadă la noi. Oamenii ataca doar Ego-ul din noi. Multumesc pentru întrebarea deosebita.

Nicu Ileana Gorgan Cum ne dam seama cand suntem atacati si cand suntem ispititi?

Marius Ghidel Ne dam seama cu greu. Spre exemplu, avem o patima sa zicem tigari, si suntem dati afara de la servic sau facem un accident de masina, si nu vedem legatura. De fapt orice patima va fi atacata din afara in orice mod posibil, nu neaparat punctual, pe patima. Pentru ca nu suntem curati la suflet, exact viciile pe care le avem ne vor fi lovite din afara, dar in orice mod posibil. Pentru ca noi nu vedem legatura, si lovitura din afara este de tipul unde dai si unde crapa, noi nu intelegem si nu facem nimic ca se ne schimbam. Pentru ca o patima din noi este in fundal orice patima. Ispita la fel, vine pe un atasament de placere al nostru, il exacerbeaza si apoi ne loveste cineva in ego, adica in trup, pentru ca atunci cand ne limiteaza, noi ne desprindem. Tot ce ni se face este spre DESPRINDEREA NOASTRA.


08-02-2020

Nu accepta să NU FII BĂTUT ȘI UMILIT CONTINUU, SĂ NU TE DEA JOS DE PE CRUCE, cum zicea părintele Arsenie Papacioc.

OAMENII, NECAZURILE ŞI BOLILE ATACĂ EGOUL NOSTRU ȘI PATIMILE DIN NOI, ATAŞAMENTELE DE PLĂCERILE VIEȚII ŞI ROLUL LOR ESTE SĂ NE ÎNGENUNCHEZE ŞI SĂ NE DESPRINDĂ DE TOT CE PUNEM NOI MAI PRESUS DECÂT DIVINUL, CA SĂ NE ADUCĂ LA DUMNEZEU. Şi fac asta în mod perfect.

Întrebare: „Când un om atacă, se transformă în diavol, iar natura umană se pierde. El a pierdut pacea inimii, înţelegerea şi îngăduinţa, omenia şi iubirea, ca să poată să lovească. În clipa aceea, el nu mai este om, pentru că se lasă pe mâna îngerului întunericului. Uneori îşi schimbă şi înfăţişarea şi vocea, şi totul devine hidos la el, de te sperii. În noi poate fi un duh divin sau un duh al întunericului. Depinde care este dominantă comportamentului nostru." Referitor la situaţia de mai sus, întrebarea mea este: ce trebuie făcut când în viaţa noastră sunt prezenţi astfel de oameni care trezesc în noi frică! Oameni chiar foarte apropiaţi şi pe care nu poţi să-i îndepărtezi?! Mulţumesc.

Răspuns: Viciul sau patima din ei este din noi. Să ne sfinţim noi sufletul. Şi ei vor dispare sau vor pleca. Să fim noi cum trebuie cu hotărâre şi încredere. Cum suntem noi, aşa va fi şi lumea noastră. Pe ceilalţi nu îi putem schimba, numai pe noi. Şi în primul rând să lăsăm armele jos, criticile, comentariile, reproşurile, acuzaţiile, apărarea. Şi să înţelegem că toate vin din noi. CEILALŢI SUNT CUM SUNTEM NOI. Poate nu vedem o corespondenţa, dar în fundal un viciu este egal cu toate viciile. Trebuie renunţat la patimile noastre, la ataşamente, la plăceri, prin restrângere, autolimitare şi înfrânare în toate punctele în care suntem ataşaţi. EI ATACĂ PATIMI SAU ATAŞAMENTELE DIN NOI FAȚĂ DE PLĂCERI, care aparent nu au legătură cu atacul.

Când noi nu vom avea niciun gând rău, şi nu vom mai arunca vina în afară, și vom fi fără patimi, atunci ceilalţi nu ne vor mai ataca şi se vor schimba. Şi mai trebuie ceva: să dăruim grija noastră, atenţia gratuit. Să acordăm întotdeauna circumstanţe atenuante la infinit. În măsura în care noi nu vom mai vedea niciun rău sau vinovaţi în afara, ei vor dispărea din exterior. CĂ PE NOI NE ATACĂ DIN AFARĂ PROPRIA ACUZAȚIE.

Ne oprim din condamnare şi învinuire şi se opreşte atacul din afară. Nu mai facem rezerve, că posesiile sunt eu mai presus de toate, ŞI ASTA ATACA OMUL DIN FAŢĂ, EGOUL NOSTRU. OAMENII ATACĂ EGOUL NOSTRU, NU PE NOI CA PERSOANĂ. În esenţa, e bine tot ce se întâmplă. Ei doar ne arată ce nu este bine la noi. Şi egoul nostru, sau îndreptăţirea de sine va fi zdrobită întotdeauna. Întrebaţi-vă, ce va arăta ei, la ce trebuie să renunţaţi în interior? Unde sunteţi ataşată, şi renunţaţi la ataşamente şi la condamnări. Este foarte mult de spus, dacă puteţi să citiţi cele 2 cărţi şi acum a 3 a: Secretul Mulţumirii. Mulţumesc!

Întrebare: [:..] de-a lungul timpului am renunţat la critici, reproşuri, acuzaţii, am iertat. Am renunţat chiar la mine, pentru ai pune pe primul loc pe ceilalţi apropiaţi din familie şi nevoile lor. Experienţa de viaţa pe care am avut-o până acum m-a îngenunchiat la propriu de multe ori. Având în vedere că este vorba despre fiul meu, i-am dăruit şi-i dăruiesc în continuare iubire necondiţionată, grijă şi atenţie permanenta, după cum spuneţi şi dvs, fiind conştientă că suferinţa lui vine dintr-o mare lipsă de iubire, dar cu cât îi ofer mai mult, cu atât el parcă mă umileşte şi mai mult prin tot felul de critici sau vorbe şi printr-un comportament lipsit de respect. Toate acestea pentru mine nu mai înseamnă foarte mult, dar sunt îngrijorată pentru el, pentru suferinţa lui şi nu ştiu cum să-l ajut!

Răspuns: Iubiți orice ar fi, la infinit. TOȚI OAMENII SUNT PENTRU NOI MEDICI AI CERULUI. Toți sunt pentru noi ca să ne îndumnezeiască, nu contează ce ne fac, bine ne fac. EI ATACĂ LA NOI ATAȘAMENTE ȘI PATIMI POATE NECUNOSCUTE, CA SĂ NE DESPRINDĂ, ȘI FAC ASTA ÎN MOD PERFECT. Când ajungem să nu ne mai deranjeze înjosirea și umilința sau să nu ne mai doară, ATUNCI EI NE-AU DISTRUS EGO-UL ȘI NE-AU SCĂPAT DIN IAD. OAMENII CARE NE FAC RĂU SUNT UN AJUTOR DE NEPREȚUIT.

Fiecare acțiune a lor este hotărâtă de Sus, ei vin direct de la Dumnezeu. Nimeni nu face ceva de capul lui. Prin oameni, Dumnezeu ne vindeca sufletul. Trebuie să ajungem la nivelul în care să nu mai vedem oameni care ne fac ceva, ci pe Domnul în toate. Atunci vom mulțumi pentru toate.

CÂND NU O SĂ NE MAI DERANJEZE UMILIREA, ATUNCI SE OPREȘTE ATACUL DIN FAȚĂ, CĂ NU MAI AU CE SĂ SCADĂ LA NOI. OAMENII ATACĂ DOAR EGO-UL DIN NOI..

Și mai este ceva: Iubirea trebuie să fie egală pentru toţi.
Şi fiul vă îndeamnă să-i iubiţi pe toţi la fel ca pe el, ca să vă încarce cu energie vitală. Tot răul este spre bine. OAMENII DOAR NE AJUTA SĂ NE ÎNDUMNEZEIM, INDIFERENT CE NE FAC EI ŞI CINE SUNT EI. ÎN SPATELE LOR ESTE DIVINUL. Ei ne desprind de patimi şi ne salvează viaţa.

Nu accepta să NU FII BĂTUT ȘI UMILIT CONTINUU, SĂ NU TE DEA JOS DE PE CRUCE, cum zicea părintele Arsenie Papacioc. Să cauți continuu să fii înjosit, umilt, călcat în picioare si scuipat - îți salvează viața. Dar când îți va fi bine, îți va fi rău. Întâi te smerești și apoi vei avea credință, pentru că atunci când te golești de tine, vine harul Sfânt și va dori El pentru tine, ce este mai bine pentru Sine. Fără golire de sine, Domnul NU ESTE CU TINE!

Patima sau viciul care vine din faţă arată că este o patimă în tine asemănatoare. Dar în fundal o patimă este orice patimă. Oamenii te atacă cu ce este viciu în tine ca să-ți arate cum ești tu în ascuns și să te desprindă. În toate este vorba NUMAI DE DESPRINDEREA DE PLĂCERI.

OAMENII, NECAZURILE ŞI BOLILE LOVESC EGOUL NOSTRU, ŞI ROLUL LOR ESTE SĂ NE ÎNGENUNCHEZE CA SĂ NE ADUCĂ LA DUMNEZEU. Şi fac asta în mod perfect.

Otilia Popescu: E cât se poate de clar: trebuie să plutim peste viaţa neafectaţi de absolut nimic!!!
Poate pare cumva greu de înţeles, dar atunci când te restrâng înaintează Dumnezeu! Şi când Dumnezeu e la cârma vieții noastre, nimic, nimic nu mai este greu!

Când lupți pentru dreptatea şi adevărul tău, atunci ai şi căzut din rai, adică de la Dumnezeu, şi apoi te cuprinde mânia, furia apoi ura şi eşti deja în iad, şi... faci imediat „cunoştinţă” cu diavolul, pentru că el vine la masa mâniei tale aducându-ţi alte şi alte patimi înlănțuite cu cele deja prezente în tine.
Dar, respingând mereu aceste atacuri, vei rămâne mereu în liniște și pace, deci cu Dumnezeu!

ŞI DACĂ DUMNEZEU ESTE CU NOI, NIMIC NU MAI POATE VENI ÎMPOTRIVA NOASTRĂ!!!!


George Caruntu Si evreii in Egypt au fist umiliti si persecutati de Faraon si ceilalti dar au fost scosi de Dumnezeu afara din zona critica

Marius Ghidel Principalul este sa fim Umiliti, continuu,si cat mai tare, si sa nu fim dati jos de pe cruce, ca numai asa ni se salveaza sufletul! Domnul prof Simionescu, spunea: Doamne, mi-ai dat o zi de bine? Ai uitat de mine? Pentru ca numai Pierderea te incarca cu energie vitala pentru ca ne goleste de eu, pe cand castigul peste masura ne ia viata. Trebuie sa ne pastram in atat cat este necesar si nu mai mult, daca vrem sa nu suferim in viata.

Cristian Sofrone Cum sa facem sa fie Dumnezeu in noi?

Marius Ghidel Uitati de dvs.

Cristian Sofrone Cum sa uit de mine ca trebuie sa fiu atent la mine si sa ajut pe alți si mai ales Dumnezeu ne a dat sa traim viață,daca am facem toți ce ne ziceți dvs oare cum ar fi?

Marius Ghidel  Raportarea la eu mai presus de toate, creeaza suferinta pentru ca da nastere la un adversar. Fara eu pe primul plan, nu mai este cine sa sufere. Cand nu cautam voia naostra peste toate, nu are cine sa ne faca un rau. Egoul din noi este raul care ne vine maine din fata. De ce sa alegem sa suferim mereu? Fara eu si numai eu, nu exista neplaceri, dureri si nu ai ce sa pierzi. Daca tot este sa vrem o viata linsitita si frumoasa. Dar daca vrem sa ne chinuim degeaba, nu este o problema, dar tot acolo vom fi impinsi, numai ca acesta cale este cu durere mare, si conteaza. cand ne apuca o durere de dinti, nu stim unde sa ne bagam, ne urcam pe pereti, atunci nu ne mai intereseaza nimic din ceea ce era important pentru noi inainte. Dar de ce sa fim adusi inapoi in divin cu forta, cand se poate fara? Adica sa mergem benevol, ne calcati in picioare, scuipati sau batuti. Dar noi alegem. daca alegem mai mult bine pentru sine peste nevoie, vom suferi, pentru ca ne pierdem SEMERENIA, ADICA PE DUMNEZEU SI DEVENIM NE OMENOSI, HAINI SI FARA SUFLET, SI ATUNCI ATACAM, DECI DEVENIM DIAVOLI. Cand ajungem asa, singuri chemam suferinta. De ce sa vrem ceva mai mult decat ne trebuie ca apoi sa fim ingenuncheati cu forta? E absurd. Trebuie sa cunostem masura in toate si totul va fi bine. Nu am venit aici ca sa castigam ceva din lumea acesta, ci CA SA NU CASTIGAM NIMIC, SI ASTFEL SA DEPASIM LUMEA. Depasirea ei este Iubirea. Noi am venit aici pentru dincolo, si NU AVEM NICIO TREABA CU A CAUTA, A GASI, A ADUNA, A CASTIGA, A AVEA, A AJUNGE MAI SUS. Cand esti slab esti in divin. Nu cand esti tare, atunci Dumnezeu pleaca de la tine ca nu ai nevoie de El. Multumesc pentru intrebarea interesanta!

Ioana Ioana Vișan Domnul Marius Ghidel multumesc, am înțeles foarte multe. Să spun am fost și inger și drac, DRAC adevărat. Îmi dau seama ca trebuit să trec prin toate.Intrebare:Cam de 8 luni de zile parcă fuge toți de mine. Știu că sunt oglinzile mele, de fapt eu am fugit de mine atâția ani.Mai știu și am acceptat și starile de singurătate, am înțeles că nu sunt singură mă am pe mine și pe Dumnezeu în primul rând. Mă gândesc oare cum pot să mă apropii, ajut oamenii. Oare încă nu am reușit să mă ajut pe mine încă?

Marius Ghidel Da, ajutati si sustineti oamenii la infinit, si va veti pierde pe dumneavoastra. Si intrebarea, sau indoiala ori ingrijorarea vor dispare.

Ioana Ioana Vișan Marius Ghidel multumesc să mă pierd înseamnă să accept totul așa cum este cu bune și rele.

Marius Ghidel  daaa, si uitati de dvs. Noi nu contam, Numai ceilalti conteaza. Numai atunci Dumnezeu va inainta spre noi, cand noi ne pierdem indreptatirea de sine, voia noastra. Pentru ca iubirea de oameni este Iubirea de Dumnezeu!

Maria Breda Ne nastem perfecti,puri,curati. Oare cind am inceput sa fim condusi,dominati de egou???!!! Multumesac Domnului pentru permisiunea da a face cunoscute trairile si invataturile primite de dumeavoastra. Slavit sa fie in veci!

Marius Ghidel E complex raspunsul. venim si noi de sus, cu ale noastre, le mai primim si pe ale celor dinaintea noastra, parinti, bunici... Acolo sunt tendintele noastre, ce avem de corectat la noi, apoi prin educatie, prin ceea ce vedem in jurul nostru, prin obinuinta, prin dominanta ratiunii si nu a sufletului. Cadem. Cadem usor si ne ridicam ff greu. Este important sa intelegem ca suntem marginiti si foarte limitati si nimeni nu este mai presus decat altcineva. Atunci atingem smerenia, adica pe Dumnezeu! Multumesc!

Liliana Teodorovici In cazul adultilor am inteles de ce vin atacurile. Multumesc. Acum pot sa constientizez si sa fac o ,,analiza" la tot ce se petrece zi de zi. Insa in cazul copiilor,care nu cred ca au patimi,rautati etc.atunci cand sunt atacati de adulti transformati in diavoli speriindu i nu reusesc sa inteleg cei determina sa se comporte astfel cu un copil? Ce poate fi intr un copil care nu are discernamant astfel incat adultul sa se manifeste ca un diavol?Ajutati ma sa inteleg.

Marius Ghidel De obisei sotia sau mama ataca barbatul, si nu poate sa faca asta pentru ca barbatul este primordial asa cum este sufletul fata de trup. Femeia, trupul si lumea sunt secundare. Barbatul adica principiul masculin este initiator al creatiei, este asemanator cu Divinul in initiativa. Are intaietate. Femeia trebuie sa respecte raportul divin de intaietate si atunci totul intra in Armonie de la sine. Sotia, mama sau femeia trebuie sa se intoarca la Dumnezeu. Cu cat este mai credincioasa cu atat este o mai mare Armonie in familie. Sa-l respcte pe sot si sa i dea intaietate, sa i se supuna. Daca nu face asta, copii vor ajunge rau, nu mai invata, nu te mai intelegi cu ei, fug de acasa, sau se imbolnavesc. Iar daca ataca barbatul el ori o bate, ori pleaca la alta, ori fuge, sau se imbolnaveste si moare. Deci barbatul tau ese stapanul tau. Toate religiile mari au la baza acest respect total al principiului masculin care asigura perpetuarea speciei umane. In clipa in care s-a dat femeii posibilitatea de a face cariera, i-a crescut orgoliul si a atacat barbatul, atunci el se efemineaza, ii ia din viata si il omoara. Asta asa pe scurt. O sa apara o carte pe care o am acum la corectura despre femeie, barbat, si copii. Acolo sunt explicate in detaliu toate astea. Multumesc!

Violeta Vio Ailioaei imi cer scuze...dar ni inteleg la titlul postarii...nu accepta sa nu fii batut.......sa nu te dea jos......! va ros sa simplificati un pic sa pot intelege ce se vrea a spune...multumesc!

Marius Ghidel Citez pe parintele Arsenie Papacioc care spune sa nu evitam umilirea ca tocmai ea ne indumnezeiste. SĂ PRIMEȘTI CRUCEA ORICUM AR FI EA, CĂ E DE LA DUMNEZEU, ȘI ATUNCI TU EȘTI BIRUITOR! SĂ NU ÎNCETEZE BĂTAIA! SĂ NU TE DEA JOS DE PE CRUCE! Numai pe cruce vom birui!
SĂ ACCEPȚI TOTUL! Este un video mai jos cu o zi parca. Ieri. Este o carte frumoasa Nebunul a lui Savatie Bastovoi, in care ava Simeon, blandul Simeon, a intrat intr-o biserica cand preotul facea o exorcizare si atunci diavolul din omul acela, i a spus preotului: acum ies din omul acesta dar nu datorita tie, ci datorita blandului Simeon care tocmai a intrat pe usa. Dupa care ava Simeon s-a dus SI S-A LASAT BATUT PE STRADA DE OAMNENII STRAZII. Ca sa nu se mandreasca. Adica cand iti va fi bine, urmeaza sa ti fie rau. Pentru ca te vei atasa. Starea de desprindere continua este de cautat, nu binele pentru trup ca noi nu suntem trupul, este maxim 3% cu indulgenta. Ca acela ne va intari egoul si ne va aduce apoi durerea. Deci sa stai desprins, sa nu te duci cu totul spre lumesc si uman, Sa aluneci la suprafata vietii. Intr-o experienta pe care am avut-o odata, nu am vazut corpuri, ci in locul oamenilor erau niste forme alungite ca de ou umblatoare, niste energii care vibrau. Dar majoritatea aveau culori cenusii, deci total neevoluate, adica preocupate doar de material, sa aiba, sa castige sa ajunga, legati de placeri. Nicio treaba nu aveau cu sufletul divin. Si culoarea cenusie este caracteristica globurilor din iad, din plasa de pescar. Noi cand mergem spre lume, pierdem masiv energie si viata si culorile campurilor se inchid, adica SUFLETUL NOSTRU MOARE. Numai cand NE INDEPARTAM DE LUMESC, DE ATRACTII SI PLACERILE SIMTURILOR, ne incarcam cu viata si energie subtila, cu Iubire. Dar majoritatea oamenilor se leaga de lumea aceasta si nu vor reusi dincolo sa urce niciun pic. Noi am venit aici ca indepartandu-ne de atractiile vietii, sa ne incracm cu Iubire, ca sa putem sa urcam cat mai sus dincolo. Am venit pentru dincolo.

Violeta Vio Ailioaei Da ..adevarat ! sa fim umili, dar cum vine ,,sa nu te dea jos de pe cruce” va rog frumos....multumesc!

Marius Ghidel  Sa nu ne ia crucea, greutatile, sa nu inceteze bataia, umilirea noastra, ca suntem in pericol.

Violeta Vio Ailioaei Da ,minunat ! este divin mesajul dar prea multe cuvinte intortochiate.....este cam dificil de asimilat..SE POATE UN PIC SIMPLIFICA ..? cu mai putine cuvite si facut mai usor inteles..? multumesc Marius Ghidel! da...mie imi plac mult postarile dv. Dar va rog sa folositi cuvinte putine cu inteles profund..daca se poate....multumesc mult!

Marius Ghidel  Da este prea simplu, dar pentru ca nu le acceptam, e nevoie de explicat mai mult. Si adus exemple, argumentat. Daca nu explic de ce se intampla ceva, imediat cineva intreba chiar in locul acela de ce asa. Si de aceea trebuie de fiecare data sa reiau mecanismul si argumentatia, si pentru faptul ca nu suntem obisnuiti sa gandim asa. Noi privim la detalii, si raportam totul la trup, si nu gandim in ansambluri si cauzal. Adica de unde vin lucrurile, ce se intampla si care este rezultatul. Nu privim de sus, ci tactic. Nu avem o gandire strategica, simpla, ci cerem argumente logice.

Violeta Vio Ailioaei  Si as mai dori sa ne spuneti despre experientele dv. nu de ale altor oameni...stiu ca si dv aveti multe sa ne invatati ..multumesc!

Marius Ghidel  

Postarile sunt stranse mai multe texte care sunt de fapt intrari in campuri. Nu urmaresc o coerenta intre ele, nu folosesc mintea. Este un dialog cu fiinte din alta lume. Doar le strang pe multe foi, intr-o anumita stare, dar nu le pot organiza. Sunt depasit de multitudinea lor. Uneori ei repeta lucruri, acolo unde noi nu intelegem sau nu acceptam sau rezistam. Nu pot decat sa fac postarile mai mici. Nu am facut un efort de simplificare pentru ca ele functioneaza ca o incantatie, adica fiecare cuvant este important, si am un respect fata de acestea. Pana si repetitia din multe puncte de vedere, au rostul lor de fixare si o deslusire mai buna. Doar se spun lucruri prin mine. Este o convorbire cu cineva din infinit. Sunt nevoit mereu sa le citesc, ca sa inteleg si eu despre ce este vorba.

Da, o sa mai povestec experiente personale dar nu pot pe toate, pentru ca ar strica total modul cum ni s a spus ca s-au intamplat lucrurile. Si cum se sustine ca au fost. Pot sa spun doar ca toate sunt minciuni. Adevarul este altul si aproape nu poate fi spus niciodata. Acum peste 6000 de ani s-au facut identificarile cum nu e bine. In cartile scrise de mine s-au inversat identificarile de pe corp pe suflet, si s-a aratat cum functioneaza mecanismul acesta. Dar trebuie un timp ca sa poata fi acceptate si repetat din diferite puncte de vedere ca sa se vada cum functioneaza in diferite situatii. In esenta lucrurile sunt simple, si privesc mereu un mecansim fizic care se intampla in spatele cuvintelor ca sa pastrez exigenta si corectitudinea explicatiilor. Dupa ultima postare de astazi voi raspunde doar la intrebari.

George Caruntu Oare este cineva ce are experiente practice in sensul afirmatiilor de mai sus ?

Marius Ghidel Majoritatea din noi, ca într acolo ne îndreaptă egoul zilnic. Dar e bine, suferinta este mântuitoare. Nu e nimic de criticat, totul este bun asa cum este și divin.

George Caruntu
-acceptarea ca rutina nu duce la solutii si nicila evolutie
-acceptarea ca solutie verificata poate suferi completarea cu nuante din practica si da este viabila

Marius Ghidel  

Acceptarea este prezenta Domnului. Atunci pot veni solutii prin noi, intr-adevar. Dar solutiile care vin așa, vor fi cele mai bune. Altfel gandim din ego, din voia noastra si va iesi prost. Important este daca in ceea ce intreprindem avem ajutor de Sus. Din starea de abandon de sine, Divinul actioneaza prin noi, aparent parca nu facem nimic, dar numai atunci se realizeaza prin noi, ceea ce este mai bine pentru toti. Fara Dumnezeu noi gresim intotdeauna pentru ca egoul nu cauta solutii bune pentru toti, ci numai pentru el. Atunci va genera automat un adversar din afara care i se va opune. Deci cand urmarim un interes personal mai presus de toate, viata ni se va impotrivi. Acceptarea desvarsita Il lasa pe Domnul sa rezolve toate problemele noastre si atunci El le va rezolva fara sa ne straduim. DAR NU CREDEM CA DUMNEZEU ESTE VIU SI CA DACA NOI NU INTERVENIM CU VOINTA NOASTRA VA IESI BINE, PENTRU CA PIERDEM CONTROLUL. Dar tocmai pierderea controlului va face ca lucurile sa reuseasca. Acceptarea pierderii controlului este PREZENTA LUI DUMNEZEU!

08-02-2020

NU UITA NICIODATĂ CINE EŞTI CU ADEVĂRAT!

Tot ce este lumesc, ignoraţi! Tot ceea ce este material, e fals! Vom muri. Spuneţi-mi, ce aţi făcut în lumea aceasta ca să meritaţi veşnicia Raiului? V-aţi străduit să staţi departe de păcate şi patimi deşarte?

Să îţi aminteşti mereu că suntem cea mai măreaţă dintre TOATE creaţiile lui Dumnezeu. Noi suntem chipul și asemănarea Lui. Și, ca să reconstituim asemănarea, trebuie să ai ascultare și supunere totală.

Să ne respingem total propria voie. Noi nu suntem stăpâni asupra noastră, Dumnezeu este stăpân. Dacă te iei după voia ta, greşeşti. Trebuie să dovedim în mod practic renunţare prin ascultare şi supunere. Astfel dovedim că NU NE SUPUNEM VOII NOASTRE SAU PLANURILOR NOASTRE.

NOI NU AVEM NIMIC. Vieţile noastre sunt închinate total lui Dumnezeu. Să ne lăsăm vieţile în pronia lui Dumnezeu. Când acceptăm raul, înseamnă că am fost înfrânţi. Şi Harul Divin ne părăseşte. Nu trece vremea aici fără rost. Nu Îl trădaţi pe Dumnezeu din nou!

Fără ascultare pierzi tot. E cea mai importantă. Omul care NU SE SUPUNE, CREDE ÎN PROPRIA VOINŢĂ ŞI ÎN PROPRIUL CUVÂNT, Harul divin lipseşte din el. Acordați toată atenţia SUPUNERII. De ce îţi pasă de părerea ta? Nu-mi place... astea sunt cel mai mari rele.

Iertaţi mă dacă v-am vorbit mai dur, dar altfel nu merge

Avva Iosif din Vatoped


Manuela Negoescu da....si as avea o intrebare...Cat de mult iubeste Dumnezeu un om care desi simplu...adopta un copil si-i da iubire , scoala, etc...cu eforturi mari...Am observat ca acesti oameni sunt minimalizati de societate si chiar de cei adoptati...

Marius Ghidel Nu conteaza ce zic ceilalti, oemanii sunt langa noi ca sa ne indumneziasca. Si sunt toti pentru noi, trimisi de Sus, ca sa ne ajute sa ne inaltam, sa capatam virtuti si Iubire pana la capat. Noi credem ca noi alegem, dar ni se dau lectii de sus. Si toti fac asta in mod perfect. Dacă respingem o lectie care ne vine prin ei, vom primi alta mai grea, si tot asa. Suntem condamnati la IUBIRE orice am face! NU SCAPA NIMENI DE IUBIRE! De aceea tot ce ni se intampla este bun, drept si divin si avem nevoie.

Maria Diaconescu Dumnezeu este iubire si El este in noi. Si noi suntem parti din Dumnezeu si daca El ne-a permis sa gresim nu trebuie sa ne fie frica. Vom gresi si ne vom ridica . Mesajul dumneavoastra este foarte dur si ne transmite frica . Dumnezeu nu ne va pedepsi niciodata. Ne vom intoarce la El orice am face aici , pe pamant si ne va primi cu iubire si ne vom bucura . Daca ne-ar fi vrut perfecti nu ne permitea sa pacatuim. Pana la urma s-a exprimat pe sine prin noi. Da, suntem condamnati la iubire dar nu din frica . Lumea aceasta este de o materie joasa, iluzorie, dar El stie acest lucru .

Marius Ghidel Textul de mai sus este din Video, o citare. Insa lumea de dincolo este foarte exigenta. Cititi doar prima carte a lui Ilie Cioara: Moartea Mortii si Desvarsirea, eu nu am vrut sa povestesc despre zona de pana la fluviul de ganduri, ca sa nu sperii lumea, si m am pastrat doar de zona de sus de la prag. Dar lucrurile sunt foarte serioase si exigente in lumea de dincolo. Acolo este o meritologie, ca o piramida, si zona de jos suporta apasarile cel mai mari. Toate religiile si culturile lumii stravechi, pastreaza marturii, ale acelor locuri, si fac un efort imens ca sa impinga sufletul dincolo de aceasta zona nefericita. Pacatul este alegerea noastra. Oricand putem sa nu-l facem. Si nu este un lucru greu. Noi doar suntem obisnuiti cu el, pentru ca tot ce ne inconjoara ne indeamna spre el. Dar cand ne atasam devenim agresivi. Nu este normal. Nu este firea noastra. De ce sa stam continuu in suferinta? Nu am venit aici ca sa castigam ceva din lumea acesta, pierdem tot, ci ca sa o depasim. Toate religiile lumii fac acest efort de mii de ani. Si civilizatia noastra datoreaza existenta sa unor mii de ani de daruire spre divin, de jertfa de sine. Noi acum nu mai avem energie pentru ca mai mult luam decat dam. De ce sa vrem sa murim mai repede? Ca atunci cand omul se duce spre lumesc si uman pierde energie vitala. Omenirea nu mai are energie, nu mai are viata si se autodistruge. Se vede asta din faptul ca s a inceput ca anormalitatea sa fie facuta normalitate, imoralitatea se face norma, se distruge tot ce este fundamental si care a tinut omenirea mii de ani. Si indiferenta noastra ne omoara. Daca cineva vrea sa greseasca in continuare, el alege, dar cand apare durerea sa nu se planga, pentru ca fortele cerului sunt foarte drastice, pentru ca omul cand se ataseaza devine agresiv si ataca universul. Daca nu se vrea sa se inteleaga fiecare alege ce vrea, dar cand ingaduim pacatul, vom suferi. Dar face asta pentru ca NU IL IUBIM PE DUMNEZEU SI NU CREDEM CA ESTE VIU, SI CA ACTIONEAZA CONTINUU IN VIATA NOASTRA. O sa ne doara cand vin bolile dureroase, sau o sa avem accidente, de ce sa ajungem acolo? Dar noi ne batem joc de aceste lucruri, si le luam peste picior, sau nu le luam in seama. Nu este problema, fiecare va vedea singur cum sunt lucrurile in adevar. Nu ne-a facut limitati sau pacatosi, ne a facut divini. Este alegerea noastra pacatul, numai ca nu ne convine divinul, pentru ca noi credem ca suntem trupul si vrem usorul si placutul. Bucuria este detasarea. Nu este bucuria simturilor, ele nu dureaza. Nu ne pedepseste El, ne pedepsesc greselile noastre. Daca stim cum gresim nu mai suferim. De fapt Dumnezeu este iubire neconditionata, si lumea creata de El se bazeaza pe acesata iubire, daca ceva ataca acest echilibru al iubirii, va suferi. Nu Dumnezeu este cel care pedepseste, El doar ingaduie manifestarea legilor Sale imuabile, care pastreaza ordinea divina a iubirii. Exigenta este a Iubirii, pentru ca ea este de fapt Armonie si tine totul la un loc. Ea este viata. Si ea are legile ei, care nu pot fi incalcate. Apoi noi nu suntem corpul. Reprezinta sub 3%, asta cu ingaduinta ca sa nu supar mai tare.. A raporta totul la corp este a raporta totul la partea cea mai mica, cand noi suntem in majoritate suflet. Si a face totul pentru partea cea mai mica si nimic pentru suflet este suferinta. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea: Cand corpului tau ii este bine si se bucura, sufletul tau ISI ASTEAPTA PIEIREA și suferă!

Maria Diaconescu E minunat tot ce spuneti dumneavoastra , va multumesc si sunt recunoscatoare pentru timpul pe care ni-l acordati sa ne raspundeti la intrebari, numai ca eu nu inteleg cum sa renuntam la lume cand traim in ea. Eu sunt epuizata din cauza serviciului, nu-mi place ce fac , mai ales de cand am descoperit partea spirituala . Seara citesc cartile dumneavoastra si a doua zi invat oamenii cum sa -si gestioneze banii. Dar am nevoie de acest serviciu pentru ca aproape totul se cumpara cu bani. Ce putem face daca societatea este asa? Mentionez ca nu sunt atasata de bani. nu doresc mai mult decat este necesar pentru cheltuielile curente .

Marius Ghidel  Facem tot ce este necesar ca sa traim si sa supravetuim, dar nu ne preocupam de mai mult, ca ne va lega. Ne pastram in atat cat avem nevoie. Dar daca vom vrea mai mult vom lupta ca sa le pastram, si atunci ne pierdem pacea sufletului, linistea. Si cu cat vom tine mai strans de ele, cu atat mai repede ni se iau. Am un prieten care a schimbat 7 masini luxuoase, cateva case... Cati bani a pierdut la fiecare masina cand le-a vandut, nu mai vorbesc. Apartamente intregi. Si in schimb a capatat multe boli grave. Din lupta asta de a avea, a castiga, a aduna, si a APARA CE ARE, sau a se mandri cu ce are, si la ce folos? Deci tot ce depaseste necesitatea ne va aduce neplaceri sau boli. Dar cand ne pastram in atat cat avem nevoie, in modest si simplu, nu avem ce sa pierdem si nu e nevoie sa luptam sau sa aparam nimic pentru ca nu este ce sa ne ia. Si nu exista suferinta. Asta este fericirea si bucuria vietii. Ce este mai mult putem darui, ca nu ne apartine noua. Ni s-a dat doar ca sa ajutam, pentru ca daruind noi ne incaracam cu viata. Multumesc mult pentru intrebari!
Cum sa renuntam la lume cand traim in ea? A ne desprinde de lumesc nu inseamna sa nu traiesti in ea, a ne desprinde de lume inseamna sa iti dai voie sa fii și sa te comporti ca o fiinta divina pe pamant, adica sa micsorezi cat poti de mult alergarea dupa materie, si sa acorzi, cat mai mult timp sufletului, iubirea sa fie prezenta mereu in comportament, sa fim omul lui Dumnezeu si credinta noastra sa fie reala, lucratoare. Sa facem totul pentru suflet inseamna sa daruim mai mult decat luam, din grija si atentia noastra, din efortul nostru, si sa ne restrangem cat putem, pentru ca atunci cand restrangem corpul scadem egoul, si golindu-ne de eu, noi facem loc divinului sa vina in spatiul gol ramas, si cand El este cu noi, totul va fi bine. De fapt este vorba de intoarcere la credinta.

08-02-2020

ÎNSĂNĂTOŞIREA ÎNSEAMNĂ SCĂDEREA ORGOLIULUI.

SINGURA REZOLVARE ESTE SĂ-L LAŞI PE DUMNEZEU SĂ TE AJUTE. Un singur lucru poţi să faci: să laşi viaţa în pace să fie cum vrea ea. Las-o să curgă. SINGURA PROBLEMĂ SUNT CRITICILE TALE SAU PATIMILE DIN TINE CARE GENEREAZĂ APOI ATACURI DIN AFARĂ. Că dacă te opui vieţii aşa cum vine, cu forţa cu care te opui, cu acea forţă vei suferi. Că te opui hotărârii de Sus. Întotdeauna lasă ca lucrurile să fie, să se facă. Nu e nevoie de tine în nimic. Nu te apăra, nu dori dreptatea ta. Dacă omul vrea să greşească, lasă-l să greşească, înseamnă că are nevoie. DACĂ TU AI IMPRESIA CĂ CEVA NU ESTE BINE, DE FAPT ESTE CEL MAI BINE, pentru că tu crezi asta cu un interes personal, dar Dumnezeu poate a hotărât suferinţa pentru acea persoană ca să-i cureţe sufletul. Și dacă intervii tu, e voia ta peste voia Lui. Numai dacă ţi se cere, poţi interveni. Altfel vei fi respins.

Trebuie să te opreşti, să nu mai acuzi, să nu mai cauţi dreptatea ta, să nu mai vrei nimic, absolut nimic să fie cum vrei tu. Lasă-i pe oameni să piardă sau să sufere, pentru că este voia Domnului. Laşi totul în voia lui Dumnezeu şi atunci ai tot ce îți trebuie şi eşti fericit. Că ASTA ESTE FERICIREA, CA TU SĂ NU MAI VREI NIMIC MAI MULT. Atunci porneşte ea, când eşti mulţumit şi nimic mai mult nu vrei, nu vrei. Accepţi ce vine la tine ca venind direct din mâna Lui. Ce griji să-ţi mai faci? Şi atunci vin Miracolele şi zilele frumoase. Şi însănătoşirea. Când renunţi la dorinţele şi pretenţiile tale. Asta este fericirea: RENUNŢAREA LA MAI BINE PENTRU TINE. Şi aşa le vezi în oameni şi peste tot, că EI SE POARTĂ CU TINE ÎN MODUL CUM TRATEZI TU VIAŢA. Nu te împotrivi, nu rezista.

LIPSA INTERESULUI PERSONAL ESTE FERICIREA ŞI SĂNĂTATEA. Când nu raportezi nimic la eu mai presus de toate, atunci nu mai poţi să suferi şi eşti cel mai fericit. Lipsa egoului este fericirea, adică a dorinţei de mai mult bine pentru tine. Că atunci nu mai apare nemulţumirea că nimic nu este destul şi că mai trebuie. Lipsa acestei nemulţumiri este raiul.

Ca să te vindeci, trebuie să scazi egoul cât mai repede, prin înfrânare şi dăruire. Bolile şi necazurile se referă la un egoism prea mare şi rolul lor este să-l micşoreze. Însănătoşirea înseamnă scăderea orgoliului.

Să dăruieşti şi să nu aştepţi nimic în schimb, iubeşte şi fă ce vrei! ASTA ESTE FERICIREA, CÂND NU VREI NIMIC PENTRU TINE MAI MULT. NUMAI ÎN PUŢIN POŢI FI FERICIT. Plăcerile îţi iau din energia vieţii. Când cauţi mai multe satisfacţii ale simţurilor, îţi pierzi viaţa.

Dacă aştepţi şi vrei ceva pentru tine, eşti ataşat. În liniştea şi lipsa pretenţiilor de la oameni şi viaţă, în starea aceea, toate miracolele vin şi toată fericirea. În smerenie şi în linişte. Când nu mai aştepţi nimic şi nu mai vrei nimic, doar dăruieşti, atunci eşti în non dualitate. Omul aşteaptă ceva, dar aşa îşi întăreşte egoul şi atrage suferinţă. Nu e nevoie să aştepţi sau să ţi se dea nimic, doar tu trebuie să dăruieşti, ceilalţi nu e nevoie să-ţi dea nimic. Ei toţi sunt pentru tine, CA SĂ TE ÎNGENUNCHEZE ÎN FAŢA DOMNULUI, şi fac asta în mod perfect. Nu există rău în lume, există doar patimile din tine care atrag tot răul posibil. Dar patima ta este atacul din afară. Fără ataşamentul de plăcerile vieţii nu poate să te atace nimeni, niciodată.

În linişte vezi cum este bine să acţionezi. Acţionezi fără să forţezi, să nu vrei tu ca lucrurile să fie cum le vrei tu. Nu trebuie să te lipeşti.


Violeta Vio Ailioaei Da..multumesc ! este multa liniste si pace in aceasta postare! este divinul din om că trebuie scos la suprafata ..multumesc pentru divina postare ! doamneajut!

Marius Ghidel A fost un text mai mare care este taiat acum pe bucati. Multumesc!

Bogdan Marin Va multumesc ! Frumos raspuns ! Cum dobandesti pacea inimii ?

Marius Ghidel Da, prin Lepadare de sine continua. Mereu sa lasi de la tine, sa nu vrei sa castigi sau sa ai mai mult, sa nu-ti aperi adevarul si dreptatea. Cand vrei ceva intens, este momentul cand sa nu vrei, pentru ca dorinta vine dintr un eu prin raportare la trup, dar tu nu esti trupul iar egoul nu are realitate de la sine. Sa te supui, sa faci ascultare, sa daruiesti fara asteptari, din efortul tau, din grija si atentia ta, sa slujesti oamenii. Te deplasezi spre ei de jos in sus. Sa te multumesti cu putin, simplu si modest pentru ca putinul nu ti l poate lua nimeni niciodata. Sa te predai pe tine, si sa fii doar un observator. Doar SA PERMITI LUCRURILR SA FIE, fara intereventie. Mai mult dai decat iei. Ca atunci faci gol in tine si in spatiul acela vine imediat divinul si cand El este cu tine, totul va fi bine cu siguranta!

Bogdan Marin Multumesc!Dorinta de a schimba oameni vine de la ego?

Marius Ghidel Exact. Si nu ai pe cine schimba. Ca sa-i schimbi trebuie sa te schimbi intai pe tine, ca ei doar iti iau interiorul tau. Cand te schimbi tu, se schimba si lumea ta. Sunt doar oglinzi. Lumea este continuu in Armonie si echilibru, cu durere sau fara durere, dar este in zero. Cand se aproprie de tine, ea ia forma interiorului tau. Apoi revine in iubire cand se indeparteza. Numai noi nu suntem in ordine si o privim cu starile noastre sufletesti. Dar lumea este continuu in echilibru perfect. Dumnezeu este viu lucrator in ea CONTINUU. Ce griji sa ne facem? Sunt grijile egoului, dar noi nu suntem acesta, ci suntem CEL CARE NU ISI FACE GRIJI NICIODATA DE NIMIC! Multumesc! Intrebarile sunt foare frumoase!

George Caruntu Motivul deportarii oamenilor din Eden de catre Stapinii Edenului a fost sa evite ca oamenii sa mince din pomul vietii si sa traiasca la fel ca Ei ...cam vesnic !
-deci nu te mira ca oamenii care mor deabinelea nu se intorc inapoi sa povesteasca urmasilor ce si cum este dincolo ...fiindca nu se doreste asta de Conducatorii de dincolo ..si asta de mii de ani ..!
-iar oamenii sint programati mental sa creada ca cercetind asa ceva savirsesc pacat..si fac din actiunea de a muri in chinuri cit mai cumplite o virtute ..(se poate vedea ce inseamna o programare reusita a creierului !)
-asta da hipnoza in masa reusita !

Marius Ghidel Da, se face programare neuro lingvistica de mii de ani

09-02-2020

CÂND VREI SĂ PIERZI LUMEA, NU SĂ O CÂŞTIGI, ÎL LAȘI PE DUMNEZEU SĂ SE MANIFESTE PRIN TINE.

Facă-se voia Ta, Doamne, este toată învățătura!

-Dușmanul meu este „EU”, cu dezvinovăţirea de sine. Dacă nu ar fi, nu ştiu cine m-ar mai putea necăji. Nu iubesc pe Dumnezeu pentru că nu-mi place şi nu vreau să-mi las „EUL”, găsind tot felul de dezvinovăţiri care să-mi împace conștiința înrobită şi căutând acea mângâiere prin înțelegerea dată, care mi-ar putea micșora durerea egoistă. Până acum nu mi-a dat Dumnezeu, pentru neștiința în care eram. De acum, oricum, nu o să mai am cale de ieșire în măsură înţelegerii, cunoscând toate acestea. Măcar să-mi fie spre folos şi nu spre mai mare osânda, cunoașterea dobândită. Toate sunt adevărate şi drepte, numai pe mine mă ia pe dinainte egoismul şi nu fac binele pe care aș vrea, ci răul pe care nu-l vreau. Mă trezesc târziu să-mi dau seama ce fac. După ce cad bine. Rău cu rău, dar mai rău fără de rău.

Nu-i nimic, diavolul ca diavolul, dar ce ne facem fără el? Dacă ştii că ATUNCI CÂND ŢI SE FACE UN RĂU ESTE CEL MAI BINE („Bine” in sensul unei lecții de viață, corecții), atunci nu mai poţi fi decât fericit. Şi numai atunci Domnul este cu tine, când ești îngenuncheat. Numai în genunchi poţi să mergi la Dumnezeu. CÂND EŞTI UMILIT SAU PIERZI MATERIE, ESTE CEL MAI MARE DAR DUMNEZEIESC POSIBIL! Ar trebui să fim cei mai fericiţi! Că este Dumnezeu cu noi. Nu nefericiţi. Totul este pe dos.
CÂND ZICI CĂ CEVA NU ESTE BINE, DE FAPT ESTE CEL MAI BINE

-Dar mie nu-mi face nimeni rău. Sunt conștient că este din mine. Nu cunosc dușmani de mult. Nu există pentru mine. Numai egoismul.

Păi asta spuneam. CÂND TE ÎNTRISTEZI, AR TREBUI SĂ TE BUCURI.

-Egoul este duşmanul meu.

Când vezi ceva rău, este întâi din tine, şi dacă îţi vine din faţă, vine ca să-ţi arate cum eşti tu în ascuns şi să te scadă. Deci îţi face cel mai mare bine când te micşorează de eu. Când suferi, ar trebui să te bucuri. Egoul şi trupul suferă, dar sufletul se eliberează. Noi dacă trăim doar ca ego, vedem un rău în CRUCE şi suferinţă, dar ele eliberează sufletul.

TOT CE TE NECĂJEŞTE ÎŢI FACE CEL MAI MARE BINE POSIBIL. Pierderea îţi dă energie vitală şi este cel mai mare dar divin. Şi dacă înţelegi lucrurile aşa, atunci te cuprinde o stare de detaşare foarte relaxantă, că nu te mai deranjează nimic, deci DACĂ CEVA TE NECĂJEŞTE ESTE CEL MAI MARE BINE CARE ŢI SE FACE, DACĂ EŞTI UMILIT SAU CĂLCAT ÎN PICIOARE, ŢI SE SALVEAZĂ VIAŢA.

Faci pe dos, vrei să te superi, nu te mai superi, vrei să suferi, nu mai suferi că este o minciună. Tot ce înseamnă suferinţă, nu este adevărat ce spui, pentru că vezi lucrurile dintr-un ego care vrea numai durere.

-De acord. Dar dorința de a-mi exprima durerea este tot de la ego. Vreau să fiu înțeles!...

Deci orice te înnegurează nu este adevărat. Dorinţa de a suferi este a egoului. Dar tu nu eşti acela. Asta trebuie să înţelegi. Nu e nevoie să fii înţeles. Nu e nevoie să dovedeşti nimic. Nu e nevoie să arăţi nimic. Toate doar sunt şi peste tot este Dumnezeu. În faţa ta Îl ai continuu pe El și acţionează prin oameni asupra ta corector.

Când vorbeşti despre cineva sau te superi, te superi pe El, pentru că Domnul l-a trimis, de obicei ca să-ţi scadă o patimă! Că în spatele ochilor omului şi a eului său este Dumnezeu, în fundal. Sau în spatele evenimentelor. NU AI PE CINE SĂ TE SUPERI. Pe El nu poţi, decât pe tine, că întotdeauna îţi întoarce ceea ce eşti tu. Totul în oglindă. Egoul caută suferinţa pentru că se hrăneşte cu durere. Altfel tu eşti numai bucurie şi fericire. Asta este natura ta.

Deci TOT CE SPUI ŞI REPREZINTĂ O ÎNDOIALĂ SAU NEMULŢUMIRE, NU ESTE ADEVĂRAT CE SPUI.

Pentru că tu eşti fiinţa sublima care nu are nicio lipsă şi nu se îndoieşte de nimic. Asta este tot, şi nu este greu, e foarte simplu şi nu cere efort, nu cere bani. Trebuie doar să inversezi tot ce spune egoul și reprezintă o acuzație, pentru că este o minciună. El nu are o realitate de la sine, şi deci nu este adevărat, şi tot ce spune nu există de fapt, este un fals. Divinul este pe gratis.

-Obișnuința de o viață mă trage în jos.

Atunci fii fericit că suferi cât mai tare, că până la urmă te vei plictisi, şi vei renunţa singur la suferinţă, să-ţi mai faci griji ori să fii nemulţumit din orice.

-Când o să conștientizez toate cursele în care cad...

ATUNCI FĂ-ŢI CÂT MAI MULT RĂU POSIBIL! Ca să ajungi să te saturi şi să te plictiseşti să tot fii supărat pe toate.

-Atunci probabil că nu o să mai vreau.

Păi da. Sau poţi SĂ ADUCI CIRCUMSTANŢE ATENUANTE LA TOT CE ZICI CĂ ESTE UN RĂU. Pentru că ai foarte multe argumente pentru rău, dar pentru Iubire nu ai.

Adu continuu argumente inversului a ceea ce spune egoul. Egoul zice că ceva nu este în ordine, zi şi tu că este cel mai bine aşa, şi adu argumente, cât mai multe, până obţii o stare de linişte şi se dizolvă nodul energetic care începuse să se formeze, că altfel se transformă în boală. Şi nu ţi se mai pare a fi rău. CÂND NU MAI VEZI NICIUN RĂU ŞI NICIUN VINOVAT ÎN LUME, ACEASTA ESTE SĂNĂTATEA TA ŞI A COPIILOR TĂI, FERICIREA ŞI BUCURIA VIEŢII. Când nu mai condamni. Este o stare de eliberare de neimaginat. Unde este acuzație și condamnare, nu există iubire. Când critici, nu mai poți să iubești. Atașamentul tău de plăcere este puterea ta de a judeca și a critica.

CÂND OPREȘTI ATAȘAMENTUL DE FERICIRILE SIMȚURILOR, ÎNCEPE DESPRINDEREA ȘI VINDECAREA DESTINULUI ȘI A TRUPULUI TĂU. Când nu mai permiți patimii să se apropie de tine, când nu mai discuți cu ea ȘI O RESPINGI, atunci porneşte vindecarea. Când te superi și ataci, NU ESTE ADEVĂRAT CE ÎȚI SPUI, pentru că supărarea vine dintr-un eu care nu există, este doar un concept, nu are realitate de la sine.

Tot ce vrei mai mult pentru eu și trup, vei pierde, pentru că acest mai mult atacă sufletul și îi ia viața, pentru că întărește egoul, care generează un adversar, deci suferință. CÂND VREI MAI MULT, VREI SĂ SUFERI MAI TARE. Omul crede că îi va fi mai bine corpului atunci când depăşeşte necesitatea, dar îi va fi mai rău sufletului său, și îl va durea. De ce să vrei să suferi mai tare? Omul se identifică cu trupul, adică cu egoul, dar eul vrea numai durere. Deci când omul face totul pentru ego, el vrea să sufere mai tare. Egoul nu există de fapt, este doar un concept, dar când facem totul pentru mai bine pentru trup, sau când împărțim în bine și rău, îl înființăm. Și producem durere, pentru că el se bazează numai pe părți care nu durează.

De ce cu toate că avem totul, lucrurile nu merg bine în viața noastră? Pentru că NU SUNTEM DESTUL DE CURAȚI LA SUFLET. De aceea ne atacă oamenii, după cum suntem noi. Câtă patimă avem în noi, atât de mult vom atrage numai oameni josnici și agresivi.

Pentru că ÎNSĂNĂTOŞIREA ESTE ELIBERAREA DE ORGOLIU, ESTE ELIBERAREA DE A GÂNDI RĂUL, DE ÎNVINUIRE ŞI ACUZAŢIE de a te raporta la interesul personal, la plăcerile tale. Acesta este raiul. Când nu mai gândeşti acuzator, vine o stare de fericire incredibilă. Când arunci vina pe tine sau în afară, nu este adevărat ce spui. Caută pacea sufletului și niciodată dreptatea ta. Adevărul nu are nevoie să se apere. El doar este. Când arunci vina pe celălalt, tu aperi egoul tău, adică întărești un diavol și îți omori sufletul și pierzi energie. Tu când faci totul pentru trupul şi egoul tău, tu pierzi viața. Egoul este ca o gaură neagră, fără capăt. Ce trebuie să lași? Egoul care îți aduce numai suferință.

Când permiți patimii să înainteze, te va prinde. Nu face compromisuri cu patima, că nu scapi, va înainta până când te va prinde cu totul. PATIMA DIN TINE VA ATRAGE OAMENI JOSNICI CU PATIMI. Atâta timp cât permiți să înainteze, vei fi murdărit. Atâta timp cât există această permisiune, patimile și păcatele vor înainta spre tine, și nu se vor termina și oricând ești în pericol. Trebuie să înțelegem de ce facem asta: ne raportăm la plăcerea trupului, și asta aduce suferință pentru că noi NU SUNTEM PLĂCERILE SIMȚURILOR. Când raportezi ceva la ceea nu există și este o minciună, va genera suferinţă. Noi când vrem ceva, vrem pentru trupul nostru mai mult și, când nu primim, ne supărăm și ne crește orgoliul. Această dorință de mai mult este puterea de a judeca, este lupta și apărarea, este orgoliul. Supărarea arată că vrei ceva care nu există și nu are realitate, că apărăm un diavol.

CÂND TE OPUI LA CEEA CE ESTE, TE OPUI IUBIRII CU CARE TE IUBEŞTE DOMNUL, ȘI DE ACEEA VEI SUFERI. Noi nu ne dăm voie să iubim, pentru că noi considerăm iubirea, dăruirea de sine ca o pierdere a binelui tău, adică a egoului. Când zici că vrei mai bine pentru tine, pentru egoul tău, pentru trupul tău, înseamnă că vrei să-l faci mai mare, mai puternic, adică vrei mai mult rău pentru sufletul tău, vrei durere. Orice este mai mult pentru plăcerile simţurilor îţi va face rău.

Principalul este să fim umiliţi, continuu, şi cât mai tare, ca să nu fim daţi jos de pe cruce, că numai aşa ni se salvează sufletul! Să nu pierdem greutăţile vieţii, de aceea puţinul ne salvează sufletul, pe când bunăstarea îl omoară, pentru că este eu mai presus de toate, şi îl împinge dincolo de linia roşie subţire, şi atunci sufletul nostru comanda extincţia. Bunăstarea sau plăcerile simţurilor ne dau jos de pe cruce. ŞI DUMNEZEU NU ESTE ÎN MAI BINE PENTRU TINE. Domnul prof Simionescu spunea: „Doamne, mi-ai dat o zi de bine? Ai uitat de mine?”

Pentru că numai pierderea te încarcă cu energie vitală, pentru că ne goleşte de eu, pe când câştigul peste măsură ne ia viaţa. Trebuie să ne păstrăm în atât cât este necesar şi nu mai mult dacă vrem să nu suferim în viaţă.
ORICE ÎŢI PRODUCE NEÎMPĂCARE ŞI DURERE SUFLETEASCĂ NU ESTE ADEVĂRAT. Ca tu eşti bucuria toată, toată fericirea și lumina lumii - fiinţa divină din noi este chiar divinul. Ai cea mai mare putere a universului în tine, ce griji să-ţi mai faci? Şi nu este afectată de nimic. Nu are nicio treabă cu tot ce ne zicem noi.

- Nici vina mea nu e bună? Că mă recunosc vinovat?

Nuu, că nu există. Când te simţi vinovat, te simţi cu egoul, ca să obţii cât mai multă durere, şi o obţii. Dar tu eşti fiinţa sublima comună şi ai toată puterea Iubirii. Ce te împiedică doar să iubești orice ar fi? Există doar bucuria infinită care este fiinţa noastră sublimă. Tu, ca ființă divină, nu eşti vinovat pentru nimic. Lucrurile doar se fac. Tu nu eşti egoul, că dacă te simţi vinovat te identifici cu egoul, care vrea durere, şi o obţii. Dar tu nu eşti acela.

- Da, mă identific cu egoul. Este drept.

Şi vrei durere. Tu ca fiinţa divină nu ai nicio vină.

- Mă văd în el.

Egoul împarte în bine şi rău şi apoi apare adversarul şi durerea.

- Mă văd tot ego.

Fără să împarţi ceva în bine şi rău, adică fără să raportezi ceva la eu nu există bine şi rău. Lucrurile doar sunt fără calităţi și etichete. Ele doar curg, şi nu contează ce formă iau ele. Numai când raportezi ceva la eu începe suferinţa, pentru că încerci să opreşti curgerea cu voia ta.

- Eu văd răul în ego şi văd că mă identific cu el. La tot pasul. Vreau, nu vreau. Inconștient.

Ştii ce NU este egoul? Când nu vrei să ai dreptate, și laşi de la tine, când nu vrei să intervii, să-ţi susţii adevărul. Când mai mult laşi de la tine, decât să-ţi impui voinţa, sau nu vrei să câştigi. Aceea este fiinţa divină comună, din tine: când laşi de la tine. Când renunţi la reacţie, atunci intri în divin pe loc. Fără să faci nimic altceva, şi poţi să nu intri niciodată dacă crezi că trebuie să faci ceva.
CÂND NU FACI NIMIC DUPĂ VOIA TA, ATUNCI ÎL LAȘI PE DUMNEZEU SĂ SE MANIFESTE PRIN TINE. Dar să ştii clar asta, fără dubii. Să te abandonezi pe tine mereu.

Te foloseşti de situaţiile de viaţă ca să RENUNŢI la câştig, la a vrea, la a dori. Să înveţi SĂ NU VREI PREA MULT BINE PENTRU TINE ŞI SĂ TE MULŢUMEŞTI CU CE AI. Ca aceasta mulţumire cu puţin, simplu şi modest este Dumnezeu. Dar cine Îl vrea? Oamenii vor mai mult, dar El nu este acolo. El vine imediat când tu te laşi pe tine şi te predai total Lui, adică oamenilor.

- Aici mi-a apărut „Vreau”. Da. Aşa e: vreau... Şi când cred că nu vreau nimic, este tot un vreau în spate.

NUMAI CÂND NU VREI NIMIC PENTRU TINE, LAȘI LOC LUI DUMNEZEU ÎN TINE. Eul este raportarea la plăcerea şi binele trupului. CÂND NU VREI SĂ AI DREPTATE, SĂ-ŢI IMPUI ADEVĂRUL, SĂ CÂŞTIGI, SĂ AI MAI MULT, SĂ ÎNVINGI, SĂ LUPŢI ŞI SĂ TE APERI, CÂND NU VREI MAI MULT BINE PENTRU TINE ŞI TE MULŢUMEŞTI CU CE AI, atunci te apropii de Dumnezeu.

- Aşa este.

STAI FĂRĂ REACŢIE, DOAR PERMITE LUCRURILOR SĂ FIE, ŞI FĂ-LE LOC, DESCHIDE-LE CALEA, dă-le voie. Când te predai pe tine, când nu vrei să câştigi, când te supui, când slujeşti sau serveşti sau accepţi, cedezi ŞI NU LUPŢI PENTRU TINE DELOC, doar permiţi la tot ce vine spre tine să fie, atunci Domnul este chiar predarea ta de sine, acceptarea şi cedarea ta. Deci când ai Acceptat ce vine din faţă fără reacţie, eşti una cu El pe loc. Datorită vitezei imense de unire cu El, noi nu ne dăm seama, dar vedem consecinţele, ca viaţa devine Miraculoasă, şi totul foarte frumos şi potrivit.

Şi faci totul ca să pierzi: laşi de la tine, refuzi mai mult, dai dreptate întotdeauna celuilalt, el are tot timpul dreptate, tu NICIODATĂ. Când nu te aperi în niciun mod, Dumnezeu se poate manifesta prin tine. Şi ţi-ai pierdut identitatea de sine, că NU MAI ESTE ACOLO UN EU CARE VREA CEVA PENTRU SINE.

Când te mulţumeşti cu ce ai, eşti ființa divină comună, şi ce îţi mai trebuie altceva, că ieşi din El? Deci noi suntem în Dumnezeu, dar când vrem ceva mai mult şi mai bine am ieşit pe loc. Este ca şi când am vrea să suferim mai tare, de ce? Eram în pace şi linişte, şi deodată vrem ceva din lumea părţilor şi cojilor aruncate la gunoi, ca să ce? Ca să ne legăm de ele şi apoi să le pierdem şi să suferim mai tare? Noi când vrem lumea, vrem să suferim. În plăcere peste nevoie este durere.

Atunci eşti cel mai tare, când eşti cel mai jos, înfrânt cu inima, total vulnerabil şi umil. GOL DE TINE ÎNSUŢI EŞTI CEL MAI TARE. Pentru că, prin acceptare, te asociezi cu cea mai mare putere a universului şi devii ca ea, care este total vulnerabilă. Este foarte simplu, şi ce este simplu este adevărat.

- Cum mi-aţi atins toate acestea, ceea ce eu credeam că sunt în regulă. Citind mi se părea că nu am probleme.

Nu mai ai probleme când te laşi complet în mâna Lui, şi nu este greu, adică fără comentarii interioare, FĂRĂ APĂRARE, şi te oferi, te deschizi vieţii, eşti săritor, ajuţi, susţii la infinit Sunt instrucţiuni de folosire, cum se face.

- Păi cine ne mai da mură-n gură ca dumneavoastră. Şi tot nu pricep.

Nu că nu pricepem, ci ne-am obişnuit să facem de dimineaţă până seara numai ce ne place. Adică noi NU NE-AM OPUS PLĂCERILOR NOASTRE. Atunci intrăm în ființa comună divină, când suspendăm plăcerea, şi nu o ducem până la capăt, sau când NU VREM UN REZULTAT BUN, CI VREM SĂ FACEM TOT BINELE CELUILALT, NU NOUĂ. Când nu căutam mai mult binele nostru ne unim cu Dumnezeu. Şi Îl simţim cu toată fiinţa noastră. Când pierdem, nu când câştigam. Când ne este bine nu Îl simţim, şi uităm de El, nici nu mai ştim că există. În lipsă, vine imediat la noi, pentru că atunci noi pierdem egoul, ne golim de eu. De aceea predarea de sine şi înfrânarea, autolimitarea ar trebui să fie continue.

Noi nu este nevoie să luptăm în viaţă, să avem cât mai mult pentru simţuri şi trup, ca întărim egoul și chemăm suferința, ci ar trebui invers, să urmărim să nu facem decât atât cât este necesar, şi să ne lepădăm de noi continuu, ca să lăsăm să apară acel spaţiu în care să vină Domnul şi, când El este cu tine, ştii sigur că totul va fi bine. Înfrângerea inimii este de căutat, golirea de sine, NEDORINŢA DE A AVEA MAI MULT, DE A CÂŞTIGA, DE A AJUNGE, DE A ACUMULA, ESTE PREZENŢA LUI DUMNEZEU. Și când El este cu tine, totul va fi bine cu siguranţă. Dar cine Îl vrea? Deci nu să te bazezi pe capacităţile și aptitudinile tale, ci să te laşi pe tine continuu, dus, condus, asta Îl aduce pe Domnul la tine şi prezenţa Lui îţi va face o viaţă frumoasă. Nu smulgi tu de la viaţa ce vrei, că le pierzi pe toate, şi pe cele pe care le ai. Dumnezeu este viu şi nu ne lasă să punem nimic din lumea aceasta pe primul plan, decât pe El. Când El este pentru noi totul şi îi dedicăm totul Lui, atunci viaţa noastră va fi frumoasă şi fericită.

- A fost să-mi aduc aminte de o expresie a părintelui Rafael Noica despre a doua venire; o să fie cele două grupări de suflete. Cei care în viață au spus „Facă-se voia ta, Doamne” şi a celor care Domnul le-a spus „Facă-se voia ta”. Încerc să repet aceste cuvinte: „Facă-se voia ta, Doamne”, ca să ies din raţional şi din neacceptarea mea. Cred că asta ar trebui să-mi fie rugăciunea neîncetată de acum înainte.

Ca asta este fericirea şi bucuria vieţii: PREZENŢA LUI. Adică lepădarea desăvârşită de sine. Soluția la toate problemele noastre? Să trăiești ca o ființă a cerului pe pământ, să te lași total în mâna lui Dumnezeu. Este important să te raportezi la suflet, și nu la corp și simțuri. Și să faci doar atât cât îți trebuie pentru trup, nimic mai mult, că atunci întărești un diavol și devii intolerant și neomenos. Atunci pornește Minunea, când ești gol de tine. Nu trebuie decât să te lași în mâna Domnului în mod desăvârșit.

Facă-se voia Ta, Doamne, este toată învățătura!


09-02-2020

SENZAŢIA DE SINGURĂTATE VINE DIN ATAŞAMENTUL IMENS DE PLĂCERILE VIEŢII.

OMUL LUI DUMNEZEU ESTE CREDINCIOS ŞI DELICAT, SENSIBIL, BUN ŞI BLÂND, NU CAUTĂ DREPTATEA SA NICIODATĂ ŞI NU VREA NIMIC PENTRU SINE.

Senzaţia de singurătate vine din ataşamentul imens de plăcerile vieţii, care îi dau omului sentimentul că nu este destul şi mai vrea. Dar tot ce vrea el din afară nu durează, şi trece repede, şi de aceea vrea mai multă plăcere şi satisfacţii, crezând că fericirea îi vine din afară. Şi tot caută şi aleargă aşa o viaţă întreagă degeaba şi îşi iroseşte timpul care i-a fost dat spre înălţare.

Lumea se comportă ca o Fata Morgana, şi nu te poate face fericit, pentru că nimic nu durează. Ci ea poate doar să-ţi aducă o NEFERICIRE ŞI MAI MARE, FĂCÂND-O CONTINUĂ. Înţelegi? Tot ce vine din afară urmează principiul de a te dezechilibra şi mai mult, punând accentul pe formă, exterior şi superficial, pe trup, lume şi uman, care NICIODATĂ NU TE POT SATISFACE ŞI ÎMPLINI ca suflet. Numai ele îţi pot da sentimentul cel mai mare posibil de neîmplinire, şi te fac să alergi continuu după mai mult şi mai bine pentru trup, zadarnic, când tu nu eşti simţurile trupului.

Deci, A ALERGA SPRE FERICIRILE EXTERIOARE ESTE DE FAPT A INTRA ÎN IAD. La sfârşitul vieţii, conştiinţa, care este modelul ideal cum trebuia să fii şi nu ai fost, îţi va arăta unde ai greşit, şi sufletul va plânge amarnic că AI IROSIT VIAŢA PENTRU NIMIC. Şi acel regret se va întinde ca o durere, la infinit. Nu degeaba Domnul Iisus a răspuns lui satan când a vrut să-i dea toate fericirile lumii: Piei de aici, satano! Adică PIEI DE AICI CU FERICIRILE TALE ZADARNICE! ACESTEA SUNT IADUL.

La tot ce nu durează nu trebuie să-i acorzi TOATĂ ATENŢIA TA. Omul când vrea mai mult bine pentru sine decât are nevoie, vrea iadul. De aceea calea pe care merg oamenii spre pieire este largă, dar cea spre Dumnezeu este îngustă, dar lor nu le convine, pentru că e în direcție opusă decât merge toată lumea - a nu vrea mai mult şi a se înfrâna continuu ei o consideră ca o CONSTRÂNGERE INACCEPTABILĂ. Lumea doar îţi măreşte singurătatea şi sentimentul de neîmplinire şi suferinţă. CÂND NU O MAI CAUŢI ŞI NU O MAI VREI, ATUNCI TE ELIBEREZI DE SUFERINŢĂ. Este ca o dependeță de un drog. Dacă nu te opreşti din a căuta fericirea în afară, îţi ratezi viaţa aceasta.

Nu poţi să schimbi pe nimeni. Fiecare cu lecţiile şi suferinţele lui. Oamenii doar cred că ei nu sunt în ordine. Şi toţi în jurul lor fac un efort imens ca să le arate că mai au până să obţină nu ştiu ce, când de fapt ei sunt divinul în manifestare. Asta este natura noastră, ce să facem noi mai mult? Noi doar credem că nu suntem în ordine. Şi nivelul acestei credinţe dă suferinţa noastră, sau cât de legaţi suntem de material şi exterior. Îi legi pe oameni de exterior și aleargă ca nebunii toată viață, spre NIMIC și DEGEABA. Noi nu avem nevoie să ni se dea nimic mai mult din afară, nu avem ce aştepta de la exterior să ne dea. ÎN NOI ESTE TOATĂ BUCURIA ŞI FERICIREA LUMII. Noi ne bucurăm numai în momentul în care dăruim. Dacă nu dăruim, cum să ne bucurăm sau cum să fim sănătoşi?

Iubeşte şi fă ce vrei, dăruieşte şi nu aştepta nimic în schimb, nu trage de nimic, în iubire, în dragoste, nu forţa nimic, că atunci Dumnezeu pleacă, este în tine potențial dar nu mai este cu tine. Non intervenţia peste Dumnezeu este Iubirea. Nu ceri, nu vrei ceva mai mult pentru tine, nu Îl forţezi pe Dumnezeu să-ţi dea ce vrei tu. Că nu îţi va da. LA EL MERGI DE JOS ÎN SUS, LA FEL CA ÎN FAŢA FIECĂRUI OM, CU TOATĂ SMERENIA. Şi atunci vine binecuvântarea de la El.

Iubirea le acceptă pe toate, le suferă pe toate, ea le acoperă pe toate. Să nu ştii să reacţionezi, să nu vrei ceva pentru tine în primul rând, ci numai pentru ceilalţi, pe tine să te uiţi. Să iubeşti curat, să ai o inimă sinceră, şi să-L iubeşti pe Domnul cu tot sufletul şi să-L pui pe primul pan, dar Dumnezeu este nu tu, ci ceilalţi. Dumnezeu este NU LUMEA. Când vrei lumea, NU ÎL VREI PE EL!

AŞA ÎL SIMŢI PE DOMNUL CU PUTERE, CÂND NU MAI CAUŢI ALE TALE NICIODATĂ, NU TE INTERESEAZĂ, EŞTI DEZINTERESAT DE ALE TALE, NU LE CAUŢI, NU LE VREI. PE TINE TE LAŞI. Nu îți faci voia.

NUMAI CÂND TE LAŞI PE TINE ÎNAINTEAZĂ DUMNEZEU. Omul se plânge că nu este ajutat în viaţă, dar de ce nu se lăsă în mâna Lui total? De ce mai vrea ceva pentru sine, că nu are nevoie, tot ce are mai mult i le va lua. Sau se vor pierde şi se vor risipi în vânt. Nu rămâne decât ce ai primit de la Domnul în dar fără să forţezi. Când tu nu vrei nimic mai mult pentru tine, totul devine uşor pentru că este Domnul cu tine, şi se împlineşte orice vis. De ce să nu vrei asta? Numai când tu te laşi, pentru că în spaţiul gol vine El şi atunci El va dori pentru tine tot ce este mai bine pentru Sine. Golul ne lipseşte nouă, NEÎNDREPTĂŢIREA DE SINE!

Nouă ne este greu să ne dezlipim de material şi se vede asta, că întâmpinăm greutăţi în viaţă şi până la urmă pe toate cele pe care le preţuim mai mult ni le ia. NUMAI CÂND NU VREI NIMIC MAI MULT, ATUNCI ESTE TOTUL BUN ŞI FRUMOS. VOIA ŞI DORINŢA TA ESTE SUFERINŢĂ. Fără voia ta, nu există nici boală și nici suferinţa, nici necazuri. Adevărata credinţă îi face pe oameni modeşti, smeriţi şi buni!

Omul care atacă este obraznic şi nu este credincios. Nu are nicio treabă cu credinţa.

OMUL LUI DUMNEZEU ESTE CREDINCIOS ŞI DELICAT, SENSIBIL, BUN ŞI BLÂND, NU CAUTĂ DREPTATEA SA NICIODATĂ ŞI NU VREA NIMIC PENTRU SINE. Nu vrea să murdărească sau să deranjeze, nu insistă niciodată, nu vrea să dovedească nimic, nu pretinde nimic, nu vrea nimic pentru sine, nu impune nimic, nu cere socoteală.

El doar dă voie lucrurilor să fie și este atent să nu cadă pradă patimilor.


10-02-2020

BUCURIA VIEŢII

NU IUBEŞTI CU ADEVĂRAT DECÂT DACĂ IUBEŞTI FĂRĂ UN INTERES PROPRIU - Când nu vrei ceva pentru tine

DUMNEZEU NU ESTE ÎN BINELE CORPULUI, CI ÎN LIPSA ACESTUI BINE, „căci pofta cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, fiindcă nu se supune legii Domnului, şi nici nu poate.”

-Să fie pentru predarea făcută, „facă-se voia Ta Doamne”, înțelegerea în continuare a lucrurilor, care mi le-aţi repetat de atâtea ori şi nu puteam să le înţeleg în situația mea... Cum spuneam legat de cele două răni, care mi se repetau mereu şi nu putem conștientiza CUM SĂ LE LAS, SĂ NU MĂ MAI AFECTEZE. Legat de respingere, a fost să accept, facă-se voia ta, Doamne. Să accept să mă bucur, atunci când îmi trimite Domnul ceva să mă bucur, FĂRĂ SĂ MĂ ATAȘEZ DE ACEA BUCURIE. Chiar motivul care mă făcea să resping era tocmai recunoașterea atașamentului care urma. Legat de abandon era atașamentul care mă ducea în acea suferinţă de a nu fi destul, că îmi mai trebuie. Îmi apărea ca o stare melancolică, de cele mai de multe ori nu îmi dădeam seama de unde vine. Am crezut că este influențată de schimbarea meteorologică cum motivează psihologia. Ceea ce de-abia acum am înțeles că MĂ IDENTIFICĂM CU ACEASTĂ DURERE CARE DE FAPT NU ESTE A MEA, şi îmi adăugam durere peste durere, ceea ce o simțeam ca a doua natură, că aşa sunt eu, şi nimic nu se poate schimba în mine. Recunoșteam acele treceri de la bucurie la întristare, dar şi RESPINGEREA DE A MĂ BUCURA ERA TOT IDENTIFICAREA CU ACEASTĂ ÎNTRISTARE. Nu puteam înţelege unde greșesc, dar nici faptul că ACEASTĂ DURERE NU ESTE A MEA. Doar acum, după acceptarea bucuriei şi terminarea ei, când mi-a apărut această stare, am văzut cât de uşor este să te detașezi de ea, şi să nu mai adaug durere peste durere. Cu toate că îmi dădeam seama că această durere îmi este egoistă, în explicațiile date în atâtea rânduri nu puteam să le înțeleg şi să le pun în practică. Vedeam foarte superficial şi la suprafață explicațiile, de a face inversul a ceea ce spune egoul, pentru că FIIND IDENTIFICATĂ CU EL, NU PUTEAM ÎNŢELEGE INVERSUL. Numai răbdarea dumneavoastră față de mine a devenit lucrătoare în a putea înţelege aceste lucruri, spre a se putea ajunge şi la acea vindecare a trecutului cu darul lui Dumnezeu. Acum înţeleg mai bine de ce Domnul mi-a rânduit acest privilegiu de a vă ocupa special, de a vă jertfi pentru noi, pentru că oricât aș fi citit, nu ştiu dacă aș fi putut înţelege aceste lucruri. Îmi rămâne doar, să rămân recunoscător şi să mulţumesc Domnului pentru toată această lucrare asupra mea, asupra noastră. Mulţumesc cu recunoştinţa şi din toată inima pentru toate!

Trebuie să fii atent ca oricând poate reveni! Identificarea cu durerea care nu ești tu. Tu ești bucuria vieții care nu scade niciodată. Și mereu este aceeași. Ești chiar iubirea lui Dumnezeu. Și nu ai nicio treabă cu îndoielile sau neputintele egoului sau cu ce îşi zice el. NICIO TREABĂ, TU NU EŞTI EGOUL, ŞI NU URMĂREŞTI UN INTERES PERSONAL. TU ŞTII DOAR SĂ DĂRUIEŞTI, LA INFINIT. Nu-l asculta. Vrea durere. Cu cât identificarea cu plăcerile trupului este mai mare, cu cât dorinţele pentru binele trupului sunt mai mari, CU ATÂT SUFERINŢA ŞI DUREREA VOR FI MAI MARI.

Tu nu ești mâhnirea și tristețea. Ești doar iubirea. Ești atâta de puternic în iubirea Domnului, încât nimic nu te poate afecta. Nimic nu te poate ataca. Doar neiubirea din noi ne ataca apoi din faţă.

Nu avem nevoie să suferim. Neiubirea aduce suferință. Ce este Ego-ul? Este identificarea cu plăcerea corpului. Atunci apare voia mea, dorința mea, dreptatea mea, adevărul meu, dar tu nu eşti acela. De aceea, ca să ajungi la firea divină, Nu îți faci voia! Nu îți faci plăcerea până la capăt, nu vrei un rezultat bun, nu te interesează câştigul sau un mai mare bine pentru tine, mai avantajos, mai frumos, mai plăcut, că ieşi din divin care este în puţin şi LIPSA.

Nu vrei ceva mai mult și mai bine pentru tine. Ca, ATUNCI CÂND VREI MAI MULT, VREI CU UN EGO CARE VREA NUMAI DURERE. Când vrei mai mult, vrei să suferi mai tare, pentru că ceea ce doreşti tu din lumea aceasta nu durează şi nu îi dă nimic sufletului, pentru că lumea este secundară, este o materie de ORDIN INFERIOR. Şi ceea ce este inferior nu poate să-i dea nimic celui ce este superior. Ea doar îţi ia din viaţă şi, când vrei fericirile ei, VREI SĂ MORI MAI REPEDE. FĂ ECONOMIE DE VIAŢĂ, NU O IROSI DEGEABA PE NIMIC!

Egoul generează automat un adversar - pentru că este voia mea, care apoi mă va lovi din faţă cu o forță mai mare decât dorința mea. Egoul este mărginit şi nu poate cuprinde părţile, şi atunci tot ce ignoră îl va lovi. Deci A FACE TOTUL PENTRU EU, PENTRU MAI MULT BINELE MEU, ESTE MOARTE. Este voia mea peste voia Lui. Când depășești necesitatea, îl ataci pe Creator, ataci viaţa. Când vrei mai bine pentru trup, „vrei” să mori - pentru că plăcerile peste nevoie îţi iau din viaţă. Cu cât ceva te chinuiește pe tine ca eu mai tare, cu atât este mai bine și mai eliberator, te însănătoșește.

Păstrează-te în puţin şi vei trăi o viaţă fericită şi frumoasă, pentru că în puţin este Dumnezeu. Te păstrezi în puțin și nu greșești niciodată. În simplu, modest și umil. Păstrarea în puțin este credinţa. OMUL CREDINCIOS NU VREA NICIODATĂ MAI MULT BINE PENTRU SINE, NU VREA SĂ CÂŞTIGE, SĂ AJUNGĂ SUS, SĂ ADUNE, NU STRÂNGE, NU VREA. În puţin şi LIPSA este Dumnezeu cu el, ce să vrea mai mult, că deja are totul?

Apoi poți să faci ce vrei. În puţin şi lipsa o să simți cu toată ființa ta că ești în divin. Dumnezeu ajută pe cei în nevoie - dacă ai tot ce vrei, nu te interesează de El. Lumea îţi ţine loc de Dumnezeu. Dar numai în lepădarea şi predarea desăvârşită de sine te va cuprinde cea mai mare fericire posibilă. DAR NU O VREA NIMENI. CINE VREA PUŢINUL, MODESTIA ŞI SIMPLITATEA, SMERENIA, ACELA ÎL IUBEŞTE PE DUMNEZEU CU ADEVĂRAT ŞI ESTE CREDINCIOS LUI! Și nu o să mai vrei să lași această stare. Niciodată. Te vei ţine strâns de ea.

NU TREBUIE DECÂT SĂ REFUZI ACEST MAI MULT, MAI BINE, MAI SUS, MAI FRUMOS, MAI GROZAV, MAI BOGAT, MAI COMOD, MAI STABIL, MAI SIGUR...

Întotdeauna nu duci o plăcere până la capăt. Nu cauți un rezultat bun şi Nu îți faci voia. Nu vrei să învingi sau să câştigi, sau să reușești, vrei doar tot binele celuilalt, orice s-ar întâmpla. REFUZUL LUI MAI MULT ESTE IUBIREA DE DUMNEZEU.

-Că mi le amintiți, înseamnă că mai am mult de lucru, de care încă nu îmi dau seama.

Și să vezi, le spun numai ca să înțeleg mai bine. Și să rămân pe cale. Este o confirmare că eşti pe cale şi nu ai uitat-o, cum face copilotul la avion, repeta comanda pilotului, ca pilotul să fie conştient şi treaz despre ce face, este conştiinţa lui exterioară.

-Credeam că găsisem cheia suferinţei.

Când nu îți faci plăcerea până la capăt, te dezidentifici de ego. Acesta este secretul şi, fără ego, vine imediat Dumnezeu în spaţiul gol. Deci întotdeauna suntem interesaţi să ne golim de eu, de posesii, de plăceri, nu să ne umplem de eu şi îndreptăţire sau plăcere, că va creşte egoul şi Îl da afară pe Domnul şi apoi vom lupta şi ne vom apăra pentru că îl vom considera pe celălalt DUŞMANUL NOSTRU, căci posesiile şi plăcerile întăresc egoul şi aşa NE VEDEM DIFERIŢI ŞI CĂPĂTAM PUTEREA DE A LOVI ŞI UCIDE PE APROAPELE NOSTRU, dacă ne ia plăcerea. Pentru că Ego-ul este să-mi fac plăcerea până la capăt. Este urmărirea plăcerii peste nevoie. Acesta este diavolul, consimţirea ispitei. Dar când te menții în puțin, nu te mai vezi diferit. Ești una cu totul în puţin. Dar în mult, oamenii sunt diferiţi. Multul aduce lupta și apărarea, frica de a pierde. Puținul aduce dragostea egala pentru toate. Iubirea egala pentru toate porneşte NUMAI ÎN PUȚIN, SMERIT, MODEST ŞI SIMPLU - Când suntem jos de tot, total înfrânţi cu inima, nu sus sau în plin - când ai de toate și Îl dai afară pe Domnul din inima ta pe loc.

Restrângerea în toate te duce la Dumnezeu, pesmetul te duce la El, dar bunăstarea şi bogăţia, NU. Nu sunt de dorit, că ne aruncă în iadul mandrei, îndreptăţirii de sine şi al orgoliului, al trufiei. Și la ne iubire, omul devine neomenos, hain, crud, rău şi ucigaş. Când omul nu mai este smerit, el nu este credincios şi nu Îl mai are pe Domnul cu el, şi de aceea el POATE SĂ UCIDĂ PE APROAPELE SAU. Îi este uşor. Când îi legi pe oameni de fericirile simţurilor, i-ai transformat în diavoli. CU CÂT OMUL RESTRÂNGE MAI MULT LATURA UMANĂ ȘI LUMESCUL, CU ATÂT MAI MULTĂ IUBIRE ARE ÎN EL, CREDINŢA ȘI MILA. Dar cu cât se duce spre mai multă bunăstare, comodității și stabilitate, cu atât se îndepărtează de divin, care este jos de tot, în vale, unde se strâng apele. Și când merge spre mai bine pentru eu, el devine diavol. Se diabolizează.

TE MENȚII ÎN PUȚIN, TE MENȚII ÎN IUBIRE ȘI DIVIN. Noi aici cădem. Respectăm un ritual extern dar în comportament mergem spre mai mult. Și nu vedem niciun rezultat, pentru că nu am ieșit din ego. Întâi trebuie să te restrângi în toate şi apoi vine înţelegerea, iubirea şi credinţa. Omul care are de toate nu poate iubi şi nu are credinţă chiar dacă respecta toate regulile şi ritualul. Nu are cum, CĂ NU ESTE GOL DE SINE, ESTE PLIN CU ÎNDREPTĂŢIRE, TREBUIE SĂ-ŞI APERE POSESIILE. Şi va lupta ca să şi le apere. Egoul sunt posesiile sale - lipsa egoului şi PREZENŢA LUI DUMNEZEU ESTE LIPSA POSESIILOR SALE. Faptul că respectă ritualul, nu înseamnă că este credincios. Credincios este doar acela care nu vrea mai mult niciodată, care se lasă pe sine întotdeauna, şi care nu vrea să câştige mai mult decât are, şi se menţine în puţin, modest, simplu şi smerit. Dumnezeu DEJA ÎȚI DĂ TOTUL, CE NEVOIE MAI AI DE MAI MULT, MAI BINE, MAI FRUMOS? CA SA CAZI ȘI SĂ DEVII DIAVOL? Când vrei ceva mai mult pentru plăcerea ta, pe loc Dumnezeu nu mai este cu tine și începe suferința. De ce să vrei asta mereu? Că numai în divin - adică în puțin - poți fi cu adevărat fericit.

Ca să ieșim din înlănțuirea egoului, trebuie să oprim dorinţa de o plăcere mai mare. Mereu să înjumătățim, să ne oprim înainte de capăt. Să nu mergem până la capăt. Să ne tăiem voia. Să nu vrem mai multă plăcere, că dăm de durere. Acest mai mult ne ia viaţa. Pentru că ne consuma energia vitală din noi. Acest mai mult este diavolul, a-l dori este absurd, pentru că el îţi aduce NUMAI DURERE, că „nu este îndeajuns” şi că „mai trebuie”. Și nu este de glumă. Ne termină iute. Tu, când vrei mai mult, ÎNTĂREŞTI UN DIAVOL ŞI ÎI CHEMI ŞI LA MASA NEPUTINŢELOR TALE PE MULT MAI MULŢI. Te menții în puțin și Dumnezeu e cu tine și totul intra în armonie de la sine. Aceasta este cea mai mare fericire pe pământ: PUȚINUL PE CARE NU ÎL VREA NIMENI. PUŢINUL ŞI LIPSA ESTE DUMNEZEU, DAR TOŢI FUG DE EL. Gol de tine însuți ești cel mai tare. Că e Domnul cu tine. Atunci nu ai nicio grijă, nicio teamă și știi sigur că totul va fi bine.

Dumnezeu este acel gol. El este mulțumirea ta cu puțin. Când te mulțumești cu ce ai, ești în divin. Când nu vrei mai bine, mai mult, mai sus, atunci ești în divin. Când cedezi ușor și nu vrei să ai dreptate. Nu impui nimic și doar permiți la toate să existe: ești în divin. Restrânge-te continuu și va izbucniri bucuria. Bucuria este natura noastră. Dar dorința de mai multă plăcere o omoară. Când alegi abandonarea de sine, îl alegi pe Dumnezeu. Când vrei mai bine, mai multă plăcere, Domnul a plecat de la tine și pornește suferinţa. Tot ce vrei mai mult, vrei cu un ego care vrea să omoare viaţa. Chiar dorința aceasta este eul. El pe el însuși se întreţine. Și se uita numai după ceea ce nu durează, ca să nu ţină și să producă o durere maximă. Asta e puterea diavolului: dorința de mai mult și mai bine, mai plăcut, mai bogat și mai frumos, și te ispitește de peste tot. Pentru că noi credem că suntem corpul. Când te raportezi la plăcerea corpului, apare egoul, care este întunecatul. Noi nu suntem corpul. Pe el trebuie să nu-l iei în seamă, aşa cum neglijam sufletul. Acțiunea principală trebuie să fie de dăruire de sine, de slujire și înfrânare. Am venit să slujim oamenii. Viaţa.

Deci, când mergi spre puţin, mergi spre Dumnezeu. Și viaţa ta devine frumoasă ca prin farmec. Nici gândul să nu îl ții la lume, că este eu mai presus de toate, adică să nu te vezi pe tine făcând ceva în viitor, ca viaţa ţi se va opune, pentru că este un eu acolo care vrea ceva pentru sine. Acolo unde este un eu, voia mea, lucrurile vor fi proaste, ştii dinainte. Dar CÂND NU DOREȘTI NIMIC MAI MULT SAU MAI BINE PESTE MINIMUL NECESAR PENTRU TINE, Domnul e cu tine! E foarte important de înţeles asta.

Pentru că noi mergem cu toţii spre lume, şi de aceea ne îndepărtăm de divin şi apare suferinţa, care este groaza noastră ca Domnul nu mai este cu noi. Lipsa dorinței eului este prezenţa Lui, când nu vrei lumea, umanul, plăcerile peste nevoie.. Când suntem goi de eu, suntem cei mai bogați oameni din lume şi cei mai fericiţi. LĂCOMIA DE MAI BINE ESTE MOARTEA SUFLETULUI. Golul, puținul sunt cele mai mari comori. Că e Domnul cu noi. Am făcut gol ca să poată să vină. Apoi nu mai ai nicio grijă și nicio îndoială. Neînțelegerea se păstrează în starea de plin de eu, de bine. NU CĂUTA BINELE ȘI MULȚUMIREA CORPULUI.

NU IUBEŞTI CU ADEVĂRAT DECÂT DACĂ IUBEŞTI FĂRĂ UN INTERES PROPRIU. Când nu vrei ceva pentru tine. Nemulțumirea corpului şi a simţurilor, lipsa binelui lui sunt prezenta divină. Când corpului nu îi este bine, Dumnezeu este cu tine. Domnul este al celor ÎN LIPSĂ. Când el este limitat, este divinul cu noi. Nu în bine și plin. Nu o să înțelegi și nu o să accepți lucrurile acestea în starea de bine. Numai când ne deplasăm spre puțin în toate și ne desprindem de uman și lumesc, atunci răsare înţelegerea şi credinţa, convingerea. În simplu, modest și smerit. Fără restrângere şi abandonare totală de sine noi nu înțelegem lucrurile astea şi ne revoltam, sau uram. Nu înţelegem de ce să ne autolimitam. Pentru ca în prea mult bine NU ESTE DUMNEZEU, deci nu avem cu ce să înţelegem. ÎN MAI BINE PENTRU SINE ESTE DIAVOLUL.

Deci noi, căutând lumea, vrem iadul. Toate religiile fundamentale ale lumii atrag atenţia despre acesta deplasare a oamenilor spre moartea sufletului.

ÎNTÂI TE RESTRÂNGI ȘI APOI VINE ÎNȚELEGEREA. O învăţătură esenţială nu poate fi data unui om care trăieşte în comodităţi şi bunăstare, că NU ÎL INTERESEAZĂ ŞI NU ARE NICIO TREABĂ CU EA. În mânăstirile orientale, ucenicul este pus la munci grele şi umilit de toţi, bătut, scuipat şi certat, călcat în picioare, chinuit cu tot felul de exerciţii imposibile şi, dacă timp de 11 ani rezista şi nu pleacă, el poate să primească ÎNVĂŢĂTURA CEA MAI MARE, fără să se revolte, PENTRU CĂ DEJA O ARE ÎN EL. Înţelegi? FĂRĂ SĂ SE REVOLTE. Dar aici oamenii se revoltă şi spun: cum, că este prea greu pentru noi, noi când ne mai bucurăm?

Dar adevărata bucurie este a sufletului, când se autolimitează, când se restrânge corpul şi se lasă pe sine. Atunci porneşte Miracolul. DUMNEZEU NU ESTE ÎN BINELE CORPULUI, CI ÎN LIPSA ACESTUI BINE. Pentru că golul este prezenta divină și înţelegerea toată. Numai omul umil şi smerit, simplu şi modest, are credinţă cu adevărat. ÎNTÂI ATINGI UMILINŢA ŞI APOI PRIMEŞTI ÎNŢELEGEREA ŞI CREDINŢA.

Ce treabă ai tu cu mai bine pentru tine, adica pentru ego, care este diavolul? De ce sa vrei un mai mare bine pentru diavol? Tu nu esti acest mai bine pentru ego. Un alt lucru important: NU PORNEȘTE DEZIDENTIFICAREA PÂNĂ NU NE MICȘORĂM REAL, FIZIC. Credința este această operație de autolimitare totală. Numai în puțin omul crede sau iubește cu adevărat. NU CĂUTA MAI MULTĂ PLĂCERE ȘI DOMNUL VA FI CU TINE IMEDIAT! Plăcerile de azi sunt neplăcerile de mâine. Iar plăcerea peste nevoie întărește egoul, adică diavolul. El se hrănește cu satisfacții și plăceri ale simțurilor, pentru ca, în placere peste nevoie, omul cedeaza energie vitală diavolului.

Nu e nimic de adăugat la viaţa noastră, ci totul de scos şi de aruncat. Nu e vorba să adaugi, ci să nu mai adaugi, nu e vorba sa vrei ceva mai bine pentru tine, CI SĂ NU VREI NIMIC MAI MULT DECÂT AI. DUMNEZEU ESTE ÎN PUŢIN, NU ESTE ÎN MULT! El este infinit de umil şi smerit, călcam pe El şi nu Îl ştim. În toate este vorba numai de renunţare şi retragere. Iubirea este o ușurare de poveri, este o despovărare. Când ești gol de tine însuţi, se ridică din tine o fericire care este de negândit. De negăsit pe pământ, nimic nu o egalează, şi ESTE DIN TINE, TU EŞTI TOATĂ BUCURIA VIEŢII. Și îți dai seama că ea este natura ta. Ca tu de fapt ești tot timpul fericit în sine şi NU AI NICIO TREABA CU ÎNNEGURAREA ŞI GRIJILE SAU ÎNDOIELILE, NICIO TREABĂ. Dar acea dorința de mai mult te ţine în suferinţa continuu. Dar tu nu ești această nesiguranță și nemulţumire perpetua. PUȚINUL ESTE DUMNEZEU, DAR SPRE EL NU MERGE MAI NIMENI. Oamenii nu îl vor pe Dumnezeu care e în puțin, simplu și modest.

Ei vor lumea. Deci vor pe diavol. Vor durere. Vor iadul. Fericirile lumii peste nevoie sunt iadul. Nu avem nevoie de ele. Când e vorba de mai bine şi mai mult, NU ESTE VORBA DESPRE NOI, CI DESPRE DIAVOL. Noi nu putem să ne oprim la timp. Suntem vulnerabili. Și făţarnici. Ce folos că respectăm ritualuri când vrem mai mult și mai bine PENTRU EGO, nu pentru fiinţa divină, ca ea nu are nevoie. NOI NU SUNTEM EGOUL, NU SUNTEM LĂCOMIA DE VIAŢĂ. Omul vrea deşertăciunea. Când vrei mai mult, vrei iadul, ȘI CE VOR AICI, VOR AVEA DINCOLO. Atenţie ce doreşti aici, că va deveni realitatea de dincolo! Pentru că ei nu apreciază Lipsa - care este Domnul. Plinul, bunăstarea şi bogăţia peste nevoie sunt diavolul şi iadul. Ei vor plinul, care îl da afară pe Dumnezeu din ei. Aici e problema noastră: cum ne raportăm fata de plăcere. RESTRÂNGEREA PLĂCERII ESTE PREZENŢA LUI DUMNEZEU.

DAR NIMENI NU ÎL VREA, CĂ MAI NIMENI NU VREA PUŢINUL, TOŢI VOR MAI BINE ŞI MAI MULT, MAI SUS, MAI BOGAT, MAI FRUMOS. Când alegi mai multă plăcere, alegi diavolul și iadul. Este diabolizare. Aici e locul unde cădem. Trebuie mereu să ne restrângem și să ne autolimitam. Ca să facem loc lui Dumnezeu să vină la noi. Atunci începe Miracolul.

,,Căci pofta cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, fiindcă nu se supune legii Domnului, şi nici nu poate.” Mântuitorul ne-a cerut: „Oricine voieşte să vie după Mine să se lepede sine, să-şi ia crucea sa în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie!”


Romeo Hajdatan Poți iubi fara un interes? Nu este iubirea completare prin comuniune? Nu ne iubește Dumnezeu pentrucă ne vrea cu el? Nu l iubim pentru că ne dorim sa fim cu el? Iubire fara obiectul iubirii e ...iad.

Marius Ghidel Cand raportam orice la eu si la trup, incepe suferinta, pentru ca eul genereaza un adversar doarece priveste numai in parte. Si apoi tot ceea ce ignora el, il ataca. Iubirea umana este doar conditionata si posesiva. Adevarata Iubire doar daruieste si nu pretinde nimic, doar ofera. ADEVARATA IUBIRE ESTE ATUNCI CÂND NU VREI NIMIC DE LA CELĂLALT, CI DOAR ÎI DAI LIBERTATE TOTALĂ. Iubirea este a Elibera. Iubirea da voie celuilalt sa faca ce vrea, si nu il conditioneaza cu nimic. Il accepta asa cum este. Iubirea inseamna sa fii foarte multumit in fiecare clipa. Nu ai nevoie niciodata de mai mult, ca iti va aduce suferinta. Tot ce depaseste necesitatea este durere. Daca iubesti, ii dai voie sa faca ce vrea, si nu il fortezi si nu ii impui nimic. Il accepti asa cum este, cu bune si cu rele, si nu vrei sa-l schimbi. Nu-i ceri nimic. Nu este treaba noastra ce face. El are drumul lui propriu. Nu controlezi si nu pretinzi nimic, ca inseamna ca vrei sa-l legi de tine, si ii pui conditii, si asta nu mai este Iubire. Dai voie sa faca ce vrea, sa plece daca vrea, sau chiar si sa moara. Iubirea nu cauta ale sale niciodata, accepta totul si iarta totul, la infinit. Numai aceasta Dragoste este cea mai mare fericire din lume: cand nu controlezi si nu pretinzi nimic, doar oferi si eliberezi. Atunci omul acela va ramane, pentru ca Iubirea ta il hraneste cu energie subtila. Si se simte atras de parfumul dragostei tale eliberatoare. Il intareste si il face fericit, dar si pe tine te face fericit cand doar daruiesti fara sa vrei nimic mai mult pentru tine. Iubirea da libertate totala, si nu vrea nimic pentru sine, nu constrange si nu pune bariere. Nimic. Numai cand eliberezi viata din mana ta, ea va ramâne aproape de tine. Si nu este bine asa? Iubirea posesiva indeparteaza pentru ca este un eu care vrea al sau si care va ridica automat un adversar, o impotrivire din partea vietii. De ce ai vrea sa suferi mereu? Ce este cert e ca Dumnezeu nu te va lasa niciodata in pace pana nu vei ajunge singur la Iubirea fara asteptari si conditii, fara niciun motiv!

Romeo Hajdatan  in cazul acesta, unde este "chipul și asemănarea divină" in om? Nu se răsfrânge și asupra omului? Prin abordarea dvs ne întoarcem în vremurile când "trupul este închisoarea sufletului". O abordare riscantă. Nu, dragostea nu eliberează, ea constrânge, ea responsabilizează, ea are formă, ea se implică, vezi 1 Corintieni 13. Daca nu exista iubire de Divinitate că apoi aceasta sa se regăsească și în raportarea și iubirea corecta a sinelui, nu vom ști să iubim ( corect) pe celălalt.

Marius Ghidel  Da, fiinta divina din noi este buna si blanda la infinit, si resposabila, daruieste totul, iarta si accepta totul. Insa Iubirea posesiva conditioneaza, pentru ca raporteaza totul la eu, la interesul propriu, si cere socoteala, pretinde, acuza... Asa este cum spuneti!

11-02-2020

Şi chiar îmi ziceam, uite că noi ne facem griji şi suferim atâta, şi sufletul acesta este atât de fericit continuu, încât NICI NU ÎL INTERESEAZĂ CE NE ZICEM NOI CU EGOUL ŞI MINTEA NOASTRĂ. NU-L INTERESEAZĂ. Dar dacă egoul îl atacă, îl execută pe loc şi COMANDĂ EXTINCŢIA, NICI NU DISCUTA, nu are de ce să stea într-un corp egoist şi plin de răutate.

- Eu, din păcate, nu am reuşit să mă menţin în iubire

Pentru că se vede cum noi ne identificăm cu corpul şi egoul dar când ne supărăm, noi nu suntem egoul. Deci ne supărăm degeaba.
NOI SUNTEM IUBIREA

- Am picat din nou

Deci când aperi ceva la tine nu este adevărat ce spui.

- Da, dar îţi blochezi inima. Aşa simt acum.

Da, când te aperi îţi blochezi inima, ca TU NU EŞTI APĂRAREA. EŞTI CEL CARE NU SE APARĂ NICIODATĂ şi care mereu se lăsă pe sine, şi nu vrea să aibă dreptate sau să învingă, este cel care se retrage întotdeauna şi da voie lucrurilor să fie cum vor ele, care face loc. Fă aceste raţionamente mereu şi te desfaci, te desprinzi de eu, te dezidentifici.

TU APERI UN BINE pentru trup şi eu, dar tu nu eşti trupul, eşti sufletul care nu se apară niciodată ŞI, PENTRU CĂ NU SE APĂRA, NIMENI NU ÎL ATACĂ. Tu nu eşti cel care vrea ceva pentru plăcerea sa, ci invers, eşti cel care nu vrea nimic pentru sine. Tu, când te-ai raportat la plăcerea trupului tău, ai căzut pe loc din rai, pentru că tu nu eşti trupul şi nici egoul. Iar când vrei mai multă plăcere decât ai nevoie, adică decât îţi dă Dumnezeu FĂRĂ SĂ CERI, atunci tu vei pierde viaţa. Aşa murim, datorită acestei dorinţe de mai mult. Lăcomia de viaţa ne omoară.

Dar tu nu eşti acel mai bine pentru corp, nu eşti plăcerea ta, eşti cel care nu vrea plăceri și care nu se îngrijorează niciodată de nimic. Că el are toată fericirea lumii şi nu vrea nimic din lume şi nu este deranjat de nimic.

- Spui atât de bine şi înţeleg, dar mă simt atât de neputincios să gestionez sentimentele astea.

Sentimentele nu sunt ale fiinţei divine, sunt ale egoului şi el vrea durere, nu ai treabă cu ele, tu nu eşti aceste sentimente care împart în bine şi rău, frumos şi urât, eu mai presus decât orice, pentru mine toate...

- Dar totuşi au o forţă, care mă atrag.

Păi dacă te identifici cu ele, le dai atenție și le întărești, dar tu nu eşti acestea, tu eşti cel care nu este afectat de nimic din lumea aceasta, eşti dincolo de ea, deasupra ei. Lumea este secundară şi conflictuala. Nu ai nicio treabă cu ea, las-o în pace. Că, dacă îi dai atenție, te atacă, ca să te desprindă de ea, și nu vei fi liniștit niciodată, că nu te lasă. Când vrei ceva de la ea, te va desprinde cu forța, că nu ai voie să pui nimic din ea mai presus decât Dumnezeu. Lucrul la care te concentrezi, acestuia îi dai putere.

Puterea lor stă în identificarea ta, în faptul că tu crezi că eşti ele. Dar nu eşti ele deloc. Absolut deloc. Când înţelegi că tu nu eşti egoul tău, el se dizolvă ca un fum. Şi îţi dai seama, că pentru el ai luptat şi ai suferit o viaţă întreagă. Toată suferinţa vine de la ego care alege părţi, ca să obţină o suferinţă cât mai mare. Tu nu eşti toate aceste sentimente, eşti cel neutru, care nu pui la inimă nimic. ești într-un fel indiferent sau dezinteresat dacă ceva se face sau nu se face, ce treabă ai tu? Totul vine de la Dumnezeu și nu poți schimba nimic. Lasă viața în pace și atunci pornește Miracolul. Doar atât să faci. Nu împinge și nu trage, stai în zero, fără intenție.

- Nu, dar le simt.

Tu eşti cel care nu este afectat de nimic, tu ca fiinţă sublimă eşti numai bucurie şi fericire, ce treabă ai tu cu împărţirea în bine şi rău. Când ceva zici că este rău, te raportezi la un ego care este subiectiv şi nu are dreptate niciodată, pentru că priveşte NUMAI ÎN PARTE, şi el nu are realitate de la sine, deci nu există. Atunci a pornit suferința, odată cu raportarea la plăcerea ta. De ce vrei sa suferi? NU POŢI SĂ CREZI ÎN CEVA CARE NU EXISTĂ ŞI SĂ-L IEI ŞI ÎN SERIOS! Deci tot ce zici tu că este rău, vine din ego care nu există şi tot ce spune el este o minciună. Că numai datorită minciunii poţi să fii nefericit şi neîmpăcat. Altfel nu poţi.

Tot ce reprezintă o îndoială, o acuzaţie, o condamnare sau învinuire, o judecată sau o pretenţie, NU SUNT ADEVĂRATE, PENTRU CĂ VIN DINTR-UN EU CARE NU EXISTĂ.

Ia cartea Shangri La și citeşte experienţa cu sufletul care se plimba singur prin casă. Să ştii că nu are nicio treabă cu ce ne zicem noi. De amăgirea noastră, de gândurile noastre, de neputinţa sau tristeţea noastră. NU ARE NICIO TREABĂ. Este continuu fericit.

Şi chiar îmi ziceam, uite că noi ne facem griji şi suferim atâta şi sufletul acesta este atât de fericit continuu, încât NICI NU ÎL INTERESEAZĂ CE NE ZICEM NOI CU EGOUL ŞI MINTEA NOASTRĂ. NU-L INTERESEAZĂ! Dar dacă egoul îl atacă, îl execută pe loc şi COMANDĂ EXTINCŢIA, NICI NU DISCUTA, nu are de ce să stea într-un corp egoist şi plin de răutate.

- Da, am experimentat asta, mai ales când ţi-am citit cărţile. Dar nu durează. Cred că trebuie să citesc în continuu.

Şi în experienţa cu mişcarea lentă, tot în Shangri La, când vroiam să ies din această lume, s-a ridicat din mine o fericire incalculabilă, care nu există pe acest pământ şi care nu depinde de nimic din afară.

Nu există în lume ceva care să-ţi dea această fericire, şi venea din mine, şi este imensă, CĂ NU ÎI REZIŞTI, SIMŢI CUM TE DESTRAMI. Şi nu depinde de nimic din afară, ea este natura noastră şi este la purtător. Fericirile lumii doar mănâncă din ea, noi de fapt ne bucurăm de energia din noi pe care o pierdem pe plăceri, aşa cum ai pierde banii la jocuri de noroc, degeaba.

- Degeaba?

Da, DEGEABA!

NE PIERDEM VIAŢA DEGEABA. AR TREBUI SĂ FACEM ECONOMIE DE VIAŢĂ!


Bogdan Marin Va rog sa imi spuneti care e diferenta dintre spirit si suflet?

Marius Ghidel  ca sa nu existe confuzii, pentru mine spiritul este cel care face spiritualitate, adica mintea care tot socoate si socoate, iar sufletul este parte din divin, si nu are nicio treaba cu mintea care este egoul, si care nu are existenta de la sine. La moarte moare mintea, si atunci toata lumea noastra care este o proiectie dispare. Dar pentru ca ceilalti ne proiecteaza intr-un anumit fel, noi continuam circuitul imaginat de ei. Este ca si cand s-ar opri proiectorul. Atata este viata, un film proiectat. Dar daca ne retragem atentia de pe ea, ea dispare si acum ca un fum. Ea exista atata timp cat o concepem mental, altfel nu exista. Noi vedem numai ceea ce ne-am preimaginat. Fara limbaj si concepte noi nu vedem și nu intelegem nimic. Privim, dar privim in gol, nu vedem nimic, suntem ca niste orbi. Buna intrebare!

Bogdan Marin Multumesc! Deci lumea e iluzie , dar cand plecam dincolo nu mai gandim? Cu ce ne ocupam dincolo?

Marius Ghidel  Acolo este un spatiu infinit daca trecem de fluviul de ganduri. Si nu ne mai folosesc gandurile, daca apare o variatie, sigur ne intrebam. Acolo primim tot felul de sarcini, nu dormim niciodata si avem forma de globulete. Dar daca ramanem in zona de jos pana la fluviul de ganduri, acolo este o lume asemanatoare cu a noastra in care legile fizice sunt rasturnate. Este foarte bine descrisa de Ilie Cioara in prima lui carte Moartea mortii si Desavarsirea.

Ina Mocanu Domnule Marius Ghidel, ce ne puteti spune despre Krisnamurthi Jiddu?

Marius Ghidel  Am citit putin din ei, si mai de mult, si nu mai tin minte invatura lor. Dupa atatea experiente de tip dincolo de moarte, veneam de dincolo cu un sistem clar de a vedea lucrurile, si cand citeam carti de spiritualitate, vedeam unde se pozitioneaza fiecare. Nu gandesc in cuvinte, ci vad miscari ale sufletului, imagini si raportez ce se spune la un model. Apoi le imbrac in cuvinte, doar descriu miscari din spatele cuvintelor. Asa imi dau seama unde se situeaza cineva, si de unde sa-l iau, sau cat mai are pana la ultimul nivel. Ca daca ai modelul clar si il vezi cum functioneaza, vezi imediat unde este acela. In carti am dat acest model, dar nu poate fi vazut decat de cel care atinge un anumit nivel de infrangere de sine, este pe fata, taina sau secretul este la indemana pentru oricine, DAR NU NE CONVINE, SI IL RESPINGEM pentru ca inseamna o exigenta si o responsabilitate. Cu toate ca riscam totul, NU NE PASA. Apoi dincolo, ne vaitam degeaba ca nu mai putem sa schimbam nimic. Doar aici este totul. Am venit aici ca sa ne Înaltam, nu ca sa castigam ceva din lumea aceasta. Si am observat ca chiar daca le spun tainele cele mai mari, tot nu le iau in seama, si mai mult isi bat joc de ele, si le iau in deradere si gluma sau se supara ca nu corespund cu regulile pe care le stiu ei. Un om care mergea tot timpul in lumea de dincolo, si pe care l-am cunoscut doar fugitiv, pentru ca m-am speriat de el ca vorbea rastit, dar mi-a spus lucruri de care eu nu eram constient atunci si am povestit de dansul in prima carte, a fost Valeriu Popa. Si alticineva era Ilie Cioara pe care nu l-am cunoscut. Acolo cand mergi, in lumea de dincolo, te incarci cu o intelegere inversa decat cea pe care o avem noi aici si apoi este dificil cand citesti carti, ca vezi unde se situeaza fiecare, sau cand vorbesti cu cineva, si iti dai seama ca uneori nu poti ajuta CU NIMIC.

Bogdan Marin Eu studiez cărțile Maicuti Veronica și Părintelui George Vasâii.Ma ajută? Ce părere aveți?

Marius Ghidel Nu am citit. In general o carte buna este o carte care te deranjeaza cat mai tare!

Alina Lupu Am o intrebare..Odata fiica mea a vazut cand era mai mai sa adoarma o femeie intrand pe geam cu parl lung care a privit-o din pat ,de sus deasupra ei apoi a iesit pe geam...Era foarte mica cam 5-6 ani ma indoiesc ca putea inventa..Iar altadata dupa ce i-am facut niste poze succesive am vazut un globulet de lumina intrand pe un gemulet apropiindu-se de ea apoi iesind..Spun asta pentru ca poziiile diferite din pozele succesive aratau asta.Deci ce sunt astfel de aparitii?

Marius Ghidel Sunt suflete, si au fost de folos sa le vedeti. Vedem ceea ce ne este de folos si ceea ce suntem pregatiti sa vedem și sa intelegem.

George Caruntu Te rog mult Marius sa revii la pb "sa economisim viata" si sa ne arati mai multe exemple concrete caci este prea nou conceptul si programul acesta dar sincer observ ceva f important in el si te rog exemplifica mai mult cu exemple uzuale din viata cotidiana caci asa discernem mai mult din noul sens al informatiei redate .

Marius Ghidel Pai mancam mai putin, daruim mai mult, retinem mai putin, cautam mai simplu, mai modest, nu mergem cu placerea pana la capat, nu in sus, ci in jos, adica ne restrangem in toate, ne auto limitam si ne infranam, ne abtinem, nu luptam, nu ne aparam, acceptam, cedam usor, nu vrem mai mult, mai bine, mai sus, ci ne multumim cu putin caci putinul este fericirea toata. De ce sa nu vrem sa fim fericiti cu adevarat?

11-02-2020

CÂND CINEVA ÎŢI FACE UN RÂU SAU O NEDREPTATE, BUCURĂ-TE! DE FAPT, ŢI S-A DAT UN DAR PRIN CARE ŢI S-A CURĂŢAT SUFLETUL.

LA SFÂRȘIT, LA PLECAREA DINCOLO, APARE REGRETUL CĂ ȚI-AI IROSIT VIAŢA PE LUCRURI FĂRĂ VALOARE.

Este pedeapsă în toate, pentru orgoliu, pentru orice patimă. Asta nu vrem să înţelegem. Când ceva nu îţi merge bine, eşti în pedeapsă, atunci scade repede egoul, RENUNŢĂ LA BINELE TĂU, LA DREPTATEA TA, NU AI NEVOIE SĂ AI DREPTATE, că asta întăreşte eul şi atrage nenorocirea. De ce să vrei să suferi mai tare? NOI, CÂND NE ÎNDREPTĂM SPRE EXTERIOR ȘI PETRECEM PREA MULT CU EL, PIERDEM VIAȚĂ. Asta este cauza îmbolnăvirii noastre: pierdem prea mult timp cu lumea şi umanul şi ne ataşăm, apoi începem să pierdem energie petrecând timp prea mult cu ceea ce ne ia din viaţă. De aceea avem nevoie să dormim, pentru că în somn noi ieșim din corp și ne încărcăm cu energie. Cei pentru care lumea este totul nu pot să se ridice mai sus și nu primesc destulă energie. Irosesc viaţa pe lucruri de nimic şi degeaba.

Nu trebuie să te gândeşti la rău. Să vezi în orice rău un mare bine. Acordă circumstanţe atenuante la tot ce este neplăcut. Pe Dumnezeu trebuie să-L pui pe primul plan, nu lumea sau trupul, altfel EL nu este în niciun plan. Nu trebuie să punem materia mai presus, SĂ-L LĂSĂM PE DUMNEZEU ÎN VIAŢA NOASTRĂ. Să nu aşteptăm nimic de la nimeni, un salariu o să ne ajungă, să încurajăm, să nu facem rău, să nu avem ranchiună în inima noastră, să transmitem linişte, frumuseţe, ŞI PACEA O VOM AVEA.

Orice ar face celălalt, trebuie să înţelegi ce vrea să-ţi transmită Domnul prin el, unde îţi arată el că greşeşti. PRIN EI DOMNUL NE SPUNE CINE SUNTEM NOI. Cum este acela, aşa eşti şi tu.

Ce avem de lucru este în noi. CÂND TU DEVII CEL MAI BUN ŞI CURAT LA SUFLET, CELĂLALT DEVINE CEL MAI CUMINTE. Oamenii doar ne oglindesc. Când el este rău sau viclean, ori pătimaş, ESTE DATORITĂ ŢIE, CA SĂ TE SCADĂ ŞI SĂ-ŢI SCOATĂ ACELEAŞI PATIMI PE CARE LE VEZI TU LA EL, DAR ÎNTÂI ELE SUNT ÎN TINE. Şi dacă tu le scoţi din tine, dispar şi de la cel din afară. Asta este foarte important de înţeles. Se vede la celălalt ce este în tine. Ei îţi arată toţi că este ceva în neordine în tine. Asta îţi arată toţi oamenii. Dacă poţi înţelege. Tot ce vine din faţă ne ajută să ne cunoaştem mai bine şi să ne schimbăm, pentru că vine din noi. Nu există vinovaţi în lume - cum sunt ei, aşa suntem noi întâi. Ca să opreşti un atac din afară, trebuie să-l opreşti întâi din tine. Nu rezolvi nimic, niciodată, dacă intervii. NU POŢI OPRI DECÂT ATRACŢIA ȘI ATAŞAMENTUL ŞI ATUNCI OMORI PATIMA DIN TINE.

Şi până la urmă toţi cei care şi-au bătut joc de omul smerit şi de Dumnezeu ajung la sfârşitul vieţii şi atunci înţeleg că nu pot face nimic ca să oprească hotărârea Domnului când le ia viaţa. Atunci înţeleg că nimic din ce au preţuit ei mai mult nu are VREO IMPORTANŢĂ, NIMIC, TOATE SUNT FUM ŞI DESTRĂMARE!

ŞI ATUNCI APARE REGRETUL CĂ ŞI-AU IROSIT VIAŢA PE LUCRURI FĂRĂ VALOARE.


Bogdan Marin Multumesc! Va rog sa imi raspundeti cum poti sa fi un om smerit cu demnitate?

Marius Ghidel Numai mergand spre putin, modest si simplu, multumindu-te cu ce ai, si sa nu vrei mai mult. Ca daca te pastrezi in atat cat ai nevoie, Dumnezeu va fi cu tine si nu vei gresi niciodata si totul va fi bine si o reusita. Ca noi reusim numai daca EL este cu noi. Nu sa faci ce vrei tu este important, ci sa te mentii gol de indreptatire de sine, ca atunci Domnul este cu tine si PREZENTA LUI ITI FACE O VIATA FRUMOASA! Deci nu este vorba de a obtine ceva mai mult de la viata, ci de a te pastra gol de sine, pentru ca in spatiul gol sa poata sa vina divinul, si numai Prezenta Lui iti da tot ce vrei: sanatate, bucurii, fericire, demnitate, totul. Golul acela este cea mai mare comoara de pe pamant, care iti da totul. Dar acest gol insemana sa fii gol de lumesc si uman, sa nu le vrei cu totul. Dar culmea este ca mai nimeni nu Il vrea. Omul vrea plinul, bunastarea, comoditatile, siguranta, dar acolo Dumnezeu nu este, si inseamna ca el vrea suferinta. Domnul nu este decat in smerenie, in putin, in modestie si simplu, in ce este asemanator cu El. El este infinit de umil, El este praful pe care calcam. Nu in sus este El, ci in putin, simplu si modest. Dar mai nimeni nu se multumeste cu putin si cand vor mai mult Il dau afara pe Domnul si atunci incepe necazul, durerea, bolile si sferinta. Si apoi se plang degeaba. Cine i-a pus sa plece de langa Tatal ceresc? Ce voce de sirena i-a chemat IREZISTIBIL, SI DE CE S-AU LASAT ATRASI? Este ca atunci cand copilul pleaca de langa parintii lui, ce se intampla? ESTE DEZASTRU!

Georgie Antohi Simpla actiune de a respira si a fi prezent e lucuru de valoare? Dincolo de dualitatea mentala bine/ rau, Regret/neregret Ce este ?

Marius Ghidel Doar este. Nu are calități. Lucrurile doar sunt și trec unele în altele continuu.

Otilia Popescu Ma bucur enorm dle Marius ca vad aici persoane care se pare ca sînt însetate de adevăr,de cunoaștere mai profundă a lucrurilor!!!
Apropo de faptul că ati spus ca daca o răutate ne vine din fata prin aceea Dumnezeu ne arata ceva!!! Chiar în aceste zile mi s-a întîmplat ceva asemănător si abia acum am inteles ca, probabil, Dumnezeu a vrut sa ma îndrume la un lucru: sa nu mai iau in calcul DELOC rautatile oamenilor Si sa ma gîndesc la faptul că ce ai in suflet asta scoti afara( e vorba de niște comentarii răutăcioase si lipsite de bun simt).

Marius Ghidel Puterea raului de a ataca din afara este puterea cu care ii judecam noi pe oameni. El ataca ca sa ne scada orgoliul si ca sa ne salveze viata. Este un dar de sus si ne face cel mai mare bine posibil. Ne opreste condamnarea, invinuirea si pretentiile, ne salveaza sufletul. Si mai este o situatie, puterea raului de a ataca din afara este si puterea noastra de a consimti si a permite intimitate cu raul sau cu patima. Nu avem voie de a discuta cu raul si patima, trebuie respinse din prima pentru ca va continua si te va prinde. Raul in prima faza cauta sa petreci timp cu el, sa castige intimitate, si are o rabdare enorma dupa care te cheama la el, si iti cere. Cand te obisnuiesti cu el, il vei vedea ca fiind normal si iti ia vigilenta si iti pune un val pe fata si nu mai vezi limpede, si asa cazi prada. Raul ne ataca din fata cu puterea patimii sau a raului din noi, a neiubirii de Dumnezeu. Pentru ca atunci cand noi vrem lumescul si umanul noi NU IL VREM PE DUMNEZEU. Daca ii permitem sa inainteze si consimtim si acceptam intimitate, el va intari in noi un diavol, prin simpla consimtire si permitere a inaintarii lui spre noi. Nu convorbesti cu el. Nu accepti patima, nu o lasi sa inainteze ca te va prinde. Suntem vulnerabili la ispita. Deci puterea atacului din afara este puterea cu care noi permitem patimii sa inainteze sau este puterea noastra de a judeca. Greutatile, neplacerile, suferinta, bolile, raul care ni se face, sunt metode divine de curatare a sufletului nostru, de mantuire si sunt foarte eficiente. Și de ele avem nevoie. Nu se sta la discutie cu el si nu se permite apropierea, pentru ca altfel intareste in tine patimi, care sunt duhuri ale intunericului si te murdareste. Daca permiti sa inainteze, asta este puterea lui de a te ataca si ati face rau. Deci patima din noi este raul din afara, fara patimi, nu ne ataca nimeni.

Otilia Popescu  aveti mare dreptate in ceea ce spuneti!!
Stiti, chiar am raspuns la un comentariu răutăcios, cumva am vrut sa ma justific! Si stiti ce am pățit? Nu am avut liniște sa dorm noaptea aceea si dimineata am sters comentariul ca am considerat ca nu e corect sa raspund la provocări.
Noaptea următoare am dormit f.linistita!! Si a doua zi am fost iar in forma, sa zic asa!!! Multe lecții vin pe banda!!!!!😄multumesc frumos ca ne ajutati sa evoluăm zi de zi si sa fim atenti la tot ce vine din exterior si la cursele celui rau!

Marius Ghidel  Deci patima din noi este raul din afara, fara patimi, nu ne ataca nimeni!

Laura Mirza Atunci de ce venim pe acest pamant!Asa e cu egoul am inteles,cu parimile da,dar totusi care este rolul acestei veniri,ce cautam aici daca,suntem cumva intr-o “pedeapsa”si aici trebuie sa ne -o ispasim,sau sufletul nostru traieste intr-o infinitate de dimensiuni iar aici trebuie sa depasim acea stare mentala care creeaza atasamente?Multumesc!

Marius Ghidel Suntem o fiinta divina in continuare si aici pe pamant dar ne comporatm ca si cand nu am fi. Venim ca sa intelegem cine suntem noi cu adevarat si sa ne comportam ca atare. Dar uitam.

Simona-Rodica Dumitrescu Ce frumos spui, Marius Ghidel, dar viața ne ofera, cateodata, lucruri atat de triste...Si totusi, simtim ca nu le meritam...

Marius Ghidel Exista intotdeauna speranta! Pentru ca exista Dumnezeu, si este VIU lucrator in viata noastra CONTINUU!

George Caruntu Uneori ma intreb tinind cont de afirmatiile tale de mai sus ..
-oare la Isus purtarea atit de agresiva a oamenilor cu El era oglindirea unor stari similare din Isus dar la Apostoli sau martirii crestini ???
-intreb fiindca o lege nu ar fi in regula daca are exceptii

Marius Ghidel Domnul Iisus trebuia sa dea un exemplu de cum trebuie sa ne comportam în viata. Dar hotărârea Tatălui ceresc nu se comentează indiferent care este ea, și e valabil pentru fiecare. Ne surprinde, dar Voia Lui este întotdeauna bună și dreapta!

12-02-2020

Despre poruncile de a nu stăpâni peste bărbaţi! ATRASĂ VEI FI DE BĂRBATUL TĂU ȘI EL TE VA STĂPÂNI!

Iubiţi-vă soţul şi daţi-i întâietate, respectaţi autoritatea şi puterea lui, supuneţi-vă lui total, nu îl criticaţi niciodată, mergeţi spre el de jos în sus, adică cu respect maxim, vă spuneţi părerea, dar nu îl obligaţi să facă ca dvs, şi cu cât îi daţi lui autoritatea şi îl respectaţi, şi dvs vă veţi arăta slabă şi vulnerabilă şi veţi accepta ca el să vă conducă, atunci va intra armonia în casa dvs şi el va simţi nevoia să vă ocrotească, ca feminitatea dvs este a-i da lui puterea să conducă. Atât, şi este simplu. Nu îl mai atacaţi niciodată, nu îl criticaţi de nimic, doar îl susţineţi în tot ce întreprindeţi şi atunci Dumnezeu îl va îndruma, şi întoarceţi-vă la credinţa dvs strămoşească, măcar în suflet, cu sufletul, şi atunci Domnul va fi cu dvs şi totul va fi bine.

Respectaţi-vă bărbatul şi nu îl ocăraţi niciodată, doar îi arătaţi toată dragostea şi grija şi respectul dvs, şi să vă simtă slabă, supusă, şi atunci puterea lui va creşte şi nu va mai bea, sau altele. Ascultaţi-l întotdeauna şi faceţi ce va spune el. Că dacă vă opuneţi, vă opuneţi divinului şi ieşiţi din raportul divin de subordonare absolută. Este la fel cum este corpul faţă de suflet. Nu este greu, doar renunţaţi la pretenţii şi acuzaţii şi faceţi tot ce spune el şi îl susţineţi, îl apăraţi. Ca atunci va creşte bărbăţia la el, şi puterea pe care i-o acordaţi este iubirea lui faţă de dvs. Dacă vreţi să fiţi iubita şi ocrotita, acordaţi-i puterea de a conduce şi renunţaţi să mai atentaţi la puterea lui.

Bărbatul trebuie să conducă, nu femeia, asta înseamnă masculinitatea, că femeia să-i dea autoritatea, atunci ea devine feminină şi supusă și bărbatul va căpăta putere şi o va ocroti, că nu poate să vă ocrotească dacă nu vă simte slabă. Înţelegeţi? Deci puterea barbatului este supunerea femeii. Şi aşa veţi fi fericită, numai să-l lăsaţi pe el să conducă şi dvs să vă supuneţi şi să faceţi tot ce hotărăşte el. Dacă faceţi aşa, va fi bine în familie, dar să nu abdicaţi de la această cale ca iarăşi se dau toate peste cap, pentru că atunci când femeia ataca bărbatul, Îl atacă pe Dumnezeu, şi asta este grav, pentru că bărbatul este capul, femeia este inima, iubirea, grija.

Ea este secundară, aşa cum este corpul sau lumea, dar bărbatul este primordial - aşa cum este sufletul.

Intrați în raportul divin de subordonare fața de bărbat, care inițiază creația la fel ca și Dumnezeu și totul va intra în Armonie de la sine, și va fi fericire în familie. Atât trebuie, ca femeia să se supună bărbatului, așa cum se spune la taina cununiei: Bărbatul tău va fi stăpânul tău: ATRASĂ VEI FI DE BĂRBATUL TĂU ȘI EL TE VA STĂPÂNI! După Dumnezeu, să-l cinstești pe bărbatul tău.

Și bărbații știu că trebuie să aleagă o femeie supusă de la început. Dar dacă nu este așa, nu aveți ce discuta cu ea, pentru că vi se va opune în toate, și nu veți avea o casă bună și liniște cu ea, niciodată! Va dori să vă controlze și să vă impună sa faceți ce vrea ea. Dar când se întâmplă asta, relația s-a destrămat, pentru că îi ia puterea lui.

O familie rămâne unită numai atunci când femeia îi dă puterea bărbatului și se supune lui total, caci atunci când ea este slabă și vulnerabilă, el va simți nevoia să o ocrotească și să o respecte.

Respectul ei față de soț este iubirea lui față de ea. Bărbatul iubește femeia cu iubirea din ea față de el. Cu cât ea este mai supusă, cu atât familia va fi mai unită și bărbatul o va ocroti. Puterea lui este supunerea, fragilitatea, vulnerabilitatea și feminitatea ei. Altfel totul se va destrăma. De ce? PENTRU CĂ NU ESTE DUMNEZEU ACOLO UNDE FEMEIA CONDUCE.

„O femeie respectabilă şi cuviincioasă nu este cea care stăpâneşte peste bărbaţi, ci cea care îi respectă. Dacă te supăr prin acestea pe care le spun, las să grăiască cuvântul ieşit din gura lui Dumnezeu, care spune: «atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni» (Facerea 3, 16). (Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre poruncile de a nu stăpâni peste bărbaţi).


Anca Anca Ce inseamna barbatul trebuie sa conduca? Cineva in masura as dori sa-mi dea cateva exemple ca eu nu prea inteleg acest concept.
Eu in viata in orice relatie ma ghidez dupa colaborarea cu celalalt; niciodata nu m-am simtit bine sa impun cuiva ceva.

Marius Ghidel Fameia este secundara, asa cum este trupul fata de suflet, sau materia fata de spirit. Poate sa si spuna parerea dar il lasa pe barbat sa hotarasca pentru ca astfel ii da lui PUTEREA si RESPONSABILITATEA, si ea cedand devine vulnerabila, feminina si supusa, si atunci il atrage pe barbat, si el simte nevoia sa o ocroteasca pe ea si pe copiii lui. Ca daca nu este supusa, el nu poate sa si manifete puterea masculina, si atunci totul se destrama. Barbatul inseamna putere, initiator al creatiei, exact ca Dumnezeu, sau ca sufletul, fara el specia umana NU EXISTA. Femeia este inima, iubirea si grija, bunatatea, blandetea, spiritul matern. Unul fara altul nu se poate, ei se completeaza dar sunt diferiti, opusi. De aceea se atrag si au nevoie unul de altul, unul nu poate sa faca ceea ce celalalt face. UNUL FARA ALTUL NU POT SA EXISTE. Femeia isi spune parerea dar il lasa pe barbat sa hotarasca, colaboreaza, dar nu hotareste ea, si numai atunci el va lua decizii corecte, cand i s-a dat autoritatea si puterea de a decide. Femeia nu poate sa decida pentru ca nu are putere de la divin, nu este investita cu putere, cu intiativa de creatie pe care numai barbatul o are, ea l-a ascultat pe sarpe. Ordinea divina NU POATE FI SCHIMBATA. Rasturnarea ei inseamna DISPARITIA SPECIEI UMANE.

Elena Ibanescu "Ascultaţi-l întotdeauna şi faceţi ce va spune el. Că dacă vă opuneţi, vă opuneţi divinului şi ieşiţi din raportul divin de subordonare absolută".
Serios? Ce-o fi divin in violenta, grobianismul si misoginismul marii majoritati a masculilor romani, a violatorilor, a betivilor care stau prin carciumi si-si iau nevestele la bataie cand li se exacerbeaza "masculinitatea" (numai oamenii si cimpanzeii isi agreseaza si violeaza femelele)? Daca nu era "divinul raport de subordonare absoluta masculin", nu erau atatea razboaie in lumea asta. Sa faca bine barbatii sa se bata cu caramida in piept pentru realizarile proprii, nu pentru acel cromozom Y din ADN la care nu au contribuit cu nimic!

Marius Ghidel Femeia poate sa aleaga un bărbat care sa o iubească de la început. Și dacă este supusă, de la început i se va da un bărbat care sa o ocrotească. Dar dacă are orgoliu va fi înjosita. Toate vin de la Dumnezeu chiar dacă nu credem, toate vin de la El după cum suntem noi în ascuns. Primim ce meritam. Dar o femeie smerita va primi un bărbat iubitor. Asa cum se spune asa de frumos în poveștile noastre, spre exemplu în Fata babei și fata moșului.

Elena Ibanescu  Am vazut destule femei smerite care au primit numai pumni in gura. Femeia este iinjosira si daca este smerita si daca are orgoliu. Nu exista ca fiecare primeste dupa merit, astea-s basme. Mentalitatea asta ca barbatul e om si femeia jumatate de om nu vine de la Dumnezeu, vine de la om. Iar omul are niste limite. Nu mai pune pe seama lui Dumnezeu orgolii si interese masculine, mare pacat iti faci.

Marius Ghidel  Nu i se dadea un barbat care sa o injoseasca, daca era iubitoare sau ea nu facea o alegere proasta de la inceput. Dar daca a facut-o, insemana ca are neiertare si ne iubire, care se intoarce inapoi prin agresivitatea barbatului. Barbatul este oglinda femeii. Daca ea este numai iubire, nu poate sa primeasca de la Dumnezeu un alt barbat decat este ea. Daca spuneti aceste lucruri, il acuzati pe Creator ca de ce i s-a dat femeii un asemenea barbat. Stie Domnul de ce i l-a dat. Altfel inseamna ca nu credeti in faptul cu toate vin de Dumnezeu functie de cum este sufletul nostru in ascuns. Si tinand minte inainte d e nastere cum este lumea de dincolo organizata, nu pot sa contest existenta Lui, pentru ca am fost aproape de prag, acolo unde El este. Si chiar daca am incerca o analiza logica, am observa, ca daca o celula are sute de operatii pe secunda, sau mii, sau milioane ori miliarde de operatii pe secunda, intrebarea imediata este cine le administreza, cine le spune ce sa faca si cand sa intre in lucrare si cand sa se opreasca. Si sunt miliarde de asemne celule in corpul uman, si noi cu mintea noastra nu putem face nimic. Deci continuu suntem in mana Lui, iar viata este A LUI. Totul vine de la El. Ca noi credem sau nu credem, ce conteaza, El ne tine in viata, iar cand sufletul hotareste extinctia, noi cu mintea si trupul nostru NU PUTEM FACE NIMIC. SI NU PUTEM SA I MAI CEREM SUFLETULUI SA MAI STEA AICI 100 DE ANI. DE CE? PENTRU CA MINTEA SI TRUPUL NOSTRU SUNT SECUNDARE, PLANUL DOI, SI NICIODATA NU POTI FI PE PRIMUL PLAN. La fel ca femeia. Omul cu credinta, bun si bland este supus si umil, modest, smerit, si simplu. Si de aceea la el toate sunt bune, si nu exista nimic rau. Barbatii sunt cat orgoliu si ne iubire de Dumnezeu au femeile. Primim ceea ce suntem.

Elena Ibanescu  da, femeile sunt de vina pentru esecurile barbatilor? Superiorul, puternicul barbat care trebuie sa conduca are nevoie sa sa ascunda in spatele femeii pacatoase, ispititoare, ne iubitoare in loc sa-si asume propria vina? Cu ne iubirea de Dumnezeu a barbatilor cum stam? In biserici 2/3 enoriasi sunt femei, si 1/3 barbati. In puscarii raportul este invers. De ce oare? Barbatul care se crede superior femeii avand ca singur argument faptul ca este barbat nu are niciun pic de smerenie, este vorba de un orgoliu nejustificat, bazat pe textul biblic tradus gresit si interpretat astfel de niste barbati care au crezut ca merita sa conduca lumea. Inchiziti, cruciade, razboaie, terorism, xenofobie, pogromuri, toate au fost declansate si conduse de barbati. Femeile au facut copii pe care i-au trimis barbatii la razboi. Felicitari, dar poate a venit vremea sa aiba si femeile ceva de spus, cu toata "inferioritatea" lor

Marius Ghidel  Si femeia nu ar trebui decat sa-l iubesca si sa-i dea puterea si autoritatea ca masculinitatea inseamna putere. Si cand face asta ea devine vulnerabila si supusa si atunci barbatul va dori sa o ocroteasca, si devine resposabil. ca nu poate sa ocroteasca o femeie care lupta cu el. Atunci ori va pleca, ori va bea, ori se imbolnaveste, ori moare, ori pleaca la alta. Dar scopul celor care distrug omenirea este atins, barbatul sa fie efeminat si femeia sa fie neimplinita, si sa devina barbat. Si sa nu se mai faca copii. Iar familia HETEROSEXUALA SA SE DESTRAME. Va uitati la situatii neimportante, iar la cauza principala care este scaderea populatiilor si distrugerea familiei nu o vedeti.

Elena Ibanescu SERIOS? Atunci el va bea, va pleca, se va imbolnavi, va muri? Puternic barbat! Cu adevarat superior. Din cauza femeillor se intampla toate relele.

Marius Ghidel Din pacate, in vremea pe care o traim, atat femeia cat si barbatul s-au indepartat de Dumnezeu. Nici unul si nici altul nu respecta legile lui Dumnezeu. De asta pare acum ciudat sau o atitudine misogina sa vorbim despre ordinea divina si pozitia femeii in societate si familie. Dar aceasta ordine exista indiferent ca vrem sau nu vrem sa recunoastem noi. Dar, daca am respecta cu totii legile lui Dumnezeu, femeia si barbatul ar trai dupa rolul pe care l-au primit de la inceput, de la Creatie, si in ordinea pe care Dumnezeu a stabilit-o. Greseli au fost facute de-a lungul timpului nenumarate, dar daca la nivelul familiei s-ar respecta atat legile divine cat si ordinea stabilita de Dumnezeu, ce armonie ar fi in intreaga societate! Imi pare rau ca nu intelegem ca ura impotriva barbatului este, de fapt, impotriva lui Dumnezeu. El este Creatorul si dupa chipul si asemanarea Sa l-a creat pe Adam si apoi pe Eva pentru Adam. „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” (I Corinteni 13, 4-8)

Ramona Nastase Marius Ghidel, cine sunt cei care vor sa distruga omenirea? Exista altcineva in afara lui Dumnezeu?

Marius Ghidel  Satana, cu toti ingerii cazuti care se manifesta acum in lume.

Laura Mirza Cred ca ,cu aceasta postare zgandariti o rana veche,si inca de la creatie,simt ca aveti dreptate si simt ca nu injositi si nici nu discreditati femeia,stiu ca ea l-a ademenit pe Adam sa muste din mar,deci puterea femeii este mare,de aceea trebuie cumva dirijatanu injosita!Asa este femeia este iubirea,de aceea ea salveaza barbatul intodeauna!Si acum stiu dc este si zicala populara”barbatul daca si cand greseste (scapa palaria)o ia de jos,o scutura si pleaca mai departe,pe cand o femeia isi pierde onoarea si este blamata!Dar totusi IIsus nu a condamnat femeia adultera,ci i-a spus sa nu mai greseasca!In islam femeia este tratata ca un bun al barbatului,si tarziu a fost hotarat sa fie considerata persoana.Sa fi plecat tot de la acest considerent??Dumnezeu a creat acesti doi poli,care zic si eu,trebuie sa se contopeasca in iubire,nu sa-si dovedeasca puterile!Puterea e a Creatorului!?

Marius Ghidel Desigur. Sunt ca aripile unei păsări. Ea nu poate zbura cu o aripa.

Valentina Rossi Poruncile biblice sunt de/pentru supunere.Adica,despre cum sa-ti pui singur, capul pe butuc. Fereasca Dzeu,sa ai un mascul betiv si tampit,poate,chiar nebun si sa i te mai si supui ca te mananca cainii si pe tine si pe copii! Eu am fost supusa si regret.Enorm! Biblia este o adunatura de istorisiri despre rasa umana si a celor ce au interactionat cu ea;mai precis,despre rasa evreilor.N-are nimic divin/sfant! Sunt doar niste sfaturi/porunci ale alienilor catre "papuasi"(umani).Vedeti,Mauro Biglino si biblia,Numeri,cap.31.

Marius Ghidel Eu si majoritatea celor care intra pe pagina mea suntem crestini ortodocsi. Am fost botezati in Biserica, printr-una din Tainele Bisericii ortodoxe. Nu gandesc (gandim) sau simt (simtim) ca dvs si, de aceea, nu suntem de acord cu ceea ce scrieti mai sus, caci este dincolo sau impotriva credintei noastre care se bazeaza pe Sfanta Biblie.

Cristian Sofrone Domnule Marius cum sa fac dacă prietena mea nu e supusă si are orgoliu si este geloasă si mă controlează am.facut si un copil cu ea am o fetiță,trebuie sa fiu dur cu ea ca sa ma asculte încearcă sa ma controleze

Marius Ghidel Orgoliul sotiei sau dorinta ei de control va va face sa va comportati cu intelepciune dar si cu dragoste si exigență, in continuare, in mod automat, adica cu imputernicire de sus, ca sa i scadeti agresivitatea si sa o indreptati spre Dumnezeu, sa o faceti iubitoare si smerita. Si va va da Domnul ce sa faceti, ca toate vin de la El. Dar asta este directia in care veti merge. Va veti exprima autoritatea si puterea. Atata stiu ca se va intampla.

Cristian Sofrone Mai vb si urât cu ea si tot nu ma intelege

Marius Ghidel Nu trebuie vorbit urat cu sotia, trebuie sa fiti intelept si iubitor dar ferm si clar, cu autoritatea pe care v-a dat-o Dumnezeu de cap al familiei.

Ina Mocanu Domnilor acordatile sotiilor voastre atentie si iubire! E greu de dat sfaturi, dar in general iubirea invinge totul!

Marius Ghidel Puterea barbatului este Iubirea lui fata de sotie, dar daca ea, nu ii da aceasta putere, el nu o poate iubi. Puterea lui Iubeste, cand ea este smerita si iubitoare. Barbatul iubeste femeia cu iubirea din ea. De ce? Pentru ca prioritar pentru Viata este primordialitatea barbatului, ca sa se poata asigura perpetuarea speciei, si daca femeia ataca barbatul si ii ia locul si puterea, atunci el devine efeminat, sau impotent, prin simplul fapt ca il critica sau il controleaza. Cand au fost incurajate femeile sa faca cariera, ele au capatat orgoliu si au atacat barbatul si asta sa intampla acum in occident, testosteronul a scazut la barbati de la 95% in 1969 la 47% in 2016. Unde se ajunge? La omorarea oamenilor IN MASA! Deci femeia a fost facuta bomba. Cand in Anglia sunt promovate 65% din femei pe functii de raspundere, barbatii sunt facuti subalterni este ataca chiar PUTEREA masculinitatii de a procrea, si barbatii sunt ucisi. Sau cand femeile primesc credite ca sa faca afaceri tocmai pentru acelasi lucru, se ataca autoritatea barbatului care tine familia. Si femeia isi pierde feminitatea, iar barbatul masculinitatea. Ce sa faca doi barbati in casa? intra in conflict. Deci femeile devin barbati iar barbatii devin femei. O inversare a sensului vietii, ceea ce in natura NU EXISTA ASA CEVA. Natura il urmeaza pe Dumnezeu dar omul, NU! Femeile vor putere, dar asta inseamna sa doreasca sa-si ucida barbatul si specia umana! Ceea ce animalele NU AR FACE ASTA VREODATA! Leoaica vaneaza si aduce leului sa manance el primul, el sta si nu face nimic, e lenes, dar il respecta TOTAL, CA ALTFEL AR DISPARE CA SPECIE. De ce ei inteleg si noi oamenii care zicem ca suntem mai destepti nu intelegem, ca atunci cand i-ai dat femeii putere, AI MURIT CA SPECIE PE PAMANT! Toate religiile au tinut-o jos tocmai datorita faptului ca femeia are energie dubla. O femeie egal doi barbati. Nu poti sa-i dai putere ca barbatul este omorat fie si prin critica.

Ramona Patrascu Un bărbat puternic,nu un băiat, va ști să-și aleagă consoarta exact cum spuneți dvs...DAR,trebuie sa fie un bărbat puternic cu tot ce înseamnă să fii "barbat puternic"...părerea mea....

Marius Ghidel  Femeia alege barbatul. Ea are energie dubla ca sa poata dea nastere la copii, Dar aceasta energie dubla poate sa o duca la orgoliu si la cadere foarte repede. Cand femeia critica barbatul ataca energia masculina si vrea sa-l ucida, dar Il ataca si pe Dumnezeu, pentru ca barbatul este capul, este primordial asa cum este sufletul. Femeia este secundara. Cand femeia vrea sa-i ia puterea si locul barbatului, familia se destrama automat pentru ca ea se ridica impotriva ordinii divine. In natura NIMENI NU ISI POATE PERMITE ASTA. Toate religiile lumii, tin femeia in subrodonare, si astfel comunitatea sau tribul, societatea, poate sa se reproduca si sa supravietuiasca. Dar acum este un curent de distrugere si scadere a populatiei prin transformarea femeii intr-un fel de bomba. Ea este incurajata sa aiba autonomie financiara, si putere, este pusa in pozitii de frunte, ca sa nu mai aiba timp sa ingrijeasca copii sau familia, si barbatul sa fie subordonat femeii. Aceasta subordonare inversa decat exista in natura va distruge specia umana. Am mai spus aici ca testosteronul la barbati in anul 1969 era de 97% si in 2016 era de 43%, deci distrugerea masculinitatii si efeminarea barbatului, cat si ne nasterea de copii este cumplita. SI IREVERSIBILA! Aceasta este Apocalipsa. Omenirea este acoperita acum cu incetul de o pâclă neagra, care este Lucifer, si nu va mai gandi limpede si nu va mai vedea adevarul, iar anormalitatea VA FI FACUTA LEGE. Ura va fi Lege, daca nu esti necredincios ca majoritatea, vei fi PEDEPSIT.

Bogdan Marin Care e cea mai grea cale : casatoria sau calugaria?

Marius Ghidel CASATORIA, si cea mai usoara: calugaria

Bogdan Marin  De ce?

Marius Ghidel Pentru ca sunt responsabilitati foarte mari

Liliana Teodorovici Sunt suflete care inca nu sunt pregatite sa inteleaga si sa accepte adevarul,cred. Intr adevar daca am fi atenti la natura,cu tot ce cuprinde ea, care asa cum ati spus se supune lui Dumnezeu fara sa carteasca,am avea multe de invatat. Numai sa ne facem timp sa observam.Putem invata si de la copii mici. Ei iubesc fara conditii,nu gandesc critic si nu acuza chiar daca sunt certati .,,Pana nu veti fi ca acestia nu veti putea intra in imparatia cerului",spune Hristos. Stiu ca nu este usor sa acceptam adevarul. De multe ori nu acceptam adevarul nici atunci cand gresim si cineva ne atrage atentia,din pricina orgoliului,desi stim ca am gresit. Insa adevarul lui Dumnezeu nu poti sa l negi si sa l cartesti oricat de greu ne vine.Si ne vine greu pentru ca nu pricepem ca este bine pentru sufletul nostru.Daca pana nu demult nu am inteles chinurile prin care au trecut sf.mucenici fara sa carteasca impotriva lui Dumnezeu pentru ca au inteles adevarul,cred ca acum am priceput.Multumesc.

Marius Ghidel Multumesc din suflet!


12-02-2020

LINISTESTE-TE! NU TE RISIPI!

IUBIREA ESTE FACUTA PENTRU CEI SMERITI, fiindca, CEI MANDRI NU POT IUBI NICIODATA!”

,,Bucuria mea, Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul, ne-a lasat acest cuvant de invatatura: Taci! Nu vorbi mai mult decat este nevoie, nu te contrazice cu nimeni, nu supara pe nimeni prin ce spui. Fugi de prilejurile de a cadea in pacate, pe cat poti, fugi de agitatia, zgomotul si zarva lumii! Linişteste-te! Nu te risipi, vrand sa faci prea multe, nu iti pierde pacea sau timpul cu nimicuri. Sa faci atat cat este nevoie.

Lumea aceasta ne stoarce de putere, ne consuma cu toate problemele ei, si de multe ori uitam ca nu traim o mie de ani, uitam ca rugaciunea sau relatia noastra cu Dumnezeu este cea mai importanta! Avem nevoie de liniste, trebuie sa invatam sa mai oprim radio-ul, tv-ul, telefonul si sa petrecem o clipa de aur nu doar cu noi insine, dar mai ales cu Iisus Hristos! In liniste, Dumnezeu iti vorbeste prin constiinta ta, ia aminte la ce-ti spune si cu siguranta n-o sa-ti para rau!”

,,Dumnezeu fara noi ramane tot DUMNEZEU, insa noi, fara Dumnezeu suntem NIMIC! Si te rog nu uita de BLANDETE si SMERENIE, alaturi de celelalte virtuti.”

Mi-a placut acest cuvant frumos al poetului Liviu Rebreanu: “Astazi stiu si inteleg ca IUBIREA ESTE FACUTA PENTRU CEI SMERITI, fiindca, CEI MANDRI NU POT IUBI NICIODATA!”


12-02-2020

CUM SE POARTĂ UN OM SMERIT?

DACĂ TE ÎMPOTRIVEŞTI PĂCATULUI PÂNĂ LA SÂNGE, DUMNEZEU TE IARTĂ DE ORICE GREŞEALĂ.

Cei plăcuţi lui Dumnezeu sunt ascunşi în mijlocul lumii.
Bucuria, liniştea, înfrânarea, curăţia, smerenia, împotriva lor nu este Lege. Omul devine duhovnicesc şi creează în jurul lui o oază de bucurie. Persoana aceea este extraordinară, parcă iţi dă o pace când eşti în jurul ei. Acolo este duhul sfânt.

Când vei vedea ca omul este putred la suflet, când vei vedea că este putred la minte, la gândire, la calităţile sufleteşti, la calităţile morale, la calităţile duhovniceşti, la calităţile sentimentale şi spirituale, DEJA OMUL ACELA ESTE PIERDUT, ADICĂ SFÂRŞITUL ESTE APROAPE. În ce sens?

Când dragostea multora se va răci atunci şi planeta se va răci.

Ce înseamnă o smerenie autentică?

DACĂ TE ÎMPOTRIVEŞTI PĂCATULUI PÂNĂ LA SÂNGE DUMNEZEU TE IARTĂ DE ORICE GREŞEALĂ.

https://www.youtube.com/watch?v=nWV3Adql4Ds

 

12-02-2020

PATIMA DIN AFARĂ ATACĂ PATIMA DIN NOI

CÂND CEVA TE ATACA DIN FAŢĂ, ESTE ÎNTÂI ÎN TINE.

Dacă ai acceptat şi ai consimţit cu partea de negură şi patimă din oameni, şi ai lăsat-o să înainteze - când de fapt TREBUIA PE LOC SĂ OPREŞTI diavolul să înainteze-. CÂND TOLEREZI PARTEA ÎNTUNECATĂ DIN EI, O ÎNTĂREŞTI LA TINE, şi aşa le faci cel mai mare rău posibil şi lor şi ţie, pentru că nu se vor opri şi vor înainta. În spatele celor care îţi fac rău este o fiinţă întunecată generica, care îi alimentează, dar ea este întâi în tine ca să poată să te atace din afară. Dar ei îţi fac rău cu răul şi decăderea din tine. Ei scad la tine viciul, patima. PATIMA DIN AFARĂ ATACA PATIMA DIN NOI. Dacă eşti ataşat de viaţă, vine ceva care să te atragă şi să te ataşeze şi mai tare. Cui pe cui se scoate, ÎNTOTDEAUNA VINE DIN AFARĂ CEVA DE ACELAŞI FEL CUM EŞTI TU.

Întâi trebuie să nu-L iubeşti pe Dumnezeu şi să pui simţurile pe primul plan, ca ei să te poată ataca ŞI TU SĂ APERI DECĂDEREA LOR. Aperi răul împotriva smereniei, pentru că întâi ceea ce vezi la ei, este în tine. Şi cu cât le accepţi mai mult urăciunea, cu atât ea va înainta spre tine şi se va instala mai mult în tine, şi-ţi va face cel mai mare rău posibil, pentru că NU TE VA MAI DERANJA şi vei considera ca ceva normal. Cu patima şi viclenia nu poţi fi tolerant, pentru că te prinde şi se întăreşte în tine când îl accepţi în afară, şi prin acceptarea ta îl întăreşti apoi în cel din faţa ta. Şi îi faci rău şi lui şi ţie. Tu eşti întotdeauna el, şi ce este în el este întâi din tine. Atragi numai oamenii asemănători cu tine. ŞI DACĂ NU ÎI PERMIŢI RĂULUI ŞI VICIULUI, PATIMII DIN FAŢĂ SĂ ÎNAINTEZE SPRE TINE, TU NU ÎI PERMIŢI ÎNTÂI RĂULUI DIN TINE SĂ-L ÎNTĂREASCĂ PE CEL DIN AFARĂ ŞI SĂ CREASCĂ ÎN TINE.

Dacă am avea credinţă cât un bob de muscar, ADICĂ LĂSARE DE SINE, am avea respect faţă de aproapele nostru şi L-am vedea pe Domnul în toate, pentru că El este armonia din tine. NU ARE CREDINŢĂ DECÂT CEL CARE ARE PUTEREA SĂ SE LASE PE SINE PENTRU CEILALŢI, şi să nu mai conteze, să nu mai alerge pentru mai mult bine, să se oprească din alergat. Când te opreşti, imediat Dumnezeu vine la tine. Noi ne îndoim de El, pentru că suntem într-o căutare continua. MAI PUŢIN ESTE MAI BINE ŞI MAI SIGUR. Nu există hoţi, nu are nimeni ce să-ţi ia, sau ce să plece de la tine. NU TE MAI RAPORTA LA TRUP, CI LA SUFLET, CARE ESTE LIPSA GÂNDULUI LA TRUP.

Trebuie mai mult să pierzi şi să laşi puterea lumii, ca să-L afli pe Dumnezeu, să vrei să fii vulnerabil - atunci eşti de neatacat. CÂND EŞTI CEL MAI JOS, EŞTI CEL MAI SUS. CÂND EŞTI CEL MAI SLAB EŞTI CEL MAI PUTERNIC. CÂND NU VREI NIMIC MAI MULT, VEI PRIMI TOTUL ÎN DAR. Pentru că lipsa sau golul, lepădarea de sine este Prezenţa lui Dumnezeu. Dar dacă apare fie şi un singur gând de apărare sau de critică, acela va crea un duşman care va fi întotdeauna mai puternic decât tine şi te va zdrobi, căci PENTRU DUMNEZEU SE FAC TOATE. Nu ca să câştigi tu ceva din lumea aceasta, ci CA SĂ NU CÂŞTIGI NIMIC! Nu ai nevoie de nimic mai mult decât ai din afară - îţi vor lua doar energia şi viaţa, pentru a ajunge tu la Iubirea fără pretenţii. Și ce rost are atâta suferinţă? Şi dacă ai orgoliu, vei fi îngenuncheat de oameni fără discuţie, şi tot ce preţuieşti tu mai mult ţi le vor lua. Tu aduni ca să pierzi? Nu te vor lăsa în pace şi tot ce vrei mai mult pentru tine, sau ceea ce preţuieşti tu mai mult, ţi le va lua, sau le vei pierde, ori vor pleca de la tine, pentru că nu poţi pune nimic din lumea aceasta mai presus decât El, care este LIPSA, PUŢINUL, SMERENIA, MODESTIA, CURĂŢENIA SUFLETEASCĂ, CUMINŢENIA, SIMPLITATEA.

Omul cuminte nu este viclean şi spune puţine cuvinte. Cuvintele lui sunt simple şi sincere. Nu îi place să vorbească mult sau să poarte discuţii îndelungate. Are mare grijă să nu deranjeze, NU VREA ÎNTÂIETATE, NU VREA SĂ PETREACĂ TIMP ca să se apropie de celălalt, îi respectă libertatea, este foarte scurt, nu insista, nu revine des, nu pretinde nimic şi nu cere nimic pentru sine, nu cere socoteală, nu acuza. Dacă îi permiţi cuiva să înainteze prea mult, va da buzna peste tine, pentru că zice că îi dai voie. Omul smerit doar face loc vieţii să fie, şi nu vrea nimic pentru el, nu iniţiază nimic. Cum s-a pierdut Eva? Acceptând cuvintele viclene ale şarpelui, ale diavolului. CÂND CINEVA ÎŢI VORBEŞTE MIEROS ŞI INSISTENT, ÎŢI VREA RĂUL. Este viclenia şarpelui acolo, şi va încerca continuu să creeze ocazii să se apropie de tine şi, când va putea, te va ataca. Pentru că dacă i-ai permis diavolului să înainteze, el nu se va lăsa niciodată, până la sfârşit. El te vede ca o victimă sigură şi nu se va lăsa niciodată. În plus, atunci când i-ai permis şi ai stat la discuţie cu el, ţi-a pus un văl pe faţă şi nu vei mai vedea clar, şi îl vei accepta în continuare. Cine este insistent şi caută apropiere şi intimitate, îţi vrea răul. Niciun om curat la suflet nu face asta. Omul lui Dumnezeu este delicat, sensibil, fin, el nu da buzna, nu revine, nu insista, nu e viclean, nu vorbeşte cu cuvinte mieroase, este doar simplu şi vorbeşte puţin. Cel care vrea ceva de la tine este îndrăzneţ, te caută mereu, ca să creeze intimitate şi apropiere și, prin a petrece cu tine cât mai mult timp, el vrea doar să te cucerească. Să te fereşti de el, este un prădător. Intenţia lui din ascuns este urâtă şi dacă se poartă aşa înseamnă că te vede ca o pradă uşoară. Dacă ar fi cuminte şi cinstit, nu ar insista cu nimic niciodată.

Că altfel, răul din tine dacă nu îl opreşti, va aduce şi va întări răul din afară şi te va ataca în toate modurile posibile. Şi cum îl opreşti în tine? Oprind ataşamentul de plăceri, acesta este răul pe care oamenii sau necazurile şi bolile ţi-l scad cu forţa, înjosindu-te. Dacă nu îl opreşti întâi în tine, el nu se va opri din faţă, şi te va ataca continuu. Dar ca să facă asta din faţă, trebuie să fie întâi în tine.

Dar răutatea care te atacă din faţă, sau patima când o consimţi, O ARATĂ ŞI O ÎNTĂREŞTE PE CEA DIN TINE. Şi cu cât îi permiţi mai mult întunecatului să înainteze spre tine, cu atât el ÎŢI VA PUNE UN VĂL PE OCHI, şi în continuare nu vei mai vedea, şi mai mult, te va face să lupţi împotriva smereniei și a lui Dumnezeu. DACĂ DUMNEZEU NU ESTE ÎN COMPORTAMENTUL TĂU, EL NU ESTE NICIUNDE!

CÂND CEVA TE ATACA DIN FAŢĂ, ESTE ÎNTÂI ÎN TINE.


Cryssa Cristina Este asa de simplu!!! Si totusi uit,sau nu știu,căci ma trezesc pierduta si acaparata in cele lumesti,si atunci,chiar simt că-mi pierd pacea sufletească! Nu depistez cum alunec spre lumesc!

Marius Ghidel Prin placeri, ele ne lipesc. Schimbarea porneste la restrangere continua in toate. Macar injumtatire.

Ramona Surducan Daca seful, la serviciu, are un comportament abuziv emotional, te inhiba, te incarca inclusiv cu sarcinile lui, are abilitatea de a te face sa te simti vinovat, asta cu toti subalternii, cum sa ne raportam situatia asta?

Marius Ghidel Probabil ca avem noi atasamente de material, si el va face asta in continuare. Ni se dau situatii care sa ne desprinda. Si chiar daca plecam de acolo, cadem din lac in put, tot asa va fi, pentru ca nu ne-am desprins. Si situatiile se repeta. In toate este vorba numai despre noi. Oamenii doar ne ajuta si ne salveaza prin umilire viata. Umilirea este un ajutor de sus foarte portivit, o binecuvantare. Noi cu egoul nostru spunem lucruilor ca sunt rele, dar sufletul se elibereaza de ego.

Ramona Surducan Inseamna ca solutia buna e sa acceptam ce se intampla incercand sa nu ne suparam?

Marius Ghidel  Exact. Cititi ultima postare de acum, ca este vorba despre asta! Multumesc!

12-02-2020

George Caruntu Dl Marius e cam riscant sa asteptati intrebari ..dar este si extrem de util pt toti cei ce se implica caci intrebari pun cei ce au ajuns sa inteleaga ..
-putin probabil ca cine trimte flori ,multumiri ,emotii,sa se riste sa intrebe caci ar insemna sa iasa din zona de comfort !
-dar e un pas urias spre maturizarea omului cind privind spre orizont proceseaza intrebari ...este un pas fff mare caci dovedeste ca a inteles multe din scoala vietii !

Marius Ghidel Dar din intrebari invat cel mai mult, si cresc si eu in intelegere. Am cel mai mult nevoie de intrebari!

Ramona Surducan Ne vor lipsi postările....veneau la momentul portivit. Dar, poate, era prea bine pentru noi. Sa nu devenim dependenți.....
Mulțumim pentru tot!🌼

Marius Ghidel Vor fi postări dar cu întrebări și răspunsuri. Multumesc

Mihaela Palamida Am o prietena foarte buna (cu un suflet deosebit de bun) care trece prin niște momente grele. Nu știu cum S-o ajut și ce cuvinte de încurajare sa-i mai spun care sa ii de-a putere.
Acum 5 ani și-a pierdut soțul (a murit de o boala crunta) după care a venit in Anglia pt a începe o viața noua. De-abia ce a început sa i se închidă rana după o așa pierdere ca acum tatăl ei e suspect de o boala crunta. Momentan a venit in România sa-i facă niște analize. Umbla peste la toate spitalele cu el de parca sa încearca sa schimbe cursul lucrurilor și se simte terminată fizic și psihic. Ea mai are o sora care deși trăiește in același oraș cu părinții, își vede “normal” de viața ei. Totodata prietena mea se “teme” ca dacă tatăl ei va muri atunci ea se va simți obligată/vinovata sa se întoarcă in România sa aibă grija de mama ei (care ar suferi de singurătate). Eu vreau doar ca ea sa fie liniștita și fericita.

Marius Ghidel Cand noi suntem cum trebuie ii schimbam si pe altii dupa cum suntem noi. Deci ca sa ii ajutam pe ceilati trebuie sa fim noi smeriti si curati la suflet, si asa ii incarcam cu energie si ii sustinem in toate, pe sensibil, in ascuns, fara sa stie. Putem sa ii ajutam pe cei dragi noua indrumandu-i, dar ei singuri au nevoie sa treaca prin ceea ce si-au asumat la venirea pe pamant. Greutatile si incercarile ne indumnezieesc, nu putem sa i le luam, ca este intereventie, si atunci ii impingem spre situatii si mai grele. Asta este lectia lor care vine de sus. Prietena dvs, la randul ei, poate sa isi ajute familia- lucru pe care il si face - dar fara a se implica atat de mult sufleteste, si aceasta la fel pentru ca lectiile vin pentru fiecare dintre noi pentru a ne corecta. Si avem nevoie de ele, nu sunt un lcurur rau, ci ne dezvolta caracterul, personalitatea, spiritul. De pilda, tatal sau trebuie ajutat de medici dar si de un parinte duhovnic care sa il indrume in aceasta perioada, si dânsul trebuie sa inteleaga asa de ce trece prin aceasta boala sau afectiuni, comportamentul nostru trebuie corectat in primul rand ca de aceea vin aceste situatii ca s ane curete sufletul ca altfel benevol nu vrem, in acest fel putem opri evolutia bolii sau sa ne insanatosim. Mai departe, plecarea dnei din tara, facuta pentru a-si imbunatati viata in Anglia, nu este neaparat cea mai buna decizie. Locul unde ne-am nascut este locul unde e bine sa crestem spiritual, sa ne imbogatim duhovniceste. Nu e de ajuns sa mergem spre o viata mai buna din punct de vedere material, ca fugim de greutati care ni se dau ca sa fim indumnezeiti. Pentru ele am venit aici, pentru greutati, si daca fugim de ele, fugim de Dumnezeu, atunci vor veni altele si mai mari, si mai greu de rezistat. Solutia este sa intelegem rostul lor si ce ne invata ele, si sa aplicam. Un parinte duhovnic este bun si folositor pentru suflet, acum, pentru toti si pentru dvs. Este cel mai bun confesor si prieten, cel mai mare ajutor la greu.

Nicole Nicole Eu sunt plina de întrebări... 1)fac bine, îmi impun sa gândesc pozitiv, VB cu Dumnezeu simt ca e cu mine dar oriunde ma duc simt ca oamenii ori nu ma plac ori nu ma acceptă. Ma simt tot timpul foarte singura și iubire dau tuturor și ma gândesc tot timpul cum sa ii ajut dar la greu eu nu ca aștept înapoi dar nu primesc nici o fărâmă. Toți doar iau de la mine și ma bucura asta dar atunci când sunt la greu doar Dumnezeu ma ajuta. Simt ca sunt înconjurată de morții vii, le simt energia negativa, doar rău ura și indiferenta. Iubirea o am de la plante și animale. M-am înconjurat cu ele și de acolo îmi iau energia. Sunt câteodată atât de tristă. Toate astea vin din mine nu-i asa? Eu sunt de vina, știu. Vreau iubire de acolo de unde nu este. Simt ca odată demult am avut parte de o mare dragoste și acum nu o mai am, simt. O vreau înapoi! Dumnezeu este atât de frumos dar îl pierd în lumea asta. Ma las dusa de valul întunericului și vreau sa ma intorc la El dar este atât de departe de mine.

Marius Ghidel Nicole, ce frumos spuneti totul! Vreti Iubire arzator, nu asa. Trebuie sa-L vreti pe Dumnezeu arzator mai presus de toate, si atunci veti primi totul in dar. Daca ati stii, aproape ca nu pot sa spun pentru ca vreti cu putere. Nu stiu daca puteti accepta. Poate odata veti intelege. Am spus aici de atatea ori. Stiti. Intoarece-te la divin, si uita dorintele tale, si atunci lumea va veni spre tine si ti va da tot ce doresti, dar nu ca sa te bucuri tu, CI CA SA TE PIARDA, repet: ITI VA DA TOT CE DORESTI, DAR NU CA SA TE BUCURI TU, CI CA SA TE PIARDA, nu ea este scopul. Stii. Cand nu o vei mai dori, vei avea tot ce vrei. Dar iti vei pierde pacea sufletului. Atunci ce este de dorit, lumea cu grijile ei, sau pacea inimii? Ce este mai important? Cand te desprinzi de ea, va veni spre tine, dar ce folos, daca iti pierzi linistea care este Dumnezeu? Vei avea tot ce vrei dar iti pierzi pacea. Acum au ramas acestea doua: Iubirea de Dumnezeu sau iubirea de lume. Daca Il ai pe El ai tot ce vrei, dar daca ai lumea, NU MAI AI LINISTE, deci Il pierzi pe Domnul. Ce este mai bine?

13-02-2020

1-FERICIREA ESTE MULȚUMIREA CU PUȚIN!

- Cum mă opresc din fuga de mine?

Să ne comportăm ca o fiinţă divină pe pământ, care mai mult dăruieşte, ajuta, susţine viaţa, şi pe el se lasă. Care nu îşi permite să aibă gânduri acuzatoare, sau să învinuiască ştiind că judecata vine din ego, care nu are existenţă de la sine şi de aceea tot ce spune acesta este o minciună. La moarte, dacă trecem de fluviul de gânduri, el se şterge definitiv. Deci acela pentru care noi am făcut totul în viaţă şi ne-am luptat şi l-am apărat, NU ÎNSEAMNĂ NIMIC, ABSOLUT NIMIC, pentru că nu are existentă proprie, este doar un concept.

Pur şi simplu ne oprim din alergat şi atunci începem să vedem frumuseţea vieţii peste tot. Noi nu suntem gândurile noastre sau îngrijorările şi îndoielile, suntem cel care nu este afectat de nimic. Chiar am dat un exemplu din prima carte, din Shangri La, cu sufletul care se plimba prin casă, şi care era absolut de fericit. Deci noi nu suntem nemulţumirile şi supărările noastre. Dacă înţelegem asta, este esenţial.

Cum ne observăm că ne prind gândurile de nemulţumire, cum ne spunem că NU SUNT ADEVĂRATE şi le lăsam. Atunci ne cuplăm pe fiinţa divină comună din noi care nu se îngrijorează de nimic. Şi apoi lipsa egoului, este bucuria şi fericirea zilei de mâine. Eu îmi găsisem nişte exerciţii prin care nu mai acordam atenţie gândurilor. Am povestit în prima carte şi am observat că în momentul în care gândurile nu mai vin, atunci ziua devenea MIRACULOASĂ, că nu mai era eul care se îngrijora, era numai Dumnezeu. Atunci noi mergem, lucrăm, ne facem treburile, dar ne pierdem ÎNDÂRJIREA, LUPTA ŞI APĂRAREA, ne pierdem eul. Dar fără el viaţa devine o MINUNE continuă, o bucurie fără egal. Și reușim în tot ce întreprindem. De ce să nu vrem asta? De aceea omul e bine să meargă în jos, spre puţin, nu spre mult, ca atunci se încarcă cu ÎNDREPTĂŢIRE DE SINE, ŞI APARE DEZASTRUL.

UNDE ESTE ORGOLIU VA FI SUFERINŢĂ!

- Cum să mă împrietenesc cu mine?

Să renunţăm la mine, la pentru mine toate, la eu şi numai eu, şi atunci vom vedea că NOI SUNTEM CHIAR IUBIREA FĂRĂ CAPĂT. Numai eul nostru veşnic nemulţumit o ţinea închisă în închisoarea lui. Nu este vorba de adăugat ceva la eu, ci invers de aruncat tot ce reprezintă el. Cumva să ne împotrivim tot timpul VOII NOASTRE. Vrem ceva mai bun, mai plăcut, mai diferit, mai mare, mai frumos, SĂ NU ÎL VREM, pentru că îl dorim dintr-un ego veşnic nemulţumit care nu vrea decât să ne destabilizeze şi să ne aducă o nemulţumire şi mai mare. Nu avem nevoie de mai mult că ieșim din divin și apar nenorocirile, de ce să le vrem?

Pentru că el priveşte NUMAI ÎN PARTE, şi partea... nimic din lume, nu durează. De aceea când vrei ceva anume din ea mai bun, mai plăcut, mai diferit, de fapt VREI SĂ SUFERI DOAR, vrei cu un ego, VREI DURERE. Amplificam nemulțumirea şi simţământul ca nu este destul şi mai ne trebuie - adică când ne-am făcut o plăcere sau ne-am îndeplinit o dorinţă a egoului a şi început durerea, chinul. Acesta este chinul iadului – sentimentul că nu este destul și mai ne trebuie, dar noi când vrem lumea intrăm acolo. De acea TREBUIE SĂ NE PĂSTRĂM MEREU DOAR ÎN NECESITATE. ACOLO ESTE DUMNEZEU.

Peste nevoie este diavolul şi iadul pentru că intrăm în NEMULŢUMIREA CA NU ESTE DESTUL, ŞI ASTA SE ÎNTINDE LA INFINIT. Dar când ne mulţumim cu ce avem, atunci nu mai avem sentimentul de lipsa şi suntem fericiţi. FERICIREA ESTE MULŢUMIREA CU PUŢIN. Dar cine vrea să fie fericit cu adevărat? mai nimeni. Te cuprind o linişte şi o pace continuă. Asta este putere. Dar ei, care stăpânesc lumea fac totul să ne destabilizeze continuu, îmbiindu-ne mereu SĂ MAI VREM, SĂ MAI LUĂM ŞI AIA, ŞI AIA, dar aşa ştii ce fac? NE ÎNVÂRT PE LOC, ŞI NE AMEŢESC. Şi în mai mult noi ne pierdem DISCERNĂMÂNTUL și ne iau PUTEREA, şi ne pun un VĂL pe faţă, şi nu mai vedem limpede – NE DISTRUG. Mai binele Îl dă afară pe Dumnezeu.

Ni-L iau pe-al nostru Dumnezeu şi Îl înlocuiesc cu lumea, cu plăcerile şi savoarea vieţii. Când din totdeauna toate religiile fundamentale ale lumii, au blocat DORINŢA DE MAI MULTĂ SAVOARE ŞI PLĂCERE. De ce? Pentru că acest mai mult ne ia din viaţa într-un ritm accelerat. Și Dumnezeu este jos de tot, în vale, acolo unde se strâng apele, NU ESTE ÎN MAI MULT, MAI BINE DECÂT NE TREBUIE, ÎN MAI SUS, MAI MARE, MAI BOGAT, MAI SIGUR, ACOLO ESTE DIAVOLUL ȘI IADUL. Bunăstarea, comoditatea, stabilitatea peste nevoie sunt intunericul veșnic, pentru că ne iau din energia vitală, o consumă şi ne lipesc de material, şi aşa ne pierdem viaţa continuu pe nimic, pentru că părţile nu ţin, şi atunci nouă ne vine SĂ ALERGĂM DUPĂ MAI BINE, MAI MULT, LA INFINIT. Dar nimic din lumea aceasta pe care o dorim noi înnebuniţi, NU DUREAZĂ.

- Cum să vorbesc cu mine?

Cu mine fiinţa divină? O lăsăm să se exprime cu tot riscul. Noi credem că este ruşinos sau că devenim vulnerabili şi oamenii o să ne exploateze. Orice ar fi ne lăsăm pe noi continuu, şi atunci nicio grijă nu mai avem. Pentru că Domnul va fi cu noi. Ce grijă să ne mai facem? Când te lepezi de eu, El vine imediat pentru că n natura lui este să umple golurile.
Din faţă va veni liniştea şi Iubirea din noi, pentru că întotdeauna vine ceea ce suntem în adânc, în ascuns. Şi poate vor mai fi situaţii neplăcute, pentru că mai sunt în noi nemulţumiri sau răutăţi din trecut, dar acelea vor veni ca să ni le scoată, şi dacă noi nu reacţionăm şi le acceptăm, atunci ele se vor şterge.

NUMAI ATUNCI CÂND NU RĂSPUNZI SE ŞTERG NODURILE ENERGETICE DIN TRECUTUL NOSTRU ŞI SE DIZOLVĂ şi nu se mai transforma în necazuri şi boli în viitor. Ca noi suferim mereu tocmai datorită NEMULŢUMIRILOR NOASTRE. Ele sunt păcatele şi bolile noastre.

Să ne comportăm ca o fiinţă a cerului pe pământ care nu ştie decât să dăruiască şi care NU CĂUTA NICIODATĂ ALE SALE, IARTĂ TOTUL ŞI ACCEPTA TOTUL FĂRĂ REACŢIE, şi atunci vom avea toată siguranţa că viaţa noastră va fi frumoasă şi împlinită. Ce să ne dorim mai mult?

Mulţumim dnei Ligia Constantin pentru întrebări! Urmeaza raspunsuri si la urmatoarele intrebari ale dnei Ligia:

Cum imi raspunde Dumnezeu?
De unde stiu ca este el sau sunt tot eu?
Este Dumnezeu in fiecare dintre noi?
Cum inteleg ca raul este bine si cum imi stapânesc mintea din a produce suferinta?
Cum sa Îl chem pe Dumnezeu, cum sa-I dau povara mea Lui?
Cum de creez toate programele mele de autosabotare?


Bogdan Marin Multumesc! Il poti cunoaste pe Dumnezeu prin studiu si meditatie?

Marius Ghidel Numai prin abandonare de sine desăvârșită! Pentru ca lepădarea de sine este prezenta Lui. Deci oamenii zic ca Îl iubesc, dar nu se lasă pe ei, nu renunță la îndreptățire sau la dorința de mai mult și atunci Domnul nu este cu ei. Pot sa facă orice, dar dacă nu se predau și nu fac gol în ei, Domnul nu vine la ei. Orice ar face. Nu se poate cu mintea, decât când mintea cade. Ca El este lipsa egoului,a dorinței de mai bine pentru eu. Frumoasa întrebare! Mulțumesc!

2- COMUNICAREA CU DUMNEZEU

- Cum îmi răspunde Dumnezeu?

Nu puteţi să-l percepeți decât în starea de lepădare de sine desăvârşită. El este infinit de blând și bun, smerit și fin, delicat, și noi trebuie sa fim asemănători ca să-L cunoaștem și să-L simțim. Aceea este prezenţa Lui. Dar de vorbit ne vorbeşte continuu prin oameni, şi mai ales mai apăsat ne vorbeşte prin oamenii care ne deranjează şi prin care ne arată că ceva asemănător este în noi, iar prin necazuri şi boli ne indică faptul că ne-am îndepărtat de El, iar când mergem spre puţin, El ni se arata peste tot. Dar cine vrea să meargă spre puţin? Mai nimeni. Omul de astăzi trăieşte SINGUR, STINGHER, fără al lui Tată ceresc. Şi este obraznic şi cere socoteală. Smerenia este rară pentru că înseamna inimă înfrântă. El spune la toate neplăcerile vieţii ca sunt rele, când de fapt este desprins cu forţa. Problema lui este faptul că pune lumea pe primul plan, şi atunci se agaţă de ea. Şi chiar dacă respecta toate regulile, pentru că merge spre mai mult bine pentru sine, Domnul nu este cu el. Trebuie să te predai pe tine total, şi să faci gol în sufletul tău, ca să aibă unde să vină Miracolul care este Dumnezeu. Iar posesiile peste nevoie sunt eu si nu ne vor lasa sa ne ridicam. Dar tot ce ni se întâmplă vine de la EL, şi nu poţi să te superi pe nimeni.

- De unde ştiu că este EL sau sunt tot eu?

El este numai atunci când ceea ce gândim este ziditor şi susţine viaţa şi reprezintă o apreciere, o mulţumire sau recunoştinţa, ori atunci când acordăm circumstanţe atenuante la infinit. Cum ştim că vorbeşte egoul, sau diavolul şi nu este nevoie să-l ascultăm? Atunci când exprimăm o nemulţumire, o îndoială, o acuzaţie sau o învinuire, când judecăm, pretindem sau reproşam cu obrăznicie, când luptăm sau atacăm, ori ne apărăm. Nu suntem noi acela, noi suntem cel care nu se supără niciodată, nu se apără, nu luptă pentru mai mult bine pentru sine, iartă totul, acceptă totul şi iubeşte totul în mod egal, şi NU ARE NICIO TREABĂ CU ACUZAŢIILE. De aceea prin el, toate lucrurile se fac, fără să se străduiască!

- Este Dumnezeu în fiecare dintre noi?

Da, fiinţa divină comună este în fiecare dintre noi majoritară, dar noi NU O LĂSĂM SĂ SE MANIFESTE, pentru că o considerăm că este O RUŞINE, pentru că noi credem că atunci oamenii ne vor umili şi ataca sau ne vor exploata. Dar nu este adevărat. Oamenii ne atacă cu armele din noi, iar dacă noi suntem în linişte şi pace, şi nu ştim decât să Iubim şi să dăruim, atunci ei NU NE POT ATACA NICIODATĂ. Fă totul pentru ei, şi asta este garanţia că viaţa ta va fi frumoasă. Binele lor va fi binele tău. Dacă nu faci totul ca ei să fi fericiţi, tu nu ai cum să fii fericit. Fericirea lor este fericirea ta. Trebuie doar să lăsăm frumuseţea din noi să devină frumuseţea din afară. Pentru asta am venit aici, ca să dăruim din prea plinul Iubirii noastre îngereşti.

- Cum înţeleg că răul este bine şi cum îmi stăpânesc mintea din a produce suferinţă?

Ştiind că tot ce spunem negativ şi este o acuzaţie vine din ego, care nu suntem noi Noi, ca fiinţă divină suntem cel care nu se supără niciodată şi nu ştie să învinuiască sau să condamne, nu știe decât să iubească. Şi atunci când ne vine să criticăm sau să judecăm, ne oprim pentru că ştim că urmează să gândim răul, ca să primească cât mai multă durere egoul. Atunci ascultăm de diavol, EL NE ÎNDEAMNA SĂ FIM OBRAZNICI, SĂ CEREM SOCOTEALA SĂ REPROŞĂM SAU SĂ ATACĂM. Că el se hrăneşte cu suferinţă. Cum ne oprim să gândim răul? Făcând exerciţii de apreciere continuu, adică NICIODATĂ SĂ NU NE PERMITEM SĂ CRITICĂM ŞI SĂ ACUZĂM. Când condamnăm chemăm la masa răutații noastre îngerii întunericului și ei vor aduce apoi alții și alții, și te vor subjuga.

CÂND JUDECĂM DEVENIM ĂLA CU CORNIŢE PE LOC ȘI PIERDEM RAIUL. Se simte asta din ură şi mânie, ori furia care ne cuprinde şi care sunt CARACTERISTICI ALE IADULUI.

Şi ca să scăpăm din înlănțuire aducem continuu argumente care să reprezinte circumstanţe atenuante, spre exemplu: nu-i nimic, a greşi este omeneşte... Nimeni nu este de vină cu nimic, toate vin din mine, oamenii nu greşesc niciodată, ci ei doar ne reflectă şi ne ajută să ne îndumnezeim. Ei cu toţii, vin la noi trimişi de sus, sunt medicii divini, şi nu poţi spune nimic despre ei. Toți oamenii doar te ajută și te dezvoltă. Nu putem decât să fim atenţi cum suntem noi în ascuns şi ce ne zicem. Dar ÎNTOTDEAUNA CÂND CEVA NEPLĂCUT NI SE ÎNTÂMPLĂ, ESTE PENTRU CĂ ÎN NOI SUNT ARME ADICĂ DUHURI ALE ÎNTUNERICULUI DE CARE ASCULTĂM.

Oamenii doar ne reflectă. Când ştim asta nu ne mai putem supăra pe nimeni. Şi doar suntem atenţi să gândim pozitiv şi să privim numai la partea încurajatoare a vieţii. Adică să nu raportam nimic la interesul propriu, pentru că eul nu există, noi suntem o fiinţă comună divină. Şi orice raportare la eu, este o minciună. Noi când gândim în interesul tuturor, spre binele tuturor, numai atunci suntem în divin.

- Cum să îl chem pe Dumnezeu, cum să-i dau povara mea Lui?

Când te laşi pe tine, intri în divin pe loc, când nu reacţionezi sau cedezi ori nu răspunzi, sau te predai, accepţi, atunci te uneşti cu fiinţa divină pe loc. Sau când aduci circumstanţe atenuante şi apreciezi, mulţumeşti şi eşti recunoscător, intri în divin pe loc. Şi când ai o situaţie neplăcută, îi dai lui problema ta şi tu o uiţi, faci altceva, şi atunci ştii sigur că ea se va rezolva în modul cel mai optim. Chiar dacă pierzi înseamnă că nu aveai nevoie de acel lucru. Ceea ce se întâmplă atunci când tu te laşi pe tine, este lucrul cel mai bun care se putea întâmpla pentru că vine de la El, nu mai este voinţa ta în joc. Îl acceptăm aşa cum este şi mergem mai departe pentru că întotdeauna voia Domnului este bună, adevărata şi dreapta. Nu putem să ne revoltăm pentru nimic. Totul vine de la El ca răspuns la ceea ce suntem noi în adânc. Ceea ce ne vine din faţă, avem nevoie indiferent cum este. Este voia de sus.

Oamenii nu sunt de vină cu nimic niciodată, nu există rău în lume, ci numai în noi, Lumea este continuu în iubire dar când se apropie de noi, ea ia forma interiorului nostru. Apoi ceea ce vedem în afară este proiecţia noastră. Ceea ce se întâmplă şi vedem este ceea ce este în noi. Ca să schimbi lumea trebuie să schimbi întâi interiorul tău, adică să laşi armele jos. Noi proiectăm pe ecranul veții ceea ce suntem noi. Asta înseamnă iertare, nu e vorba să-l ierţi pe celălalt, ca el nu este de vină cu nimic, ci TU SĂ LAŞI ARMELE JOS ŞI ATUNCI ACELA NU TE MAI POATE ATACA, PENTRU CĂ OAMENII NE ATACĂ CU RĂUTATEA DIN NOI.

- Cum de creez toate programele mele de auto sabotare?

Făcând întotdeauna inversul a ceea ce vrem cu egoul nostru. Laşi întotdeauna de la tine, accepţi, nu impui nimic, nu rezişti, nu te aperi şi nu lupţi. Când eşti în zero, eşti în divin, adică în acceptare totală fără reacţie. Laşi lucrurile să fie, să curgă, şi nu intervii cu voia ta. Nu este nevoie de voia noastră în nimic. Atunci ştii sigur că lucrurile se vor termina bine, dar când apare voia mea, apare un ego şi atunci viaţa ni se va opune. Când vrei ceva vei vrea cu egoul. Nu vrei, laşi de la tine şi uiţi. NU VREI MAI MULT ŞI MAI BINE PENTRU EGO, ADICĂ PENTRU DIAVOL, ŞI TE MULŢUMEŞTI CU PUŢIN.

ACEST PUŢIN ESTE RAIUL ŞI PREZENŢA LUI DUMNEZEU. DAR CINE ÎL VREA?

Mulţumim dnei Ligia Constantin pentru întrebări!


Adina Bretotean Ce puteți să ne spuneți despre religiile acestei lumi?

Marius Ghidel Toate religiile fundamnetale au in comun JERTFA, SACRIFICIUL DE SINE, dincolo de diferentele de ritual. Fiecare cu traditiile si Înțeleptii lor, dar intelegerea la care ajung oamenii in timpuri si epoci deiferite, mii de ani, in culturi si traditii diferite SI ESTE LA FEL, ESTE UNA, ATUNCI EA ESTE ADEVARUL. Si este o mare bucurie si incantare sa vezi ca oameni diferiti, din culturi diferite si timp de mii de ani au AJUNS LA ACELEASI CONCLUZII SI SINTEZE. Toti au pus la baza Iubirea si lepadarea de sine. Toti. De aceea toate religiile lumii la baza lor sunt UNA. Dar am intalnit o situatie cand un profesor, prof S, s a intalnit cu cineva care era din alta religie, si in loc sa puna ceea ce aveau ei in comun, au scos in evidenta numai ceea ce ii deosebeau, si s-au luat la harta. Dar Iubirea era ceea ce ambele religii vorbeau. Si nu s-au acceptat si inteles. Daca te uiti la deosebiri, vei lupta si te vei apara. Dar fundamnetul tuturor religiilor mari, este SACRIFICIUL DE SINE, SI JERTFA, DECI IUBIREA. Este unitate in lume, dar cei care o conduc vor sa bage ura intre oameni. Cei care vad diferente, si URĂSC, sunt manati de intunecat.

Adina Bretotean  Mulțumesc pentru rāspuns.Aş continua să vã întreb? Cum rămăne cu jertfa lui Iisus pe cruce pentru mântuirea noastră..., în Biblie scrie că doar cei ce cred şi îl urmează pe El se vor mântui. O ultimă întrebare pentru seara aceasta.M-ar interesa pãrerea dumneavoastră despre chacre...

Marius Ghidel  Prin jertfa se sterg pacate, si prin jertfa suprema se sterg pacate la toti pentru ca viata Domnului Iisus a fost exemplara, de aceea a putut să ne curete pe toti, si in viitor. O viata dedicata lui Dumnezeu ii ajuta pe toti, pe sensibil, curatandu-i. Si chiar daca este cineva care necunoscut se nevoieste si se desprinde de lumea aceasta, ajutorul lui fata de omenire este foarte important, dar acum sunt putini care isi jertfesc viata total. Dar acum prin atasamentul de viata, noi am pierdut din acesta curatenie. Adica atasamentul este mai mare decat desprinderea, decat sacrificiul de sine. Pacatele sunt mai mari. Da, cei care se comporta ca Domnul Iisus si pun lepadarea de sine pe primul plan, mai presus de toate, se mantuie pentru ca jetfa de sine este MANTUIREA. Acesta este drumul, caci Iisus Hristos este Calea Adevarul si Viata.

Eu nu ma pricep, la asa ceva. Stiu doar ca atunci cand urma sa ies din trup intr o experienta de tip dincolo de moarte, cu o saptamana inainte sau cu un timp inainte, imi aparea in mijlocul pieptului niste pumnisori care bateau in piept din interior, ca intr-o carcasa, dar care imi miscau pieptul si nu puteam sa controlez fenomenul cu mintea deloc. Banuiesc ca acel loc este o chakra, dar eu nu ma pricep, pentru ca nu am cautat niciodata explicatii la ce mi se intampla. Se intamplau si pana seara le uitam, nu le acordam atentie. Dar acum cand mai apar acesti pumnisori pentru mine este semn ca urmeaza sa am din nou o experienta de iesire din corp, si acum nu ii mai las, si am invatat sa-i opresc folosind respiratia puternica, in mod repetat. Si in alta experienta descrisa in prima carte, am iesit prin varful capului si acolo am dat de un spatiu de puncte aurii de fericire, care sfaraia ca uleiul in tigaie. Si era EXTAZ, banuiesc ca este tot drumul printr-o chakra, dar nu le stiu. Nu ma pricep.

14-02-2020

CÂND CEVA NEPLĂCUT ȚI SE ÎNTÂMPLĂ ESTE PENTRU CĂ NU I-AI FĂCUT PE CEILALȚI DESTUL DE FERICIȚI!

Roxana Elcaro Fericirea este o ALEGERE individuala, personala prin urmare, nimeni nu-l poate face fericit pe celalalt... aceasta este o poveste incentata de egoul unora cRe pot spune: Vezi, eu te-am facut fericit !
Insa, fiecare in functie de nivelul sau de constiinta...

Marius Ghidel Suntem o ființă divina comuna, și de aceea binele pe care îl facem celorlalți este binele pe care ni l facem noua. Nu suntem diferiți. Doar Ego-ul ne face sa ne vedem deosebiti. Avem aceeași scânteie divina toți.

Roxana Elcaro V-ati referit la "a-i face pe ceilalti fericiti" ceea ce este o inchipuire majora.
Acum imi replicati despre " facerea de bine" ceea ce inseamna cu totul altceva.... Le amestecati si nu cred ca asta doriti...

Marius Ghidel A face bine este o fericire

Loredana Popa Daca doriti sa mi explicati ce este mintea , pārerea d-voastrā , si fluviul de ganduri , exista in spatiu acesta ? In spatiul astral , fizic? Doresc enorm de mult, ceva material , pt niste prieteni de ai mei cum sā mā rog pt ei , este urgent...

Marius Ghidel Egoul este mintea, lumea, trupul, materia. Fluviul de ganduri desparte cele 2 lumi si este format din toate gandurile noastre ca un flux continuu, ca asta este bariera intre lumi, daca ne cade mintea, atunci dispare granita intre ele si ne resorbim in acel spatiu de puncte aurii de fericire, dar mai intai trebuie sa trecem de spatiul acela descris de Ilie Cioara. Lucrurile materiale nu ni le da, ca ar creste egoul. Singura solutie este ca omul sa se smereasca si in spatiul gol va veni divinul care apoi va dori tot binele pentru noi. Si acest lucru nu se poate face repede. De fapt omul nu are nevoie de mai mult ca este ca si cand le-ati dori raul. Dar daca s-ar multumi cu putin ar primi tot ce vor DAR NU MAI MULT. Asta este Legea divina!

15-02-2020

George Caruntu Expun la cererea unei persoane una din experientele traite in plan spiritual cu ceva timp in urma..posibil sa fie benefica pt cineva
-vehicolul cu care am fost transportat avea o structura transparenta cred ca pe suport de cimpuri energetice luminoase si forma de coaja de ou cu inaltimea aprox 2.5-3m
-in interior eram eu cu trimisul venit dupa mine ca sa ma duca acolo unde am dorit si eram insetat cu intentia ferma si clara ,iar trupul mia ramas intins pe o canapea -trimisul care avea cam 1.9-2m ,mia spus ca nu am permisiunea sai vad fata caci am vrut sa ma uit la el .caci eram pus pe a cerceta si a cunoaste .
-in capsula nu erau instrumente sau tablou de comanda ci totul lucra mental inteligent in faza cu constiinta pilotului .
-viteza era atit de mare incit strabaterea universurilor le sesizam fulgerator ca si cum as strabate straturile de lumina ale curcubeului ,si erau tot 7 culori exact ca si curcubeul ..!
-oamenii din acea lume erau in grupuri de 10-30 ..unitati
-aveau o pace si blindete f mare pe fete
-m au lasat sa pun mina pe ei sa vad ca sint reali si hainele aveau culoarea albastra a cerului senin ca niste camasi subtiri vaporoase la baza gitului ,minecile largi pina la palme,,si pina la pamint ca o manta
-erau f toleranti si ingaduitori nu erau seriosi sau religiosi sau incrincenati pe sfintenia lor sau plini de importanta ci simpli si onesti dar blinzi si intelegatori cu mine care venisem la ei si atit de naiv ...naiv si curios dar si indraznet
-apoi atentia mia fost atrasa de faptul ca a aparut o lumina alba sferica extrem de puternica ce parea un soare de la distanta de circa 1km si care se apropia -cind a ajuns la circa 100m lumina a prins contururi umane
-la circa 1m sa stabilizat sub forma umana a unui barbat de circa 30ani inalt de circa 1.7-1,8m din care venea o asa mare afectiune incit am inceput sa pling hotind de dor si simteam ca imi amintesc ca am revenit acasa dupa mult timp de despartire dureroasa
-mam inmuiat si in lacrimi am cazut la picioarele lui si i leam cuprins in brate si fruntea in lacrimi era pe picioarele lui caci el a ramas in picioare
-picioarele erau din ceva asemanator cu cristalul sau apa transparenta a oceanului limpede si albastra dar calde naturale
-de la mijloc in sus era o culoare precum este cuprul incins in foc cind era la circa 20-30m dar cind sa apropiat stralucirea invapaiata sa estompat si era natural ca orice om
-ma atins cu mina pe cap si atunci am incetat brusc cu emotia de dor si plins si cu lacrimile si am intrat in starea de pace ca si cum eram un obisnuit al locului ca si cum ma intorsesem in locul din care de f mult timp ma despartisem fara speranta de reintoacere
-ma luat de dupa umeri sa imi arate lumea aceia ca si cum am fi fost prieteni vechi
-il simteam onest simplu prietenos parca ma facuse sa ma simt f familiar cu el si cu locul
-ulterior ma dus intrun spatiu unde erau dispozitive si tehnologie specifica deparazitarii oamenilor de influienta unor interferente cu entitati parazite ce erau ascunse in trupul fizic al oamenilor sub forma de sobolani serpi goange napirci
-tehnologia de deparazitare era de asa natura incit se integra in structura spirituala a sufletului omului facind practic parte din sufletul sau spiritul omului
-mi sa facut acolo pe loc o aplicatie practica pt antrenarea in vederea experimentarii ulterioare in situatie reala pe pamint
-omul interior spiritual iesea din trupul fizic care raminea linistit in pozitia in care il lasa si indrepta ca spirit liber de corp ,miinile catre omul parazitat si brusc din el ieseau sopirle ,serpi ,tiuind si tipind zgomotos fugeau din camera prin pereti
-apoi omul spiritual se integra in omul fizic si nimeni nu vedea practic nimic caci tot procesul de mai sus in plan fizic era invizibil
----
-nu incercati nici sa ma apreciati si nici sa ma criticati caci asta mi o fac personal cit simt ca imi este corect si benefic ci voi ginditiva la intrebari ,presupuneri ,ipoteze ,supuneti analizei cele comunicate si discerneti ce va poate fi util in practica vietii personale ca sa profitati sa traiti frumos si calitativ cit depinde de voi insiva !
-lumile ceresti sint extrem de evoluate fata de noi care sintem fata de ei ca si cum ar fi un trib salbatic care sar inchina unei sticle de Coca Cola cazuta dintr un avion deasupra junglei ..caci in mintea si cunoasterea lor e o minune ce a venit din ceruri..
-sperante posibil ca sint caci se pare ca ei sint dornici sa ne ajute dar o fac prin noi oamenii aparent obisnuiti daca sintem motivati bine sa indraznim sa ne autoajutam intre noi in unitate ,opinia aceasta o bazez nu atit pe teoria istorica sau religioasa cit pe observarea neutra si atenta experimentala a realitatii ,pe care oricine o poate face daca este intentionat si motivat
-posibil sa se fi strecurat unele erori involuntare ,subiective de descriere caci sint trecuti posibil undeva in jur de 10-20 de ani de la eveniment !
-nu urmaresc sa impresionez pe nimeni ci posibil sa ajut alte persoane ce au avut experiente tulburatoare spirituale asemanatoare sa indrazneasca sa si le expuna si ele cu indrazneala !
---
-fiti sanatosi !

Marius Ghidel F interesant! Wau! Multumim! Asa este sunt lumi si fiinte foarte evoluate spiritual in univers!

George Caruntu
-ma gindesc uneori la "terenul de joc" despre care ai comunicat cindva,in care linga jucatori apareau gropi incare multi cadeau neatenti sau erau evitabile caderile ?
-oare cum determinau jucatorii aparitia gaurilor ?
-cum puteau sa joace jocul fara pericol ?
-sau oricum gropile apareau pt a ridica gradul de dificultate a jocului ?
-care era regulamentul care incalcat ducea la cartonasele rosii adica la aparitia gropilor in fata jucatorilor?

Marius Ghidel  Nu erau evitabile. Adica ei chiar daca faceau pacate in timpul zilei si isi ziceau ca o sa fie atenti sa nu se deschida o groapa, cu toate astea, pedeapsa era inevitabila, ca venea un fel de vant care trecea prin capul lor si le cadea mintea, atentia, si chiar in clipa aceea venea cineva si ii impingea, se deschidea automat o groapa si cadeau in ea dupa care se inchidea deasupra lor. Asta era uimitor, pedeapsa divina venea fara sa poata sa se opuna chiar daca ei ziceau ca o sa fie atenti. Le lua mintea si nu puteau sa fie atenti. Adancimea gropilor era in legatura cu cate pacate faceau ei pe zi, si asa se adanceau gropile. Gropile astea se deschideau exact cand nu erau atenti si cadeau in ele. Asta e important ca trebuiau sa plateasca pentru orice faceau rau. Jocul era jocul vietii. Dar daca gresim platim. Regulamentul era sa nu facem rau oamenilor. Ei faceau rau cand cautau pe primul plan interesul lor, atunci faceau rau celorlalti: cautau sa-i pacaleasca, minteau, inselau, atacau.

George Caruntu
-multumesc f mult pt raspuns !
-oare daca "seara" prin meditatiMe si analiza sincera si motivata la viata parcursa ziua ,iertau tot si toate ,oare ar fi putut fi evitate gropile (ofensele,jignirile,supararile,pierderile ,bolile,depresiile ,soarta nefericita..) ??

Marius Ghidel  Cel mult diminuata, scazuta pedeapsa divina in forta si intensitate, dar tot venea. Nu se poate sterge cu totul, spre aducere aminte. Chiar daca suntem virtuosi apoi tot timpul, se plateste puctual. Avem la dispozitie 10 secunde cand facem o porcarie, sa ii oprim consecintele, si sa ne cerem iertare in fata, sau sa ne oprim sa mai facem raul. Dar cine stie asta?

George Caruntu
-oare raul se pune la socoteala daca este -1.gindit rational ?
-2.simtit ca emotie/sentiment/simtamint ascuns al inimii ?
-3.facut prin cuvint ?
-4.facut cu fapta
-cam cit de greu trag procentual in ordinea de mai sus ?

Marius Ghidel Tot răul în fundal este unul, indiferent cum este, gândit, spus sau faptuit. Și scăderea vine cu forța cu care am făcut răul, și chiar mai puternica ca sa ne desprindă.

 

15-02-2020

AVEM NEVOIE SĂ NI SE FACĂ RĂU ŞI SĂ FIM UMILIŢI, CÂT MAI MULT ȘI CÂT MAI RĂU POSIBIL.

CÂND APARE DUREREA ȘI REZISTENŢA ESTE MOMENTUL CÂND VEI FI ÎNFRÂNT. DACĂ LUPȚI VEI SUFERI MAI TARE. TREBUIE SĂ RENUNŢI.

DOAMNE, MI-AI DAT O ZI DE BINE? AI UITAT DE MINE?

Mă lovesc în ultimul timp de o problemă legată de "atac". Mă simt atacat. Văd persoanele de la care, mă simt atacat ca şi ele sunt atacate. Am început să mă gândesc, de ce în jurul meu este atâta "atac". Am început să înțeleg că şi eu "atac" chiar nevrând prin ceea ce sunt, exprim, şi uneori dacă încerc să susțin o idee pe care eu o socotesc bună, iar pentru celălalt poate nu este bună sau nu poate să o înțeleagă. Trăiesc sentimentul de "atac", uneori durerea că mă simt atacată iar alteori durerea când simt că celălalt se simte atacat de mine. Şi după cum se spune că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului ci să se întoarcă şi să fie viu, mi-au fost dat să trăiesc aceste dureri de "atac" alături de (persoane) oamenii cei mai dragi, unde şi durerea este şi mai mare…

Mulţumesc mult pentru toate, să spunem! Să nu mai consideri că este un atac și să lași armele jos. Criticile, acuzațiile, condamnările, învinuirile. Că nu ești tu cel care face asta. Nu îți permiți să judeci. Nu este adevărat. Întărești un diavol și te mai baga și în iadul deznădejdii fără capăt.

- Diavol?

Da că judecata, atacul lupta şi apărarea, critica, învinuirea, condamnarea, reproşul, asta sunt prezenta diavolului. Deci nu judeci, ca totul vine de la El ca să ne cureţe inima. Şi bine ne face! Nu poți fi nemulțumit de nimic. E f bine când ți se face o răutate. Că ești scăzut și ți se salvează Viaţa. Deci nu mai da semnificații rele ca nu există aşa ceva. Totul e bun și divin aşa cum este. Cel care suferă și se supăra este egoul. Și el trebuie să fie micşorat. Și va fi automat. Nu te poți împotrivi. AVEM NEVOIE SĂ NI SE FACĂ RĂU ŞI SĂ FIM UMILIŢI, CÂT MAI MULT ȘI CÂT MAI RĂU POSIBIL. Ca să ni se salveze viaţa. Iar dacă nu ne supărăm când suntem înjosiţi, atunci nu se mai repeta. Când nu te superi la pierdere, acela este raiul.

- Şi dacă încă rezist?

Altfel dacă reacționam şi rezistăm nu se opresc niciodată şi urcă pe nivele mai agresive şi ne va durea şi mai mult pentru ca totul vine de la El dar ne întoarce ceea ce suntem noi în ascuns. Pentru că scopul lui Dumnezeu este să ne curețe sufletul. Şi face asta în mod perfect prin oameni. Ei sunt trimișii Lui. Medicii divini. Și nu scapă nimeni. Să înțelegi că totul este bun drept şi divin aşa cum este. Nu te poți împotrivi la nimic. Avem nevoie. Vin cu voie de sus. Şi ne salvează viaţa. Pe ego îl doare dar sufletul se Bucură. Dacă reziști vei fi atacat până ce te îngenunchează și înțelegi. Rezişti, dar suferi.

- După furtună da sunt de acord. Dar în vremea ispitei! Nu ştiu ce fac. Da rezist şi lupt.

NU SE OPREȘTE ATACUL PÂNĂ NU ÎNȚELEGI CĂ RĂUL CARE ȚI SE FACE ESTE CEL MAI MARE BINE. Și ai nevoie. Sufletul nostru îl cheamă ca să distrugă egoul. Sufletul este cea mai mare putere și nu i te poți împotrivi. Te termina repede. CÂND APARE DUREREA ȘI REZISTENŢA ESTE MOMENTUL CÂND VEI FI ÎNFRÂNT. DACĂ LUPȚI VEI SUFERI MAI TARE. TREBUIE SĂ RENUNŢI.

Când a apărut un rău renunţi. Rolul lui este să te desprindă şi de asta ai nevoie cel mai mult, de aceea ne trebuie cel mai tare să fim înjosiţi şi să ni se facă răutăţi, să fim calcaţi în picior şi scuipaţi, CÂT MAI MULT! De aceea a venit raul ca să te micşoreze şi să-ţi dea viaţa, de aceea el îţi face cel mai mare bine posibil, dar noi nu ştim asta. Când a apărut cedezi imediat şi îi oferi victoria celuilalt. NU AI VOIE SĂ TE OPUI ŞI SĂ LUPŢI SAU SĂ TE APERI.

Dacă accepţi îți salvează viaţa și asta îți dă energie vitală. Dar dacă te atacă cineva ce faci? Dacă ai numai Iubire nu te ataca nimeni, ca din fata vine ceea ce eşti tu, iar dacă totuşi se întâmpla, renunţi, întorci şi obrazul celălalt şi atunci tu te încarci cu energie vitală, când cedezi victoria celuilalt. Atunci primeşti viaţa şi Iubirea se întăreşte. Nu trebuie să te împotriveşti niciodată. TREBUIE SĂ DĂRUIEŞTI MAI MULTĂ IUBIRE CA SĂ PRIMEŞTI MAI MULTĂ IUBIRE.
AVEM NEVOIE SĂ NI SE FACĂ RĂUTĂȚI CONTINUU. Numai ele ne țin sănătoși și curați la suflet. Fără răutăți şi greutăţi, răul din noi creşte și murim. Fii fericită când ești umilit și își bat joc oamenii de tine. Sau te calcă în picioare. Sau te scuipă. Îți salvează viaţa. Îți dau sănătate și viitor şi îţi fac cel mai mare bine posibil. Te desprind.
🙂

- Da, dar conştientizez târziu, ce ar fi trebuit să fac.

Să te lași bătut? Umilit. Călcat în picioare. Să renunţi la răspuns. Să te bucuri când ești umilit. Este un mare dar divin, o mare binecuvântare. DOAMNE, MI-AI DAT O ZI DE BINE? AI UITAT DE MINE?

- Şi dacă e lăuntric?

Lăuntric inversezi. Când îți vine să reacţionezi nu faci asta. Pentru ca Ego-ul reacționează. Este diavolul. Nu ai treabă cu el. Altfel te zdrobește. Egoul este atacat intotdeauna de forțele cerului, nu are nicio scăpate vreodată. Iar dacă reacţionezi vei suferi mai tare. Este ca şi când ai vrea să mori mai repede. Te împotrivește lui Iisus. El este viu. Este ființa ta divină. Ești tu care nu reacţionezi. Îți dai seama, noi zicem că suntem credincioși.

- Recunosc

Dar nu îl alegem pe Iisus. Dumnezeu este chiar acceptarea sau bunătatea ta, dăruirea ta. Când alegi bunătatea Îl alegi pe El. Omul zice că este credincios dar reacţionează agresiv. Unde este credinţa lui atunci? Bunătatea ar fi prezenta lui Dumnezeu, dar reacţia este diavolul. Îl alege pe diavol pe loc. De ce? De ce nu vrea să aleagă bunătatea sau dăruirea, acceptarea, cedarea, care ar fi chiar Dumnezeu? De ce zice că este credincios dar în comportament NU MAI ESTE? Ce, pentru el credinţa înseamnă doar un ritual? De ce nu alege lepădarea de sine care este ÎNSUŞI DUMNEZEU? Pentru că ni se vorbeşte DESPRE Domnul şi asta la pus la distanţa de noi, să nu ajungem la El. Nu se face identificarea cu sufletul divin şi mişcările lui de dăruire, restrângere, acceptare, predarea de sine, că altfel am fi El pe loc, fara nimic altceva şi am începe să-L simţim imediat în viaţa noastră. Şi identificarea a fost făcut cu exteriorul, cu trupul, cu lumea şi materia, şi omul nu Îl simte şi nu se simte responsabil, și nu Îl alege. Ci trăieşte doar ca un corp în lumea aceasta, nu ca suflet divin.

- Păi nu suntem cu El.

Aşa este. Alegem reacția care este diavolul. Păi am îndeplinit un ritual şi alegem acasă reacţia, lupta şi apărarea? Pentru că nu ştim că Dumnezeu este chiar acceptarea şi non reacţia ta. Non reacția este Iisus, când întorci şi obrazul celălalt eşti cu Iisus pe loc. Înţelegi? Pe loc. Acceptarea, îngenuncherea în faţa celuilalt. CINE NU ARE PUTERE SĂ ÎNGENUNCHEZE ÎN FATA APROAPELUI SĂU NU IUBEŞTE CU ADEVĂRAT! Reacția, răspunsul cu răutate este atac direct la Iisus. Este ca și când am da cu pietre în El. Și în Dumnezeu. Când alegem acuzația vrem să ucidem

- O fac mereu.

Îl atacăm pe aproapele îl atacăm pe Dumnezeu. Ştii asta? Ca în spatele fiecărui om este El. Noi nu avem un om în faţă. Ci pe Dumnezeu. Dacă știi asta vei fi cu respect. Şi chiar dacă omul este un diavol, în spatele lui este divinul. Atunci eşti atent, dar oricum puterea întunecatului este puterea permisiunii tale. Cât îi permiţi să înainteze şi consimţi şi îi dai voie, sau convorbeşti cu el. DACĂ NU ÎI DAI VOIE EL NU ARE PUTERE ASUPRA TA.

Ne apărăm pentru că ne ataşăm de prea mult bine. Trebuie să ne auto limitam în toate. Să nu vrem mai mult, mai bine, mai plăcut. Autolimitarea este divinul. dar cine Il vrea? Să înjumătățim mâncarea. Să nu mergem până la capăt în plăcere. Să o suspendăm. Să ne limităm benevol, și atunci sufletul devine dominant.

- Şi totuşi mai rezistă.

Ceea ce în ani s-a acumulat, cu greu cedează. Pentru că este atașament de plăcere. De comoditate. De ușor. Limitează-te. Mănâncă puţin.

- Da nu vreau disconfortul.

Slujește. Supune-te, faci tot ce nu îţi place. Ascultă de oameni. CE NU ÎŢI CONVINE ÎŢI SALVEAZĂ SUFLETUL! Fii săritor. Ajută-i gratuit. Oferă-te să ajuţi. Caută ce este greu și nu ce îți place.

- Cu greu accept.

Vrei să te speli cu apa caldă? Spală-te cu rece. Fă mereu pe dos decât ţi-ar place. Acela este adevărul.

- Cum să mă ofer?

Vrei o plăcere? Renunţă. Și CÂND RENUNŢAREA LA UMAN ŞI LUMESC VA FI PUTERNICĂ ATUNCI SUFLETUL VA FI PUTERNIC. Și nu vei mai putea rezista. Să sari în ajutor. Să faci mai mult decât ţi se cere. Și treaba altuia. Plăteşte la cineva o datorie. Ia asupra ta greutăţile celorlalţi. Fă în fiecare zi un bine măcar, sacrifică-te, uita de tine. Ce este mai bun dăruieşte, tu să fii ultimul...

- Da niciodată nu am avut o adevărată renunțare.

Ca DĂRUIREA TE ÎNCARCĂ CU ENERGIE VITALĂ. Comoditatea îți ia viaţa. NU AI NEVOIE DE BINE ȘI UȘOR CĂ TE OMOARĂ. Ai nevoie de greu.

- Da-i comod.

CE ÎŢI SCADE EGO-UL DESCHIDE POARTA CERULUI ȘI ÎȚI DĂ VIAŢA.
Tocmai lucrul de care fugim ne salvează. Nu exista ori/ori, ci numai şi/şi. Şi egoul şi lipsa lui ne duc tot la Iubire cu viteze egale, diferenţa este numai că atunci când egoul este scăzut apare durerea. Dar drumul spre divin este acelaşi: cu durere sau fără durere.

Nu căuta comodul. Ci lipsa comodității. Aceea este prezenţa lui Dumnezeu. În comoditate El pleacă. Și pornește suferința. Nu căuta bogăţia, ci lipsa ei, ca El nu este în mai mult, acolo este diavolul că ne cuprinde îndreptăţirea de sine, mândria şi trufia, ori orgoliul. Omul care are tot ce vrea NU ARE NICIO TREABĂ CU DUMNEZEU. Numai suferinţa Îl aduce înapoi.

- Poate nu-L caut, şi mă supăr uşor. Nici o dată nu am avut o adevărată râvnă pentru Dumnezeu, cum poate am văzut la alţii. Numai căldicel mi-am trăit viața.

În comoditate?

- Îmi este mult mai uşor să fiu comod.

Și ești lent. Trebuie să faci invers. Inversul te vindeca. Niciodată nu ești săritor. Să faci NUMAI ce nu îți place. Și să nu faci ce îți place că te omoară, plăcerea peste măsură este durere, că îţi ia din energie. Asta îți vindeca soarta, opoziţia la ceea ce tu crezi că eşti, opoziţia la ego. Adică modelul la care ai ajuns prin minim efort este cel care îţi face cel mai mare rău posibil. Adică e groaznic. Ceea ce ești ca ego, te va distruge. Îți omoară sufletul. Îți ia bucuria vieții. Te întristează. Te leagă de exterior.

- Păi sunt cam mort.

De nu te mai bucuri de nimic. Îți ia bucuria de a trăi. Te face trist și neputincios. De nu mai vezi ieșire. Ești prins în capcană. Nu vezi un orizont. Nu mai crezi că există o ieșire din starea asta. Te-a amărât. Trăiești viaţa fără vitalitate. Fără bucurie.

- M-am obişnuit aşa

Indiferent. Nu te mai bucura nimic. Nu mai ai pentru ce să lupţi. Ești învins. Blazat. Fie ce o fi. Dezinteresat. Dacă ar fi mâine să mori, nu ar fi nimic.

- Nici cu morții nici cu vii.

Tot ce zici tu că e bine nu e bine. E invers. Tot ce este plăcut peste nevoie nu este bine, îţi ia din viaţă. Când vei inversa tot ce îți zici îți va veni energie de sus. Și vei învia.

- Acum la bătrânețe ?

Dar cel mai mult ai nevoie de relaționare, de comunicare şi implicare, în lucruri din care să vezi reușite și rezultate. Să vezi că reușești și că oamenii au nevoie de tine. Să ajuți. Umilința este un ajutor de Sus de neprețuit care ne salvează viața. Este o binecuvântare. În toate este vorba numai despre noi și niciodată despre ceilalți.

- Unul singur ar fii în cele sufletești. În cele materiale nici o șansă să mă mai atragă.

NUMAI STAREA DE UMILINȚĂ ȘI SMERENIE ESTE STAREA DIVINĂ!


Maria Radulea Dar de ce Dumnezeu ne-ar da zile de suferinta? Iisus nu avea ego si totusi a fost umilit si chinuit pe cruce? De ce a atras El aceste situatii?

Marius Ghidel Benevol nu ne restrangem. Si nu mergem spre putin, acolo unde El este. Iar Domnul Iius a fost un model de urmat care ne-a aratat cum sa ne purtam la limita, orice ar fi. Si sacrificandu-se pe Sine, El a deschis poarta cerului si a lasat energia divina sa ne incarce. Ne-a umplut cu energie pe mii de ani. Dar acum s-a consumat energia aceea pentru ca oamenii merg spre usor si placut, si nu daruiesc, fac rezerve, si acestea le iau din viata. Si ne daruind si ne jertfiindu-se, nu se infraneaza si de aceea ei nu o mai pun la loc. Si toti nu fac asta si atunci omenirea moare fara energie vitala. Pentru ca placerile peste nevoie ne iau viata. Noi mai mult luam decat dam. Si asa ne moare sufletul. In exterior putem fi frumosi sa avem tot ce vrem, dar nu mai ave suflet si in lumea de dincolo fara Iubire si daruire nu mai urcam mai sus, si ramanem jos in zona descrisa asa de bine de Ilie Cioara in Moartea mortii si Desavarsirea.

İrina Irina Ni sunt de acord cu dumneavoastra.Va urmaresc postarile de ce timp..Consider ca am venit pe acest pamant sa invatam lectia iubirii.Cum poti sa iubeati cand esti in suferinta?Da...sa iti geationezi emotiile,sa stii sa iti controlezi trairile ,da, sunt de acord.Dar cu auferinta nu sunt de acord.Avem dreptul sa alegem;stam langa un barbat violent sau nu...stam la un loc de munca nepotrivit sau nu.etc.etc

Marius Ghidel İrina Irina Egoul aduce suferinta. Daca puteti fara indreptatire de sine, veti fi fericita. Dar puterea de a accepta injosirea este raiul, pentru ca este desprindire totala. Noi nu suntem egoul, si nici trupul, dar egoul se obtine prin atasarea de material. Apoi vin fortele cerului si ne desprind automat, dar noi ne lipim si mai tare si ne aparam, atunci devenim agresivi. Este momentul cand apare suferinta egoului. El sufera, dar este bine. Noi nu suntem acela, noi suntem cel care nu este afectat de nimic si nu cauta niciodata ale sale. Suferinta este a egoului, nu a sufletului. Sf Ioan Gura de aur spunea: „Când trupul se desfătează și se îmbogățește, sufletul își așteaptă pierea.” Sau Rumi: cand trupului tau ii este bine si se bucura, sufletul tau sufera! Pentru ca noi nu suntem egoul sau trupul. Locul de munca nepotrivit sau omul neportivit ne este dat ca sa ne scada orgoliul. Putem fugi, dar vom urca pe nivele superioare de scadere divina a orgoliului si trufiei noastre. Nu scapa nimeni, Presiunea cerului se opreste numai cand ne micsoram atasamentele si egoul. Dar este mult explicat in cartile publicate pana acum. Dar daca gandim raportandu ne la eu, la interesul personal de mai bine pentru eu, nu vom accepta lucrurile acestea cu toate ca sunt cunoscute de mii si mii de ani. In cartea Secretul Multumirii care va apare in curand, este o traducere din Dao Te ching, veche de 6000 de ani si am vrut sa arat ca toate aceste situatii sunt din totdeauna si solutia este numai aceasta.

İrina Irina Cred ca detasarea de emotii este cheia.Sa intelegi ca interactiunea cu ceilalti nu e intamplatoare,de fapt ceea ce spune cel de langa tine nu e important,important este cum te detasezi si gestionezi emotiile.De ezemplu daca o persoana e te jigneste ai optiunea sa ii raapunzi agresiv sau mai mai putin agresiv sau sa intelegi ca cel ce te-a ignit nu face decat sa isi reverse tensiunile proprii iar ceea ce ai de facut tu este sa iti gestionezi emotiile

Marius Ghidel Detașarea de emoții este detașarea de ego care imparte în bine si rau ca sa se întărească pe sine și sa producă cât msi multă durere prin alternarea bine/rău. A ales un alt bine pentru sine și atunci a dat naștere la neimpacare și durere. Dar noi nu suntem Ego-ul. Suntem ființă divina care nu împarte lucrurile în calități și nu pune etichete. Ea este într o stare de ne etichetare continua și de aceea este puterea și autoritatea suprema. Deci cel care împarte și tot scoate este fără de putere. Și la moarte nu poate zice nimic ca mai vrea sa trăiască 100 de ani. Sunt multe de spus....

Maria Radulea Multumesc! Totusi Dumnezeu ne-a facut si cu latura aceasta umana, si daca suntem dupa chipul si asemanarea Sa , inseamna ca El stia ca o sa avem ego, ca o sa gresim. De ce din ceva perfect a rezultat si ceva imperfect?

Marius Ghidel Ne a făcut și suntem perfecți. Doar credem ca nu suntem și toată lumea ne spune ca nu suntem. Apoi credem în ceva ce nu exista pentru ca Ego-ul nu are existenta de la sine și de aceea tot ce spune el nu este adevărat. Negarea condamnării, învinuirii și judecății, este ființă divina din noi, comuna.

Florina Ghimpu Maria Radulea, nu, El nu știa ca vom avea ego și ca o sa greșim. Ego-ul se formează după naștere, noi nu ne naștem cu asa ceva. Greșeală nu exista, exista experiență. În greșeală și păcat ne învață Biserica, să putem fi mai ușor de manipulat. "Chipul și asemănarea sa" este înțeles la nivel de ce vedem noi cu ochii, dar noi nu suntem ce vedem cu ochii...Creatorul nu are corp fizic. Noi nu suntem corpul fizic.

Marius Ghidel Asa este. Multumesc!

Florina Ghimpu Viata este Iubire și bucurie, Viață este sărbătoare, nu avem nevoie sa ni se facă rău și sa fim umiliți cât mai mult și cât mai rău. Dumnezeu nu vrea asta, el trăiește prin noi, nu ne vrea chinuiți. Ceea ce spuneți suna a masochism pur, Dumnezeu nu se bucura când noi cautam sa fim umiliți în cel mai rău mod posibil, asa cum spuneți. Una e sa trăiești suferința care ți-e data sa o trăiești sau suferinta pe care ți-o provoci și alta e sa ceri și sa cauți asa ceva. Noi avem nevoie sa ne primim Lumina de la El, nu sa cerșim rău și umilință de la alții. Sa îl cautam pe Dumnezeu iubind, nu prin autoflagare

Marius Ghidel Intarim egoul si el cheama suferinta. Egoul este necazul sau boala de maine. Nu Dumnezeu ne chinuie, ne chinuim singuri. El doar nu ne lasa sa ne autodistrugem, pentru ca neplacerile si bolile ne desprinde de lume, si ne scad orgoliul, trufia si mandria. Noi ne autoflagelam singuri. Pai o simpla suparare a noastra sau acuzuatie ne face campurile franjuri si ne scade si sintemul imunitar, sau atrage neplaceri, corespunzator cu vibratia noastra bruta.

Miron Angela Va urmaresc si multe lucruri mi se par relevante,adevarate.Totusi in ce priveste indelunga rabdare prin raul si umilintele adresate nu pot sa le iau total in acord.Omul ,,infloreste prin buna purtare si iubire.daca e tinut in teroare si rau ,se imbolnaveste,cu ego sau fara.Barbatul care si terorizeaza sotia o va duce ladistrugere psihica ,boala sau moarte....nu cred ca asta vrea IISUS,el a lasat intelegerea si respectul sa fie in cuplu.Viata este cu bune si rele .e adevarat ca suferinta te schimba,dar cei din jur ar trebui sa ajute prin iubire .Inteleg ce vreti sa spuneti dar este dus in extrema.Asa cred eu.

Marius Ghidel Raul din fata este intai in noi, este din noi. Ne vine din fata intotdeauna ceea ce suntem noi. Daca suntem numai Iubire nu vine niciun rau, nici necazuri, nici boli. Toate acestea sunt mecanisme divine de scadere a orgoliului nostru. Domnul ne curata sufletul prin oameni, dar nu face decat sa NE INTOARCA CEEA CE SUNTEM NOI, TOTUL IN OGLINDA. Noi ne batem singuri. Cum spunea Rumi in fabula cu iepurele si leul: NU VA FIE TEAMA, FIECARE SE ARUNCA SINGUR IN FANTANA! Multumesc!

Miron Angela Cel care agreseaza sa zicem ca spiritual ne face un bine.Totusi face un rau fata de Legile Divine.Cum il judeca Dzeu /?

Marius Ghidel Miron Angela Vine din noi agresiunea lui. Lasam armele jos si nu ne mai ataca nimeni. Atacul nostru este atacul lui. Noi intai am lovit, sau am gandit raul, si oamenii doar ne reflecta. Ei nu sunt de vina niciodata cu nimic. Daca incercati sa ganditi si sa acordati numai circumstante atenuante, nimic nu vă va mai supara, si atunci nimic din afara nu vă va mai ataca. Ca nu mai exista nimic care sa va deranjeze. Nu ei incalca Legile divine, ci noi intai ca nu ii mai iubim destul si atunci inchidem poarta cerului si nu mai vine energie prin noi la ei, si atunci ei DECAD, CA UN MECANISM STRICAT, si noi ii acuzam degeaba. De fapt ei fac raul pentru ca noi nu i-am mai iubit destul, adica nu i-am mai incarcat cu energie vitala, nu i am mai apreciat... Lumea este asa cum suntem noi.

Miron Angela Multumesc,cred ca incep sa inteleg,cel putin teoretic...mi a placut si morala ,, Nu va fie teama ,fiecare se arunca singur in fantana,,

Marius Ghidel Miron Angela Este o povestire in Frumusete in dar cu iepurele si leul: Leul le zice la animalele padurii sa aleaga pe unul de-al lor si sa l trimita la el in fiecare saptamana sa l manance ca sa nu prinda el mai multe. Atunci animalele padurii au hotarat ca prima data sa mearga iepurele. A venit acea zi si iepurele a plecat spre leu, dar a intarziat mult. Leul foarte suparat si infometat era foarte nervos. Intr-un tarziu apare si iepurele. Leul il intreaba de ce a intarziat, ca lui ii este foame, la care iepurele ii raspunse: in drum spre tine, am intalnit un alt leu care m-a alergat. La aceste vorbe leul a zis ca intai trebuie sa rezolve problema cu leul concurent si i a spus iepurelui sa il duca la vizuina aceluia. Si la dus la o fantana. Atunci leul s-a apropiat de fantana si uitand-se in ea si-a vazut chipul si s-a aruncat asupra acelui leu. Morala lui Rumi este aceasta: Nu va fie teama, fiecare se arunca singur in fantana. DECI NU ESTE NEVOIE SA RECTIONEZI CU NIMIC NICIODATA. Ca fiecare daca loveste, se loveste singur cu forta cu care ataca! este foarte impportant de inteles asta. Nimeni nu ne ataca, noi ne facem rau singuri. daca vrem sa ne facem o viata frumoasa, trebuie SA NU GANDIM RAUL DESPRE NIMENI, NICIODATA, ORICE AR FI! Ca ne chinuim singuri, degeaba.


20-02-2020

CÂND PENTRU TINE A AVEA ESTE MAI IMPORTANT DECÂT A IUBI, CREZI CĂ VEI FI CU EL?

LĂSAȚI-LE PE TOATE.

Unde se întâmplă asta? SE ÎNTÂMPLĂ NUMAI LA ACELA CARE NU ÎȘI IUBEȘTE VIAȚA. NU AI VOIE SĂ-ȚI IUBEȘTI VIAȚA, UMANUL, CĂ ÎȚI PIERZI SUFLETUL.

NUMAI CEL CARE NU-ȘI IUBEȘTE VIAȚA ÎL IUBEȘTE PE DUMNEZEU.

CEL CARE IUBEȘTE VIAȚA, NU-L IUBEȘTE PE DUMNEZEU.

CE ÎNSEAMNĂ A IUBI? SĂ PUI VIAȚA APROAPELUI MAI PRESUS DECÂT VIAȚA TA.

CINE NU ÎȘI IUBEȘTE VIAȚA, CÂȘTIGĂ VIAȚA.

De ce se sperie oamenii de Domnul? Pentru că nu pot să iubească. Îți dai seama, unde suntem? Se zice că la a doua venire va veni să-Și ia omul care să fie cu El în veșnicie. Spune-mi și mie: un om care își iubește mai mult reputația, casa, banii, mașina, familia, copiii și îi iubește mai puțin pe ceilalți oameni din jur, CREZI CĂ VA FI PRIMIT LÂNGĂ DOMNUL? CREZI CĂ VA AJUNGE ÎN RAI? Să se uite la el ce face, și va ști fiecare unde va fi. CÂND PENTRU TINE A AVEA ESTE MAI IMPORTANT DECÂT A IUBI, CREZI CĂ VEI FI CU EL? Sau dacă te superi și lupți pentru tine sau te aperi, crezi că vei fi lângă El, Sus la prag?

Și Dumnezeu va veni și îi va lua toate lucrurile ce le are, și pe care el le prețuiește cel mai mult, și cu ce va rămâne? Spune tu! LĂSAȚI-LE PE TOATE. Nu că nu sunt bune. Dar ce este rău în ele? Cum sunt întrebuințate. Atitudinea noastră față de ele, faptul că ținem strâns de ele să nu le pierdem arată că pentru noi lucrurile lumii sunt idoli. IDOLI, înțelegi? O LUME DE IDOLI. ȘI IDOLATRIA DISTRUGE SUFLETUL OMULUI. Dăruirea vine din dragoste și ea nu își caută folosul ei. Niciodată? Niciodată, da. Ci pe al aproapelui său. Smerenia îl înalță pe celălalt. Smerenia nu face nimic pentru sine mai mult decât are nevoie. Poți înțelege? Ea nu vrea nimic mai mult pentru sine niciodată, ci totul pentru ceilalți.

Caută binele celuilalt, nu pe al tău. Tu să nu te vezi. Uită de tine, TU NU CONTEZI ȘI NU ÎNSEMNI NIMIC CA EU. Însă ca ființă divină ești totul. Ce este ființa divină? Iubirea ta. Unde se întâmplă asta? SE ÎNTÂMPLĂ NUMAI LA ACELA CARE NU ÎȘI IUBEȘTE VIAȚA. NU AI VOIE SĂ-ȚI IUBEȘTI VIAȚA, UMANUL, CĂ ÎȚI PIERZI SUFLETUL. Îți dai seama ce simplu este în epoca noastră modernă, să ne pierdem sufle-tul? Cum îl pierdem? Pui orice din lumea aceasta pe primul plan, și l-ai pierdut. Dar fericirea? Putem fi fericiți în lumea aceasta? SE ÎNTÂMPLĂ NUMAI ÎN ACELA CARE ÎL IUBEȘTE MAI MULT PE DUMNEZEU DECÂT VIAȚA SA. NUMAI CEL CARE NU-ȘI IUBEȘTE VIAȚA ÎL IUBEȘTE PE DUMNEZEU. ȘI NU FACE NIMIC PENTRU MAI MULT BINELE SĂU.

Acela care își iubește viața nu va dărui și nu poate să iubească. El doar strânge pentru sine, și mereu pierde ceea ce strânge. E ca meșterul Manole. NIMIC NU VA RĂMÂNE DE PE URMA LUI. CEL CARE IUBEȘTE VIAȚA, NU-L IUBEȘTE PE DUMNEZEU. Că nu are cum. Iisus nu avea nimic. Înțelegi ce vrea să ne învețe? SĂ PUNEM MAI PRESUS DECÂT ORICE DRAGOSTEA CARE ESTE DUMNEZEU ȘI CARE ESTE DESTINATĂ APROAPELUI.

TU TRĂIEȘTI PENTRU CEILALȚI, NU PENTRU TINE. NU AI VENIT AICI PE PĂMÂNT PENTRU TINE. Tu ești o ființă comună. Trăiești pentru ca lor să le fie bine și să fie fericiți, NU ȚIE. Nu e nevoie să faci nimic mai mult pentru tine, ci totul pentru ceilalți. Așa cum fac celulele noastre sau organele noastre: DĂRUIESC MAI MULT DECÂT IAU. Își dau viața pentru întreg. IISUS NU AVEA NIMIC, AVEA DOAR IUBIRE.

Vezi? Dragostea ține loc la toate. Deci Îl iei pe Dumnezeu și Îl dai aproapelui, nu pentru tine. Înțelegi? NU E NEVOIE SĂ VREI NIMIC PENTRU TINE PENTRU CĂ TU EȘTI NOI.

Iar dacă dragostea nu o dai aproapelui și o reții numai pentru tine și o pui în bancă, atunci tu te faci Dumnezeul tău și cazi în negura cea mai adâncă, pe loc. CÂND DRAGOSTEA VINE SPRE TINE ȘI TU O DAI APROAPELUI, TU ATUNCI VEI TRĂI. Putem face noi lucrurile astea fără Iisus, adică fără iubire? Este imposibil. Pentru om este aproape imposibil să iasă din nenorocirea egoului. OMUL NU POATE SĂ PUNĂ VIAȚA CELUILALT MAI PRESUS DECÂT VIAȚA LUI, cu toate că întâi noi suntem o parte dintr-un întreg.

CE ÎNSEAMNĂ A IUBI? SĂ PUI VIAȚA APROAPELUI MAI PRESUS DECÂT VIAȚA TA. Întâi trebuie să servim întregul, adică pe ceilalți, și la sfârșit pe noi. NOI TREBUIE SĂ FIM ÎNTOTDEAUNA ULTIMII. Dar fără iubire facem păcat.

CINE NU ÎȘI IUBEȘTE VIAȚA, CÂȘTIGĂ VIAȚA.

SECRETUL MULȚUMIRII - DE FAPT EU PE TINE TE IUBESC – Marius Ghidel


Mihaela Ulman Mulțumim! Dar câteodată parcă..... Aș da mărgăritare la porci doamne iartă mă! Când vrei să fii în smerenie mai adânc atunci în loc de buna te crede proastă! Vrei să le arăți bunătatea dar parca li se închid ochii!!

Marius Ghidel Nu contează, tu iubește! Ar spune dl Iisus.

Daciana Lăcrimioara Când ești smerit nu mai vezi nimic rău în celălalt. Și nici nu contează cum te vede celălalt. Dacă suntem buni ca să ne vadă celălalt bunătatea, acesta este ego. Când ne punem în slujba celuilalt și dăruim iubire dezinteresat, nu ne mai interesează feedbackul. Dăruim fără să așteptăm nicio răsplată. Niciun simplu mulțumesc. Ba chiar e bine să o și luăm peste nas. :) Asta înseamnă că mai avem ego de scăzut. Și e bine să nu reacționăm, să acceptăm totul cu bucurie.

Marius Ghidel Asa este. Multumim!

Liliana Teodorovici De cate ori cade un copil de atatea ori se ridica, pana invata sa mearga.

Marius Ghidel Liliana Teodorovici Ce bine spus! Niciodata nu se da batut! Si pana la urma invata! Adica daca nu te lasi, implinirea si orice țel minunat este CU SIGURANTA ATINS! Extraordinar exemplu! Adica orice iti propui Si reprezinta un scop ziditor si divin, si nu te dai batut, REALIZEZI! ORICE! Indiferent cat de Minunat și de neatins pare visul, IL ATINGI, cand este Dumnezeu cu tine!

Asha Aqua Cu ce e mai valoroasa viata semenului decit a mea?

Marius Ghidel Suntem aceeași ființă divina comuna. Numai ca dacă urmărim numai interesul personal și ne raportam la eu ne vom vedea diferiți și asa putem sa l atacam pe celalalt, putem sa ucidem. Și asa apare lupta, apărarea și concurenta, adică suferință. Dar dacă ii facem tot binele aceluia, noua ne facem tot binele căci astfel ne unim prin iubire și devenim aceeași ființă. Deci când ne raportam la eu ne vedem diferiți și luptam și suferim, pentru ca lovim în propria ființă divina care este celalalt. Și nu putem fi fericiti. Numai când dăruim mai mult decât luam si iubim putem fi fericiti pentru ca fericirea este unirea cu ființă divina din noi. Atunci ne simțim una cu toți și cu Dumnezeu. Și asta este cea mai bucurie posibila. Multumesc!

Asha Aqua Marius Ghidel Multumesc!Asa explicat este pe intelesul meu si pe trairea mea!
In schimb enuntul din postare ma indemna sa renunt total la iubirea pentru mine,chiar si aceea care vine dupa ce ne daruim Iubirii.Era ca un indemn la suicid spiritual in favoarea celorlalti.
O sa va mai caut daca nu va suparati.
Va imbratisez cu dragoste!

Marius Ghidel Asha Aqua Nu exista mine, sau eu, este doar un concept. Dincolo de fluviul de ganduri care desparte cele 2 lumi, el dispare, si noi o viata intrega am facut totul pentru partea cea mai mica si care nu are existenta de la sine. Noi ar trebui sa spunem NOI si sa ne raportam la interesul tuturor, si atunci ar dispare suferinta care inseamna eu mai presus de toate. Adica sa punem interesul tuturor pe primul plan, atunci totul va fi bine si o reusita.

Asha Aqua Marius Ghidel Mergeti foarte departe cu natura exemplelor.Eu ma refeream strict la situatia in care daruiesc semenului meu iubire,ajutor moral,hrana,haine,grija pentru starea lui de bine,rugaciune,.....DAR,imi cumpar si mie piine,haine,apa,hrana spirituala,...etc. Inteleg de la dv ca asta e gresit.

Marius Ghidel Asha Aqua Nu este problema cand ne pastram in atat cat este necesar. Dar trebuie mai mult sa dam decat primim pentru ca numai astfel putem tine poarta cerului deschisa, numai cand daruim sau ne infranam mai mult decat luam. Dar tot ce depaseste necesitatea vom pierde, ni se va lua sau va pleca de la noi pentru ca nu ne apartine noua, ni s a dat ca sa dam mai departe. Dumnezeu este in putin, jos de tot, acolo unde se strang apele, in vale. Nu este in mai mult, acolo noi ne umplem de eu, adica de indreptatire de sine si Il dam afara. Si atunci porneste suferinta. Deci mai mult sa dam decat sa luam. Cu cat daruim mai mult cu atat primim mai mult ca sa daruim mai departe.

Asha Aqua De ce apare o diferentiere intre mine si aproapele meu? Este minunat ca trebuie sa ii oefer cu naturalete din ce am,stiu,si de ce nu m-as aborda asa cum il abordez si pe fratele meu? Multumesc!

Marius Ghidel in momentul cand spunem la ceva ca este bun, apare opusul, adica tot ce ignoram noi ne ataca in fundal chiar daca nu le luam in seama. Si asa apare eul, prin impartire in bine si rau. Deci cand raportezi ceva la eu, la interesul propriu, la trup, prin impartirea in bine si rau, eul genereaza un adversar care va veni asupra noastra mai puternic decat alegerea noastra si ne va desprinde. Deci cand noi alegem un bine pentru eu, vom suferi. De aceea eul cauta numai durere. Atunci tot ce spune el, nu este adevarat. Pentru ca eul nu are o realitatea de la sine, numai sufletul are viata de la sine. Atunci tot ce spune eul este o minciuna. Numai ceea ce exprimi si este in interesul tuturor, acela este adevarat.

Asha Aqua Nu am pomenit nimic de polaritate,Doamne fereste!

Marius Ghidel Asha Aqua Pai asta este eul, acest mine, al meu, pentru mine toate, este IMPARTIREA IN BINE SI RAU. Si ni s-a spus SA NU IMPARTIM, CA VOM CADEA DIN RAI. Si cadem mereu. Cand nu raportezi nimic la eu, la tine, nu porneste adversarul. Este subtil si fin, dar se intampla. Noi miscam energii colosale. Spre exemplul, cand Iubesti iubirea pentru toti, nu poti suferi. Dar cand raportezi iubirea la eu, la interesul propriu, VEI SUFERI. De ce? pentru ca nu exista eu. Suferinta te impinge spre Iubire si iti arata ca drumul pe care mergi, acolo nu este Dumnezeu. Este invers, cand nu cauti un interes propriu, atunci Iubim cu adevarat. Adica Adevarata Iubire doar ELIBEREAZA SI NU CAUTA ALE SALE NICIODATA, IARTA TOTUL SI ACCEPTA TOTUL. Cand vrem ceva pentru eu, porneste durerea, adica opozitia din partea vietii si lucrurile se vor termina prost. Putem stii dinainte.


21-02-2020

EXISTA OAMENI VIRTUOSI IN LUME?

Exista oameni sfinti in lume. Am intalnit oameni ajunsi la masuri duhovnicesti foarte mari, care ma indoiesc ca exista in monahism. Am intalnit oameni cu virtuti evanghelice deosebite pe care rareori le-am intalnit in monahism. Am vazut oameni care dau milostenie si putina avere pe care o au.

Am cunoscut oameni care au o atat de mare nerautate, incat se roaga pentru cei care i-au ucis copilul. Am cunoscut o batrana care facea in fiecare zi o suta de metanii pentru cel care i-a ucis fiul. Acestea sunt masuri mari de virtute. Facea o suta de matenii ca Dumnezeu sa il ierte pe ucigasul fiului ei, pe care l-a vazut, dar nu a vrut sa il parasca. In timp ce l-a vazut ucigandu-i fiul, si fiind presata de politie sa marturiseasca, a spus: Nu stiu nimic. A spus ca nu stie nimic, pe cand stia totul, pentru ca era casatorit si avea copii, si nu voia sa fie condamnat la inchisoare. Spunea: Dumnezeu sa il ierte! Si nu avea rautate in inima ei. Acestea sunt masuri mari de virtute.

Un tanar tinea tot postul mare cu un cartof si o rosie pe zi. Pentru ca asa credea ca trebuie sa posteasca. Noi facem cele mai bune mancaruri fara ulei, iar acela asa se nevoia tot postul mare. Exista multa virtute in lume, dar este ascunsa.

Mitropolitul Athanasie de Limassol

 

21-02-2020

AS VREA SA FIU UN NIMENI

Ceea ce lipseste in voi este faptul ca NU VRETI SA FITI SFINTI... Ei bine, iata ce se va intampla: toti vom fi testati intr-o zi si veti fi pusi in situatia de a va da viata pentru Iisus sau de A-L NEGA...

Sa-l nege pe Iisus, altfel vor muri. Primul a spus ca nu-L va nega si l-au executat. L-au impuscat pe al doilea. Apoi au pus benzina pe un preot in scaunul cu rotile si au spus ca-i va da foc... omul in scaun cu rotile s-a uitat la fratii lui si le-a spus: lasati-ma sa ard! I-au dat foc si i-au impuscat pe ceilalti, insa toti au avut de facut o alegere...

Este greu de vazut asta?

DUMNEZEU NU TRIMITE PE NIMENI IN IAD, OAMENII ALEG ACEST LOC!

DE FIECARE DATA CAND PACATUIM IL NEGAM PE HRISTOS. Fiti sfinti precum Tatal Meu este sfant!

PREFER SA FIU UN NIMENI PE PAMANT, DAR SA AM NUMELE SCRIS IN CER!

Jim Caviezel

Este Jim Caviezel actorul, a avut rolul lui Iisus în patimile lui Iisus 2004.


 

Secretul mulţumirii - de fapt, eu pe tine te iubesc

(răsfoind din eusunt.ro  )

Cuprins

Iubirea Lui Dumnezeu lasă loc doar pentru şi mai multă iubire! ... 7
Doamne, te rog, ajută-mă, că fără tine nu pot! ... 13
Himalaya ... 17
Fragmentarium ... 17
Dacă vrei să iubeşti, iubeşte luna ... 18
Când dăruieşti, te uneşti cu Domnul ... 22
Oamenii sunt doar oglinzi ... 26
Comportamentul la jignire stabileşte viaţa şi moartea, raiul şi iadul ... 28
Înţelegerea este vindecarea ... 31
Restaurarea vieţii tale începe când te îndepărtezi de uman ... 32
Renunţarea la atac şterge toate păcatele noastre ... 36
Sănătatea şi fericirea în viaţă arată nivelul tău de dăruire şi apreciere ... 38
„Iar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit." (Facerea 2:17) ... 42
Adevărata realitate nu este despre ceva din lumea aceasta 45 Acolo este fericirea, în punctul zero, când eşti fără tine, fără interes personal ... 48
Sufletul trebuie vindecat întâi şi trupul îl va urma ca o umbră ... 51
Suferinţa este dorul după Dumnezeu ... 53
Curăţarea şi vindecarea sufletului ... 58
Facem pe dos: facem totul pentru un eu care nici nu există, şi de aceea ne opunem divinului ... 59
Lumea este proiecţia ta şi arată cum eşti tu în interior ... 61
În starea de pace reuşeşti în toate ... 63
Vindecarea porneşte când eşti iubire la infinit ... 68
Câştigi viaţă dacă pui liniştea mai presus decât dreptatea ta ... 70
Scopul vieţii nu este viaţa, ci depăşirea ei ... 72
Desprinderea este totul şi dăruirea este desprindere ... 75
Dragostea este un sacrificiu de sine - de aceea nouă nu ne place să iubim ... 80
Să fii descătuşat de interese, de dorinţe şi de orgolii, ăsta este Raiul! ... 86
Nu eşti un om oarecare, ci o fiinţă de lumină sublimă ... 89
Ataşamentul aduce suferinţă şi este o tragedie, dar lipsa lui este fericire ... 91
A accepta totul fără reacţie este rezolvarea la orice problemă ... 95
Este suficient ca tu să te schimbi şi lumea ta se va schimba ... 97
Egoul nu are existenţă de la sine, este o minciună şi tot ce spune nu este adevărat ... 101
Fii asemenea santalului care parfumează toporul care îl răneşte ... 103
Ne lipseşte definirea egoului şi a fiinţei divine şi de aceea nu le vedem ... 107
Când te restrângi în toate şi nu vrei satisfacţiile simţurilor, eşti în divin ... 108
Primeşti tot ce vrei dacă nu doreşti nimic din lumea aceasta ... 112
În faţa ta Îl ai mereu pe Dumnezeu, nu un om oarecare ... 115
Un dialog cu mircea ... 117
Acesta este iubirea adevărată: să iubeşti oamenii până la capăt şi orice ar face ei ... 122
Răul, necazurile şi bolile sunt mecanisme divine de scădere a orgoliului nostru ... 123
Necazul pentru ego sau trup este o eliberare a sufletului, o înviere a lui ... 127
Lasă-L pe Dumnezeu să-ţi dea ce ai nevoie, nu e nevoie să te preocupi tu de nimic ... 129
Adevărul este inversul a ceea ce îţi zici tu ... 131
Pierderea este a eului, fiinţa de iubire nu pierde nimic, niciodată ... 133
Din gândurile negative să facem continuu gânduri de iubire şi binevoire ... 134
Dumnezeu este prezent atunci când îţi arăţi dragostea ta şi o demonstrezi ... 138
Nu ai venit ca să câştigi lumea, ci ca, pierzând-o, să te înalţi ... 141
Ar trebui să te temi să nu-ţi pierzi sufletul, că fără el ce faci? ... 143
Când iubeşti şi dăruieşti fără condiţii, Dumnezeu te vede ca o flacără ... 145
Încrederea în Dumnezeu este dăruirea continuă ... 148
Omul nu trăieşte adevărata libertate, el este trăit ... 152
Ne este frică pentru că nu iubim destul ... 153
Aspiraţia spre Domnul este aspiraţia spre puţin, spre restrângere şi micşorare de sine ... 156
Comportamentul celuilalt este comportamentul tău ... 159
Dezinteresul faţă de viaţă trebuie să fie mai mare decât dorinţele tale ... 162
Din materia magică se face orice vrei: oameni, situaţii potrivite, viitor şi timp, sănătate ... 164
Suntem aici numai ca să facem ascultare ... 170
Când nu trăieşti pentru celălalt, tai legătura cu Dumnezeu şi nu mai primeşti energie ... 175
Adevărul este la nivelul întregului, al interesului tuturor, al mişcărilor mari ... 180
Când devii uman total, pierzi energia divină şi ai murit brusc ... 182
Dumnezeu este dincolo de satisfacţiile simţurilor, când tu le depăşeşti ... 186
Supunerea este cea mai mare forţă ... 189
Ne scădem mintea prin dăruire şi înfrânare ... 191
Dăruirea trebuie să fie constantă ... 193
Pe noi ne omoară lăcomia de viaţă ... 196
Iubirea este dincolo o energie ascensională ce te duce mai aproape de împăratul lumilor ... 201
Tu eşti cel care nu se supără niciodată şi nu vrea nimic mai mult ... 204
Fiecare om este trimis de sus ca să ne înveţe iubirea necondiţionată ... 206
Inversul a ceea ce face eul este fiinţa divină ... 209
Egoismul este cel mai puternic duşman al egoismului ... 212
Îngăduinţa şi comportamentul la conflict ... 214
Viaţa este doar un joc cu suma nulă: nimic de câştigat, totul de pierdut ... 217
În inima înfrântă încape tot universul iar în omul orgolios nu este loc de nicio bucurie ... 219
Rugăciunea de slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate este cea mai puternică ... 222
Dăruirea este o scară spre cer ... 227
Numai când nu vrei nimic, primeşti totul şi viaţa se transformă într-un miracol continuu ... 232
Viteza de renunţare la ego este viteza de vindecare ... 236
Cu cât eşti mai desprins, cu atât rugăciunea ta este mai ascultată ... 237
Răutatea lui de acum este iadul lui de dincolo ... 240
Să iei de la viaţă atât cât ai nevoie şi ce este ziditor pentru suflet ... 243
Consumerismul nu este o normalitate, aşa ne pierdem sufletele ... 247
Prin fiecare om înger, Domnul ne spune ceva despre noi ... 249
Dacă vrei să fii sănătos, nu acuza, nu critica şi nu te apăra ... 252
Ce este suferinţa? Este a pune umanul mai presus de Dumnezeu ... 257
Singura noastră preocupare este să ne opunem iubirii ... 261
Totul depinde de cum eşti tu în interior: emoţiile închid sau deschid cerul ... 264
Sfârşitul nostru e începutul vieţii eterne, o nouă viaţă ... 266
Interesul personal de mai mult este diavolul ... 270
La sfârşit înţelegi că puterea este la Dumnezeu, tu eşti nimic ... 274
Doar să accepţi şi să iubeşti ai dreptul, atât ... 277
Lumea este ca o pânză pe care noi pictăm, toate gândurile se întrupează ... 281
Orice atac asupra oamenilor este o spărtura în câmp ... 283
Înfrânează-te pe toate direcţiile de ataşament pentru a avea o viaţă frumoasă ... 285
A da libertate totală este soluţia pentru a rezolva toate problemele noastre ... 288
Transformi orice negativitate sau atac într-un gând pozitiv, încurajator, de apreciere şi mulţumire ... 289
În fiecare dimineaţă şi seară spune „te iubesc" ... 293
Nu judeca pentru că vei fi judecat cu forţa cu care judeci298 Durerea este păcatul, încălcarea legii iubirii, opoziţia la Dumnezeu ... 300
Când mergi spre puţin, viaţa ta începe să se vindece de la sine, pentru că te apropii de Dumnezeu ... 303
Asta este întrebarea de la judecată: cât de mult ai iubit tu oamenii? ... 305
Acordă circumstanţe atenuante la infinit ... 309
Slava lui Dumnezeu este existenţa ... 313
În prezenţa lui Dumnezeu nu se poate păcătui ... 316
Iubirea lui Dumnezeu nu te posedă, El doar îţi dă libertate totală ... 318
Trebuie să pierzi controlul ca să îl afli pe Dumnezeu ... 323
Toate bolile se referă la lipsa de energie a iubirii ... 328
Cea mai mare putere a universului ... 333
Semeni cu Dumnezeu atunci când nu cauţi ale tale niciodată, ierţi totul şi accepţi totul ... 338
Tot ce ţi se întâmplă nu este ca să câştigi tu ceva de la viaţă, ci ca să-l afli pe Dumnezeu în toate ... 345
Eşti interesat să dai, să-i slujeşti pe ceilalţi şi să nu faci nimic pentru mai mult binele tău ... 349
Asta este vindecarea: pierderea egoului ... 354
Iubirea este ca să o dai mai departe, nu pentru tine ... 359
Nu suntem din lumea aceasta, acasă pentru noi este dincolo ... 364
Numai prezenţa lui Dumnezeu este importantă, ea înseamnă lepădare de sine desăvârşită ... 366
Tot ce doreşti din lumea aceasta mai mult decât pe Dumnezeu este diabolizare ... 369
Tu doar permite vieţii să fie ... 374
Dumnezeu nu face decât să spele continuu sufletele ... 379
Întotdeauna soluţia cea mai bună este să nu intervii, să-l laşi pe Domnul să hotărască ... 389
Fii tu cum trebuie şi viaţa va lua forma interiorului tău ... 391
Oamenii să se molipsească de bucuria ta de a trăi ... 394
Prezent înseamnă să fii în prezenţa Domnului, adică gol de tine însuţi, nu este prezentul temporal ... 397
Inversarea ordinii Lui Dumnezeu ... 402
Facă-se voia Ta, Doamne! ... 406
Fără dăruire nu există Dumnezeu ... 410
Vii în viaţă ca să-ţi înfrângi inima total ... 414
Uităm să iubim, asta este toată problema noastră ... 418
Asta ne spune Dumnezeu: suntem la un prag foarte critic ... 422
Nu căuta echilibrul şi stabilitatea, ci o instabilitate şi mai mare ... 428
Maestrul nimicului ... 430
Dacă nu ţi-ai înţeles esenţa ta divină şi nu trăieşti pentru ea, iroseşti viaţa ... 452
Arată numai dragoste şi dăruieşte numai binecuvântări şi parfumul lor se va întoarce la tine ... 457
Cu cât eşti mai smerit, cu atât mai mult trăieşti ... 461
Unde am greşit de sunt lovit? ... 463
Am venit să trăim aici ca fiinţe ale cerului şi nu ca uman ... 466
Dispariţia omului ... 472
Adevărata putere este lipsa de putere ... 479
Spune-le oamenilor mereu: dar pe tine te iubesc, oricum ai fi! ... 502
Metanie ... 504

pag.28-29

 COMPORTAMENTUL LA JIGNIRE STABILEŞTE VIAŢA ŞI MOARTEA, RAIUL ŞI IADUL

Dacă nu poţi spune Te iubesc, sau dacă nu poţi spune rugăciunea Tatăl nostru, înseamnă că eşti prins şi agăţat de exterior, ataşat. Atunci este momentul când trebuie să laşi de la tine şi să spui rugăciunea Tatăl nostru până o poţi spune uşor. Ea dezlipeşte sufletul de materie. Când raportezi totul la interesul personal, îţi întăreşti eul, dar când dăruieşti şi te restrângi, te uneşti cu aproapele tău, şi cu totul, cu universul şi divinul. Când te gândeşti numai la tine, scoţi sabia, acesta este iadul, dar când te gândeşti numai la celălalt, o bagi în teacă, acesta este raiul. Noi mânuim prin această operaţie puteri foarte mari ale lumii. Tu eşti numai iubire şi tot ce este negativitate la tine vine din ego şi nu este adevărat, este o minciună. Tot ce vine din ego este o minciună. Când te vezi diferit, ai puterea să condamni şi să învinuieşti. Un om egoist poate să te lovească pe la spate oricând şi nu te poţi baza pe el. Un om care are pretenţii sau reproşează are diavol. Pe scurt spus: a şi intrat în iad. Se simte asta prin faptul că l-a apucat furia, mânia şi ura. Ăsta este diavolul. Şi poţi să-l vezi în faţa ta. Dacă te înfurie un asemenea mesaj de iubire, acela este întunecatul. Şi ai băgat în tine un program de distrugere. Şi programul de distrugere imediat atacă. Imediat. Tot ce spune egoul şi reprezintă o negativitate, este un program de distrugere. În momentul în care te-ai analizat în tine: de unde a venit acest conflict, imediat acelui om îi zâmbeşti şi te faci că nu ai văzut şi nu ştii nimic. Deci îi porţi greşelile. Nu reacţionezi niciodată, că te faci dumnezeul tău şi cazi şi mai rău atunci. Şi atunci ai să vezi că acel om se va schimba ca fulgerul şi nu o să mai ştie ce să spună, uită toată răutatea sa pe loc, şi nu va mai putea să continue să te jignească, că nu va mai găsi motiv. Că el te atacă cu nemulţumirile şi comentariile din tine. Dar dacă tu ai renunţat la ele, totul se linişteşte ca prin farmec. Ai înţeles? Vezi ce mare putere este în această înţelegere? Colosală. Atacul din afară vine când tu ai un program de distrugere a celorlalţi în tine, când vrei să-i ucizi pe oameni pe subtil. Nemulţumirile tale, reproşul, critica, acuzaţiile, bârfa, supărarea, pretenţiile, condamnarea, învinuirea, judecata, toate sunt dorinţa de a ucide. Tu când ataci, te faci dumnezeul tău, adică devii diavol. Orice raportezi la interesul personal este diabolizare, pentru că tu eşti Fiinţă comună, nu un eu interesat numai pentru sine. Tu, ca fiinţă divină, nu eşti interesat deloc să faci ceva pentru mai mult binele tău, ci numai pentru ceilalţi. Şi de aceea din faţă îţi vine ceea ce eşti tu. E foarte important de înţeles asta, şi nu este deloc de joacă cu nimic. Toate atitudinile noastre, gândurile noastre se contorizează şi, dacă sunt agresive, nu ne vor lăsa să urcăm în lumea de dincolo. Noi acum, de fapt, ne jucăm veşnicia, foarte serios. În momentul când suntem atacaţi, am greşit noi ceva, avem arme în interior: comentarii, nemulţumiri. Nu e nimeni de vină pentru ceea ce vine din noi. Trebuie să urmăreşti mereu să nu fie în tine niciodată critici, ură şi atunci vei avea o viaţă frumoasă, să nu termini gândurile sau cuvintele în acuzaţie şi condamnare, că vei crea o realitate neplăcută. Am uitat să iubim. Asta se întâmplă când nu mai iubim, atunci porneşte dezastrul în viaţa noastră. Soluţia? Să punem iubire, acceptare acolo unde este ură, supărare, nemulţumire. Ce înseamnă să uiţi să iubeşti? Nu ierţi când eşti jignit, suferi în interiorul tău. Porţi ură. Urăşti pe interior, asta este ca o otravă şi în momentul când te analizezi, atunci imediat Domnul îţi arată unde greşeşti şi înţelegi. Comportamentul la jignire stabileşte viaţa şi moartea, raiul şi iadul. Răspunsul exteriorului nu vine imediat. Şi de aceea nu ştim când greşim, că uităm. De ce noi îl atacăm pe celălalt? Ne raportăm la binele nostru, avem prea mult ego, suntem prea mândri, ne considerăm diferiţi...

pag. 124-125

Când nu ai putere să te înfrânezi, apar problemele. Acolo unde vine o neplăcere, nu există înfrânare şi iubire. Nicio grijă, viaţa ne curăţă continuu de ataşament. La conflict primim lecţii de desprindere, de zbor. Singurul rol al răului şi suferinţei este să te dezlipească de ceea ce preţuieşti tu mai mult din lumea aceasta. Răul este o lucrare divină, el scoate o plăcere transformată în patimă. Răul şi durerea te mântuie şi îţi dau sănătate şi fericire, te încarcă cu energie vitală de la Izvorul vieţii, pentru că te micşorează. Singura problemă a omului este umplerea de sine, orgoliul, care vine din ataşamentul de satisfacţiile vieţii. Fără ataşament, nu există rău şi nici suferinţă. Păi, puteai să te desprinzi şi singur ca să nu ajungi să suferi. Dacă nu te desfaci benevol de atracţiile simţurilor, vei fi desfăcut cu forţa. Nu scapă nimeni, pentru că starea firească este desprinderea. Nu putem judeca sau comenta negativ nicio situaţie de conflict pentru că acolo este divinul în mod pregnant. „Şi duşmanii omului vor fi casnicii lui." Pentru un om orgolios, bunăstarea, confortul şi stabilitatea sunt periculoase. Îl pot ucide foarte uşor. Îl vor lovi nemilos. Bunăstare poate avea numai cel dezinteresat de a avea, pentru că îi face rău dacă nu e desprins. Nu plânge după cele ale lumii, dacă nu eşti desfăcut, te vor ucide. Omul orgolios cheamă suferinţa. El are nevoie să fie înşelat, dezamăgit, trădat, furat sau lovit de necazuri şi boli. Dar fără orgoliu şi dorinţa de mai mult, toate astea nu există. Egoul zice că ceva este rău când nu îi convine sau îl doare, îl răneşte. Reacţia, răspunsul agresiv şi răutăcios este al lui. Sunt două fiinţe în noi: cea de lumină care nu este afectată de nimic, şi nu ştie decât să iubească, şi cea egotică, ce nu ştie decât să gândească răul şi să reacţioneze. Când eşti în ego, greşeşti întotdeauna şi vei suferi, pentru că nu eşti în adevăr - care înseamnă numai iubirea. Dacă hoţul nu te-ar fura, te-ai ataşa aşa de mult de ceea ce ai şi ai pierde atât de multă energie încât ai muri brusc. Ar trebui să-i mulţumeşti hoţului că îţi salvează viaţa. Răul există pentru că există dorinţa de mai multă bunăstare, comoditate, stabilitate şi savoare. Iar răul, necazurile şi bolile sunt mecanisme divine de scădere a orgoliului nostru - ne micşorează şi ne salvează viaţa. Şi orice neplăcere care vine la tine este eliberatoare, este un dar divin. Şi vine exact în momentul în care tu nu mai ai energie şi ai început să mori datorită plăcerilor care îţi iau viaţa. Deci dacă umbli după plăceri vei avea parte de dureri. Când alegi bunăstarea, alegi suferinţa, pentru că îţi ia din energie. Tot ce este mai mult te păgubeşte. Ar trebui să fii fericit că te ajută să câştigi iubire, energie şi viaţă. Peste tot nu există decât iubire. Idealul tău trebuie să fie neprinderea, neprihănirea - să nu reţii nimic mai mult pentru tine. Când reţii ceva la tine, vrei să opreşti curgerea, şi atunci viaţa ţi se opune. Trebuie să dai mai mult decât iei mereu, ca să trăieşti. Te duci la spovedanie? Ai spus tot? Nu ai spus tot. Mergi la biserică? Şi atunci de ce loveşti în aproapele tău mereu, cu orice ocazie? Până şi ironia sau bătaia de joc sunt dovada căderii în întuneric. Dar de ce urăşti, de ce ataci şi gândeşti răul, de ce te superi, de ce lupţi şi te aperi, de ce reproşezi? Cine se supără? Înseamnă că ai un orgoliu mare, adică dorinţa de a ucide. Acceptă şi alte păreri. Când lupţi sau te aperi, vrei să-l omori pe subtil. Asta este dorinţa de a Ucide şi este cel cu corniţe. Priviţi numai la calităţile oamenilor, fiţi sinceri, nu reacţionaţi şi nu vă apăraţi. Doar alături perspective diferite şi nu este nevoie să ţii cu niciuna. Atunci orice altă părere te îmbogăţeşte şi te ajută să ai o sinteză mai cuprinzătoare. Deci avem nevoie unii de alţii să punem în comun înţelegerea noastră. Fiinţa divină comună doar îmbrăţişează totul. Nu critică nimic, nu exclude nimic. Toate au loc egal sub soare. Numai când iubeşti ai dreptate, dacă critici nu ai dreptate în ce spui. Numai ceea ce vine din Iubire este drept. Adevărata fericire este când nu ai mai mult...

pag. 298-299

NU JUDECA PENTRU CĂ VEI FI JUDECAT CU FORŢA CU CARE JUDECI

Noi ne opunem vieţii şi iubirii când judecăm. Oamenii se comportă cu noi cum ne purtăm noi cu ei. Când te deschizi şi nu mai condamni, atunci laşi energia divină să binecuvânteze viaţa ta. Vreau să-ţi fie ţie bine în viaţă, dar dorinţa blochează realizările, pentru că reprezintă voia mea. Când nu mai gândeşti negativ, viaţa se întremează imediat, învie, se trezeşte din moarte. Nu judeca, că vei fi judecat cu forţa cu care judeci. Nu poţi decât să iubeşti. Condamnarea oamenilor blochează împlinirile şi oportunităţile. Iubeşte, şi poţi face ce vrei. Judecata, învinuirea este dorinţa de a distruge viaţa, de a o omorî. Dar prin negativitate în primul rând te ataci pe tine şi îţi scazi sistemul imunitar. Dacă în noi este nemulţumire, oamenii se comportă la fel, i-ai stricat. Ei iau forma interiorului tău. Pentru ca lucrurile să se schimbe, noi trebuie să fim numai iubire orice ar fi. Ei sunt răi pentru că în noi este răutate. Ei ne atacă cu răutatea din noi. Dacă oprim atacul nostru, ei nu pot decât să ne iubească. Exteriorul depinde de energia divină care vine prin noi. Suntem un fel de întrerupător. Nu se schimbă imediat, dar după un timp, când noi nu vom avea obiecţii şi condiţionări, viaţa noastră se schimbă ca prin minune. Viteza cu care noi pierdem egoul este viteza cu care ni se schimbă viaţa. Cei din faţa noastră sunt doar oglinzi. Nu poţi să te cerţi cu o oglindă. Este o nebunie. Şi totuşi asta facem mereu. Ce absurd! Dacă noi suntem numai iubire, aşa va veni şi din faţă. Orgoliul trebuie întâi scăzut ca să putem iubi. Şi el se scade prin comportamentul nostru. Prin dăruire, apreciere, recunoştinţă, mulţumire. Şi nu trece mult timp şi omul se schimbă. Trebuie să nu-ţi permiţi să gândeşti negativ despre nimeni. Nu învinui şi nu te vei vedea diferit. Şi nu vei putea ataca şi nu vei suferi. Plăcerea, patima înseamnă ataşament şi aduce agresivitate, negativitate, şi de aici vine puterea de a ataca. Ataci pentru că eşti ataşat de plăceri, pentru că eşti fără Dumnezeu. Domnul Iisus nu se revolta faţă de ce Îi venea din faţă, orice ar fi fost. Când spui te iubesc, celălalt nu mai este diferit de tine şi devine propria ta fiinţă pe loc. Vezi, ce mare putere este în cuvinte! Ele fac şi desfac lumi, mişcă situaţii de viaţă. Atunci nu mai poţi să lupţi şi nu mai e nevoie să te aperi, pentru că, fiind iubire, dispare duşmanul. În faţă te vezi mereu pe tine. Te întâlneşti cu tine oriunde mergi. Să nu muşti din pomul împărţirii în bine şi rău înseamnă a nu judeca şi a nu te duce spre uman cu totul. Nu condamna. A căuta lumea şi umanul nu este pomul vieţii. Toate cuvintele tale să exprime numai iubire, apreciere, recunoştinţă, mulţumire, complimente, să susţină şi să încurajeze viaţa. Dar când raportezi totul la interesul propriu apare egoul şi te vezi diferit. Atunci poţi să ataci. Şi noi ar trebui mereu să aducem argumente invers: că nu suntem diferiţi. Mereu să te opui egoului, fie şi doar în minte. Dacă el zice că acela este vinovat, adu argumente că nu este vinovat. Dacă spune că ceva este rău, arată - măcar în mintea ta, că nimic nu este rău. La o afirmaţie negativă, trebuie o explicaţie pozitivă. Cui pe cui se scoate. Cu cât ne ţinem mai strâns de materie, cu atât mai repede o pierdem. Cu cât mai mult dorim plăcerile vieţii, cu atât mai mult nu avem parte de ele. Cu cât mai mare este dorinţa, cu atât mai mare va fi imposibilitatea de a avea ceea ce îţi doreşti. Cu cât mai tare eşti ataşat, cu atât mai mare va fi durerea la desprindere şi mai puternic necazul sau boala mai grea. Ca să ţi se dea ceea ce vrei, trebuie să nu vrei cele ale lumii. Să nu te intereseze: dacă sunt, sunt, dacă nu sunt, nu sunt. Nu e treaba ta. Tu stai desprins. Asta este suprema fericire. Acest lucru este sfânt. Nici măcar nu te gândi la satisfacţiile lumii. Sau te gândeşti o dată şi Îl laşi pe Dumnezeu să hotărască...

pag. 496-497

Trebuie să nu vrei niciodată mai mult. Să vrei să pierzi, ca să echilibrezi dorinţa de câştig, după care să nu mai vrei nimic. Nu e nevoie să vrei ceva. Atunci îl atingi pe Dumnezeu. Poţi înţelege? Nu trebuie să vrei, că altfel se naşte eul. Nu trebuie să vrei nimic. Absolut nimic. Să stai ca prostul. Impasibil, de neclintit. Doar admiră, doar priveşte. Nu iniţia nimic. Cel mai înalt nivel este să fii un prost care nu vrea nimic pentru sine, ci totul pentru ceilalţi. Dacă iniţiezi ceva, greşeşti. Non acţiunea este sfântă. Calea prostului. Să exişti efectiv, fără să vrei nimic. Să fii fără să vrei. Doar să fii. Doar exişti, fără preferinţe, fără dorinţe, fără reacţie, fără să iniţiezi o acţiune. Doar eşti şi este suficient, este totul. Fără explicaţii, fără să prelucrezi nimic sau să pui etichete ori să dai sentinţe: asta este bine, asta este rău, sau de ce aşa. Ce este mai bine? Stai fără scopuri şi ţinte de atins. Acolo este izvorul vieţii, în a fi şi doar a exista fără scop, şi a nu face absolut nimic altceva. Să te laşi într-o stare de abandon de sine total, fără dorinţe, fără pretenţii. Acolo este esenţa noastră şi izvorul a toate câte există. A nu iniţia nimic. Doar a fi. A exista. Te topeşti în existenţă. Atunci tu nu mai exişti, ci numai El există. Dar când apare la nivel foarte fin şi doar puţin gândul de eu, a şi pornit mintea. Dar când te pierzi pe tine, tu nu mai eşti, nu mai ai nimic, nu te mai localizezi. Şi nicio noţiune nu mai există. În esenţa noastră suntem lumina sfântă. E mult mai simplu. Noi complicăm lucrurile cu mintea. Ea a inventat tehnici, sisteme. Nu ai nevoie de nimic, lucrurile sunt mult mai simple. Ce ne lipseşte este răgazul, că nu ne oprim. Noi doar alergăm, dar fără pauză. Ar trebui să stăm mai mult să admirăm, să contemplăm, nu să facem. Să stăm şi să nu facem nimic, cât mai mult timp. E o încântare imensă. Atunci te bucuri cu adevărat de viaţă pentru că îi dai timp să pătrundă în tine. Corpul nostru este partea brută, exterioară, haina sufletului, dar noi ne închipuim doar viaţa simţurilor. Dincolo de ea, noi nici nu ştim că este o viaţă mult mai puternică, adevărata viaţă a sufletului, cel care ţine toată lumea aceasta vie. Fără el, totul ar dispărea într-o secundă. Fă lucrurile pe dos. Noi suntem prea raţionali. Trebuie să facem lucrurile pe dos, ca să ne temperăm raţiunea, să ne obişnuim şi cu partea inversă. Perfecţiunea este o problemă şi ar trebui să facem şi lucruri cum nu trebuie sau fără sens, iraţionale şi imperfecte. Da, faci ce nu ţi-ar plăcea să faci şi să nu faci ce ţi-ar plăcea. Şi, când te duci spre o plăcere, să ai capacitatea să o abandonezi. Şi să pierzi. Să pierzi? Da, numai să pierzi este important. Nu ai nevoie de câştig. Câştigul te lipeşte de viaţă pe când pierderea este măreaţă, ea te desprinde şi-ţi dă viaţă. Cine nu ar vrea mai mult să piardă? Cine? Nu te mai duci unde vrei tu, nu mai doreşti ceea ce doreai, nu mai faci ce făceai, şi atunci recâştigi puterea de a fi liber de minte, de eu, de lume, de uman, de lumesc. Şi aşa poate, pentru prima dată în viaţa ta, simţi cu adevărat că trăieşti. Nu mai faci ce vrei tu, ci ce te pun ceilalţi să faci. Voinţa ta nu mai este în joc, atunci eşti fără eu, nu mai faci nimic pentru tine, ci numai pentru oameni. Ai ieşit din dualitate. Că noi suntem sclavii minţii şi ai egoului. Noi ne mişcăm în mintea noastră. Dar în starea de abandon de sine nu mai poţi să zici nimic, sau să reacţionezi, să te lupţi sau să te aperi. Mintea înseamnă gândurile tale negative. Gândurile pozitive sunt mintea universală. Când apare individualitatea noastră, ea este ca un val. Când se ridică valul, se iveşte şi separaţia de oceanul de iubire care este Dumnezeu, dar apoi te topeşti în El. Nu poţi sta mult fără El. Ţi-e dor de El. Şi când eşti acolo, în oceanul de iubire, tu nu mai ai întrebări şi îţi pierzi identitatea de sine, eşti doar spaţiu nemărginit şi nu te mai poţi localiza. Imensitatea de conştiinţă te copleşeşte. Când priveşti de dincolo spre lumea noastră ţi se pare că aceasta este doar un vis...

 

 

 

 

sursa https://www.facebook.com/MariusGhidel/

< sus >