< Înapoi la Pagina Marius Ghidel
Alte citate de Marius Ghidel (preluate din contul oficial de Facebook al autorului) (1...21-02-2020)
01-02-2020
NU AI NEVOIE SĂ LUPŢI PENTRU DREPTATEA TA NICIODATĂ, PENTRU CĂ EGOUL NU ARE
DREPTATE NICIODATĂ! Toate argumentele lui sunt ca să obțină cât mai multă
durere.
CÂND TU ATACI SAU CREZI CĂ EXISTĂ VINOVAŢI, ÎNSEAMNĂ CĂ EI NU
ŢI-AU GREŞIT CU NIMIC. CÂND ARUNCI VINA PE CEILALȚI, GREŞEŞTI ÎNTOTDEAUNA.
Tot timpul să urmărim să nu ne apărăm şi să nu luptăm pentru mai bine pentru
noi, pentru adevărul sau dreptatea noastră, că NE NENOROCIM! Şi ce se întâmplă?
Pierdem masiv energie prin negativitate dar şi prin patimi. Atunci apărăm un
diavol. Când te superi şi lupţi ca să-ţi aperi părerile sau crezi că oamenii
ţi-au greşit cu ceva, de fapt CÂND TU ATACI SAU CREZI CĂ SUNT VINOVAŢI, ÎNSEAMNĂ
CĂ EI NU ŢI-AU GREŞIT CU NIMIC. Egoul nu are dreptate niciodată. Pentru că tu
ataci întotdeauna, sau eşti nemulţumit dintr-un ego care nu are existență de la
sine. Și de aceea tot ce spune el este fals, o minciună.
CÂND NEGI CEEA
CE SPUNE EGOUL DIN INTERESUL LUI DE MAI MULTĂ DURERE, RESPINGI SUFERINŢA ŞI
BOALA. Cu omul smerit este Dumnezeu. Cu el să stai. Pe el să-l urmezi! El
cunoaşte Adevărul căci ADEVĂRUL ȘI DIVINUL ESTE CHIAR UMILINŢA LUI. Dorinţele
egoului se vor transforma în durere. ESTE FOARTE IMPORTANT SĂ NU VREI CE VREA EL
PENTRU SINE. Să nu îl laşi să vrea ceva pentru el, căci tu nu eşti egoul, eşti
fiinţa divină CARE NU VREA NIMIC PENTRU SINE. Dar când nu mai vrei nimic pentru
eu, atunci numai Dumnezeu există, și vei primi totul în dar fără să te
străduieşti. Cum ştii că ceva vine din eu? Când doreşti ceva pentru tine, te
raportezi la eu, la trupul tău şi atunci apare egoul: el este dorinţa de cât mai
mult bine pentru tine. Dacă lupţi sau te aperi, aperi un diavol. FIINŢA DIVINĂ
DIN NOI NU SE LUPTĂ ŞI NU SE APARĂ NICIODATĂ.
Este important să nu
discuţi cu egoul tău, adică să nu îi accepţi argumentele de mai bine pentru
sine, de mai mare plăcere, că dai de durere. El spune fericire la ceea ce îţi va
produce cea mai mare durere dacă te legi şi așa te înşeală. Dacă stai la
discuţii cu el, nu scapi. Nu discuta cu el. CEL CARE ÎŢI DĂ PLĂCEREA ARE PUTERE
ASUPRA TA ŞI TU TE SUPUI LUI. Dacă vrei mai multă plăcere peste nevoi, îl vrei
pe lucifer şi te va înrobi, apoi te leagă şi te termină. Lucifer poate să-ţi dea
cea mai mare plăcere, şi nu îi vei putea rezista. Dependenţa este supunere în
faţa lui satan. CÂND NU MAI POŢI SĂ TE OPREŞTI ŞI VREI MAI MULT, EŞTI POSEDAT.
Te-a legat cu o sfoară şi nu îţi mai dă drumul ŞI VEI MUNCI PENTRU MAI MULTĂ
PLĂCERE o viaţă întreagă, dar acestea sunt MUNCILE IADULUI. Te-a făcut
dependent.
Nu discuta cu egoul tău şi nu face ce vrea el, asta este
eliberarea de eu mai presus de toate din lanţurile diavolului. Este foarte
important să nu accepţi ce îţi zice el, să nu discuţi cu el şi să nu consimţi la
intimitate, să nu îi permiţi - că va înainta. Nu accepta atracţiile lui şi
cuvintele lui mieroase, că nu vei mai scăpa de el. Egoul îţi vorbeşte numai
despre plăcere, mai frumos, mai bun, mai rafinat, mai sus, mai mare, mai
puternic, mai bogat, mai comod şi mai uşor. Şi tot timpul te motivează să alergi
după mai bine pentru tine şi mai plăcut, pentru că numai asta îl hrăneşte pe el
cu durere. Şi să nu lucrezi, să nu gândeşti cu gândurile de lăcomie ale egoului,
nu gândeşti cu ele, nu le primeşti. Le refuzi şi le îndepărtezi. Dacă vorbeşti
cu gândurile egoului, te identifici cu ele şi devii orgolios, trufaş și rău.
Este foarte important să nu accepţi dreptatea egoului sau adevărul lui, că
este o minciună. Ca ego nu ai dreptate niciodată, doar loveşti, ca să produci
cât mai mult rău şi să obţii durere. Nu ai voie să te aperi sau să reacţionezi,
şi atunci nu ajungi să mai fii atacat. Să nu te gândeşti la spusele egoului şi
să nu discuţi cu el, să nu convorbeşti cu el, că nu eşti tu acela. El nu ştie
decât să judece şi să acuze pentru că numai aşa obţine cât mai multă durere. El
mereu vrea să arate că nimic nu este suficient şi mai trebuie. Nu e nevoie să
conversăm cu ele, să nu le acceptăm şi să nu gândim în logica lor, că ne
nenorocim. Noi nu suntem egoul. De fiecare dată când te surprinzi că exprimi o
judecată, o acuzaţie, te opreşti - că nu este adevărată, şi nu intri în logica
ei, nu derivezi din ea concluzii, că te duci departe de adevăr. Pentru că acea
judecată VA ATRAGE UN ATAC DIN AFARĂ MAI MARE DECÂT ATACUL NOSTRU. Tocmai pentru
ca egoul să câştige o durere cât mai mare.
Dar dacă vorbeşti cu ele, le
accepţi şi te raportezi apoi la ele, fiind părţi, te îndepărtează de Adevăr,
adică de Dumnezeu, de Iubire. Şi intri în logica minţii şi de acolo nu mai ieşi
pentru că are toată argumentele posibile ca să te îndepărteze de divin. Apoi te
obişnuieşti cu ele şi devii una cu ele, te identifici şi acestea devin eu,
persoana şi trupul tău. Apoi vei lupta ca să-ţi aperi dreptatea - care sunt
aceste gânduri egoiste care nu eşti tu. Când te aperi, tu aperi egoul. Şi apoi,
tu crezi că eşti egoul. Trăind în lumea gândurilor parţiale, omul nu se
linişteşte niciodată şi este rob la Împăratul gândurilor parţiale care este
satan.
Nesiguranţa, neîmpăcarea, neliniştea sunt chinurile la care ne
supune întunecatul. GÂNDURILE ACUZATOARE SUNT CHINUL IADULUI. Nu e nevoie să
discuţi cu gândul tău acuzator, să nu îl accepţi, că te chinuieşte şi te băga în
iad. Nu este niciodată adevărat. Dacă nu îi acorzi atenţie, va pleca şi nu va
mai insista. LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ REZOLVE PROBLEMELE ȘI EL LE VA REZOLVA ÎN
MODUL CEL MAI BUN POSIBIL. Când negi egoul, negi îndreptăţirea de sine, şi spui
că nu este adevărat ce gândeşti tu. Aşa te eliberezi de eu mai presus de toate:
negând gândurile tale acuzatoare care te indreptățesc și te fac să cazi. Ele
sunt şoapta întunecatului, nu sunt ale tale. De ce să-l accepţi?
Numai
cele de iubire sunt de la Domnul şi îţi zidesc sufletul şi sunt de folos.
RESPINGEREA DREPTĂŢII ŞI ADEVĂRULUI EGOULUI ESTE ELIBERAREA DE SATAN. Pentru ca
ajutorul Domnului să vină, trebuie să-L alegi numai pe El, şi să-L exprimi prin
gândurile tale continuu. Şi numai Iubirea să vrei să o manifeşti. Respingerea
gândurilor acuzatoare duce la Iubirea de Dumnezeu și la mântuire.
Atacul
din afară este determinat de comentariile noastre acuzatoare la adresa
celuilalt. Când lăsăm armele jos, nu ne mai poate ataca nimeni, dar trebuie să
fim atenţi ce ne spunem în gând. Şi să ne oprim când ne vine să condamnăm sau să
învinuim, că apoi ne va veni un atac din afară mai mare decât învinuirea
noastră. Adică să nu îi vedem pe oameni răi. Ei sunt răi cu nemulţumirile din
noi: DACĂ NOI NU MAI AVEM GÂNDURI DE JUDECATĂ SAU PATIMI, NU NE MAI ATACA
NIMENI, sau acei oameni nu vor mai fi în preajma noastră. ÎNLĂTURA PATIMA, ADICĂ
ATAȘAMENTUL DE PLĂCERE ȘI NU TE VA MAI ATACA NIMENI.
Exteriorul doar
arată ce este în noi, ne reflectă. Trebuie mereu să ne păzim de noi înşine.
Duşmanul este în noi și este egoul nostru. Dar, spre exemplu, noi putem avea o
patimă, şi atacul din afară pare că nu are legătură cu patima, dar ne scade şi
pierdem ego, şi atunci ne desprindem de patimă. Întotdeauna atacurile din afară
sunt bune şi drepte şi divine, ne salvează viaţa, ele vin exact în momentul când
noi am pierdut prea multă energie vitală prin plăcerile vieţii. Şi ne desprind
în mod perfect. Adică ne fac cel mai mare bine posibil. Nu trebuie respinse ci
înţeles ce a generat din noi acest atac din afară, şi văzut ce ataşamente avem
de plăcerile simţurilor, că atacând, ele ataca o patimă, un duh rău. Şi ne
reduce egoul şi aşa ne salvează viaţa. ÎNTOTDEAUNA, CEL CARE TE NECĂJEŞTE ÎŢI
FACE CEL MAI MARE BINE POSIBIL, CĂ TE DESPRINDE. Nu e nevoie să luptăm cu ele,
ci doar să cedăm şi să înţelegem Lecţia divină. Altfel, dacă reacţionăm, se va
repeta la infinit, şi vom zice că omul acela are ceva cu noi, când de fapt
Dumnezeu prin el doar ne-a salvat sufletul şi viaţa și ne-a desprins de ce
prețuiam noi mai mult. Nu trebuie discutat cu cel care atacă sau este insistent.
Că cere socoteală. Şi nu se mai termină niciodată. Înţelegi că atacul din afară
scade o patimă la tine şi încerci, te străduiești să o scoţi. Că altfel se
repetă la nesfârşit.
PUTEREA DIAVOLULUI ASUPRA NOASTRĂ ESTE ATAŞAREA
NOASTRĂ DE PLĂCERI.
ATÂTA TIMP CÂT SUNTEM ATAȘAȚI DE SATSIFACȚIILE
TRUPULUI, VOM FI ATACAȚI.
Gândurile emise de ego îl îndreptăţesc şi îl
argumentează şi îl motivează, vor să-l facă învingător. Gândurile fiinţei divine
din noi permit ca totul să fie, pentru că nu vrea nimic pentru sine. CÂND VREI
CEVA NUMAI PENTRU TINE, AI CĂZUT DIN RAI, PENTRU CĂ VREI CU UN EGO. Și ai
pierdut liniștea. Prin gândurile negative, egoul se întăreşte și asta cheamă
boala. Ea opreşte gândirea negativă prin durere şi suferinţă. La fel și
necazurile, acestea sunt medicamente divine foarte necesare. Dar când ai doar
gânduri de iubire, te opui egoului şi dreptăţii tale care sunt doar gânduri
acuzatoare. Tocmai gândul de iubire este vindecarea. Vezi ce gânduri are omul şi
ştii încotro se îndreaptă. Dar GÂNDUL DE BINEVOIRE ŞI DRAGOSTE DESCHIDE POARTA
CERULUI ŞI TE ÎNCARCĂ CU VIAŢĂ.
CÂND TE ÎMPOTRIVEȘTI ADEVĂRULUI ȘI
DREPTĂȚII TALE ȘI MAI MULT BINELUI PROPRIU, ÎNCEPE VINDECAREA SUFLETULUI, A
DESTINULUI ȘI A CORPULUI TĂU.
Spune-mi ce gânduri ai şi îţi spun ce se va
întâmpla cu tine. Gândurile de învinuire îndreptăţesc şi întăresc orgoliul,
adică hrănesc un diavol. Depinde pe cine hrăneşti, acel destin vei avea. Numai
cu mai multă iubire poţi înlătura răul. Puterea credinţei este dată de câte
gânduri de iubire exprimi. Aceasta este puterea Iubirii tale. NUMAI PRIN GOLIRE
DE SINE TE MÂNTUIEŞTI. Dar lepădarea de sine este calea divină a lui Iisus.
În Împărăția Domnului se ajunge numai prin PREDARE DE SINE DESĂVÂRȘITĂ.
Adica SĂ NU CAUȚI ALE TALE NICIODATĂ! Pe tine să te uiți!
Negarea
gândirii acuzatoare este iubirea şi credinţa. CEL CARE ACUZĂ NU ARE CREDINŢĂ.
Fiinţa divină din noi doar iubeşte. CÂND ÎNVINUIEŞTI, TE RAPORTEZI NUMAI LA
INTERESUL PROPRIU ŞI ESTE O CREDINŢĂ ÎN TINE, nu în Dumnezeu, și așa te faci
dumnezeul tău. Sau când faci totul pentru eu, te fixezi pe tine şi te pui pe
primul plan şi zici: pentru mine toate. Dacă urmezi logica egoului, cazi
întotdeauna şi lucrurile se vor termina prost. NUMAI LĂSÂNDU-SE ÎN MÂNA LUI
DUMNEZEU ŞI PRIN LEPĂDARE ŞI PREDARE DE SINE OMUL SE MÂNTUIEŞTE, nu prin el
însuşi. Orice raportare la eu, mai bine pentru mine, este cădere, pentru că te
vezi diferit, şi pe celălalt duşmanul tău și îl vei ataca.
CE PUNEM NOI
PE PRIMUL PLAN DEFINEŞTE UNDE VOM FI DINCOLO. DACĂ PUNEM LUMEA, VOM SUFERI.
Alexandru Sofilca Multumim!Dl Ghidel, spuneați in carte
că noi ne naștem cu o cantitate de viață fixă și că atunci când ne atasam prea
mult de viață, de a acumula bani și averi,sau atunci cand tot timpul acuzăm pe
aproapele nostru, atunci pierdem viață. Făcând aceste lucruri ale Ego-ului
precum,noi ne scurtam din viața noastră?.MULTUMESC!
Marius Ghidel
Da, prin negativitate si atașament de plăceri pierdem viata. Nu suntem
interesați sa vrem mai mult sau sa trăim numai pentru noi, pentru ca suntem o
ființă comună divina , nu un eu izolat și nu avem nicio treaba cu egoismul.
Suntem îngeri de lumină și aici. Doar ca uitam asta și de aceea ne tărâm pe
pământ ca șarpele făcând totul pentru partea cea mai mica, corpul. Când noi avem
toată măreția și iubirea Domnului în noi. Noi trebuie sa facem economie de
viata, adică sa ne menținem în divin care este jos, în puțin, simplu și modest.
Nu avem ce cauta în mult, acolo este diavolul. Acest mult ne ia viata. Altfel am
avea o viata lunga și frumoasa! Va multumesc ca ati citit cu atentie! Este
foarte important sa intelegem mecanismul din spatele cuvintelor si sa-l vedem
cum functioneaza. Acum nu mai privesc cuvinte, ci ce misca ele in fundal, si nu
vad decat miscarile lor, ca si cand as avea in fata un sistem viu care
relationeaza, ca o inima care pulseaza cu tot sistemul circulator, care face sau
desface ceva, ca si cand ai introduce ceva, si urmaresti apoi ce iese, ce
rezultat ai. Si te uiti spre ce indreapta ele. Atunci ajungi ca un mecanic de
suflet, si daca ai principiile clare, incepi sa vezi unde apar defectiunile, si
te duci direct acolo si repari defectiunea in tine. Ca acela doar te reflecta.
Sau cand discuti cu cineva vezi imediat incotro se indreapta el si cum pierde
energie. Doar il stimulezi sa vorbeasca, si ii vezi sufletul. Se dezvaluie
singur. Si apoi trebuie sa vindeci la tine ceea ce vezi ca nu e bine la el, ca
este din tine. El doar iti arata ce este in tine de vindecat. Dar trebuie sa
avem clar in fata miscarile sufletului. Dar cand nu mai vedem rau si vinovati in
lume, este un sentiment foarte relaxant. Nimic nu te mai deranjeaza, nimic nu te
mai supara, totul curge firesc si in legea lui. Ce treaba avem noi cu fluviul
vieții? Nicio treaba. Un singur lucru ne trebuie: să nu ii oprim curegerea, sa
lasam viata in pace, si atunci vom fi fericiti, pentru ca atunci cand dai voie
lucruilor sa fie cum vor ele, tu te desprinz de viata si te unesti cu divinul si
asa devii o finta divina pe pamnat. Este foarte simplu: doar da drumul la viata
si la oameni din mainile tale! Acesta este raiul pe pamant. Iubire doar
elibereaza!
Maria Diaconescu Daca de exemplu suntem
acuzati de ceva ce nu am facut si mergem la inchisoare , nu trebuie sa ne
aparam?
Marius Ghidel Nu. Pentru ca ne-am lipit de ceva
si restrictia de genul acesta ne salveaza sufletul si viata. Avem nevoie. Totul
vine de la El si nu putem decat sa acceptam. Nicio reactie nu ne salveaza. Ceea
ce ni se intampla se refera la suflet, la atasamente. Daca luptam si ne aparam
vom urca pe nivele superioare de restrangere, care sunt mai dureroase si pot fi
si boli grave. Nu putem sa spunem sa ia cupa aceasta de durere de la noi. Si
atunci cand intelegem ca nu ne putem impotrivi, atunci spunem: in mâinile tale
Doamne imi incredintez sufletul! Si cand acceptam poate porni saalvarea noastra.
Numai atunci. Intr-un film era dat un ca cu un detinut cuzat de omor, dar nu era
el vinovatul. la ineput era violent si foarte suparata. Acolo unde era
inchisoarea erau niste furnici mari care veneau la el si il muscau. Era
nemultumirea sa. Se ataca singur. Exteriorul doar arata ce este in tine. Si la
un moment dat s-a lasat si s-a predat, a renuntat la reactie, Si a aceptat
situatia. Atunci furnicile care il muscau inainte, au facut un lant lung care se
ducea la bucatarie, si au inceput fiecare sa-i aduca o faramitura de paine, si
asa isi completa el masa. Au stiut ca nu are ce sa manance, si ca de asta are
nevoie. Si datorita acceptarii si predarii de sine totale, din senin, a repornit
procesul si a fost gasit nevinovat si eliberat. Si atunci a inteles ca daca esti
cu Dumnezeu adica infrant cu inima total, totul se rezolva de la sine. Trebuie
doar sa te lasi pe tine LA INFINIT. SI SA NU LUPTI SI SA NU TE APERI NCIODATA!
Acest NICIODATA este prezenta Domnului mereu cu tine. Si El iti va da tot ce ai
nevoie fara macar sa ceri. Fii tu cum trebuie in sufletul tau si atunci vei avea
o viata frumoasa. Nu te duce spre placerile vietii mai mult decat trebuie,
pentru ca acolo este diavolul si scrasnetul dintilor. Lucifer poate sa ne dea
cea mai mare placere, dar atunci i am dat sufletul nostru. Si s-a terminat cu
noi, inca de aici. Putem fi frumosi si bine imbracati si sa avem de toate, dar
ce folos ca nu mai avem suflet?
George Caruntu Dl Marius
,daca in aldoilea razboi mondial aliatii diar se predsu si nu luptau cu Hitler
posibil ca toata lumea ajungea un Auschwitz imens si asa au si ajuns evreii
acolo prin predare si renuntare ..!
-raul ca sa se dezvoltt are nevoie doar
ca binele sa se predea sa nu faca nimic contra lui !
-oare vezi pe Dumnezeu
facind ceva la Auschwitz cu atitea milioane de copii femei gazati si arsi in
furnale...sau ei erau pe cont propriu ?????
---
-aceasta este practica si
ea cere raspunsuri clare si utile !
-teoria trebe sa fie utila in practica si
sa fie probata si verificata prin practica !
Marius Ghidel
Daca peste 50% din oameni ar fi cu adevarat credinciosi si l-ar pune pe
Dumnezeu mai presus de toate, nu s-ar fi intamplat necazurile lumii. Lacomia
noastra este atacul celor din varf asupra noastra si nu poate fi oprit decat
daca ne oprim noi Lacomia. Acelasi lucru se intampla la individ. In ceea ce
priveste lagarul si razboiul toata lumea in occident stie adevarul, TOT MEDIUL
ACADEMIC si oamenii care studiaza din pasiune fenomenul. Dar mass media este la
altii. A ajuns adevarul sa nu poti sa-l spui, sa te autocenzurezi. Două cărți se
disting din literatura vastă a celui de-al doilea război mondial: Chester
Wilmot, Lupta pentru Europa , publicată în 1952, și Războiul lui Hitler al lui
David Irving. Vi le recomand. Irving nici el nu poate spune direct, dar o face
prin documente care nu se pot contrazice DE NIMIC. Acum este marginalizat si
inlaturat. Cartile nu i le mai publica nimeni. Dar cand studiem documentele
intelegem singuri. Un alt autor TELL THE TRUTH AND SHAME THE DEVIL, For Germany.
For Germans who still want to be German. For Humanity. - Recognize the True
Enemy and Join to Fight Him. GERARD MENUHIN. David Irving a fost amenintat,
expulzat din multe tari. Cartile lui au disparut din biblioteci. La noi a ramas
minciuna si manipularea si gandim cu ce ne-au dat ei. Dar, fenomnele mari care
afecteaza populatii sunt cu permisiune de sus, ca sa fie desprinse. Cu cat o
populatie ca si un individ se ataseaza mai mult de valorile pamantesti, cu atat
va fi mai brutal desprinsa. Nu ne putem plange de ce ni se face, sau de razboi,
ne putem plânge numai de atasamentul nostru de placerile vietii. Dar noi nu ne
vedem pe noi. Nicio sansa si atunci devenim victime. Acum unii au gasit un alt
mod de distractie ca un joc de strategie pe calculator, dar aici tintele sunt
vii si reale. Si cu tehnologia de astazi, cu care se vrea scaderea populatiilor
si eugenia, este usor sa fabrici un virus asa de bine proiectat cum naturii nu
ii trece prin gand, care are o perioada de latenta de 2 saptamani, sta si nu
face nimic dupa care explodeaza exact ca un proiectil cu explozie intarziata
dupa penetararea blindajului unui tanc. Perfect gandit, si simulat cu 2
saptamani inainte exact ca virusul SARS. Acum pentru ei este mai profitabil un
atac biolgic cu virus, decat un razboi mondial. Virusul curata tot ce este uman.
Simularea le a dat un numar de 65 milioane de morti. Daca noi nu ne dezlipim
REPEDE DE VALORILE UMANE, Dumnezeu ii va lasa sa ne scada cu forta. Intensitatea
atacului din exterior arata puterea noastra de agatare de placerile vietii. Raul
vine la tine cand esti atasat. Altfel nu vine nicio neplacere. Totul este
dirijat de sus. Dumnezeu pune pe primul plan sufletul nostru, si il vrea curat.
Si nu precupeteste niciun efort ca sa ne atraga atentia ca pierdem masiv viata
prin lipirea de materie. Dar nu cred ca vom intelege, dupa cum am vazut si am
descris in prima carte. Individual va exista o salvare, dar colectiv nu.
Salvarea este IMPUTINAREA CONTINUA. Daca am face toti asta, am fi salvati. Dar
suntem stimulati sa vrem mai mult, si acesta este diavolul. Numele lui este: SA
VREM MAI MULT. Asa se cheama el.
George Caruntu
-avutia lumii peste 90% este in mina la 1-5% din oameni...
-deci nu marea
parte este atasata de avutii ci o minoritate ...
-deci conf teoriei ce o
afirmi ar trebui sa fie detasati fortat cei bogati care sint dependenti de
bogatii si nu acei cu venituri modeste sau medii..
-insa in realitate ,in
practica observam caci tocmai cei multi si saraci au fost si sint eliminati din
viata ..,
-eu vorbesc din observarea concreta a realitatii la scara macro
,dar iti pretuiesc teoria ce o expui caci la scara micro ,individuala are sens .
-pe mine ma preocupa mereu partea practica prin care omul poate evolua si trai
frumos !
Marius Ghidel Nu pentru ca sunt un mijloc
si un instrument foarte bun sa ne desprinda pe noi. Iar ei sunt in varf datorita
Lacomiei noatre. Ei sunt Lacomia noastra. NU POT FI DATI JOS DE ACOLO, decat
daca ne intoarcem la Dumnezeu peste 50% din populatia lumii. Ceea ce nu se poate
decat prin suferinta, o bucata de timp, dupa care cand ne va fi bine, vom uita
din nou, Acesta este pamanteanul. Cata fericire pamanteasca isi ia, atata
suferinta va fi. Pentru ca divinul nu este acolo. Nu tinem de divin, decat cand
sufera isi aminteste de El. Ca sa spravietuim ar trebui sa fim tot timpul in
dumnezeire, dara asta inseamana sa ne deplasam spre putin, dar toata omenirea
vrea mai mult. Deci il vrea pe lucifer. De ce? pentru ca acest mai mult, cand
vrem ceva din afara care este partial si trecator, ii da eului nostru un
sentiment CONTINUU DE NU ESTE DESTUL SI MAI TREBUIE, ADICA O STARE DE SUFERINTA
PROFUNDA SI CONTINUA. ACEASTA STARE ESTE IADUL DE DINCOLO. Noi cand vrem mai
mult vrem sa suferim mai tare pentru ca egoul nostru se hraneste cu durere. Dar
Domnul este infinit de umil si se face pres si praf in fata noastra. Practic
vorbesc. Si in plus aceste mecansime le-am vazut de dincolo spre aici, din afara
corpului, cand am iesit in experiente asemanatoare cu moartea clinica. In carti
nu am facut decat sa descriu mecansimele care se intampla privinte de dincolo
incoace. Invers. Si nu ma pot raporta decat la ceea ce am vazut ca se intampla
in realitate, sunt atat de puternice si atat de grave aceste miscari si atat de
importante, incat nu stiu cum vom scapa. Pentru ca Puterile cerului sunt maxim
de drastice, chiar prin cei 1%, Domnul ne desprinde in mod perfect. Acesti 1%
sunt Lacomia noastra de mai bine pentru trup, dar noi nu suntem trupul, el este
doar o imbracaminte. Cu cat Atasamentul nostru de materie si trup este mai mare
cu atat mai mult vom suferi. Noi cand ne atasam de lume si uman, devenim
violenti si atacam universul si pe Dumnezeu, atunci cand il atacam pe aproapele
nostru, pentru ca in fundal suntem una. Dar fortele cerului fac aceasta
desprindere in mod variat, cei 1% produc crize si pierdem banii daca suntem
atasati de ei, pierdem bunastarea si comoditatea, cand numai pe ele le vrem,
pentru ele traim, si faptul ca le pierdem asta este foarte bine. Cel care ne
face un rau, ne face cel mai mare bine posibil, pentru ca ne salveaza sufletul,
despinzandu-ne de ce puneam noi pe primul plan.Tot ce consideram noi ca este rau
pentru egoul nostru este singura sansa de salvare a sufletului. Cei 1% nu sunt
de criticat, ce este de rezolvat este atasamentul nostru. Daca cei 1% ar fi
retrasi de Dumnezeu si facuti ca sa nu ne mai chinuiasca, atunci ar inainta
fenomne de extinctie in masa foarte mari. Un exemplu este ce s-a intamplat acum
cativa ani in America cand s-a spart din senin si fara motiv un baraj si a
inundat orasul in 10 minute. A ras totul. Cu cat cei 1% nu vor reusi sa ne
desprinda, cu atat fenomenle mari de extictie in masa SE VOR GENERALIZA! De
aceea ei nu sunt un rau ci sunt atasamnetul nostru de placerile vietii. Rolul
lor este sa ne desprinda de lumesc si umna si sa ne impinga spre Dumnezeu. Si ei
fac asta IN MOD PERFECT! Nu comoditatea si bunastare noastra este binele, ci
LIPSA LOR.De aceea tot ce vom pune noi pe primul plan din lumea aceasta VOM
PIERDE. Pentru ca punem lumea si nu pe Dumnezeu. Si ni s-a spus sa nu facem asta
ca vom muri. Cei 1% nu sunt un rau, ci ne salveaza viata, ca altfel singuri nu
vrem. NU VREM SI NICI NU PUTEM. Fara cruce nu exista mantuire! Noi nu vrem
crucea, nu Il vrem pe Iius, noi vrem SATISFACTII. Consideram viata ca o continua
adaugare de fericiri la trupul nostru si nu este asa, pentru ca noi suntem mai
mult suflet, adica am venit aici ca sa daruim NU SA LAUM CEVA MAI MULT PENTRU
NOI, SAU SA FACEM DEPOZITE. Cel care face asta insa isi risca eternitatea. Si
este grav. Cand mergem in lumea de dincolo trebuie sa fim cat MAI USORI,
DESPRINSI. Despinderea, putinul, simplitatea, modestia, smerenia sunt prezenta
lui Dumnezeu si raiul. Dar noi vrem mai mult, de aceea exista cei 1% si
razboaie, molime sau inundatii, cutremure sau uragane. De aceea avem cel mai
mult nevoie sa NU NE MEARGA LUCRURILE BINE SI SA FIM INGENUNCHEATI. Cu cat
suntem noi mai atasati de viata, cu atat mai puternic vom fi desprinsi.
George Caruntu
-face sens f mult ce afirmi !
-voi pune
in practica sa verific si sa probez !
-poate poti comunica simplu si
tehnologia sau cum se poate "antrena" starea de care faci tu referire caci nici
sa vinzi totul sa dai la saraci nu este solutia caci ii faci pe ei dependenti
sii poti nenoroci astfel !
-eventual din ce cunosti ca a fost practicat de
altii si a adus rezultate !
-eu promit ca voi comunica rezulttele concrete
aici ,ca sa fie incurajati toti ,si sa facem corectiile daca sint necesare !
Teia Filip VA SUSTIN ...SI EU VREAU UN RASPUNS
CONCRET...CIT SA OFER SARACILOR ...CIT SA PASTREZ PENTRU MINE..
Marius Ghidel Numai Voia Domnului ne poate salva. Dar chiar intervine
si acum continuu. Acesti 1% care ataca acum omenirea, si vede toata lumea atacul
lor formidabil de puternic, care pune in pericol toata plaenta - sunt lasati ca
sa ne desprinda. Pandemia cu corona virus acelasi rol il are, si razboiul, si
fenomenele naturale extreme. Ne desprind. Si ne dam seama ca nu avem nicio sansa
dupa puterea lacomiei de viata, dupa puterea cu care ne atasam de placeri mai
mult decat ne trebuie. Si asta este IMENSA, IMENSA. Atat va fi de mare putere
mecanismelor divine de desprindere. Forta noastra cu care ne ducem spre a avea,
a consuma, a castiga, innebuniti este forta cu care vom fi destramati. Dei cand
alegem lumea, noi vom fi destramati fara comenatrii, si foarte brutal. Cat de
mare este atasamentul nostru de corp, atat de mari vor fi necazurie si bolile.
Nu suntem interesati sa luam mai mult decat ne trebuie, pentru ca placerile ne
iau repede din energie vitala. Si pentru ca noi nu punem la loc prin sacrificiu
de sine sau infranare, acesta energie, atunci ajungem sa consumam mai mult decat
ne incarcam, si asa ne pierdem viata pentru ca vine un moment cand sufletul este
presat mult dincolo de linia rosie subtire si cand el ajunge in pozitia
inecatului, adica nu mai are timp sa se ridice la suprafata, atunci sufletul
COMANDA EXTINCTIA PE LOC. FARA COMENTARII. Deci, noi in loc sa fim alaturi de
puterea cea mai mare a universului care este sufletul nostru divin comun, noi ne
opunem lui continuu, punand pe primul plan ceea ce este SECUNDAR, ABSOLUT
SECUNDAR. Nu e o nebunie? Dar toate necazurile care se intampla, acest rol il au
sa ne desprinda, si o fac in mod perfcet. NU ESTE NICIO SUPARARE, CAND VINE
CINEVA SI ITI IA TOATE BOGATIILE DE NU MAI AI NIMIC, sau vine un hot si ne
sparge casa. Nu ar fi venit NIMENI daca noi am fi daruit mai mult si nu am fi
facut depozit. Cand primesti niste bani, o parte din ei, cat poti sa i dai, ca
altfel nu vei mai fi insirat si vei face alegeri gresite sau vei lua decizii
proaste si ii vei pierde, dar si mai multi vei pierde. Si din cei pe care ii ai
deja. Pentru ca DOMNUL VEGHEAZA CONTINUU, si ne apara sufletul DE NOI INSINE.
Cel mai mare dusman al nostru nu este in afara, ci suntem noi, egoul nostru. Dar
cand vine cineva si pierdem ceea ce pretuim noi mai mult, BINE NE FACE, ca daca
nu venea, muream. De aceea noi trebuie sa acceptam scaderea care ne vine prin
oameni fara discutii, ca sa nu urcam apoi pe nivele de presiune divina IMPOSIBIL
DE REZISTAT, CU DURERE MARE. Nu este de joaca cu sufletul nostru. Noi nici nu ne
gandim la el si nu facem nimic pentru el, cu toate ca II DATORAM TOTUL. El este
viata noastra. fara el corpul este NIMIC, PRAF SI PULBERE. Cum sa faci totul
pentru un PRAF? ,,Fiule, Prafule, sa supui dorinta inimii tale intreaga la voi
Mea si sa nu-ti mai faci voia Ta niciodata! Adu-ti aminte de cuvantul Meu, fiul
Meu si nu cauta ale tale niciodata, PENTRU CA VEI SUFERI!” Totul deja s-a spus.
Oferit cat puteti, si simtiti. Dar oferiti de fiecare data cand ceva are se
poate darui vine la dvs. va dau un exmplu. Sunt sifinti printe=re noi, oamnei
obsinuiti de neluat in seama si d ene vazut. Am fost odata intr-o excursie, si
stateam in spate, la motor, si odata vine la mine un domn cam de 70 de ani, un
om fantastic de minunat, care imi spune inciudat: Dvs aveti o linieste care im i
suna in cap de acolo d ela jumatate autobuzului. Cum de sunteti asa? Dar dansul
mi-a dat un exemplu deosebit de cum sa ne purtam noi. Nu avea sotie, si era
obisnuit doar sa daruiasca... fac o poastare si explic mai mult astazi.
Multumesc pentru intrebari, sunt f frumoase si utile! Asa invat si eu. Aveam un
profesor care ne preda informatica. Si noi nu prea intelegeam si ca sa nu ne
scoata la tabla, aveam vreo 4 ore de seminar, dupa ce ne-a predat prima ora, i
am spus ca nu am inteles. Bun, a zis el, sa va explic inca odata. Si a luat o de
la capat, si ne a explicat si mai bine. Dupa ora a2a, a vrut sa ne scoata la
tabla sa facem exercitii, si noi am spus iarasi ca nu am inteles, si el cu o
rabdare INFINITA, a spus: bun, va mai explic odata. Si ne-a explicat cum nu se
poate mai bine, de intelegea oricine, si dupa ora a 3a, a vrut sa ne scoata la
tabla: si ne-a intreabt: acum, cu siguranta ati inteles, cine vrea sa iasa la
tabala? Iar noi am spus firesc, nevinovati si mirati ca NU AM INTELES. Atunci el
entuziasmat si distrat de raspunsul nostru, ne a spus: haide-ti dati-o incolo,
ca daca VA MAI EXPLIC ODATA INTELEG SI EU! Povestesc mai mult in postare acum.
Teia Filip IINDRAZNESC SA VA INTREB ...NE PUTETI VEDEA SI
NOUA ..ACUM SUFLETELE IN TIMP REAL...MI/E TEAMA CA VE/TI RASPUNDE AFIRMATIV..
Marius Ghidel Nu, dar cand vorbesti cu cineva un timp, stii
totul despre acela. Eu imi inchipui ca toti oamenii stiu asta.
George Caruntu
-te rog comunica dacă exista asemenea antrenamente
căci eu știu unul și la mine a adus roade
-poate-mi aflu ceva mai performant
in trezirea uriașului adormit (doar dacă se poate dacă nu e ok )
Marius Ghidel Nu pot sa spun pentru ca duce la o stare in
apropierea mortii si nu veti stii sa o gestionati. Dar am aratat in carti ca
daca omul este infrant cu inima porneste Minunea, si atunci orice Miracol este
posibil. Am dat baza, care daca este atinsa, omul poate sa cunoasca zeii. Va fi
dus, si adus inapoi fara nicio grija. Dar daca face asta printr-o metoda se
poate sa nu mai stie sa intre in corp, sau chia sa gaseasca pe altcineva in
locul lui. Si lucrurile astea sunt foarte periculoase. Printre rânduri in carti
am mai aratat lucruri, taine, dar SUNT SIGUR CA NU LE VEDE NIMENI pentru ca sunt
prea comune, sunt de ne vazut. Apoi scopul nu este acesta, ci a trai ca o fiinta
divina pe pamant, nu ca un eu egoist. A-l simti pe Dumnezeu cu toata fiinta ta,
si acest lucru l-am aratat cum se face in cele 2 carti. E prea simplu, de aceea
nu se intelege sau accepta. Oamenii cauta ceva complicat, dar Puterile cele mai
mari sunt la indemana lor, si NU LE VĂD. Sunt acolo explicatii care daca cineva
le urmeaza, poate atinge o stare de fericire de negasit pe pamant, o stare de
usurare si eliberare de cautare si frica ca nu este indeajuns, de dorinte de mai
mult... Sunt multe de spus, le spunem cu incetul in timp, functie de intrebari.
Multumesc, cu respect!
01-02-2020
ŞI DE CE VREI SĂ TRĂIEŞTI?
Un prieten mi a povestit odată următoarea
întâmplare extremă prin care a trecut el. Era pe jepii mari, urca, dar era o zi
mohorâtă, ploioasă şi stâncile erau umede. Înainta anevoios. Deodată, pe o pantă
cu iarbă, a început să alunece. A încercat în zadar să se prindă de iarbă, dar
nu ţinea. Şi-a dat seama că va cădea în prăpastie. A ajuns la capătul pantei cu
iarbă şi a început să se prăvălească în prăpastie, prelingându-se pe pietrele
ascuţire. Dar nu reuşea să se agaţe de nimic. La un moment dat, un picior s-a
oprit într-o piatră. Apoi şi-a adunat forţele şi a încercat din nou să urce, dar
piatra pe care ţinea piciorul ieşea încet din locul ei. Iar cu celalalt picior
nu a găsit niciun sprijin. Gâfâind de frică şi spaimă, s-a rugat lui Dumnezeu cu
voce tare: Doamne, te rog scapă-mă, vreau să trăiesc! Şi atunci a auzit o voce
din stomac, de bătrân, care l-a întreabat: ȘI DE CE VREI SĂ TRĂIEŞTI?
În
timpul acesta, piatra pe care se sprijinea ieşea încet din locul ei din stâncă.
Şi atunci şi-a dat seama că, dacă nu da răspunsul corect, va muri. Şi atunci a
fost inspirat nu ştiu de cine, dar a strigat cât a putut el de tare: CA SĂ AJUT
OAMENII!
Şi atunci piatra care ieşea din stâncă s-a oprit şi a luat-o
înapoi, intrând la loc singură în stâncă şi stabilizându-se puternic. Atunci
şi-a dat seama că se poate sprijini mai tare pe ea, şi a găsit un alt colţ de
stâncă mai sus şi aşa a ieşit de pe peretele abrupt. Dar dacă nu dădea răspunsul
corect, piatra aceea ieşea complet din stâncă, nu mai avea ce face. El stătea în
ea, dar când a spus că vrea să-i ajute pe oameni, piatra a intrat la loc în
stâncă.
Acest lucru arată ca Domnul este continuu cu noi şi ne priveşte,
și totul depinde de El, doar noi nu suntem cu El mereu. Dacă am fi cu El tot
timpul – adică cu gândul la El, făcând voia Sa, respectând poruncile Sale, o
altă viaţă am avea. Dar asta înseamnă să nu mai punem lumea pe primul plan. Și
asta nu ne convine.
........
O altă întâmplare: Am fost într-o
excursie şi stăteam în spatele autobuzului, la motor. Şi a venit la mine un domn
care avea locul pe la jumătatea maşinii, şi îmi spune: dumneavoastră aveţi o
linişte pe care o simt de la jumătatea maşinii. Nu ştiu cum mi-a spus: o linişte
profundă, care îmi sună în urechi. Cum faceţi?, m-a întrebat râzând, dorind sa-i
spun cum fac de sunt atat de linistit.
Dar Domnul acesta era minunat.
Avea vreo 70 de ani, nu avea soţie, şi tot timpul dăruia şi se dăruia cu totul
încât nu ştia ce să facă ca să-i facă pe ceilalţi mai fericiţi. Când autobuzul
făcea pauze pe la o benzinărie, el se ducea şi cumpăra pentru tot autobuzul
biscuiţi sau chipsuri de cartofi, şi îi servea pe toţi. Şi după ce le-a dat la
toţi, lui nu i-a mai rămas nimic. Sau eram la cantină, la „împinge tava”. Îşi
lua ce îi plăcea, dar când se aşeza la masă, cu mai mulţi, întâi îi întreba pe
ceilalţi dacă nu vor să ia şi de la el. Și de abia dupa aceea mânca. Sau cumpăra
un lucru frumos, sa zic un breloc şi le dădea la toată lumea.
Când mânca,
primul gest era să dăruiască, nu pentru el. Şi era aşa de vesel mereu, şi
fericit. Deci se golea pe sine continuu, că asta este bucuria şi fericirea,
lipsa interesului personal, când trăieşti ca o fiinţă divină comună. Asta este
prezenţa lui Dumnezeu: când pe tine te laşi, te uiţi, nu te iei în seamă. Era dr
in siderurgie, și dadea meditații de matematică acasă, mergând la elevi, și nu
cerea nimic, niciun ban. Făcea acest efort gratuit. Și mai era și instructor de
înot, la fel, nu lua niciun ban.
Deci primul gest trebuie sa fie de
dăruire. Dai cât poți, dar să dai întâi la ceilalți și ULTIMUL EȘTI TU.
ULTIMUL! Pentru că ceilalți ești tu, și dând lor, ție îți dai.
02-02-2020
EXERCITII DE APRECIERE (1)
CÂND CINEVA TE ATACĂ, SĂ NU TE APERI?
BUCURIA SI FERICIREA SUNT LIPSA INTERESULUI PERSONAL DE MAI MULT SI MAI BINE
PENTR SINE! Vrei sa fii sanatos, Iubește orice ar fi!
Când ataci un om
NEVINOVAT, Îl ataci pe Dumunezeu și universul, și asta nu ți se va permite.
- Cum se zice, sa învățăm din greșeli. Un lucru mi-a scăpat din vedere:
„Trairile mele” erau o judecata.
Da, dar erau din tine. Vezi in afara
numai ceea ce esti. Altfel nu vezi si atunci ramane doar Iubirea. Nu ca el este
intr-un fel sau altul, ci intai noi suntem asa, ca apoi el sa fie rau. Nimeni nu
este rau de la sine, singur, noi ii facem asa, prin patimile din noi. PATIMA
NOASTRA ESTE RĂUTATEA ȘI ATACUL LOR. Și vedem in jur numai ceea ce suntem noi.
Ca povestea aceea cu tanarul care il intreaba pe un batran: cum sunt oamenii
din orasul acesta? Si batranul zice: pai cum sunt oamenii din orasul tau? Sunt
buni si minunati! Atunci și cei din orasul acesta sunt la fel. Deci vedem numai
ce suntem.
OAMENII DOAR NE OGLINDESC
De aceea se spune sa nu
ucizi, sa nu il determini pe celalalt, ADICA PE OGLINDA TA, să faca ceva care nu
ii este propriu. Oamenii nu sunt de vina niciodata si nu exista rau in lume.
Vedem rau pentru ca privim dintr-un ego suparat pe tot si care vrea numai
durere. Totul porneste din noi si daca ne ataca cineva, ESTE PENTRU CĂ ÎN NOI
ESTE O PATIMĂ ASEMĂNĂTOARE.
Răul vine din faptul că raporteezi totul la
eul tău care este subiectiv, adică tu cauți un bine pentru eu, dar eul vrea
numai durere. Și în plus el privește numai la părți care sunt trecătoare, și de
aceea când alegi orice parte greșești. Deci când împarți în bine și rău, alegi
doar o parte, care este unilatarală, si din start doar un adevar mic și parțial.
NOI NICIODATĂ NU DEȚINEM ADEVĂRUL ÎNTREG. Tot ce exprimăm este parțial, și la
distanță mare de Adevărul întreg.
Nu ne putem bate pentru NIMIC.
Un singur lucru putem face: să fim continuu deschiși la toate perspectivele, si
doar să ne ajutăm de toate părerile oamenilor pe care să le alăturăm, și doar
atunci am putea spera că ne apropiem de un mai mare Adevăr, decât cel
individual. Deci noi putem ajunge la Adevăr NUMAI ÎMPREUNĂ! Singuri suntem
limitați, și nu putem să ne batem pentru nimic.
Spre exemplu: bautura
este dorinta de sex. Cand barbatul priveste femeia, investitia ei in aspect si
frumusete peste nevoie, este pentru el dorința de sex... Cand el insista, vrea
intimitate si sa petreaca timp cu ea, si o cauta ani de zile in discutii
desarte, sau foloseste cuvinte mieroase ca sa o atraga, este doar dorinta de
sex. ATACUL VINE DIN AFARA PENTRU CA IN NOI ESTE CEVA ASEMANATOR. Cui pe cui se
scoate.
Suferinta porneste din faptul ca noi impartim, pentru ca
impartirea in bine si rau genereaza un eu, FARA EU NU EXISTA BINE SI RAU. Pentru
ca atunci CAND SPUI CA CEVA ESTE BUN SAU RAU, SPUI DINTR-UN EGO. Fiinta divina
din noi vede raul ca un mare bine, ca un ajutor divin de curatare a sufletului.
Desigur, corpul poate sa sufere MAXIM, dar sufletul se curata. Si pe Dumnezeu Il
interseaza doar sufletul: sa fie sincer si curat.
Deci NU EXISTA SFERINTA
FARA EGO - pentru că, fără eu, nu are cine să sufere.
CAND TRAIESTI CA O
FIINTA DIVINA, CU SUFLETUL CURAT SI SMERIT, NU POTI SA SUFERI SAU SA FII BOLNAV
ORI SA AI NECAZURI. Necazurile sunt dorinta noastra de mai mult si mai bine
pentru sine. NECAZURILE SUNT PREZENTA DIAVOLULUI SI LIPSA IUBIRII. Bolile arata
neiubire, adica PREA MULT INTERES PERSONAL.
De aceea, nu lăsa niciun gând
care aruncă vina in afară sau nu condamna pe cei din jur, că nu este adevarat,
că vine de la ego care face asta pentru că vrea autoritate și durere. Dar dacă
ți se intâmplă un rău, vine din tine. Nu poti acuza pe nimeni.
Asa egoul
devine important, dar trebuie sa faca asta continuu. De aceea ne tine continuu
intr-o inchisoare a indreptătirii de sine. Cand ne raportăm la eu, la ce ne zice
el si la interesul personal, noi am căzut pe loc, fără să ne dăm seama.
Instantaneu. Omul egoist este atasat de plăceri. Totul pentru el.
-
Teoretic credeam că înțeleg. Doar acum am înțeles, din faptele mele.
Daca
opresti orice invinuire, si dai drumul in afară numai la apreciere,
recunostiintă si multumire, iesi din inchisoarea egoului foarte simplu. Dar
trebuie sa faci asta practic, adică să faci EXERCITII DE APRECIERE, si nu dai
drumul la condamnări, la niciun gand negativ, că acela atacă universul si pe
Dumnezeu. Si apoi, din fată primesti acelasi atac amplificat, că OGLINZILE
OAMENI SUNT AMPLIFICATOARE a ceea ce este in noi. Oamenii doar ne arată cum
suntem. Sunt medicii divini, si ei doar ne ajută să ne dezvoltăm, prin suferintă
uneori, sau umilinte mari, cât cerul de mari.
EXERCITII DE APRECIERE,
adică acorzi circumstante atenuante la infinit. Fă exercitii din astea toată
viata. Dacă vorbesti de rău pe cineva, acordă-i repede circumstante, găseste
motive care să te facă să-l intelegi, să-l accepti asa cum este, să nu il mai
vezi un rău absolut. Până obții o stare de relaxare, atunci nodul energetic care
urma să se trasnforme într-un necaz sau boală se va dizolva. Dar numai așa.
Trebuie practic să faci asta. Și atunci viața devine foarte frumoasă.
Tu
nu te schimbi dacă nu iei toate situatiile din viata ta in care te-ai simtit
jignit sau atacat, si să cauti la oamenii aceia să le aduci circumstante
atenuante. Asta este vindecarea si, dacă nu faci asta la trecutul tău, el se va
transforma in prezent si viitor. Nu stiu altfel cum să le spun, că altfel se vor
repeta, si vor veni situații asemănătoare. Sau se transformă in altele mai mari,
mai agresive, că nu ai invătat lectia si continui să ataci universul.
Cand ataci un om NEVINOVAT, Îl ataci pe Dumunezeu si universul, și asta nu ți se
va permite, și forțele de sus nu te vor lăsa în pace până nu ajungi să nu mai
vezi niciun vinovat. Atunci se ridică caznele. Si viata devine frumoasă si
foarte plăcută, când nu vei mai sti decât să-i iubesti pe toti la fel, dar să nu
permiti patima.
Patima o respingi si nu stai la discutie cu ea, că te
capturează, si acolo este un diavol care vrea să te murdarească, si dacă accepti
convorbirea cu el, te termină, nici nu discută. De aceea, nu da voie patimii să
se apropie de tine in niciun mod, că nu vei scăpa de ea, îi dai un deget și îți
ia toată mâna. Dar practic trebuie făcut asta. Și să schimbi sensul la tot ce ai
în suflet și a fost o nemulțumire în trecut sau mai este acum. Adică ștergi
nemulțumirile până nu mai ai niciuna.
Așa se schimbă și situațiile de
viață, nu atacând: accepți oamenii așa cum sunt, dar nu accepți patima care
insistă, adica OMUL CARE DIN PATIMĂ INSISTĂ, pentru că el este mișcat de satan,
și nu îți vrea binele. Diavolul creează intimitate, oferă plăcere, o conversatie
plăcută, atrage in orice mod posibil, vrea să petreci timp cu el, să te
obisnuiesti cu el, este ca o chemare: vino mai aproape, si incă mai aproape...
așa...
Dar toată această insistență înseamnă că are în spate gânduri
rele. Omul credincios și curat la suflet NU INSISTĂ NICIODATĂ ȘI NU VREA SĂ
DERANJEZE. Așa știi care este omul lui Dumnezeu și ce intenții are. Deci,
vindecând în tine condamnările, dizolvându-le, tu eliberezi Iubirea din
ÎNCHISOAREA PLĂCERILOR al cărei temnicer este egoul, asta practic.
- Din
nefericire eu credeam că am depășit acele situații si m-am transformat, dar acum
îmi dau seama că nu. Aveam impresia ca făcusem pași spre eliberare, dar faptele
mă dau de gol. Îmi arată adevărata față.
Ia în fiecare zi o nemulțumire
din trecut, dar fii atent și la cele de acum, și DESTRAMĂ-LE, inversează-le,
aduci circumstanțe atenuante până nu îi mai vezi pe ceilalți vinovați. Asta este
vindecarea și mântuirea sufletului. Altfel nu scapi din închisoarea egoului.
Dacă nu ai făcut nimic ca să nu mai vezi niciun rău în viața ta, atunci
lecțiile se vor repeta. Oprește-te să mai greșești și să dai voie patimii să
înainteze. Nu îi da voie. DESPRINDE-TE DE PLĂCERE ȘI NU TE VA MAI ATACA NIMENI.
Nici gândul nu-l ține la ea, pentru că înseamnă eu, ȘI VEI PRIMI OPUSUL, ADICĂ
SUFERINȚA.
La plecarea de aici vine conștiința - care este modelul ideal
și ne judecă implacabil. Acolo este momentul Adevărului și este FOARTE DRASTIC
ȘI PUTERNIC. Atunci ne dăm seama cât de important era să ne trăim viata în
decentă si demnitate, în modestie si simplitate. Noi, când căutăm lumea, vrem
iadul și suferința veșnică. Nu vă fie frică, spunea Domnul Iisus: EU AM ÎNVINS
LUMEA! Deci venim aici ca în mijlocul atracțiilor SĂ NU LE VREM. Când nu le
vrei, Îl vrei pe Dumnezeu. NUMAI ATUNCI.
Adevărata credintă este să nu
vrei lumescul si umanul peste nevoie. SĂ NU LE CAUȚI, SĂ NU PETRECI CU ELE NICI
MĂCAR ÎN GÂND, CĂ TE VOR PRINDE CA O PLANTĂ CARNIVORĂ. Să te multumesti cu
puțin, pentru că puținul nu ți-l poate lua nimeni niciodată. Dacă stai prea mult
la discuții cu lumea, te va înghiți cu totul și te va supune ei. Lucifer îți dă
plăcerea cea mai mare, dar pentru ea vei munci o viață întreagă. Când vei căuta
MAI MULTĂ PLĂCERE, VREI ȘI VEI OBȚINE DE FAPT IADUL.
Sa nu ajungi acolo,
că este groaznic!
Otilia Popescu Mare dreptate aveti
in tot ce spuneti atit de amănunțit si de clar!!!
Faptul ca,după ce încerci
să vezi viata cu alți ochi,sa o percepi cu multă iubire, totul,totul devine nou
pt.tine ca persoana!! Si te gîndești,oare de ce sînt atît de buni,amabili si
iubitori toti cu.mine? De ce, ce i-a determinat oare? Si esti mirat,surprins de
acest fapt!! Practic, ei asa au fost dar tu erai.acela care proiectai in jur
răutate,neiubire,mînie,furie,etc.si ti se părea că ei fac asta!!!! Si nu era
deloc asa,deloc,deloc!!!! Cînd te schimbi TU ca persoana si proiectezi in
exterior iubire,bunătate,mila,pace,amabilitate,tăcere uneori cînd e
necesar,acceptare și uneori renunțare la critici si acuzații etc.atunci exact
primesti inapoi ceea ce tu dai in exterior si asa incepe totul sa se schimbe!
Si mai ziceam ceva in sensul ca , cauti si vrei sa primesti sfaturi sa afli
lucruri bune si interesante.Da,aveti si aici mare dreptate: de cînd v-am
descoperit( cunoscut) si am inteles altfel viata am devenit mai interesate si de
știință! Am vorbit cu duhovnicul meu si chiar si el mi-a spus că e foarte
necesar ca religia sa se lege cu știința ca atunci totul devine mai credibil,mai
adevărat cu toate ca niciodată nu vom cunoaste adevarul absolut pt.ca acela doar
Dumnezeu il detine.
Scrie si in Cuvîntul Domnului asa cumva ca " acum
cunoastem in parte,analizăm i n parte dar atunci cînd vom ajun de sus vom
cunoaste totul in mod desavirsit( asa cumva,nu am retinut cuvînt cu cuvint).
Oricum, dvs.parca m-ati trezit dintr-o amintire si m-ati adus la realitate!
Doamne cît de recunoscătoare va pot fi!!!!
Si pe zi cd trece mi se "leaga",
sa zic asa, atîtea lucruri daca ati stii!!
Stiti ce m-am gîndit? Sa imi
deschid ca un fel de jurnal si sa scriu acolo totul.Ce ziceți de idee?
Astept
sa imi dati in raspuns!!!
Marius Ghidel Nu jurnal, luati
din textele din cele 2 carti si de aici din postari ce credeti ca este
important, ca un citat si il scrieti sau nu, important este sa scrieti ceea ce
va vine dvs de sus, ca o explicatie propie. Acelea sa le strangeti, si sa le
treceti intr-un fisier. Deci cand credeti ca ceva este important si util, si va
sugereaza o explicatie proprie acea explicatie sa o scrieti, si orice gand va
vine de sus si care explica cum functioneaza ceva le gat de Dumnezeu. Sa va
raportati la El in toate explicatiile. Sau daca la mine este un mecanism
explicat, scrieti in caiet acea functionare sau relationare cu cuvintele dvs,
daca simtiti ca este important de retinut. Astfel cei de dincolo scriu in
sufletul dvs, si va transforma. Asa am facut si eu, m-am lasat condus de
gandurile care veneau de dincolo. De fapt cartile asa au fost scrise, in afara
de descrierile experientelor. Cand imi veneau idei de dincolo, explicatii,
imediat la scriu, pe telefon daca sunt pe strada, sau pe hartii, si apoi le trec
intr-un fisier pe calculator. Pentru ca la un moment dat veti gandi la fel si nu
veti mai stii ce ati aflat de la mine sau de la ingerii de sus. Atunci este
momentul in care sa i ajutati si pe altii, nu o sa mai puteti sa le tineti
pentru dvs, ci veti vrea sa le dati la toti. Atunci deschideti o pagina de fb,
cu intrebari si raspunsuri, si daruiti-le mai departe. Apoi poatarile si oamenii
prin intrebari va vor perfectiona. Aveti nevoie atunci sa daruiti aceasta
cunoastere mai departe. Si asta ar trebui sa o faca fiecare care intelege aceste
lucruri, sa fie ca un nucleu in jurul caruia se vor strange multi, fie si pe
sensibil, vor fi milioane, care chiar daca nu va cunosc ei vor fi acolo, pentru
ca simt la fel, si daca fiecare face lucrul acesta, se poate schimba la un
moment dat sensul de inaintare al planetei, spre divin. Numai asa se schimba,
schimbandu-ne individual, dar nu stim ca atunci cand noi ne-am schimbat, pe
subtil, milioane de oameni VOR FI CU NOI CA NISTE FRATI, fara sa stim!
Otilia Popescu foarte frumos!! Asa învățăm mintea noastră sa
accepte învățăturile care le primim,deoarece asa cum este si un proverb:
"Repetiția este mama învățăturii!"
Din acest motiv si dl Marius scrie mereu
aceste lucruri sa poata fi invatate dar nu sa rămînă la acest nivel ci sa le
punem si in practica!
Marius Ghidel Si mai mult,
pentru ca sunt pe dos decat gandim noi, sunt greu de acceptat si de aceea
trebuie spus tot mecanismul cum se desfasoara in proces, cum se intampla si de
ce asa, si de unde se pleaca si unde se ajunge, pentru ca numai cunoasterea
mecansmului care se desfasoara POATE SA-L OPRESCA. Altfel actionam de la sine cu
fiinta bruta, cu egoul. Si atunci suntem doar REACTIE. Dar cand vezi cum trec
lucrurile unele in altele, atunci pentru ca pui lumina pe el, mecanismul egotic
se opreste. El numai in ascuns poate avea eficienta maxima. De aceea mereu
trebuie cunoscut si amintit de unde se pleaca si unde se ajunge, din multe
unghiuri de vedere. Cum face. Numai constientizarea acestor lucruri poate sa ne
lumineze. Important este sa nu functionam ca o fiinta bruta care doar
reactioneaza. Apoi cand cunosti mecanimul de inselare cum se face el, el nu se
mai poate desfasura, dar NICI CONSECINTELE LUI. Deci egoul nu mai poate ridica
ADVERSARUL ca sa obtina o durere cat mai mare. Si atunci se ridica la suprafata
Fericirea continua, fiinta noastra adevarata, divina. Si sa ajungi sa nu mai
vezi niciun rau sau vinovati in lume, este un sentimnet FOARTE ELIBERATOR. Cel
care vede dusmani peste tot si vrea continuu sa lupte si sa se apere si este
intr-o tensiune si INCORDARE continua, vesnic suparat si trist, are ego
puternic. Si apoi la sfarsitul vietii cum ne prinde, asa mergem dincolo, si in
locul acela care reprezinta starea noastra dominannta. Daca aceasta stare este
de Iubire, acesta este raiul.
Otilia Popescu am
uitat ceva: spuneati ca in starea cum ne va prinde Dumnezeu cînd vom trece in
vesnicie asa ne va fi si locul !!
Si iar argumentez cu biblia:
" în ce te
voi gasi,asa te voi judeca"!
Multumesc pt.precizari si idei!!
Marius Ghidel nu-mi permit sa vorbesc metaforic, nici nu este in
firea mea, NICI NU ESTE TIMP, si as irosi timpul, apoi privind din lumea de
dincolo spre aici am vazut lucruri de necrezut. Am incercat sa le spun asa in
mod comun, ca sa nu sperii, dar SA STITI CA TOATE ACESTEA SPUSE IN CARTILE CELE
2 SI IN POSTARI SUNT FFF SERIOASE. Si asa functioneza ele. Si nu stiu cum sa fac
ca sa arat ca NU ESTE DELOC DE GLUMA CU ELE. Am vazut si pe aici pe fb sunt unii
oameni care se supara si ataca. Daca ataca nu sunt credinciosi, pentru ca un om
credincios este bland si bun la infinit, si nu are nevoie sa lupte sau sa se
apere. Ca este asemanator cu Iisus. Daca ataca inseamna ca s-a oprit in partea
superficiala a lucrurilor. Intotdeauna omul care ataca apara un diavol. Omul lui
Dumnezeu doar face loc, permite sa fie, nu intervine, nu se lupta si nu se apara
niciodata, si nu stie ce sa faca ca sa-i fie mai bine celuilalt si sa-l faca
fericit, NU VREA SA-L DISTRUGA. NUMAI DIAVOLUL VREA SA DISTRUGA. Deci cel care
ataca are diavol. Pentru omul obisnuit ceea ce ne vine din fata este din el. Pe
omul obisnuit mai vulnerabil, mai bland si bun, diavolul il ataca ca sa-l corupa
si sa-l murdareasca. Dar asa se verifica daca tine strans de Dumnezeu. Mai este
cazul Domnului Iisus, care fiind curat la suflet, era atacat de toti, dar El ne
arata prin viata Sa, cum sa ne purtam in aceste cazuri - FARA REACTIE, SA
INTOARCEM SI OBRAZUL CELALALT. El este un model pentru noi, si acesta a fost
rolul Sau, prin sacrificiul Lui a consumat, a ars, toata rautatea noastra.
Sacrificiu suprem. Si chiar atunci, cea mai frumoasa imagine este cand El SI-A
LASAT VIATA IN MAINILE DOMNULUI: In mainile Tale, Doamne imi incredintez
sufletul! Asa trebuie sa ne purtam noi in viata, tot timpul. Cedarea si
renuntarea la reactie trebuie sa fie mai mare decat rezistenta. Si atunci vom fi
ferciti, pentru ca TOCMAI CEDAREA ESTE PREZENTA LUI DUMNEZEU! Cel care nu
cedeaza, nu este Domnul cu el. De aceea ataca. Omul crede ca este credincios
daca respecta rgulille, dar nu este sificient, divinul este chiar ACCEPTAREA SI
CEDAREA TA, DARUIREA SI SACRIFICIUL TAU. Daca omul nu se lasa pe el si nu se
preda in mana Domnului, El este in om, dar nu este cu el.
Teia
Filip 1.DACA UN PAHAR DE VIN BAUT DIN CIND IN CIND...NE AFECTEAZA
CIMPURILE..?2.CUM SE REFAC CEL MAI REPEDE CIMPURILE..?
Marius
Ghidel Nu ne afecteaza decat betia. Campurile se refac prin daruire,
slujire, sacrificiu de sine sau infranare.
Bogdan Marin
Multumesc! Am si o intrebare daca se poate.Ce parere aveti despre interventia
extraterestilor de a ajuta Planeta Pamant?
Marius Ghidel
Ei sunt un fel de tutore pentru noi, și trebuie sa ne apere de noi. Am văzut un
obiect care a lovit racheta pe care o lansa Elon Musk spre Marte, si la
asteroidul care era sa cada în Rusia nu de mult, dacă nu îl spulbera un obiect
lenticular. Da, se pare ca ne apara de noi, suntem f periculoși.
Bogdan Marin Ne vor putea comunica extraterestri direct ca sa ne ajute
sa evoluam spiritual?
Marius Ghidel Nu suntem la nivelul
lor. Ei doar ne strunesc și ne apara de noi. Noi nu suntem dezvoltați
sufletește. Civilizația lor nu este tehnologica, ci spirituala, și în privința
asta noi nu facem nimic. Nu ne interesează aceasta direcție. Iti recomand
Shangri La prima carte, sunt multe referințe despre acest fenomen.
Bogdan Marin Mulțumesc mult! Dar am vazut ca vorbiti în
prima carte despre lumi parale .Cum intri in ele?
Marius Ghidel
Numai prin smerenie, ești luat, dus și adus înapoi. Asta e baza. Te folosești de
situațiile de viata și nu reactionezi, nu lupți și nu te aperi și ele te împing
în fundal. Acolo apar fenomenele extrasenzoriale, minunea. Și orice miracol este
posibil, când ești înfrânt cu inima, pentru ca ești jos de tot acolo unde
Dumnezeu este. Dar dacă omul se duce spre mai mult, alege suferință și se
îndepărtează de divin. Atunci nu mai are nicio șansă.
03-02-2020
EXERCIȚII DE APRECIERE (2)
DESPRINDEREA ÎȚI DĂ VIAȚĂ, IAR ATAȘAMENTUL
ȚI-O IA
- Îmi cam stă mintea pe loc. Parca nici nu-mi mai aduc aminte de
nemulțumiri sau de ceva rău din viața mea.
Atunci, de aici încolo, adică
tot timpul când cineva zice că uite, ce rău este, cum să mi se facă mie una ca
asta - tu în minte - dacă nu poți verbal - să-i aduci circumstanțe atenuante. Și
nici pe tine să nu te lași, să nu te cruți și SĂ NU-ȚI DAI VOIE SĂ GÂNDEȘTI
ACUZATOR. Dacă s-a intamplat răul, a fost din tine, acum, ca să nu vină altul,
nu-ți permite să condamni, că vei fi atacat cu o fortă mai mare decât învinuirea
ta. Și nu ai unde să fugi.
Este un fel de privire interioară: înainte de
a gândi ceva rău, te oprești și iei inversul, și aduci argumente inversului până
obții o stare de liniște, atunci te-ai eliberat de acea emoție ca un nod. Apoi,
prin repetiție, o să se întărească foarte mult această putere de a vedea numai
partea ziditoare a lucrurilor, și apoi vei schimba exteriorul. Așa de mare
putere ai!
Numai în momentul când tu numai cu iubire vei vedea totul,
atunci se schimbă realitatea, sau te vindeci. Schimbi oamenii fără să le spui
nimic, numai prin vibrația ta. Este suficient să fii tu cum trebuie.
- De
acord. Am impresia - probabil - că fac ce trebuie... dar mai am încă multe
lipsuri.
FĂ ASTA LA INFINIT ȘI ESTE SUFICIENT! CUM ZICE CINEVA CEVA
NEGATIV, CUM ÎI VORBEȘTI PE DOS sau în gând, să nu lași să pătrundă
negativitatea în tine, și îi aduci argumente de îngăduintă și înțelegere.
Întrebare: Cum crezi că poți să te eliberezi de judecată, de tendința de a
vedea ceva ne în regulă la tine sau la ceilalți?
-Cred în tot ce spuneți.
Nu am altă părere. Singurul lucru pe care nu-l știu, dacă sunt ale mele aceste
neputințe, sau sunt așa de înrădăcinate, că le moștenesc....
Amestecate.
Este o întrebare frecventă: CÂND CINEVA TE ATACĂ, SĂ NU TE APERI? Când este
atacată țara, ce faci? Să nu te aperi? Problema vine din faptul că, ARUNCÂND
VINA ÎN AFARĂ, NOI ÎNTĂRIM EGOUL NOSTRU, și atacul din afară vine ca să scadă
acest ego. Înțelegi? Deci atacul din exterior este bun, drept și divin, ne
salvează viata și avem nevoie de el, pentru că noi am atacat întâi. Acum trebuie
să fim micsorați, că altfel ne umplem de eu mai presus de toate. Rolul lui este
să ne desprindă, și face asta în mod perfect.
Dar, dacă lupți cu atacul
din afară, întărești egoul, și atunci se mărește atacul, și ce faci? Că nu acela
este de vină, înțelegi? Ci din noi a pornit întâi, și noi acum ne uităm POST
FACTUM, DUPĂ CE AM ATACAT NOI. Și ce vedem? Că suntem loviți cu o forță mai mare
decât atacul nostru, amplificat. Păi cine ne-a pus să atacăm?
Sau să ne
atașăm de plăcerile vieții? Că ele creează un adversar care ne VA DESPRINDE APOI
FĂRĂ COMENTARII, BRUSC si foarte eficient. Bine ne face, ne salvează viața. Deci
nu vedem ce am făcut, închidem ochii, și aruncăm vina în afară. Și astfel
întărim eul și ADVERSARUL. Asta înseamnă ca egoul nostru este puternic, mare,
așa de mare încât îi vedem NUMAI PE CEILALȚI VINOVAȚI. Dar asta este o minciună
și credem într-o minciună.
Dacă reacționezi, nu se mai termină niciodată,
pentru că egoul a atacat ca să obțină mai multă durere, și face asta în mod
perfect. DUSMANUL ESTE ÎN NOI ȘI NU ÎN AFARA NOASTRĂ. Întâi noi atacăm și apoi
ne vine din față amplificat propriul atac. Spre exemplu, ne atașăm de plăcerile
simțurilor și atașamentul devine patimă, apoi ne este frică să pierdem plăcerea
cea mai mare, și luptăm să o păstrăm și să o facem continuă, și deveenim
agresivi, dar așa atacăm universul și pe Dumnezeu, apoi forțele cerului ne
micșorează egoul prin durere și dacă ne opunem, primim o durere și mai mare.
ORICE ATAC DIN AFARĂ A FOST ÎNTÂI UN ATAC AL NOSTRU SAU O PATIMĂ A NOSTRĂ,
CARE ESTE ACUM ÎNTORS AMPLIFICAT. Este foarte important de înțeles asta, pentru
că înseamnă că îți vine o stare de fericire continuă CÂND NU MAI APERI UN EU
CARE NU EXISTĂ ȘI NU TE MAI RAPORTEZI LA EL.
Singura soluție este să
înțelegi că atacul din afară vine din tine și să lași tu armele întâi jos și
atunci se oprește acea lovitură, că dacă lași armele, pierzi egoul și fără ego
nu se ridică ADVERSARUL, DUȘMANUL. Că altfel nu se mai termină niciodată.
Fii ca apa, infinit de moale și de vulnerabil. Atunci vei învinge
întotdeauna. Nu ceea ce este puternic și tare învinge, ci numai ce este
flexibil, smerit, moale ca pâinea calda. De ce? Pentru că fără ego, deci fără
atașament de plăceri, NU TE MAI POATE ATACA NIMENI. NIMENI! Că fără eu, nu este
cine să sufere, și NU EXISTĂ ADVERSAR. Dar dacă reziști, întărești egoul și
dușmanul - care poate să se transforme în ceva mai rău, ca să te desprindă. Prin
rezistență, luptă ori apărare, tu faci adversarul MAI PUTERNIC ÎMPOTRIVA TA. Cui
folosește? Lasă-L pe Dumnezeu să-ți rezolve toate problemele și tu nu te mai
îngrijora de nimic. Ce rost are? Atunci știi sigur că se vor rezolva. De ce să
nu fac asta mereu?
Deci, DACĂ SUNTEM ATACAȚI DIN AFARĂ, SE ÎNTÂMPLĂ
PENTRU CĂ SUNTEM ATAȘAȚI, ȘI AȘA NI SE FACE CEL MAI MARE BINE POSIBIL. CUM SĂ-L
RESPINGI? ȘI DE CE? Agresorul îți salvează sufletul, pentru că TE DESPRINDE.
Orice necaz sau boală îți dau energie subtilă și viață. Omul smerit, fără ego,
nu poate fi înfrânt, pentru că nu luptă și nu se apără, și de aceea nu are
dușmani. El este DESPRINS ÎN MOD DESĂVÂRȘIT DE PLĂCERILE VIEȚII și nu face
niciodată voia sa. El se lasă mereu în voia Domnului, ca o corabie cu vele, fără
cârmaci. Cârmaciul este Dumnezeu.
În filmul Bab Aziz: ca să se ajungă la
o întrunire sufită din deșert, nu se spune niciun loc de întâlnire. Și cum
ajungi? TE LAȘI TOTAL ÎN MÂNA DOMNULUI! Și va ajunge NUMAI acela pentru care
abandonul de sine este desăvârșit! Numai acela ajunge la Dumnezeu, în Împărăția
Lui, care NU este interesat de un mai mare bine pentru sine, și ÎL IGNORĂ, NU ÎL
IA ÎN SEAMĂ SAU ESTE COMPLET DEZINTERESAT să aibă, să ajungă, să câștige. LE
IGNORĂ! Acesta este prețul: SĂ NU VREI LUMEA. Pentru asta am venit noi aici, ca
sprijinindu-ne pe ea, SĂ NU O VREM, nu ca să câștigăm CEVA de la ea, că totul
este trecător, este NIMIC.
A nu o vrea te încarcă cu Iubire și energia
care s-ar fi pierdut pe plăceri, se întoarce și deschide poarta cerului ȘI
PRIMIM MAI MULTĂ ENERGIE VITALĂ. Numai la restrângerea corpului și a eului
primim energie, sau când dăruim, când facem un SACRIFICIU DE SINE. NUMAI ACEASTĂ
ENERGIE NE POATE PRELUNGI VIAȚA: de la dăruire de sine, sacrificiu și
restrângere, adică înfrânare. Atunci ne încărcăm cu viață pentru dincolo.
Această Iubire este o energie ascensională formidabilă, divină. Noi NU
SUNTEM INTERESAȚI SĂ VREM MAI MULT, CI ÎNTOTDEAUNA MAI PUTIN, pentru că Dumnezeu
este jos de tot, infinit de umil. Noi când mergem spre mai bine pentru noi
înșine, NE ÎNDEPĂRTĂM DE DUMNEZEU ȘI MURIM MAI REPEDE, PENTRU CĂ PLĂCERILE LUMII
NE MĂNÂNCĂ DIN VIAȚĂ. Lumea nu îți dă nimic, doar îți ia, pentru că nu este de
felul sufletului nostru. Și nu poate da energie ceea ce este SECUNDAR, ci NUMAI
CE ESTE PRIMORDIAL. Ea doar ia, consumă din noi. Tu, când consumi, îți consumi
viața, gena vieții este gena morții. Când cauți mai multă viață în lumea
aceasta, de fapt o pierzi. Fă economie de viață! Ca să câștigi viață, trebuie să
te desprinzi de uman și lumesc, frumos, plăcut.
Omul care atacă, NU ARE
DREPTATE NICIODATĂ! Adevărul NU ARE NEVOIE SĂ SE IMPUNĂ ȘI NU SE APĂRĂ, DOAR
CEDEAZĂ LA INFINIT. Adevărul nu vrea să demonstreze nimic, și nu cere socoteală,
el doar este.
Omul credincios, omul lui Dumnezeu doar face loc și permite
ca toate să fie, nu pretinde nimic și nu vrea nimic pentru sine, nu vrea să
deranjeze, nu atacă și nu se apără.
Întotdeuna vine la tine ceea ce ești
tu! Așa vezi cum ești.
DESPRINDEREA ÎȚI DĂ VIAȚĂ, IAR ATAȘAMENTUL ȚI-O
IA. De ce nu înțelegi asta?
Aurelian Bădulescu Cum
să ne abandonăm când suntem bolnavi? Să nu ne mai tratăm, sau să nu ne mai
tratăm pătimaș?Sunt oameni,cum era părintele Nil Dorobanțu care a refuzat chiar
o pastilă în apropierea morții spunând că nu îl tăgăduiește pe Dumnezeu.Să-l
refuze pe Dumnezeu când, El îl cheamă!?
Marius Ghidel In
tot ce se spune aici este vorba despre etapa dinainte de a te imbolnavi, ca sa
nu ajungi ca sa te imbolnavesti, pentru ca boala ne desprinde de atasamentul si
lacomia de viata. Dar cand vine, la fel trebuie sa ne detasam de toate lucrurile
pe care noi le pretuim mai mult, sa le lasam, sa nu ne mai preocupam de ele. Ca
vindecarea inseamna desprindere cat mai rapida. Atunci medicamentele isi fac
efectul, iar medicul ne ajuta. Dar daca suntem in continuare atasati, boala nu
isi face rostul, si chiar daca medicina forteaza si aparent vindeca corpul,
pentru ca sufletul nu este vindecat, vine un necaz sau o boala mai grea, ca sa
ne desprinda. Sufletul trebuie intai vindecat ca sa se vindece deplin corpul. Si
sufletul se vindeca prin daruire si sacrificiu de sine si prin infranare. Noi ne
imbolnavim pentru ca luam mai mult decat dam, si pierdem foarte multa energie,
caci lumea ne mananca din viata. Trebuie sa facem invers, mai mult sa dam decat
sa luam, si atunci ne vindecam, pentru ca totul este o problema de lepadare de
sine, adica de golire de u mai presus de toate. Golul acela din noi, Il aduce pe
Dumnezeu in sulfetul nostru si atunci noi ne vindecam. De aceea mereu trebuie sa
mergem spre putin, ca daca mergem spre mai mult NE UMPLEU DE INDREPTATIRE DE
SINE, SI IL DAM AFARA PE DUMNEZEU, DUPA CARE VINE NENOROCIREA, AUTOMAT.
Vasile Gheorghe Da. Fără să contrazic, vreau să observ ceva,
poate să completez.
iisus a spus cuiva, citez din memorie, "Vinde totul și
vino după mine." Era cazul perfectiunii, al pusnicului și călugărului.
În
lume, dacă nu este viciu, atașamentul de casa ta cu icoane în perete,
atașamentul de familie, de copii, de muncă, de învățătură este necesar, susține
societatea, proliferarea ei.
Toate acestea dacă nu sunt vicii, punând pe
Dumnezeu mai presus, "Cine nu adună cu mine, risipește"
Apoi cum ai păstra
apa fără o cană și famila fără casă? Cum ai fi de folos ție, familiei,
societății fără atașament cu istoria țării tale, cu părinții, moșii și
strămoșii, cu neamul tău. Chiar biserica si mănăstirile au fost focar de
învățătură, de tradiție si apărarea țării.
Marius Ghidel
Daca nu este atsament, este bine. Dar cine poate sa nu se ataseze? Ca sa nu te
atasezi trebuie sa ne pastram mereu in smerenie, putin, modestie si simplitate.
Dar cand ne ducem spre mai bine pentru sine, ne atasam cu siguranta, si atunci
incepem sa pierdem ceea ce pretuim noi mai mult decat pe Dumnezeu, CARE ESTE
LIPSA ACESTUI MAI MULT!
Vasile Gheorghe da acela
este viciu. Am scris mai sus. Dar sunteți "atașat" de ce ați afirmat.
Marius Ghidel Noi traim de obicei in ego, adica suntem
atasati, ne identificam cu lumea si cu trupul, cu placerile simturilor, dar noi
nu suntem asta. Dar cand vorbim DESPRE ego, si ii privim miscarile si
strategiile i le deslusim - noi am devenit atunci fiinta divina.
Vasile Gheorghe desigur, am citit ce spuneți ... Nici nu contrazic. Ego
este atașament din viciu, iuburea nu e viciu deși e atașament de Dumnezeu și
apoi in lume, de copii , părinți, țară, neam ...
Marius Ghidel
Iubirea de Dumnezeu este detasare de lumesc si uman. Despindere
de tot ce pretuim noi mai mult din lumea aceasta. Dar cand punem orice din lume
pe primul plan, il vom pierde, sau ne na dezamgi ori va pleca de la noi. Prin
simplul fapt ca am facut primordial ceea ce este intotdeauna SECUNDAR! Noi
trebuie sa intram in raportul divin de subordonare si atunci totul intra in
Armonie de la sine. A-l Iubi pe Dumnezeu este nu lumea. Pentru ca lumea este
intotdeauna secundara, si nimic din ea nu poate fi pus pe primul plan fara SA
SUFERIM. De aceea ni s-a poruncit: sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau mai
presus decat lumea. Dar cand facem invers noi pierdem energie, pentru ca lumea
doar iti ia din viata si nu iti da.
04-02-2020
EXERCIȚII DE APRECIERE (3)
ATACUL ESTE ATAȘAMENTUL NOSTRU DE PLĂCERE.
NU AVEM CE SĂ APĂRĂM. TREBUIE DOAR SĂ FIM SMERIȚI ȘI DOMNUL VA FI CU NOI!
- Legat de această întrebare este faptul că, cunoscând voința, mă lovesc de
altceva.
De frumusețile vieții și atunci avem agresivitate interioară,
atacul din afară scade și îngenunchează această agresivitate interioră.
ATACATORUL ESTE CHIAR LĂCOMIA NOASTRĂ DE VIAȚĂ. Atacatorul din afară este în
noi. E PATIMA NOASTRĂ CARE NE ATACĂ ACUM PRIN OMUL DIN FAȚA NOASTRĂ. Fără
lăcomie și atașament nu ne atacă nimeni, că nu e nevoie să fim desprinși.
CA SĂ OPRIM UN ATAC DIN AFARĂ, TREBUIE NOI SĂ NE DESPRINDEM REPEDE DE
PLĂCERILE SIMȚURILOR. ACEASTA ESTE VINDECAREA: DESPRINDEREA DE PLĂCERI. ATACUL
ESTE ATAȘAMENTUL NOSTRU DE PLĂCERE. Că noi considerăm viața ca o continuă
adăugare de plăceri la trupul nostru, și nu este așa. Noi trăim pentru plăcerile
trupului, foarte apropiat de animal, de brutal. Și asta este o rușine pentru
specia umană, este o degradare mare. De aceea se accelerează forțele cerului
care vor să ne desprindă de lume ca să ne salveze sufletul de LUMESC, DE
EGOISMUL NOSTRU, pentru că atacul din afară nu se referă decât la scăderea
orgoliului, a lăcomiei de viață. Neplacerile sau boala ataca egoul nostru si se
refera numai la ego. Prin durere noi pierdem ego. Crucea este mântuitoare.
Dumnezeu numai asta face toată ziua, nu știe ce să facă ca să ne desprinda
mereu, că noi vrem lumea și NU PE EL. Dar dacă vrei lumea, pierzi viață rapid.
Că nu ne convine să trăim pentru suflet, că ar însemna să ne sacrificăm, să
dăruim, și să ne înfrânăm, ȘI ASTA NU NE PLACE. De aceea suntem răi. Răutatea
înseamnă atașament de plăcerile simțurilor și de cea mai mare plăcere care este
sexul.
Noi nu Îl vrem pe Dumnezeu, vrem mai mult bine pentru corp, dar
Dumnezeu nu este în mai mult, ci în mai puțin, jos de tot, infinit de umil. Deci
CEL CARE VREA MAI MULT, ÎL VREA PE DIAVOL. Și i se supune, și apoi muncește o
viață întreagă pentru acest mai mult care este IADUL. Singur îl vrea, nu îl
obligă nimeni.
Îl construește de aici, și îl va avea dincolo.
Și
ce este iadul? ESTE SENTIMENTUL DE NEÎMPLINIRE ȘI NEMULȚUMIRE, CĂ MAI VREI, ȘI
MAI AI NEVOIE, ȘI NU ÎȚI ESTE ÎNDEAJUNS, ESTE SENTIMENTUL DE LIPSĂ CĂ ÎȚI MAI
TREBUIE. Acesta este iadul. Iar cand vrei lumea, satisfacțiile ei, niciodată nu
vei fi mulțumit și nu îți va fi îndeajuns. Și așa te leagă, prin sentimentul că
nu este îndeajuns. Pentru că egoul se uită numai la părți care din start nu țin
și nu durează. Deci el caută exact ceea ce îți dă cea mai mare nesiguranță și
nemulțumire, și așa adună durere. Ca să Îl atingi pa Dumnezeu, trebuie să mergi
în direcție opusă, și SĂ NU VREI LUMEA. CÂND NU VREI LUMEA, ÎL VREI PE EL.
Dar ca lumea să se schimbe, trebuie întâi să ne schimbăm noi, să fim noi cum
trebuie și să mergem spre puțin, modest și simplu. Când ne păstram în acest
raport divin, Domnul este cu noi și atunci nu mai avem nicio frică.
-
Acum îmi dau seama în ce măsură am contribuit eu la înrădăcinarea egoismului,
prin faptul că până acum doar omenește, egoist am vazut lucrurile.
Adică
cum?
- Cum văd oamenii de obicei.
Îți vine să-i acuzi?
-
Nu-mi dau seama. Eu cred că nu.
Și reactionezi rapid. Și se dezvoltă o
mânie interioară. Adică te ții de dreptatea ta. Dar NU AI VOIE SĂ O APERI. Stai
în ființa divină și privește ce face egoul.
- Am impresia că nu! Dar
lăuntric cred ca o fac.
Și îl urmăresti pe eu, ȘI FACI PE DOS. Analizezi
foarte mult. E mai simplu. Când nu analizezi, ești în divin. E Invers. Și la o
situație, lasi de la tine la infinit. Că atunci Îi lași Domnului problemele tale
și El le va rezolva cel mai bine. De ce să nu vrei să se rezolve bine.
SĂ
NU VREI SĂ CÂȘTIGI SAU SĂ AI DREPTATE! Doar renunți și accepti la infinit, și
atunci în continuare nu va mai veni niciun rău și OPREȘTI LANȚUL DE NECAZURI.
Numai Iubirea îl poate opri. Celălalt, pentru că vine de la Dumnezeu, are
întotdeauna dreptate. Dar Domnul poate permite și diavolului să atace. Și te
observi și nu lupți și nu te aperi. Dacă ești atacat, se atacă o patimă din
tine. Scoate-o, renunță la ea. Dar patima care te atacă din afară o oprești. Nu
o vrei, nu discuți cu ea.
CEDEZI MEREU PENTRU CĂ CEDAREA ESTE CHIAR
DIVINUL, dar patima o respingi. Sau pe diavolul care te atrage, îl respingi.
PENTRU CĂ ATUNCI ÎL RESPINGI ȘI ÎN TINE, ȘI AȘA ÎL OPREȘTI SĂ MAI ATACE DIN
AFARĂ.
CÂND OPREȘTI O PATIMĂ ÎN TINE, SE OPREȘTE ATACUL DIN AFARĂ DE ORICE
FEL. Când a apărut răul în fața ta, tu ai gândit întâi rău. E din tine. Și nu îl
oprești decât oprind patima din tine. Că altfel continuă, poate mai agresiv în
alte și alte forme.
Omul crede că este religios, dar ca să fie cu
Dumnezeu el trebuie să aleagă cedarea și acceptarea, și nu rezistența, lupta sau
apărarea. Când accepți ce îți vine din față, pui Iubirea pe primul plan. Când nu
accepți patima, pui Iubirea pe primul plan. Dacă întâi cedezi, nu mai apare
răul. Numai cel umil, simplu și modest este credincios, care se mulțumește cu
puțin.
Ca să fim credincioși, trebuie să mergem în jos. nu în sus, că
Dumnezeu este spre puțin, nu spre mai mult. Acolo este diavolul. Spre puțin este
pacea inimii - adică prezența lui Dumnezeu, că nu mai ai ce să pierzi sau să ți
se ia, și atunci ești în pace.
Și imediat îți dai seama dacă cineva este
cu Dumnezeu. Vezi dacă este smerit, dacă nu este orgolios, trufaș sau mândru, și
dacă nu atacă, DACĂ NU PUNE INTERESELE SIMȚURILOR SALE PE PRIMUL PLAN, cum fac
prădătorii. Și dacă nu este atașat de nimic. OMUL NEATAȘAT ESTE SIMPLU ȘI FOARTE
CUMINTE. Dar când ai o plăcere de care ești atașat, pe acolo pierzi viață. Este
ca o rană deschisă. De aceea religia ne învață cum să supraviețuim și să avem o
viață frumoasă. Dar noi o considerăm ca o constrângere.
Cum să nu-mi fac
plăcerile? Păi tot ce este mai mult îți ia viață. Te lipește și apoi cheamă
suferința. De ce să vrei să suferi? NU AVEM CE SĂ APĂRĂM. TREBUIE DOAR SĂ FIM
SMERIȚI ȘI DOMNUL VA FI CU NOI! Oamenii îl vor pe Dumnezeu, dar dacă vor mai
mult, nu Îl vor afla niciodată. Atacul din afară este dorința lor de mai mult,
care este scăzută prin orice modalitati posibile.
Cel care atacă are
diavol. El vrea să distrugă, să murdărească. Ființa divină din noi doar mângie,
îmbrățișează și acceptă la infinit.
- Și cum intri în divin?
Pe
loc, când Accepți, Cedezi și te predai pe tine, și nu cauți ale tale niciodată,
și nu lupți pentru adevărul sau dreptatea ta.
Vezi care îți este PRIMUL
TĂU GEST! Acela te duce în divin sau te îndepărtează de El.
Trebuie
păstrate lucrurile în necesitatea lor.
05-02-2020
EXERCIȚII DE APRECIERE (4)
TREBUIE SĂ FACI TOTUL CA SĂ DEPĂȘEȘTI
ÎMPĂRȚIREA ÎN BINE ȘI RĂU. FĂRĂ SĂ ÎNȚELEGI MECANISMUL, EGOUL NU SE OPREȘTE,
CAVALCADA CONTINUĂ.
ADEVĂRATA IUBIRE ESTE DESPRE A DĂRUI ȘI NU DESPRE A
PRIMI!
- Probabil în loc de acceptare mă aflu mai mult în ignorare.
Dar îți aperi dreptatea și adevărul?
- Inconștient. Logic, nu.
Când te jignește cineva reacționezi? Și simți revolta? Ura? Și lupți? Te
aperi?
- Nu știu. Dar probabil ignor.
Lovești și fugi?
- Nu
prea am. Nu prea mă deranjează nimeni.
Pai ai nevoie sa fii deranjat cat
mai mult, dar ai tot timpul înainte.
- În cele de toate zilele nu am
probleme.
Cu cât ți le atinge mai mult, cu atât mai bine.
- Dacă
nu rezist, nu e problemă.
Păi îți scoate rezistența și apărarea. Că e
trimis de sus, și face asta în mod perfect, nu scapă nimeni. Nicio șansă. Orice
rezistență va fi zdrobită.
- Să vă audă Dumnezeu și să nu-mi fie
zadarnică viața. Măcar și fără voia mea.
Până nu ajungem cum trebuie, nu
ne lasă în pace, așa cum ne vrea El. Nu ai nevoie să faci niciun comentariu
interior. Când nu mai ai comentarii, atunci înaintează Dumnezeu, pentru că
comentariile, nemulțumirile, criticile sunt eu. DACĂ DUMNEZEU NU ESTE ÎN
COMPORTAMENTUL TĂU, EL NU ESTE NICIUNDE! Cum gândesc cei care nu au credință?
Când au criticat, au căzut, căci se consideră mai buni și diferiți, pentru că
împart în bine și rău după ego, îl ascultă. Asta nu este în ordine, FĂRĂ EGO NU
POȚI ÎMPĂRȚI SAU JUDECA. Acesta este dușmanul tău: EGOUL. Nu există dușmani în
afară, ci egoul îi creează. Aceasta este ADEVĂRATA CREDINȚĂ, CÂND NU JUDECI, NU
ATACI ȘI NU TE APERI, și când mergi spre puțin acolo unde Dumnezeu este. Nu ai
ce căuta spre mai mult, că te nenorocești.
Și au luptat pentru adevărul
și dreptatea lor, și au judecat. În clipa când au judecat, au căzut. DUMNEZEU NU
SE UITĂ DECÂT LA PUTEREA DE A NU JUDECA. Dar dacă au judecat, nu cred în El. Și
din start au făcut asta.
DUMNEZEU ESTE CHIAR GÂNDUL TĂU ZIDITOR, CUVÂNTUL TĂU
DE MULȚUMIRE, APRECIERE ȘI RECUNOȘTINȚĂ. Este așa de ușor să-L atingi.
ADEVĂRUL ESTE A NU JUDECA! Când judecăm, ne pierdem pacea, și când o pierdem, nu
ființa noastră divină vorbește. JUDECĂM DIN EGO ȘI ATACĂM. Dar CÂND CONDAMNĂM,
NU MAI SUNTEM ÎN DIVIN. Nu contează anii de penitență, atâta timp cât omul
judecă.
CÂND A JUDECAT, A CĂZUT ȘI A PIERDUT TOT EFORTUL. Este foarte
periculoasă învinuirea, că nu mai suntem în pace. Înviniurea și condamnarea sunt
INTRAREA ÎN IAD ȘI SUPUNERE LA DIAVOL!
- Nu m-a mai smintit exteriorul
înțelegând esența.
E bine oricum. Continuu ești în stare de zero, cu
durere sau fără durere. E bine orice faci, dacă vrei să suferi, suferi, îți
riști veșnicia. Când înțelegi asta, te eliberezi, când nu mai alegi între un
bine și rău, ai ieșit din închisoarea egoului. Nu e nimic rău în lume. Orice rău
vine doar ca să te ajute și să-ți arate ce este în tine. Întâi este în tine, ca
apoi să poată să te atace din afară. Când accepți asta, ești liber de suferință
de orice fel. Înrobirea este doar prin concepte și cuvinte.
Doar egoul
nostru împarte în raport cu interesul propriu.
FĂRĂ EGO, ADICĂ FĂRĂ INTERES
PROPRIU, NU EXISTĂ SUFERINȚĂ, ci doar Iubire dezinteresată! Deci problema este
să pierdem egoul. Dar îl pierdem numai când ne oprim din judecată și nu mai vrem
mai mult bine pentru sine. Și repet: Dumnezeu este în puțin, nu avem ce căuta în
mai mult, că acolo EL NU ESTE. În mai mult este diavolul. Și te uiți ce faci, ce
pui tu pe primul plan, aia vei avea.
Atunci ești în iubire pe loc,
instantaneu, și simți asta ca pe o bucurie imensă care îți cuprinde inima.
Atunci Dumnezeu este cu tine. FERICIREA ESTE ELIBERAREA DE EU MAI PRESUS DE
TOATE. Dar, dacă aperi un ego, CĂUTÂND UN BINE SAU UN RĂU, VEI GĂSI ÎNTOTDEUNA
UN MAI MARE RĂU. Nu există bine și rău decât atâta timp cât avem un eu - care să
sufere și să dorească înnebunit durere. Și el face asta: împarte ca să obțină o
suferință cât mai mare.
Ca să zici că ai nevoie de el, și să fie în primul
plan, numai pe el să-l iei în seamă, numai pe el să-l asculti, este absurd. Dar
eul este raportare la corp și fără eu nu mai ai nici corp, ai dar nu mai
contează. Are grija Dumnezeu de el și ești numai suflet, și sufletul doar
Iubește orice ar fi. Și nu are comentarii interioare de niciun fel, nu luptă și
nu se apără.
Știi că este așa!
CÂND ÎNȚELEGI MECANISMUL ȘI POȚI
SĂ-L EXPRIMI, ATUNCI SE OPREȘTE CAVALCADA, numai atunci. TREBUIE SĂ-L ÎNȚELEGI
ȘI APOI SĂ-L EXPRIMI, sau să-l spui la altcineva, că atunci înțelegi mai bine.
FĂRĂ SĂ ÎNȚELEGI MECANISMUL, EGOUL NU SE OPREȘTE. Înțelegerea este ca o
lumină de reflector pusă pe ego. Și lui nu îi place să fie văzut, actionează
numai în ascuns, în umbră. Va face în continuare scenarii la infinit, și te va
subjuga, te va duce dintr-un bine într-un rău. Tu trebuie să depășești
împărțirea în bine și rău, care este egoul. Numai atunci sufletul nostru intră
in divin, adică în rai.
Încă de aici fiecare știe unde va ajunge!
TREBUIE SĂ FACI TOTUL CA SĂ DEPĂȘEȘTI ÎMPĂRȚIREA ÎN BINE ȘI RĂU, că te ține
prins în dualitate și pierzi energie.
Doamne, ajută!
Bogdan Marin Multumim! Egoul este mintea noastra?
Marius
Ghidel Da, care socoate si tot socoate
Bogdan Marin
Și te poti descurca fără minte?
Marius Ghidel este
o scula minuscula, o poti folosi cand ai nevoie, dar nu tot timpul. Spre exemplu
in relatii interumane nu este nevoie de ea, ca distruge totul.
Bogdan Marin Dar in lucruri spirituale te poti folosi de ea?
Marius Ghidel Numai daca in spate este fiinta divina.
daca este egoul, distruge, pentru ca egoul o foloseste ca sa obtina cat mai
multa durere.
Bogdan Marin Am inteles !Multumesc!
Dar trecerea rapidă a timpului tot de mintea noastră ține?
Marius
Ghidel timpul este mintea, egoul. Fara impartire in bine si rau,
nu exista timp, iesi din timp, si atunci corpul va functiona la minim necesar.
Bogdan Marin Și cum oprești gândurile și dorințele?
Marius Ghidel Foarte buna intrebare. Nu se poate decat
daca te comporti ca o fiinta divina pe pamant. adica cand daruiesti grija si
atentia ta gratuit, pierzi eul, sau cand te infranezi. Cade mintea. Deci orice
actiune care te DEZIDENTIFICA, te duce la Dumnezeu. Cand cedezi, accepti, te
retragi, nu lupti sau nu te aperi, nu critici, atunci esti in fiinta divina pe
loc, si nu mai ai dorinte si ganduri. Dar cand cauti ceva numai pentru interes
propriu apare cântarirea, socoteala, gandurile, comentariile, pentru ca tu cauti
atunci un mai bine pentru tine si imparti ca sa alegi. Cand imparti intri in ego
pe loc. Deci orice actiune de daruire te desprinde de minte, ego si lume, te
goleste de eu, ca dai eu, rupi din tine. De aceea noi suntem cei mai interesati
sa ne golim tot timpul de eu, ca sa facem loc Miracolului divin sa vina la noi,
ca numai Prezenta Lui ne poate face o viata frumoasa. Numai imputinarea de sine
este de cautat.
Teia Filip CU MULTA RECUNOSTINTA PENTRU
TOATE INVATURILE....DIALOGUL PE CARE/L FACETI IN POSTARI ...ESTE IINTRE DVS. SI
INGERUL PAZITOR?
Marius Ghidel Nu, este cu un prieten
06-02-2020
DUMNEZEU IUBESTE PE OMUL SMERIT ȘI NEBĂGAT ÎN SEAMĂ DE NIMENI. NU AI VĂZUT?
TOȚI SFINȚII AU SMERENIE.
PENTRU PĂCATELE MELE SUFĂR. NU VREMURILE SUNT
GRELE, CI PĂCATELE SUNT GRELE, AȘA SĂ ȘTIȚI. CEL MAI MARE DAR ESTE SĂ-MI VĂD
PĂCATELE ȘI SĂ POT PLÂNGE.
Trebuie doar două lucruri: SMERENIA ȘI
DRAGOSTEA! Dacă ai căpătat smerenie te vezi mic și păcătos și nu mai poți să
judeci pe celălalt, nu-l mai poți cântări. Dacă nu am smerenie, Duhul Sfânt NU
VINE.
LASĂ PE MÂINE, NU SPUN NIMIC ACUM. ÎI VOI SPUNE MÂINE CE AM DE
SPUS.
CEA MAI MARE VIRTUTE ESTE SMERENIA. Poate sa aibă fapte bune cu
grămada, dacă nu are smerenie și căință, degeaba. SMERENIA ESTE PUTERE
DUMNEZEIASCĂ SI ESTE PUTERE MARE. Cine iubește TĂCEREA IUBEȘTE VEȘNICIA.
Mândria este a oamenilor bolnavi. Nimic nu face pe Duhul Sfânt a se sălășui în
inima cuiva decât A TRECE CU VEDEREA NEAJUNSURILE ALTORA.
Dacă ești în
primejdie și îți este frică, INSEAMNĂ CĂ MAI AI NEVOIE DE POCĂINȚĂ.
Să
trăiești nebăgat de seamă. Așa vei scăpa de multe curse. O viață de pocăință. Să
ne ferim a judeca și a osândi. Când îți vine să spui că celălalt nu corespunde,
că este păcătos, să spui așa: eu sunt mai păcătos ca acela! Acela poate se
mărturisește, poate plânge, poate are smerenie și Dumnezeu îl iartă pentru că el
se pocăiește.
Părintele Proclu
07-02-2020
PUTEREA CUVÂNTULUI - NEVOINȚA TĂCERII
Cum putem ști dacă mergem bine
în viața duhovnicească?
Din cuvintele tale. În măsura în care cuvintele lui
revarsă miere sau venin.
OMUL DUHOVNICESC SPUNE PUȚINE CUVINTE.
Rostește cuvinte care îl mângâie pe aproapele, care îl întraripează. Este precum
o mama care dorește copilului ei ce-i mai bun, vorbindu-i încurajator.
DIN CUVINTELE VOASTRE VĂ VOI JUDECA! Din cuvinte vei fi găsit drept, și din
cuvintele tale vei fi osândit! Adică, din cuvintele tale vei putea osândi, și
tot din cuvintele tale te vei putea mântui.
Dacă nu greșește cineva în
cuvânt, acela este bărbat desăvârșit. Dacă cineva nu greșește prin cuvintele
sale, atunci acesta este om desăvârșit.
Prin cuvinte poți intra în inima
lui Dumnezeu, și tot prin cuvinte te poți pierde. Cum s-au pierdut Adam și Eva?
Prin cuvintele VICLENE PE CARE LE-AU PRIMIT DE LA DIAVOL.
Să dăm o mai
mare importanță NEVOINȚEI TĂCERII. Să tăcem când vorbele noastre nu sunt plăcute
Domnului. Și să spunem tot ce ar putea dărui bucurie aproapelui.
Viața
duhovnicească depinde de cuvintele noastre.
Parinte grec, video
06-02-2020
CUM ÎŢI DAI SEAMA CĂ AI ORGOLIU?
NU DORI CA LUCRURILE SĂ IASĂ CUM VREI
TU NICIODATĂ!
OMUL LUI DUMNEZEU ESTE TOTAL ÎNFRÂNT CU INIMA, ŞI NU VREA
NIMIC MAI MULT PENTRU SINE. PE EL SE UITĂ.
CÂND NU MAI VREI ŞI NU MAI
AŞTEPŢI NIMIC DE LA LUME, ATUNCI TE ELIBEREZI DE EU ŞI PORNEŞTE MIRACOLUL.
Aceasta este toată TAINA.
IUBIREA ŞI CREDINŢA ESTE ACEA STARE DE
NEAPĂRARE A ADEVĂRULUI SAU DREPTĂŢII TALE.
Să laşi mereu de la tine ŞI SĂ
NU TE OPUI. Dar când vine un om rău, răutatea lui este din tine. Când pierzi
egoul, te uneşti cu divinul şi eşti cel mai fericit. EŞTI CEL MAI INTERESAT SĂ
NU LUPŢI PENTRU TINE ŞI SĂ NU VREI MAI MULT, CA SĂ FII FERICIT ÎN VIAŢĂ ŞI
SĂNĂTOS. Boala este lăcomia de viaţă.
Posesiile, bunăstarea şi
comodităţile, uşorul şi savoarea ori stabilitatea te ucid foarte eficient pentru
că ÎŢI IAU DIN VIAŢA SUFLETULUI ŞI AŞA TE OMOARĂ. Numai prezenţa Lui te ajută în
toate, adică lipsa sau reducerea lumescului şi umanului. NU EŞTI INTERESAT SĂ
VREI MAI MULT ŞI SĂ TE UMPLI DE ÎNDREPTĂŢIRE DE SINE ŞI ORGOLIU, CĂ AŞA TE
NENOROCEŞTI.
Posesiile peste măsură sunt eu mai presus de toate.
Cine vrea să fie fericit, să-şi lase eul lui deoparte şi să-L urmeze pe Iisus,
să-şi ia crucea, adică să renunţare la voia sa şi să-L urmeze pe Domnul, şi
atunci porneşte Miracolul. ŞI SĂ NU URMĂREŞTI DREPTATEA ŞI ADEVĂRUL TĂU
NICIODATĂ, ŞI SĂ NU LUPŢI PENTRU ELE ŞI SĂ NU LE APERI, CĂ ÎŢI DISTRUGI VIITORUL
ŞI DESTINUL.
Dar, CÂND RESPINGI ATRACŢIA ŞI CHEMAREA SIMŢURILOR SPRE
PLĂCERE MAI MULTĂ, TU ÎŢI CUREŢI SUFLETUL ŞI TE VINDECI.
RESPINGEREA
PLĂCERII PESTE NEVOIE ESTE VINDECAREA.
ACEASTĂ RESPINGERE A FERICIRILOR
LUMEŞTI ESTE SINGURA CARE TE ÎNĂLŢĂ ÎN LUMEA DE DINCOLO. Dar cine le respinge?
Dacă nu recunoaştem că de la EL sunt toate, vom suferi, dar El îți întoarce ce
vine din tine. Când nu eşti în divin ŞI CAUŢI DREPTATEA ŞI MAI MULT BINELE TĂU,
CAUŢI DURERE. Eul va genera automat un adversar. Adică pedeapsa este conţinută
în atac, în fiecare eu şi numai eu.
Cum îţi dai seama că ai orgoliu?
TU CÂND FACI TOTUL PENTRU MAI BINE PENTRU EU, PENTRU SIMŢURILE TRUPULUI,
FACI TOTUL CA SĂ SUFERI MAI TARE. Prea mult bine pentru trup înseamnă boală. MAI
PUŢIN BINE PENTRU TRUP ÎNSEAMNĂ SĂNĂTATEA SUFLETULUI ŞI A CORPULUI. Dar oamenii
nu vor sănătatea şi fericirea - că ar însemna SĂ NU DOREASCĂ MAI BINE PENTRU
SIMŢURI ŞI EU. Iar acestea, pe care le doresc, LE VOR ADUCE DURERE.
CÂND
VREI ŞI FACI TOTUL PENTRU TRUP ŞI EU, NU FACI NIMIC PENTRU SUFLET, ATUNCI VREI
CEA MAI MARE DURERE POSIBILĂ. Omul se pierde în exterior, dar exteriorul îi ia
din viaţă. Cum face asta? Căutând cât mai mult bine pentru sine şi nesacrificând
nimic de la el: din banii lui, din grija lui, din timpul lui, din efortul lui.
Dacă te superi când ţi se face sau se face o nedreptate şi nu poţi să accepţi
umilinţa sau înjosirea, şi reacţionezi imediat, înseamnă că ai orgoliu și
întăreşti răul împotriva ta. Supărarea ta este răul care va veni mâine la tine.
Când te aperi, chemi atacul asupra ta şi îl întăreşti. SINGURA SOLUŢIE CA SĂ FII
FERICIT ESTE SĂ NU LUPŢI ŞI SĂ NU TE APERI PE TINE. Dă drumul la pretenţii şi
dorinţe, la aşteptări şi la voia ta, la reproşuri şi îndreptăţirea de sine din
mâna ta.
Când aperi plăcerea ta vei ataca sau vei judeca. Înseamnă că
ești legat. Când nu cauți plăcerea te eliberezi de eu mai presus de toate și de
suferință. Nu căuta în tot ce faci un bine pentru tine, și atunci tot ce faci va
fi bun și divin, și nu se va întâmpla niciun rău. Știi sigur asta pentru ca nu
ai niciun eu acolo. Când vrei plăcere pentru trupul tău și raportezi totul la
ea, ai început să pierzi, pentru că ai dat naștere unui eu. E foarte important
de înțeles asta. Fii total VULNEARABIL, aceasta este cea mai mare putere. Fii ca
APA, nimic nu îi stă în cale.
NU DORI CA LUCRURILE SĂ IASĂ CUM VREI TU
NICIODATĂ! CA SĂ FIŢI FERICIŢI ÎN VIAŢĂ NU FACEŢI NIMIC PENTRU EU, PENTRU MAI
MULT BINELE MEU, DREPTATEA ŞI ADEVĂRUL MEU, LINIŞTEA MEA, PLĂCEREA MEA. Pentru
că eul, voia ta, mai mult binele tău, va crea suferinţă. Egoul ridică un duşman
care te va zdrobi. Tu când vrei mai mult bine pentru tine, NU ÎL VEI AVEA, sau
îl vei pierde. Cum a apărut lupta şi apărarea, cum a apărut şi suferinţa şi
împotrivirea din partea vieţii. Te-ai opus, suferi. Lasă viaţa în pace, las-o şi
să sufere, şi să moară. NU INTERVENI, ACEASTA ESTE DESTINUL EI. Nu e nevoie să
corectezi pe nimeni. Ceea ce i se dă, vine de la Dumnezeu şi ştie El de ce i l-a
dat. Dacă intervii, îi faci un rău şi îl împingi pe un nivel superior de
suferinţă. Lasă-l să înveţe singur din greutăţi.
În orice faci, te laşi
pe tine şi zici: facă-se voia Ta, Doamne! Şi imediat pornesc Minunile.
Întotdeauna să nu vrei mai mult pentru tine şi să te laşi dus, purtat, luat, să
nu forţezi. Stai fără reacţie şi nimeni nu te va putea atinge DUPĂ ACEASTĂ
HOTĂRÂRE. SĂ NU VREI DREPTATEA TA, SĂ NU TE OPUI VIEŢII AŞA CUM VINE LA TINE ŞI
SĂ TE SUPUI OAMENILOR CARE NU TE ISPITESC. Ispitei te poţi opune şi atunci
opreşti răul din tine. Numai atunci ei nu mai pot să-ţi facă niciun rău, pentru
că ei te atacă cu armele din tine.
OMUL LUI DUMNEZEU ESTE TOTAL ÎNFRÂNT
CU INIMA ŞI NU VREA NIMIC MAI MULT PENTRU SINE. PE EL SE UITĂ.
CÂND TE
LAŞI ÎN MÂNA DOMNULUI TOTAL ŞI UIŢI DE BINELE ŞI DE DREPTATEA TA, ATUNCI
PORNEŞTE MIRACOLUL. Când te laşi în mâna Lui total vezi ce mesaje vin, că îţi
arată cum eşti tu în interior, ca să te corecteze şi să te înveţe Iubirea orice
ar fi. Când îţi vine o ispită, acea ispită este din tine. Şi ei îţi arată
continuu ce se întâmplă cu tine. Toți oamenii doar te ajută şi scot patimile din
tine. RĂUL DIN EI ESTE DIN TINE, GÂNDURILE LOR SUNT DIN TINE. Şi eşti atent la
fiecare om care vine din faţă, ce vrea să-ţi spună Dumnezeu prin el. Şi te
întrebi mereu asta: ce vrea să-mi arate el la mine, ce vrea să vindece el la
mine? Mai este o situaţie: când omul este curat la suflet şi este atacat de
îngerii întunericului ca să-l murdărească. Dar, dacă este curat la suflet, NU
ACCEPTĂ CHEMAREA ŞI ISPITA DIAVOLULUI ÎN NICIUN MOD.
Duhul lumii este
distrugător. Cum să o vrei cu totul? Te distruge. Îţi ia viaţa. Dacă cauţi
dreptatea ta, devii diavol. Când vrei plăcerile lumii, nu Îl mai vrei pe
Dumnezeu, şi nu Îl mai simţi. Trebuie să fii într-un fel neatent sau
dezinteresat de cele ale lumii, şi atunci porneşte schimbarea vieţii tale. Ea nu
are importanţa pe care i-o dai tu, pentru că posesia ei nu se referă la suflet.
Rostul ei este doar să-i dăruieşti toată dragostea ta. DOMNUL VINE LA TINE NUMAI
ÎN MOMENTUL ÎN CARE TE PREDAI TOTAL LUI ŞI NU TE MAI INTERESEAZĂ ALE TALE. Cine
se opune smereniei şi puţinului şi vrea numai fericirile lumii are diavol.
Atunci orice vis ţi se poate împlini, dar nu vei mai vrea nimic. Când
înţelegi că lumea este trecătoare şi nimic din ea nu poţi ţine pe loc, atunci
te-ai eliberat de eu mai presus de toate. Nu ai ce să vrei din lumea aceasta, ea
nu te poate face fericit niciodată. Ceea ce este trecător îţi va aduce o
nefericire şi mai mare, și aşa PIERZI TIMPUL CARE ŢI S-A DAT SPRE ÎNĂLŢARE.
Fericirea porneşte când depăşeşti lumea şi NU O MAI CAUŢI.
Teia Filip VREAU SA INTELEG MAI MULT. CIND SA AJUT ...SI CIND
SA NU INTERVIN ...SA LAS SA INVETE LECTIA ....VREAU DACA PUTETI DA EX. CHIAR SI
IPOTETICE CA SA INTELEG MAI BINE PENTRU CA NU VREAU SA GRESESC ...DORIND BINELE
CUIVA..
Marius Ghidel Cand vi se cere un ajutor. Iar
interventie niciodata. Decat daca este o situatie de viata si simtiti un imbold
puternic sa sariti in ajutor. Parerea? Cand vi se cere doar. Daca puteti sa
lasati viata in pace, sa fie cum vrea ea. Stati in zero, nu impingeti si nu
trageti. Doar acceptati ce vine, fara reactie. Dar nu acceptati patima, viciul
sa va ispiteasca.
Doar spun ce am invatat, din experienta proprie. Doar marturisesc.
Dar fiecare are lectiile lui. Acum noi doar facem schimb de experienta, de
intelegere. Si asa ne sustinem si ne ajutam unul pe altul. Pentru ca intelegem
ca suntem marginiti si limitati si foarte usor cadem prada ispitelor sau
greselilor. Doar ne ajutam unul pe altul. Punem in comun experienta propie.
Teia Filip Unui cunoscut dependent de alcool îi dau
bani..stiind ca i bea...pentru ca mi cere...
Marius Ghidel
Pai ii faceți rău dacă știți la ce ii va folosi. Ajutați pe cel în
nevoie care nu are ce manca și este sărman.
Teia Filip
Am plecat pe un drum ..și vreau să merg doar înainte...prietena mea nu
gestionează bine banii și mereu apelează la mine...Am mai comentat dar am ajutat
o întotdeauna.. este lecția mea de desprindere de bani...sau este lecția ei de a
invata ..ca trebuie măsura în toate..
Marius Ghidel
Amandoua sunt. Dar cand va vine sa va opriti sa i mai dati bani, va va veni cu
hotararea de sus. Cand veti simti ca nu se mai poate, atunci este momentul in
care prietena sa invete si altceva.
07-02-2020
SĂ PRIMEȘTI CRUCEA ORICUM AR FI EA, CĂ E DE LA DUMNEZEU, ȘI ATUNCI TU EȘTI
BIRUITOR!
SĂ NU ÎNCETEZE BĂTAIA!
SĂ NU TE DEA JOS DE PE CRUCE!
Numai pe cruce vom birui!
SĂ ACCEPȚI TOTUL!
Pr. Arsenie Papacioc
Alina Lupu Cand aveam vreo 17 ani am avut un vis
ciudat.Tin minte aproape toate visele importante pentru ca ele se impatrundeau
cu intrebarile si cautarile mele.Dar acela cumva a marcat o alegere..Se facea ca
era un munte inalt frumos unde vroiam sa ajung..iar langa mine era un inger..Eu
priveam catre acel munte de care ma despartea un hau adanc...si il rugam pe
inger sa ma duca acoli.E greu dar eu ii spuneam ca sunt hotarata...Atunci
ingerul m a pus intre aripile sale si am inceput sa traversam..Dar pe fundal am
auzit un ras batjocoritor si hahait care efectiv m a speriat...M am trezit cu
rasul ala sinistru pe care niciidata in inchipuirile mele nu l intanlisem.Ceasul
arata prin limbile sale data nasterii mele...Apoi in alt vis am intrebat ce este
si m am vazut la subsolul unei case unde priveam prin grilaj curtes frumoasa
plina de lumina unde nu puteam sa ajung.Iar la gratii am vazut un chip urat cu
ochii rosii care ma tinea prizoniera acolo...Am inteles mult mai tarziu ca
orgoliul vanitatea desarta si egoismul erau paznicii zabrelelor.Oricate
explicatii rationale mi as fii dat acel ras batjocoritor mi era greu sa l
inteleg explic....Dar l am inteles caci l am regasit in scrierile lui Marius si
am inteles multe din cele ce nu eram pregatita sa inteleg...
Marius Ghidel Orgoliul, vanitatea desarta si egosimul erau paznicii
zabrelelor. Da, acelasi ras batjocoritor care spune: acum ca ai uitat toate
rugaciunile si esti tintuit in pat si nu mai poti sa te misti, SA VAD CE MAI
FACI. Si atunci sufletul meu a luat o initativa extraordinara, fara mine, ca
eram invins. Nu mai stiam ce sa fac. A facut un pas in afara proiectiei care
este realitatea noastra. A stat un pic acolo si cand a revenit nu a mai pictat
fumul acela inteligent de la tavan in chip de diavol. Nu l a mai pus acolo, l a
scos din scena. Deci sufletul nostru stie foarte bine ca toata aceasta realitate
este doar o proiectie, este creata si secundara.
Alina Lupu
Si am sa mai va povestesc ceva destul de recent..Era o colega la servici cu care
nu eram in foarte bune relatii..La un moment dat a spus ceva ce m a infuriat
teribil si am dat sa raspund "sa o intep cu cuvintele mele" In cateva secunde am
realizat ca sunt pe pilot automat si nu vreau sa fac asta din impuls si am
simtit cum o unda de energie puternica efectiv se retragea in mine aproape
palpabil...Ca si cand un gand odata emis l as fii retras si absorbit de pe
traiectorie..volutional.M am rugat si mi am cerut iertare si am intele cat rau
ne face unii altora cu enegia din spatele cuvintelor.....Am mai facut odata asta
si am regretat ...caci efectiv am sintit cum cineva devine paratraznetul furiei
mele....intelegeti ma concentram si ma eliberam momentan de furie...Am tras si
trag din aceste nesabuinte dar mi le am asumat si mi am inteles
responsabilitatea..Sant grele de dus dar mi le merit .Cu toate astea traindu le
am trait si inteles mecanismul energetic al modului in care administram
emotiile..
Marius Ghidel Asa este gandurile sunt ca
niste albine, o energie care zumzaie cand vine si pe care o indreptam apoi spre
ceva. Daca reusim sa nu le acordam atentie ele nu mai vin, dar ce este important
de inteles e ca nu sunt ale noastre. VIN DIN AFARA, de la fiinta aceea gand
atasata de noi ca un balon. Noi doar le adoptam. Daca reusim cam 10 minute sa nu
le acceptam, atunci ele pleaca si stam fara gandur, dar si fara eu. Atunci ziua
de maine este FANTASTIC DE FRUMOSA SI DE POTRIVITA SI DE MIRACULOASA DE NU ITI
VINE SA CREZI. TOTUL DEVINE EXTREM DE POTRIVIT, DAR INTELEGI CA TU NU MAI ESTI
NICIUNDE CI NUMAI EL ESTE. Si sentimentul de pierdere de identitate iti da o
bucuruie de negrait. Multumim frumos pentru impartasire!
Alina
Lupu asa este..stiu mecanismul anumite persoane cand sunt in fata
mea obisnuiam sa le scanez energetic era ceva automat si stiam cum sa le abordez
ca sa epatez dar surpriza erau persoane in care aceasta scanare claca ca si cand
nu era nimic pe care sa ma cocot energetic..alunecam ..mecanismul esua...dar nu
realizam ca mi semnez propria mea sentinta...Insa pe de alta parte acelasi
mecanism ma facea pe mine vulnerabila la acelasi genuri de atacuri...Vedeti sunt
oamenii care au un antrenament foarte bun in a face asta..Insa esti victima in
orice ipostaza Credinta si iubirea controlul in fiecare moment este cel care te
echilibreaza ...si iti deschide inima..caci cand iti simti inima vibrand cand se
conecteaza cu Dumnezeu atunci orice este uman paleste..
07-02-2020
CÂND NU MAI VREI ŞI NU MAI AŞTEPŢI NIMIC DE LA VIAȚĂ, ATUNCI TE ELIBEREZI DE
EU ŞI PORNEŞTE MIRACOLUL.
Dar când dai semn că ea este importantă pentru
tine, atunci vei fi desprins. TREBUIE SĂ TE LAŞI PE TINE TOTAL ÎN MÂINILE LUI
DUMNEZEU ŞI ATUNCI ÎL VEI VEDEA PESTE TOT. Când a avea sau a nu avea ceva nu mai
înseamnă nimic pentru tine, atunci eşti liber de eu, şi liniştit. Această
linişte este prezenţa Domnului şi smerenia sfântă. Eşti atacat sau ispitit din
față ca să vezi cum eşti tu în adânc şi să te schimbi. Nu răul din afară îţi
face rău, ci răul din tine te atacă apoi din faţă prin oameni. Totul vine din
tine. Nu există vinovaţi în afară. Ei doar îţi arată ce trebuie să schimbi la
tine.
Când eşti atacat, nu te opune, că este din tine. DAR CÂND EŞTI
ISPITIT, OPUNE-TE ISPITEI. Aşa laşi armele din tine, că ce vine din față VINE CA
SĂ TE AJUTE SĂ LAŞI, SĂ PIERZI, NU SĂ CÂŞTIGI, ca să te întorci la Dumnezeu şi
să primeşti energie vitală. Răul te duce spre puţin şi lipsă, spre divin. Este
un mare bine. Trebuie să nu vrem nimic mai mult, să te bucuri şi să te
mulţumeşti cu ce ai. Şi să accepţi fiecare zi aşa cum vine ea, ŞI ATUNCI EA
DEVINE FRUMOASĂ, NUMAI PRIN ACCEPTARE. Vrei să ai o viaţă frumoasă? Acceptă ce
îţi dă Dumnezeu fără reacţie şi înţelege Lecţia. Că nu vine nimeni întâmplător
la tine, ci numai ca să SCADĂ CEVA LA TINE, să te umilească şi să te ducă spre
Dumnezeu. După cum eşti tu îţi vine din faţă.
Când un om atacă, se
transformă în diavol, iar natura umană se pierde. El a pierdut pacea inimii,
înţelegerea şi îngăduinţa, omenia şi iubirea, ca să poată să lovească. În clipa
aceea, el nu mai este om, pentru că se lasă pe mâna îngerului întunericului.
Uneori îşi schimbă şi înfăţişarea şi vocea, şi totul devine hidos la el, de te
sperii. În noi poate fi un duh divin sau un duh al întunericului. Depinde care
este dominanta comportamentului nostru.
Şi eşti atent la gânduri şi te
întrebi: ce ai făcut de îţi vine aşa din faţă, ce s-a întâmplat în tine? Şi
urmăreşti să nu ai recţie la nimic, că LIPSA REACŢIEI ESTE PREZENŢA LUI
DUMNEZEU. Gol de tine însuţi eşti cel mai tare! Non reacţia şi non intervenţia
este divinul. Să nu te opui deloc, SĂ NU VREI DREPTATEA TA. Și nu intervii, laşi
în pace, că ceea ce se întâmplă este lucrul cel mai bun care se poate întâmpla.
Dar când te opui patimii care îţi vine din faţă şi te faci sabie, atunci tai
patima din tine. Că din față îţi vine ceea ce este în tine.
Ca să rezolvi
o problemă, trebuie doar să o laşi Lui şi ea se rezolvă de la sine, fără tine.
Nu este nevoie de intervenţia ta în nimic. Numai atunci Dumnezeu preia
situaţiile de viaţă şi le rezolvă în modul cel mai bun posibil. Noi vedem
suferinţa, pierderea, dar TOT CE SE ÎNTÂMPLĂ ESTE SPRE UMILIREA EGOULUI NOSTRU
şi vine de la El, şi nu e nevoie să i te opui, pentru că nu vrea decât să-ţi
cureţe sufletul.
Dacă pentru egoul nostru este durere, pentru suflet este
curăţare. Cu durere sau fără durere, toate sunt doar mecanisme divine de
înjosire a egoului. PRIN SUFERINŢĂ, EGOUL ESTE ÎNGENUNCHEAT ÎN MOD PERFECT.
Suferinţa, adică crucea, ne duce în divin şi imediat ne amintim de El, pentru că
nu mai avem atunci pe ce să ne bazăm. Dar dacă vrei să salvezi egoul, salvezi un
diavol. Dacă vrei să ajuţi un ego, îl întăreşti de fapt. DACĂ ÎI TOLEREZI
OBRĂZNICIA, ÎL ÎNTĂREŞTI MAI MULT ÎMPOTRIVA TA ŞI ÎNAINTEAZĂ SPRE TINE. Şi îţi
pune un văl pe faţă şi nu mai simţi Adevărul şi nu mai poţi să i te opui, şi ţi
se pare normal şi firesc. Nu ai voie să cedezi ispitei deloc.
Cum se
zice: dulciurile sunt pentru duşmani. Ceea ce se întâmplă este exact lucrul cel
mai important care se putea întâmpla şi mai mult: este divin, nu poţi interveni
peste El. Forţele cerului, prin suferinţă, curăţă sufletul nostru foarte
eficient.
NU TE OPUI ATACULUI, CĂ ESTE DIN TINE, NU REACŢIONEZI, NU LUPŢI
PENTRU BINELE ŞI ADEVĂRUL TĂU ŞI NU TE APERI. DOAR TE OPUI ATRACŢIEI, CHEMĂRII
ISPITEI DE ORICE FEL, CĂ ACOLO ESTE DIAVOLUL. Dacă nu reacţionezi, nu pui nimic
la inimă şi aşa nimic nu te afectează. Când tu nu reacţionezi, Dumnezeu face
totul ca să fie bine. Ceea ce amplifică necazurile este voia ta. Când lupţi
pentru dreptatea şi adevărul tău, atunci ai căzut şi te cuprinde mânia, furia şi
ura, adică ai intrat în iad. Şi atunci diavolii vin la masa mâniei tale.
Dar dacă laşi totul în voia Lui şi uiţi, se rezolvă toate problemele din viaţă.
Şi în clipa aceea apare cea mai mare minune şi cea mai mare fericire, pentru că
MINUNEA ŞI FERICIREA SUNT LIPSA VOII MELE, LIPSA DREPTĂŢII ŞI ADEVĂRULUI MEU,
ESTE LIPSA PRETENŢIILOR, ESTE LIPSA EGOULUI.
CÂND NU VREI TOTUL PENTRU
TINE, ATUNCI ŢI SE DĂ TOT CE VISEZI. Dacă tu ești curat la suflet, si nu abdici
de la calea sfântă, nici celălalt nu poate fi altfel. Totul în oglindă. Cum
suntem noi așa este și lumea noastră. Cum se zice: pentru că tu ești o mamă așa
de bună, eu sunt un copil așa de cuminte.
Când nu vrei mai multă viaţă,
primeşti mai multă viaţă. SINGURUL OBSTACOL ÎN CALEA FERICIRII TALE ESTE EGOUL,
ADICĂ PRETENŢIILE ŞI VOIA TA, DREPTATEA TA. Când nu mai lupţi pentru mai mult
binele tău, primeşti tot binele din lume fără să te străduieşti. În momentul în
care tu lupţi pentru mai mult binele sau adevărul tău, TU AI PIERDUT DEJA ÎN
VIAŢĂ. Ţi-ai programat pierderea. Şi viaţa ţi se va înrăutăţi, şi vine suferinţa
ca să te scoată de acolo unde singur te-ai băgat. Toate sunt lecţii de nepreţuit
de Sus, şi fii atent, să nu ai un eu care vrea ceva numai pentru sine! ÎL POȚI
ANULA CÂND PRIMUL GEST ESTE DE A DĂRUI SAU LA RESTRÂNGEREA DE SINE.
Să
iubeşti viaţa aşa cum este, că TOATE SUNT DARURI DE SUS NUMAI PENTRU TINE! Tot
ce ţi se întâmplă este pentru tine: ajutoare de Sus de nepreţuit, ca să te
desprindă. Nu e nimeni vinovat că tu eşti rău sau ataşat şi de aceea eşti
îngenuncheat acum cu forţa. Nimeni. Când tu nu eşti în iubire, toţi din jur vor
suferi sau se îmbolnăvesc. IUBIREA ŞI CREDINŢA ESTE ACEA STARE DE NEAPĂRARE A
ADEVĂRULUI SAU DREPTĂŢII TALE.
NU TE APERI ORICE AR FI, ACCEPŢI TOTUL
CARE VINE DE LA DUMNEZEU ŞI AŞA ÎNCEPE MINUNEA. Dar să nu accepţi şi să respingi
patima, atracţia şi ispitele. CÂND RESPINGI ATRACŢIA VICIILOR, OMORI ÎN TINE
DIAVOLUL. Mai multă plăcere este durere.
Când doreşti ceva foarte mult,
îl vei pierde, sau nu se va realiza.
Dacă te opui la ceea ce este, te
opui lui Dumnezeu, dar vei plăti această împotrivire sau neacceptare prin
suferinţă sau dezamăgire, trădare sau răutate. Dar te opui viciilor şi
atracţiilor simţurilor, că îţi fac rău. Toate care vin la tine sunt pentru tine.
Totul este cu voia Lui şi nu poţi rezolva nimic singur, fără Domnul.
Știi
cine este credincios? Cine se lasă pe sine în mod desăvârșit. Și se pune
ultimul. Dar dacă judeci, nu iubești. Nu te raporta niciodată la eul si la
trupul tău, la plăcerea, adevărul sau dreptatea ta, NU LE DORI, NU LE CĂUTA, NU
LUPTA PENTRU ELE, CA VEI SUFERI. Atunci pornește nefercirea. Eul este suferința,
interesul și binele meu mai presus de toate.
TOATE SUNT SPRE DESPRINDEREA
TA DE ATRACŢIILE LUMII.
Mitache Mihaela ,,Când un om
atacă, se transformă în diavol, iar natura umană se pierde. El a pierdut pacea
inimii, înţelegerea şi îngăduinţa, omenia şi iubirea, ca să poată să lovească.
În clipa aceea, el nu mai este om, pentru că se lasă pe mâna îngerului
întunericului. Uneori îşi schimbă şi înfăţişarea şi vocea, şi totul devine hidos
la el, de te sperii. În noi poate fi un duh divin sau un duh al întunericului.
Depinde care este dominanta comportamentului nostru.''
Referitor la situatia
de mai sus,intrebarea mea este ce trebuie facut cand in viata noastra sunt
prezenti astfel de oameni care trezesc in noi frica!oameni chiar foarte
apropiati si pe care nu poti sa-i indepartezi?!Multumesc.
Marius
Ghidel Viciul sau patima din ei este din noi. Sa ne sfintim noi
sufletul. Si ei vor dispare sau vor pleca. Sa fim noi cum trebuie cu hotarare si
incredere. Cum suntem noi asa va fi si lumea noastra. Pe ceilalti nu ii putem
schimba, numai pe noi. Si in primul rand sa lasam armele jos, criticile,
comentariile, reprosurile, acuzatiile, apararea. Si sa intelegem ca toate vin
din noi. ceilalti sunt cum suntem noi. Poate nu vedem o corespondenta, dar in
fundal un viciu este egal toate viciile. Trebuie renuntat la patimile noastre,
la atasamente, la placeri, prin restrangere, autolimitare si infranare in toate
punctele in care suntem atasati. Ei ataca patimi sau atasamente din noi fata de
placeri, care aparent nu au legatura cu atacul. Cand noi nu vom avea nicun gand
rau, si nu vom mai arunca vina in afara, atunci ceilalti se vor schimba. Si mai
trebuie ceva: sa daruim grija noastra, atentia gratuit. Sa acordam intotdeauna
circumstante atenuante la infinit. In masura in care noi nu vom mai vedea niciun
rau sau vinovati in afara ei vor disparea din exterior. Ca pe noi ne ataca din
afara propria acuzatie. Ne oprim din condamnare si invinuire si se opreste
atacul din afara. Nu mai facem rezerve, ca posesiile sunt eu mai presus de
toate, si asta ataca omul din fata, egoul nostru. In esenta e bine tot ce se
intampla. Ei doar ne arata ce nu este bine la noi. Si egoul nostru, sau
indreptatirea de sine va fi zdrobita intotdeauna. Intrebati-va, ce va arata ei
ca trebuie sa renuntati in interior. Unde sunteti atasata, si renuntati la
atasamente si la condamnari. Este foarte mult de spus, daca puteti sa cititi
cele 2 carti si acum a 3a: Secretul Multumirii. Multumesc!
Mitache Mihaela ...de-alungul timpului am renuntat la
critici,reprosuri,acuzatii,am iertat.Am renuntat chiar la mine pt.ai pune pe
primul loc pe ceilalti apropiati din familie si nevoile lor.Experienta de viata
pe care am avut-o pana acum m-a ingenunchiat la propriu de multe ori.Avand in
vedere ca este vorba despre fiul meu,i-am daruit si-i daruiesc in continuare
iubire neconditionata,grija si atentie permanenta,dupa cum spuneti si dvs,fiind
constienta ca suferinta lui vine dintr-o mare lipsa de iubire,dar cu cat ii ofer
mai mult ,cu atat el parca ma umileste si mai mult prin tot felul de critici sau
vorbe si printr-un comportament lipsit de respect.Toate acestea pt.mine nu mai
inseamna f.mult,dar sunt ingrijorata pt.el,pt.suferinta lui si nu stiu cum sa-l
ajut!
Marius Ghidel Iubiți orice ar fi, la infinit. Toți
oamenii sunt pentru noi medici ai cerului. Toți sunt pentru noi ca să ne
indumnezeiasca, nu contează ce ne fac, bine ne fac. Ei ataca la noi atașamente
și patimi poate necunoscute ca sa ne desprindă, și fac asta în mod perfect. Când
ajungem sa nu ne mai deranjeze injosirea și umilința sau sa nu ne mai doară,
atunci ei ne au distrus Ego-ul și ne au scăpat din iad. Oamenii care ne fac rău
sunt un ajutor de neprețuit. Fiecare acțiune a lor este hotărâtă de Sus, ei vin
direct de la Dumnezeu. Nimeni nu face ceva de capul lui. Prin oameni Dumnezeu ne
vindeca sufletul. Trebuie sa ajungem la nivelul în care sa nu mai vedem oameni
care ne fac ceva, ci pe Domnul în toate. Atunci vom mulțumi pentru toate. Când
nu o sa ne mai deranjeze umilirea atunci se oprește atacul din fata ca nu mai au
ce sa scadă la noi. Oamenii ataca doar Ego-ul din noi. Multumesc pentru
întrebarea deosebita.
Nicu Ileana Gorgan Cum ne dam
seama cand suntem atacati si cand suntem ispititi?
Marius Ghidel
Ne dam seama cu greu. Spre exemplu, avem o patima sa zicem tigari, si suntem
dati afara de la servic sau facem un accident de masina, si nu vedem legatura.
De fapt orice patima va fi atacata din afara in orice mod posibil, nu neaparat
punctual, pe patima. Pentru ca nu suntem curati la suflet, exact viciile pe care
le avem ne vor fi lovite din afara, dar in orice mod posibil. Pentru ca noi nu
vedem legatura, si lovitura din afara este de tipul unde dai si unde crapa, noi
nu intelegem si nu facem nimic ca se ne schimbam. Pentru ca o patima din noi
este in fundal orice patima. Ispita la fel, vine pe un atasament de placere al
nostru, il exacerbeaza si apoi ne loveste cineva in ego, adica in trup, pentru
ca atunci cand ne limiteaza, noi ne desprindem. Tot ce ni se face este spre
DESPRINDEREA NOASTRA.
08-02-2020
Nu accepta să NU FII BĂTUT ȘI UMILIT CONTINUU, SĂ NU TE DEA JOS DE PE CRUCE,
cum zicea părintele Arsenie Papacioc.
OAMENII, NECAZURILE ŞI BOLILE ATACĂ
EGOUL NOSTRU ȘI PATIMILE DIN NOI, ATAŞAMENTELE DE PLĂCERILE VIEȚII ŞI ROLUL LOR
ESTE SĂ NE ÎNGENUNCHEZE ŞI SĂ NE DESPRINDĂ DE TOT CE PUNEM NOI MAI PRESUS DECÂT
DIVINUL, CA SĂ NE ADUCĂ LA DUMNEZEU. Şi fac asta în mod perfect.
Întrebare: „Când un om atacă, se transformă în diavol, iar natura umană se
pierde. El a pierdut pacea inimii, înţelegerea şi îngăduinţa, omenia şi iubirea,
ca să poată să lovească. În clipa aceea, el nu mai este om, pentru că se lasă pe
mâna îngerului întunericului. Uneori îşi schimbă şi înfăţişarea şi vocea, şi
totul devine hidos la el, de te sperii. În noi poate fi un duh divin sau un duh
al întunericului. Depinde care este dominantă comportamentului nostru."
Referitor la situaţia de mai sus, întrebarea mea este: ce trebuie făcut când în
viaţa noastră sunt prezenţi astfel de oameni care trezesc în noi frică! Oameni
chiar foarte apropiaţi şi pe care nu poţi să-i îndepărtezi?! Mulţumesc.
Răspuns: Viciul sau patima din ei este din noi. Să ne sfinţim noi sufletul. Şi
ei vor dispare sau vor pleca. Să fim noi cum trebuie cu hotărâre şi încredere.
Cum suntem noi, aşa va fi şi lumea noastră. Pe ceilalţi nu îi putem schimba,
numai pe noi. Şi în primul rând să lăsăm armele jos, criticile, comentariile,
reproşurile, acuzaţiile, apărarea. Şi să înţelegem că toate vin din noi.
CEILALŢI SUNT CUM SUNTEM NOI. Poate nu vedem o corespondenţa, dar în fundal un
viciu este egal cu toate viciile. Trebuie renunţat la patimile noastre, la
ataşamente, la plăceri, prin restrângere, autolimitare şi înfrânare în toate
punctele în care suntem ataşaţi. EI ATACĂ PATIMI SAU ATAŞAMENTELE DIN NOI FAȚĂ
DE PLĂCERI, care aparent nu au legătură cu atacul.
Când noi nu vom avea
niciun gând rău, şi nu vom mai arunca vina în afară, și vom fi fără patimi,
atunci ceilalţi nu ne vor mai ataca şi se vor schimba. Şi mai trebuie ceva: să
dăruim grija noastră, atenţia gratuit. Să acordăm întotdeauna circumstanţe
atenuante la infinit. În măsura în care noi nu vom mai vedea niciun rău sau
vinovaţi în afara, ei vor dispărea din exterior. CĂ PE NOI NE ATACĂ DIN AFARĂ
PROPRIA ACUZAȚIE.
Ne oprim din condamnare şi învinuire şi se opreşte
atacul din afară. Nu mai facem rezerve, că posesiile sunt eu mai presus de
toate, ŞI ASTA ATACA OMUL DIN FAŢĂ, EGOUL NOSTRU. OAMENII ATACĂ EGOUL NOSTRU, NU
PE NOI CA PERSOANĂ. În esenţa, e bine tot ce se întâmplă. Ei doar ne arată ce nu
este bine la noi. Şi egoul nostru, sau îndreptăţirea de sine va fi zdrobită
întotdeauna. Întrebaţi-vă, ce va arăta ei, la ce trebuie să renunţaţi în
interior? Unde sunteţi ataşată, şi renunţaţi la ataşamente şi la condamnări.
Este foarte mult de spus, dacă puteţi să citiţi cele 2 cărţi şi acum a 3 a:
Secretul Mulţumirii. Mulţumesc!
Întrebare: [:..] de-a lungul timpului am
renunţat la critici, reproşuri, acuzaţii, am iertat. Am renunţat chiar la mine,
pentru ai pune pe primul loc pe ceilalţi apropiaţi din familie şi nevoile lor.
Experienţa de viaţa pe care am avut-o până acum m-a îngenunchiat la propriu de
multe ori. Având în vedere că este vorba despre fiul meu, i-am dăruit şi-i
dăruiesc în continuare iubire necondiţionată, grijă şi atenţie permanenta, după
cum spuneţi şi dvs, fiind conştientă că suferinţa lui vine dintr-o mare lipsă de
iubire, dar cu cât îi ofer mai mult, cu atât el parcă mă umileşte şi mai mult
prin tot felul de critici sau vorbe şi printr-un comportament lipsit de respect.
Toate acestea pentru mine nu mai înseamnă foarte mult, dar sunt îngrijorată
pentru el, pentru suferinţa lui şi nu ştiu cum să-l ajut!
Răspuns: Iubiți
orice ar fi, la infinit. TOȚI OAMENII SUNT PENTRU NOI MEDICI AI CERULUI. Toți
sunt pentru noi ca să ne îndumnezeiască, nu contează ce ne fac, bine ne fac. EI
ATACĂ LA NOI ATAȘAMENTE ȘI PATIMI POATE NECUNOSCUTE, CA SĂ NE DESPRINDĂ, ȘI FAC
ASTA ÎN MOD PERFECT. Când ajungem să nu ne mai deranjeze înjosirea și umilința
sau să nu ne mai doară, ATUNCI EI NE-AU DISTRUS EGO-UL ȘI NE-AU SCĂPAT DIN IAD.
OAMENII CARE NE FAC RĂU SUNT UN AJUTOR DE NEPREȚUIT.
Fiecare acțiune a
lor este hotărâtă de Sus, ei vin direct de la Dumnezeu. Nimeni nu face ceva de
capul lui. Prin oameni, Dumnezeu ne vindeca sufletul. Trebuie să ajungem la
nivelul în care să nu mai vedem oameni care ne fac ceva, ci pe Domnul în toate.
Atunci vom mulțumi pentru toate.
CÂND NU O SĂ NE MAI DERANJEZE UMILIREA,
ATUNCI SE OPREȘTE ATACUL DIN FAȚĂ, CĂ NU MAI AU CE SĂ SCADĂ LA NOI. OAMENII
ATACĂ DOAR EGO-UL DIN NOI..
Și mai este ceva: Iubirea trebuie să fie
egală pentru toţi.
Şi fiul vă îndeamnă să-i iubiţi pe toţi la fel ca pe el,
ca să vă încarce cu energie vitală. Tot răul este spre bine. OAMENII DOAR NE
AJUTA SĂ NE ÎNDUMNEZEIM, INDIFERENT CE NE FAC EI ŞI CINE SUNT EI. ÎN SPATELE LOR
ESTE DIVINUL. Ei ne desprind de patimi şi ne salvează viaţa.
Nu accepta
să NU FII BĂTUT ȘI UMILIT CONTINUU, SĂ NU TE DEA JOS DE PE CRUCE, cum zicea
părintele Arsenie Papacioc. Să cauți continuu să fii înjosit, umilt, călcat în
picioare si scuipat - îți salvează viața. Dar când îți va fi bine, îți va fi
rău. Întâi te smerești și apoi vei avea credință, pentru că atunci când te
golești de tine, vine harul Sfânt și va dori El pentru tine, ce este mai bine
pentru Sine. Fără golire de sine, Domnul NU ESTE CU TINE!
Patima sau
viciul care vine din faţă arată că este o patimă în tine asemănatoare. Dar în
fundal o patimă este orice patimă. Oamenii te atacă cu ce este viciu în tine ca
să-ți arate cum ești tu în ascuns și să te desprindă. În toate este vorba NUMAI
DE DESPRINDEREA DE PLĂCERI.
OAMENII, NECAZURILE ŞI BOLILE LOVESC EGOUL
NOSTRU, ŞI ROLUL LOR ESTE SĂ NE ÎNGENUNCHEZE CA SĂ NE ADUCĂ LA DUMNEZEU. Şi fac
asta în mod perfect.
Otilia Popescu: E cât se poate de clar: trebuie să
plutim peste viaţa neafectaţi de absolut nimic!!!
Poate pare cumva greu de
înţeles, dar atunci când te restrâng înaintează Dumnezeu! Şi când Dumnezeu e la
cârma vieții noastre, nimic, nimic nu mai este greu!
Când lupți pentru
dreptatea şi adevărul tău, atunci ai şi căzut din rai, adică de la Dumnezeu, şi
apoi te cuprinde mânia, furia apoi ura şi eşti deja în iad, şi... faci imediat
„cunoştinţă” cu diavolul, pentru că el vine la masa mâniei tale aducându-ţi alte
şi alte patimi înlănțuite cu cele deja prezente în tine.
Dar, respingând
mereu aceste atacuri, vei rămâne mereu în liniște și pace, deci cu Dumnezeu!
ŞI DACĂ DUMNEZEU ESTE CU NOI, NIMIC NU MAI POATE VENI ÎMPOTRIVA NOASTRĂ!!!!
George Caruntu Si evreii in Egypt au fist umiliti si
persecutati de Faraon si ceilalti dar au fost scosi de Dumnezeu afara din zona
critica
Marius Ghidel Principalul este sa fim Umiliti,
continuu,si cat mai tare, si sa nu fim dati jos de pe cruce, ca numai asa ni se
salveaza sufletul! Domnul prof Simionescu, spunea: Doamne, mi-ai dat o zi de
bine? Ai uitat de mine? Pentru ca numai Pierderea te incarca cu energie vitala
pentru ca ne goleste de eu, pe cand castigul peste masura ne ia viata. Trebuie
sa ne pastram in atat cat este necesar si nu mai mult, daca vrem sa nu suferim
in viata.
Cristian Sofrone Cum sa facem sa fie Dumnezeu
in noi?
Marius Ghidel Uitati de dvs.
Cristian Sofrone Cum sa uit de mine ca trebuie sa fiu atent la mine si
sa ajut pe alți si mai ales Dumnezeu ne a dat sa traim viață,daca am facem toți
ce ne ziceți dvs oare cum ar fi?
Marius Ghidel Raportarea
la eu mai presus de toate, creeaza suferinta pentru ca da nastere la un
adversar. Fara eu pe primul plan, nu mai este cine sa sufere. Cand nu cautam
voia naostra peste toate, nu are cine sa ne faca un rau. Egoul din noi este raul
care ne vine maine din fata. De ce sa alegem sa suferim mereu? Fara eu si numai
eu, nu exista neplaceri, dureri si nu ai ce sa pierzi. Daca tot este sa vrem o
viata linsitita si frumoasa. Dar daca vrem sa ne chinuim degeaba, nu este o
problema, dar tot acolo vom fi impinsi, numai ca acesta cale este cu durere
mare, si conteaza. cand ne apuca o durere de dinti, nu stim unde sa ne bagam, ne
urcam pe pereti, atunci nu ne mai intereseaza nimic din ceea ce era important
pentru noi inainte. Dar de ce sa fim adusi inapoi in divin cu forta, cand se
poate fara? Adica sa mergem benevol, ne calcati in picioare, scuipati sau
batuti. Dar noi alegem. daca alegem mai mult bine pentru sine peste nevoie, vom
suferi, pentru ca ne pierdem SEMERENIA, ADICA PE DUMNEZEU SI DEVENIM NE OMENOSI,
HAINI SI FARA SUFLET, SI ATUNCI ATACAM, DECI DEVENIM DIAVOLI. Cand ajungem asa,
singuri chemam suferinta. De ce sa vrem ceva mai mult decat ne trebuie ca apoi
sa fim ingenuncheati cu forta? E absurd. Trebuie sa cunostem masura in toate si
totul va fi bine. Nu am venit aici ca sa castigam ceva din lumea acesta, ci CA
SA NU CASTIGAM NIMIC, SI ASTFEL SA DEPASIM LUMEA. Depasirea ei este Iubirea. Noi
am venit aici pentru dincolo, si NU AVEM NICIO TREABA CU A CAUTA, A GASI, A
ADUNA, A CASTIGA, A AVEA, A AJUNGE MAI SUS. Cand esti slab esti in divin. Nu
cand esti tare, atunci Dumnezeu pleaca de la tine ca nu ai nevoie de El.
Multumesc pentru intrebarea interesanta!
Ioana Ioana Vișan
Domnul Marius Ghidel multumesc, am înțeles foarte multe. Să spun am fost și
inger și drac, DRAC adevărat. Îmi dau seama ca trebuit să trec prin
toate.Intrebare:Cam de 8 luni de zile parcă fuge toți de mine. Știu că sunt
oglinzile mele, de fapt eu am fugit de mine atâția ani.Mai știu și am acceptat
și starile de singurătate, am înțeles că nu sunt singură mă am pe mine și pe
Dumnezeu în primul rând. Mă gândesc oare cum pot să mă apropii, ajut oamenii.
Oare încă nu am reușit să mă ajut pe mine încă?
Marius Ghidel
Da, ajutati si sustineti oamenii la infinit, si va veti pierde pe dumneavoastra.
Si intrebarea, sau indoiala ori ingrijorarea vor dispare.
Ioana
Ioana Vișan Marius Ghidel multumesc să mă pierd înseamnă să accept
totul așa cum este cu bune și rele.
Marius Ghidel daaa,
si uitati de dvs. Noi nu contam, Numai ceilalti conteaza. Numai atunci Dumnezeu
va inainta spre noi, cand noi ne pierdem indreptatirea de sine, voia noastra.
Pentru ca iubirea de oameni este Iubirea de Dumnezeu!
Maria Breda
Ne nastem perfecti,puri,curati. Oare cind am inceput sa fim condusi,dominati de
egou???!!! Multumesac Domnului pentru permisiunea da a face cunoscute trairile
si invataturile primite de dumeavoastra. Slavit sa fie in veci!
Marius Ghidel E complex raspunsul. venim si noi de sus, cu ale noastre,
le mai primim si pe ale celor dinaintea noastra, parinti, bunici... Acolo sunt
tendintele noastre, ce avem de corectat la noi, apoi prin educatie, prin ceea ce
vedem in jurul nostru, prin obinuinta, prin dominanta ratiunii si nu a
sufletului. Cadem. Cadem usor si ne ridicam ff greu. Este important sa intelegem
ca suntem marginiti si foarte limitati si nimeni nu este mai presus decat
altcineva. Atunci atingem smerenia, adica pe Dumnezeu! Multumesc!
Liliana Teodorovici In cazul adultilor am inteles de ce vin
atacurile. Multumesc. Acum pot sa constientizez si sa fac o ,,analiza" la tot ce
se petrece zi de zi. Insa in cazul copiilor,care nu cred ca au patimi,rautati
etc.atunci cand sunt atacati de adulti transformati in diavoli speriindu i nu
reusesc sa inteleg cei determina sa se comporte astfel cu un copil? Ce poate fi
intr un copil care nu are discernamant astfel incat adultul sa se manifeste ca
un diavol?Ajutati ma sa inteleg.
Marius Ghidel De obisei
sotia sau mama ataca barbatul, si nu poate sa faca asta pentru ca barbatul este
primordial asa cum este sufletul fata de trup. Femeia, trupul si lumea sunt
secundare. Barbatul adica principiul masculin este initiator al creatiei, este
asemanator cu Divinul in initiativa. Are intaietate. Femeia trebuie sa respecte
raportul divin de intaietate si atunci totul intra in Armonie de la sine. Sotia,
mama sau femeia trebuie sa se intoarca la Dumnezeu. Cu cat este mai credincioasa
cu atat este o mai mare Armonie in familie. Sa-l respcte pe sot si sa i dea
intaietate, sa i se supuna. Daca nu face asta, copii vor ajunge rau, nu mai
invata, nu te mai intelegi cu ei, fug de acasa, sau se imbolnavesc. Iar daca
ataca barbatul el ori o bate, ori pleaca la alta, ori fuge, sau se imbolnaveste
si moare. Deci barbatul tau ese stapanul tau. Toate religiile mari au la baza
acest respect total al principiului masculin care asigura perpetuarea speciei
umane. In clipa in care s-a dat femeii posibilitatea de a face cariera, i-a
crescut orgoliul si a atacat barbatul, atunci el se efemineaza, ii ia din viata
si il omoara. Asta asa pe scurt. O sa apara o carte pe care o am acum la
corectura despre femeie, barbat, si copii. Acolo sunt explicate in detaliu toate
astea. Multumesc!
Violeta Vio Ailioaei imi cer
scuze...dar ni inteleg la titlul postarii...nu accepta sa nu fii batut.......sa
nu te dea jos......! va ros sa simplificati un pic sa pot intelege ce se vrea a
spune...multumesc!
Marius Ghidel Citez pe parintele
Arsenie Papacioc care spune sa nu evitam umilirea ca tocmai ea ne indumnezeiste.
SĂ PRIMEȘTI CRUCEA ORICUM AR FI EA, CĂ E DE LA DUMNEZEU, ȘI ATUNCI TU EȘTI
BIRUITOR! SĂ NU ÎNCETEZE BĂTAIA! SĂ NU TE DEA JOS DE PE CRUCE! Numai pe cruce
vom birui!
SĂ ACCEPȚI TOTUL! Este un video mai jos cu o zi parca. Ieri. Este
o carte frumoasa Nebunul a lui Savatie Bastovoi, in care ava Simeon, blandul
Simeon, a intrat intr-o biserica cand preotul facea o exorcizare si atunci
diavolul din omul acela, i a spus preotului: acum ies din omul acesta dar nu
datorita tie, ci datorita blandului Simeon care tocmai a intrat pe usa. Dupa
care ava Simeon s-a dus SI S-A LASAT BATUT PE STRADA DE OAMNENII STRAZII. Ca sa
nu se mandreasca. Adica cand iti va fi bine, urmeaza sa ti fie rau. Pentru ca te
vei atasa. Starea de desprindere continua este de cautat, nu binele pentru trup
ca noi nu suntem trupul, este maxim 3% cu indulgenta. Ca acela ne va intari
egoul si ne va aduce apoi durerea. Deci sa stai desprins, sa nu te duci cu totul
spre lumesc si uman, Sa aluneci la suprafata vietii. Intr-o experienta pe care
am avut-o odata, nu am vazut corpuri, ci in locul oamenilor erau niste forme
alungite ca de ou umblatoare, niste energii care vibrau. Dar majoritatea aveau
culori cenusii, deci total neevoluate, adica preocupate doar de material, sa
aiba, sa castige sa ajunga, legati de placeri. Nicio treaba nu aveau cu sufletul
divin. Si culoarea cenusie este caracteristica globurilor din iad, din plasa de
pescar. Noi cand mergem spre lume, pierdem masiv energie si viata si culorile
campurilor se inchid, adica SUFLETUL NOSTRU MOARE. Numai cand NE INDEPARTAM DE
LUMESC, DE ATRACTII SI PLACERILE SIMTURILOR, ne incarcam cu viata si energie
subtila, cu Iubire. Dar majoritatea oamenilor se leaga de lumea aceasta si nu
vor reusi dincolo sa urce niciun pic. Noi am venit aici ca indepartandu-ne de
atractiile vietii, sa ne incracm cu Iubire, ca sa putem sa urcam cat mai sus
dincolo. Am venit pentru dincolo.
Violeta Vio Ailioaei
Da ..adevarat ! sa fim umili, dar cum vine ,,sa nu te dea jos de pe cruce” va
rog frumos....multumesc!
Marius Ghidel Sa nu ne ia
crucea, greutatile, sa nu inceteze bataia, umilirea noastra, ca suntem in
pericol.
Violeta Vio Ailioaei Da ,minunat ! este divin
mesajul dar prea multe cuvinte intortochiate.....este cam dificil de
asimilat..SE POATE UN PIC SIMPLIFICA ..? cu mai putine cuvite si facut mai usor
inteles..? multumesc Marius Ghidel! da...mie imi plac mult postarile dv. Dar va
rog sa folositi cuvinte putine cu inteles profund..daca se poate....multumesc
mult!
Marius Ghidel Da este prea simplu, dar
pentru ca nu le acceptam, e nevoie de explicat mai mult. Si adus exemple,
argumentat. Daca nu explic de ce se intampla ceva, imediat cineva intreba chiar
in locul acela de ce asa. Si de aceea trebuie de fiecare data sa reiau
mecanismul si argumentatia, si pentru faptul ca nu suntem obisnuiti sa gandim
asa. Noi privim la detalii, si raportam totul la trup, si nu gandim in
ansambluri si cauzal. Adica de unde vin lucrurile, ce se intampla si care este
rezultatul. Nu privim de sus, ci tactic. Nu avem o gandire strategica, simpla,
ci cerem argumente logice.
Violeta Vio Ailioaei Si
as mai dori sa ne spuneti despre experientele dv. nu de ale altor oameni...stiu
ca si dv aveti multe sa ne invatati ..multumesc!
Marius Ghidel
Postarile sunt stranse mai multe texte care sunt de fapt intrari in campuri. Nu urmaresc o coerenta intre ele, nu folosesc mintea. Este un dialog cu fiinte din alta lume. Doar le strang pe multe foi, intr-o anumita stare, dar nu le pot organiza. Sunt depasit de multitudinea lor. Uneori ei repeta lucruri, acolo unde noi nu intelegem sau nu acceptam sau rezistam. Nu pot decat sa fac postarile mai mici. Nu am facut un efort de simplificare pentru ca ele functioneaza ca o incantatie, adica fiecare cuvant este important, si am un respect fata de acestea. Pana si repetitia din multe puncte de vedere, au rostul lor de fixare si o deslusire mai buna. Doar se spun lucruri prin mine. Este o convorbire cu cineva din infinit. Sunt nevoit mereu sa le citesc, ca sa inteleg si eu despre ce este vorba.
Da, o sa mai povestec experiente personale dar nu pot pe toate,
pentru ca ar strica total modul cum ni s a spus ca s-au intamplat lucrurile. Si
cum se sustine ca au fost. Pot sa spun doar ca toate sunt minciuni. Adevarul
este altul si aproape nu poate fi spus niciodata. Acum peste 6000 de ani s-au
facut identificarile cum nu e bine. In cartile scrise de mine s-au inversat
identificarile de pe corp pe suflet, si s-a aratat cum functioneaza mecanismul
acesta. Dar trebuie un timp ca sa poata fi acceptate si repetat din diferite
puncte de vedere ca sa se vada cum functioneaza in diferite situatii. In esenta
lucrurile sunt simple, si privesc mereu un mecansim fizic care se intampla in
spatele cuvintelor ca sa pastrez exigenta si corectitudinea explicatiilor. Dupa
ultima postare de astazi voi raspunde doar la intrebari.
George Caruntu Oare este cineva ce are experiente practice in
sensul afirmatiilor de mai sus ?
Marius Ghidel
Majoritatea din noi, ca într acolo ne îndreaptă egoul zilnic. Dar e bine,
suferinta este mântuitoare. Nu e nimic de criticat, totul este bun asa cum este
și divin.
George Caruntu
-acceptarea ca rutina nu
duce la solutii si nicila evolutie
-acceptarea ca solutie verificata poate
suferi completarea cu nuante din practica si da este viabila
Marius Ghidel
Acceptarea este prezenta Domnului. Atunci pot veni solutii prin noi,
intr-adevar. Dar solutiile care vin așa, vor fi cele mai bune. Altfel gandim din
ego, din voia noastra si va iesi prost. Important este daca in ceea ce
intreprindem avem ajutor de Sus. Din starea de abandon de sine, Divinul
actioneaza prin noi, aparent parca nu facem nimic, dar numai atunci se
realizeaza prin noi, ceea ce este mai bine pentru toti. Fara Dumnezeu noi gresim
intotdeauna pentru ca egoul nu cauta solutii bune pentru toti, ci numai pentru
el. Atunci va genera automat un adversar din afara care i se va opune. Deci cand
urmarim un interes personal mai presus de toate, viata ni se va impotrivi.
Acceptarea desvarsita Il lasa pe Domnul sa rezolve toate problemele noastre si
atunci El le va rezolva fara sa ne straduim. DAR NU CREDEM CA DUMNEZEU ESTE VIU
SI CA DACA NOI NU INTERVENIM CU VOINTA NOASTRA VA IESI BINE, PENTRU CA PIERDEM
CONTROLUL. Dar tocmai pierderea controlului va face ca lucurile sa reuseasca.
Acceptarea pierderii controlului este PREZENTA LUI DUMNEZEU!
08-02-2020
NU UITA NICIODATĂ CINE EŞTI CU ADEVĂRAT!
Tot ce este lumesc, ignoraţi!
Tot ceea ce este material, e fals! Vom muri. Spuneţi-mi, ce aţi făcut în lumea
aceasta ca să meritaţi veşnicia Raiului? V-aţi străduit să staţi departe de
păcate şi patimi deşarte?
Să îţi aminteşti mereu că suntem cea mai
măreaţă dintre TOATE creaţiile lui Dumnezeu. Noi suntem chipul și asemănarea
Lui. Și, ca să reconstituim asemănarea, trebuie să ai ascultare și supunere
totală.
Să ne respingem total propria voie. Noi nu suntem stăpâni asupra
noastră, Dumnezeu este stăpân. Dacă te iei după voia ta, greşeşti. Trebuie să
dovedim în mod practic renunţare prin ascultare şi supunere. Astfel dovedim că
NU NE SUPUNEM VOII NOASTRE SAU PLANURILOR NOASTRE.
NOI NU AVEM NIMIC.
Vieţile noastre sunt închinate total lui Dumnezeu. Să ne lăsăm vieţile în pronia
lui Dumnezeu. Când acceptăm raul, înseamnă că am fost înfrânţi. Şi Harul Divin
ne părăseşte. Nu trece vremea aici fără rost. Nu Îl trădaţi pe Dumnezeu din nou!
Fără ascultare pierzi tot. E cea mai importantă. Omul care NU SE SUPUNE,
CREDE ÎN PROPRIA VOINŢĂ ŞI ÎN PROPRIUL CUVÂNT, Harul divin lipseşte din el.
Acordați toată atenţia SUPUNERII. De ce îţi pasă de părerea ta? Nu-mi place...
astea sunt cel mai mari rele.
Iertaţi mă dacă v-am vorbit mai dur, dar
altfel nu merge
Avva Iosif din Vatoped
Manuela
Negoescu da....si as avea o intrebare...Cat de mult iubeste Dumnezeu un
om care desi simplu...adopta un copil si-i da iubire , scoala, etc...cu eforturi
mari...Am observat ca acesti oameni sunt minimalizati de societate si chiar de
cei adoptati...
Marius Ghidel Nu conteaza ce zic
ceilalti, oemanii sunt langa noi ca sa ne indumneziasca. Si sunt toti pentru
noi, trimisi de Sus, ca sa ne ajute sa ne inaltam, sa capatam virtuti si Iubire
pana la capat. Noi credem ca noi alegem, dar ni se dau lectii de sus. Si toti
fac asta in mod perfect. Dacă respingem o lectie care ne vine prin ei, vom primi
alta mai grea, si tot asa. Suntem condamnati la IUBIRE orice am face! NU SCAPA
NIMENI DE IUBIRE! De aceea tot ce ni se intampla este bun, drept si divin si
avem nevoie.
Maria Diaconescu Dumnezeu este iubire si El
este in noi. Si noi suntem parti din Dumnezeu si daca El ne-a permis sa gresim
nu trebuie sa ne fie frica. Vom gresi si ne vom ridica . Mesajul dumneavoastra
este foarte dur si ne transmite frica . Dumnezeu nu ne va pedepsi niciodata. Ne
vom intoarce la El orice am face aici , pe pamant si ne va primi cu iubire si ne
vom bucura . Daca ne-ar fi vrut perfecti nu ne permitea sa pacatuim. Pana la
urma s-a exprimat pe sine prin noi. Da, suntem condamnati la iubire dar nu din
frica . Lumea aceasta este de o materie joasa, iluzorie, dar El stie acest lucru
.
Marius Ghidel Textul de mai sus este din Video, o
citare. Insa lumea de dincolo este foarte exigenta. Cititi doar prima carte a
lui Ilie Cioara: Moartea Mortii si Desvarsirea, eu nu am vrut sa povestesc
despre zona de pana la fluviul de ganduri, ca sa nu sperii lumea, si m am
pastrat doar de zona de sus de la prag. Dar lucrurile sunt foarte serioase si
exigente in lumea de dincolo. Acolo este o meritologie, ca o piramida, si zona
de jos suporta apasarile cel mai mari. Toate religiile si culturile lumii
stravechi, pastreaza marturii, ale acelor locuri, si fac un efort imens ca sa
impinga sufletul dincolo de aceasta zona nefericita. Pacatul este alegerea
noastra. Oricand putem sa nu-l facem. Si nu este un lucru greu. Noi doar suntem
obisnuiti cu el, pentru ca tot ce ne inconjoara ne indeamna spre el. Dar cand ne
atasam devenim agresivi. Nu este normal. Nu este firea noastra. De ce sa stam
continuu in suferinta? Nu am venit aici ca sa castigam ceva din lumea acesta,
pierdem tot, ci ca sa o depasim. Toate religiile lumii fac acest efort de mii de
ani. Si civilizatia noastra datoreaza existenta sa unor mii de ani de daruire
spre divin, de jertfa de sine. Noi acum nu mai avem energie pentru ca mai mult
luam decat dam. De ce sa vrem sa murim mai repede? Ca atunci cand omul se duce
spre lumesc si uman pierde energie vitala. Omenirea nu mai are energie, nu mai
are viata si se autodistruge. Se vede asta din faptul ca s a inceput ca
anormalitatea sa fie facuta normalitate, imoralitatea se face norma, se distruge
tot ce este fundamental si care a tinut omenirea mii de ani. Si indiferenta
noastra ne omoara. Daca cineva vrea sa greseasca in continuare, el alege, dar
cand apare durerea sa nu se planga, pentru ca fortele cerului sunt foarte
drastice, pentru ca omul cand se ataseaza devine agresiv si ataca universul.
Daca nu se vrea sa se inteleaga fiecare alege ce vrea, dar cand ingaduim
pacatul, vom suferi. Dar face asta pentru ca NU IL IUBIM PE DUMNEZEU SI NU
CREDEM CA ESTE VIU, SI CA ACTIONEAZA CONTINUU IN VIATA NOASTRA. O sa ne doara
cand vin bolile dureroase, sau o sa avem accidente, de ce sa ajungem acolo? Dar
noi ne batem joc de aceste lucruri, si le luam peste picior, sau nu le luam in
seama. Nu este problema, fiecare va vedea singur cum sunt lucrurile in adevar.
Nu ne-a facut limitati sau pacatosi, ne a facut divini. Este alegerea noastra
pacatul, numai ca nu ne convine divinul, pentru ca noi credem ca suntem trupul
si vrem usorul si placutul. Bucuria este detasarea. Nu este bucuria simturilor,
ele nu dureaza. Nu ne pedepseste El, ne pedepsesc greselile noastre. Daca stim
cum gresim nu mai suferim. De fapt Dumnezeu este iubire neconditionata, si lumea
creata de El se bazeaza pe acesata iubire, daca ceva ataca acest echilibru al
iubirii, va suferi. Nu Dumnezeu este cel care pedepseste, El doar ingaduie
manifestarea legilor Sale imuabile, care pastreaza ordinea divina a iubirii.
Exigenta este a Iubirii, pentru ca ea este de fapt Armonie si tine totul la un
loc. Ea este viata. Si ea are legile ei, care nu pot fi incalcate. Apoi noi nu
suntem corpul. Reprezinta sub 3%, asta cu ingaduinta ca sa nu supar mai tare.. A
raporta totul la corp este a raporta totul la partea cea mai mica, cand noi
suntem in majoritate suflet. Si a face totul pentru partea cea mai mica si nimic
pentru suflet este suferinta. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea: Cand corpului tau
ii este bine si se bucura, sufletul tau ISI ASTEAPTA PIEIREA și suferă!
Maria Diaconescu E minunat tot ce spuneti dumneavoastra , va
multumesc si sunt recunoscatoare pentru timpul pe care ni-l acordati sa ne
raspundeti la intrebari, numai ca eu nu inteleg cum sa renuntam la lume cand
traim in ea. Eu sunt epuizata din cauza serviciului, nu-mi place ce fac , mai
ales de cand am descoperit partea spirituala . Seara citesc cartile
dumneavoastra si a doua zi invat oamenii cum sa -si gestioneze banii. Dar am
nevoie de acest serviciu pentru ca aproape totul se cumpara cu bani. Ce putem
face daca societatea este asa? Mentionez ca nu sunt atasata de bani. nu doresc
mai mult decat este necesar pentru cheltuielile curente .
Marius
Ghidel Facem tot ce este necesar ca sa traim si sa supravetuim,
dar nu ne preocupam de mai mult, ca ne va lega. Ne pastram in atat cat avem
nevoie. Dar daca vom vrea mai mult vom lupta ca sa le pastram, si atunci ne
pierdem pacea sufletului, linistea. Si cu cat vom tine mai strans de ele, cu
atat mai repede ni se iau. Am un prieten care a schimbat 7 masini luxuoase,
cateva case... Cati bani a pierdut la fiecare masina cand le-a vandut, nu mai
vorbesc. Apartamente intregi. Si in schimb a capatat multe boli grave. Din lupta
asta de a avea, a castiga, a aduna, si a APARA CE ARE, sau a se mandri cu ce
are, si la ce folos? Deci tot ce depaseste necesitatea ne va aduce neplaceri sau
boli. Dar cand ne pastram in atat cat avem nevoie, in modest si simplu, nu avem
ce sa pierdem si nu e nevoie sa luptam sau sa aparam nimic pentru ca nu este ce
sa ne ia. Si nu exista suferinta. Asta este fericirea si bucuria vietii. Ce este
mai mult putem darui, ca nu ne apartine noua. Ni s-a dat doar ca sa ajutam,
pentru ca daruind noi ne incaracam cu viata. Multumesc mult pentru intrebari!
Cum sa renuntam la lume cand traim in ea? A ne desprinde de lumesc nu inseamna
sa nu traiesti in ea, a ne desprinde de lume inseamna sa iti dai voie sa fii și
sa te comporti ca o fiinta divina pe pamant, adica sa micsorezi cat poti de mult
alergarea dupa materie, si sa acorzi, cat mai mult timp sufletului, iubirea sa
fie prezenta mereu in comportament, sa fim omul lui Dumnezeu si credinta noastra
sa fie reala, lucratoare. Sa facem totul pentru suflet inseamna sa daruim mai
mult decat luam, din grija si atentia noastra, din efortul nostru, si sa ne
restrangem cat putem, pentru ca atunci cand restrangem corpul scadem egoul, si
golindu-ne de eu, noi facem loc divinului sa vina in spatiul gol ramas, si cand
El este cu noi, totul va fi bine. De fapt este vorba de intoarcere la credinta.
08-02-2020
ÎNSĂNĂTOŞIREA ÎNSEAMNĂ SCĂDEREA ORGOLIULUI.
SINGURA REZOLVARE ESTE
SĂ-L LAŞI PE DUMNEZEU SĂ TE AJUTE. Un singur lucru poţi să faci: să laşi viaţa
în pace să fie cum vrea ea. Las-o să curgă. SINGURA PROBLEMĂ SUNT CRITICILE TALE
SAU PATIMILE DIN TINE CARE GENEREAZĂ APOI ATACURI DIN AFARĂ. Că dacă te opui
vieţii aşa cum vine, cu forţa cu care te opui, cu acea forţă vei suferi. Că te
opui hotărârii de Sus. Întotdeauna lasă ca lucrurile să fie, să se facă. Nu e
nevoie de tine în nimic. Nu te apăra, nu dori dreptatea ta. Dacă omul vrea să
greşească, lasă-l să greşească, înseamnă că are nevoie. DACĂ TU AI IMPRESIA CĂ
CEVA NU ESTE BINE, DE FAPT ESTE CEL MAI BINE, pentru că tu crezi asta cu un
interes personal, dar Dumnezeu poate a hotărât suferinţa pentru acea persoană ca
să-i cureţe sufletul. Și dacă intervii tu, e voia ta peste voia Lui. Numai dacă
ţi se cere, poţi interveni. Altfel vei fi respins.
Trebuie să te opreşti,
să nu mai acuzi, să nu mai cauţi dreptatea ta, să nu mai vrei nimic, absolut
nimic să fie cum vrei tu. Lasă-i pe oameni să piardă sau să sufere, pentru că
este voia Domnului. Laşi totul în voia lui Dumnezeu şi atunci ai tot ce îți
trebuie şi eşti fericit. Că ASTA ESTE FERICIREA, CA TU SĂ NU MAI VREI NIMIC MAI
MULT. Atunci porneşte ea, când eşti mulţumit şi nimic mai mult nu vrei, nu vrei.
Accepţi ce vine la tine ca venind direct din mâna Lui. Ce griji să-ţi mai faci?
Şi atunci vin Miracolele şi zilele frumoase. Şi însănătoşirea. Când renunţi la
dorinţele şi pretenţiile tale. Asta este fericirea: RENUNŢAREA LA MAI BINE
PENTRU TINE. Şi aşa le vezi în oameni şi peste tot, că EI SE POARTĂ CU TINE ÎN
MODUL CUM TRATEZI TU VIAŢA. Nu te împotrivi, nu rezista.
LIPSA
INTERESULUI PERSONAL ESTE FERICIREA ŞI SĂNĂTATEA. Când nu raportezi nimic la eu
mai presus de toate, atunci nu mai poţi să suferi şi eşti cel mai fericit. Lipsa
egoului este fericirea, adică a dorinţei de mai mult bine pentru tine. Că atunci
nu mai apare nemulţumirea că nimic nu este destul şi că mai trebuie. Lipsa
acestei nemulţumiri este raiul.
Ca să te vindeci, trebuie să scazi egoul
cât mai repede, prin înfrânare şi dăruire. Bolile şi necazurile se referă la un
egoism prea mare şi rolul lor este să-l micşoreze. Însănătoşirea înseamnă
scăderea orgoliului.
Să dăruieşti şi să nu aştepţi nimic în schimb,
iubeşte şi fă ce vrei! ASTA ESTE FERICIREA, CÂND NU VREI NIMIC PENTRU TINE MAI
MULT. NUMAI ÎN PUŢIN POŢI FI FERICIT. Plăcerile îţi iau din energia vieţii. Când
cauţi mai multe satisfacţii ale simţurilor, îţi pierzi viaţa.
Dacă
aştepţi şi vrei ceva pentru tine, eşti ataşat. În liniştea şi lipsa pretenţiilor
de la oameni şi viaţă, în starea aceea, toate miracolele vin şi toată fericirea.
În smerenie şi în linişte. Când nu mai aştepţi nimic şi nu mai vrei nimic, doar
dăruieşti, atunci eşti în non dualitate. Omul aşteaptă ceva, dar aşa îşi
întăreşte egoul şi atrage suferinţă. Nu e nevoie să aştepţi sau să ţi se dea
nimic, doar tu trebuie să dăruieşti, ceilalţi nu e nevoie să-ţi dea nimic. Ei
toţi sunt pentru tine, CA SĂ TE ÎNGENUNCHEZE ÎN FAŢA DOMNULUI, şi fac asta în
mod perfect. Nu există rău în lume, există doar patimile din tine care atrag tot
răul posibil. Dar patima ta este atacul din afară. Fără ataşamentul de plăcerile
vieţii nu poate să te atace nimeni, niciodată.
În linişte vezi cum este
bine să acţionezi. Acţionezi fără să forţezi, să nu vrei tu ca lucrurile să fie
cum le vrei tu. Nu trebuie să te lipeşti.
Violeta Vio
Ailioaei Da..multumesc ! este multa liniste si pace in aceasta postare!
este divinul din om că trebuie scos la suprafata ..multumesc pentru divina
postare ! doamneajut!
Marius Ghidel A fost un text mai
mare care este taiat acum pe bucati. Multumesc!
Bogdan Marin
Va multumesc ! Frumos raspuns ! Cum dobandesti pacea inimii ?
Marius Ghidel Da, prin Lepadare de sine continua. Mereu sa lasi de la
tine, sa nu vrei sa castigi sau sa ai mai mult, sa nu-ti aperi adevarul si
dreptatea. Cand vrei ceva intens, este momentul cand sa nu vrei, pentru ca
dorinta vine dintr un eu prin raportare la trup, dar tu nu esti trupul iar egoul
nu are realitate de la sine. Sa te supui, sa faci ascultare, sa daruiesti fara
asteptari, din efortul tau, din grija si atentia ta, sa slujesti oamenii. Te
deplasezi spre ei de jos in sus. Sa te multumesti cu putin, simplu si modest
pentru ca putinul nu ti l poate lua nimeni niciodata. Sa te predai pe tine, si
sa fii doar un observator. Doar SA PERMITI LUCRURILR SA FIE, fara intereventie.
Mai mult dai decat iei. Ca atunci faci gol in tine si in spatiul acela vine
imediat divinul si cand El este cu tine, totul va fi bine cu siguranta!
Bogdan Marin Multumesc!Dorinta de a schimba oameni vine de la
ego?
Marius Ghidel Exact. Si nu ai pe cine schimba. Ca
sa-i schimbi trebuie sa te schimbi intai pe tine, ca ei doar iti iau interiorul
tau. Cand te schimbi tu, se schimba si lumea ta. Sunt doar oglinzi. Lumea este
continuu in Armonie si echilibru, cu durere sau fara durere, dar este in zero.
Cand se aproprie de tine, ea ia forma interiorului tau. Apoi revine in iubire
cand se indeparteza. Numai noi nu suntem in ordine si o privim cu starile
noastre sufletesti. Dar lumea este continuu in echilibru perfect. Dumnezeu este
viu lucrator in ea CONTINUU. Ce griji sa ne facem? Sunt grijile egoului, dar noi
nu suntem acesta, ci suntem CEL CARE NU ISI FACE GRIJI NICIODATA DE NIMIC!
Multumesc! Intrebarile sunt foare frumoase!
George Caruntu
Motivul deportarii oamenilor din Eden de catre Stapinii Edenului a fost sa evite
ca oamenii sa mince din pomul vietii si sa traiasca la fel ca Ei ...cam vesnic !
-deci nu te mira ca oamenii care mor deabinelea nu se intorc inapoi sa
povesteasca urmasilor ce si cum este dincolo ...fiindca nu se doreste asta de
Conducatorii de dincolo ..si asta de mii de ani ..!
-iar oamenii sint
programati mental sa creada ca cercetind asa ceva savirsesc pacat..si fac din
actiunea de a muri in chinuri cit mai cumplite o virtute ..(se poate vedea ce
inseamna o programare reusita a creierului !)
-asta da hipnoza in masa
reusita !
Marius Ghidel Da, se face programare neuro
lingvistica de mii de ani
09-02-2020
CÂND VREI SĂ PIERZI LUMEA, NU SĂ O CÂŞTIGI, ÎL LAȘI PE DUMNEZEU SĂ SE
MANIFESTE PRIN TINE.
Facă-se voia Ta, Doamne, este toată învățătura!
-Dușmanul meu este „EU”, cu dezvinovăţirea de sine. Dacă nu ar fi, nu ştiu
cine m-ar mai putea necăji. Nu iubesc pe Dumnezeu pentru că nu-mi place şi nu
vreau să-mi las „EUL”, găsind tot felul de dezvinovăţiri care să-mi împace
conștiința înrobită şi căutând acea mângâiere prin înțelegerea dată, care mi-ar
putea micșora durerea egoistă. Până acum nu mi-a dat Dumnezeu, pentru neștiința
în care eram. De acum, oricum, nu o să mai am cale de ieșire în măsură
înţelegerii, cunoscând toate acestea. Măcar să-mi fie spre folos şi nu spre mai
mare osânda, cunoașterea dobândită. Toate sunt adevărate şi drepte, numai pe
mine mă ia pe dinainte egoismul şi nu fac binele pe care aș vrea, ci răul pe
care nu-l vreau. Mă trezesc târziu să-mi dau seama ce fac. După ce cad bine. Rău
cu rău, dar mai rău fără de rău.
Nu-i nimic, diavolul ca diavolul, dar ce
ne facem fără el? Dacă ştii că ATUNCI CÂND ŢI SE FACE UN RĂU ESTE CEL MAI BINE
(„Bine” in sensul unei lecții de viață, corecții), atunci nu mai poţi fi decât
fericit. Şi numai atunci Domnul este cu tine, când ești îngenuncheat. Numai în
genunchi poţi să mergi la Dumnezeu. CÂND EŞTI UMILIT SAU PIERZI MATERIE, ESTE
CEL MAI MARE DAR DUMNEZEIESC POSIBIL! Ar trebui să fim cei mai fericiţi! Că este
Dumnezeu cu noi. Nu nefericiţi. Totul este pe dos.
CÂND ZICI CĂ CEVA NU ESTE
BINE, DE FAPT ESTE CEL MAI BINE
-Dar mie nu-mi face nimeni rău. Sunt
conștient că este din mine. Nu cunosc dușmani de mult. Nu există pentru mine.
Numai egoismul.
Păi asta spuneam. CÂND TE ÎNTRISTEZI, AR TREBUI SĂ TE
BUCURI.
-Egoul este duşmanul meu.
Când vezi ceva rău, este întâi
din tine, şi dacă îţi vine din faţă, vine ca să-ţi arate cum eşti tu în ascuns
şi să te scadă. Deci îţi face cel mai mare bine când te micşorează de eu. Când
suferi, ar trebui să te bucuri. Egoul şi trupul suferă, dar sufletul se
eliberează. Noi dacă trăim doar ca ego, vedem un rău în CRUCE şi suferinţă, dar
ele eliberează sufletul.
TOT CE TE NECĂJEŞTE ÎŢI FACE CEL MAI MARE BINE
POSIBIL. Pierderea îţi dă energie vitală şi este cel mai mare dar divin. Şi dacă
înţelegi lucrurile aşa, atunci te cuprinde o stare de detaşare foarte relaxantă,
că nu te mai deranjează nimic, deci DACĂ CEVA TE NECĂJEŞTE ESTE CEL MAI MARE
BINE CARE ŢI SE FACE, DACĂ EŞTI UMILIT SAU CĂLCAT ÎN PICIOARE, ŢI SE SALVEAZĂ
VIAŢA.
Faci pe dos, vrei să te superi, nu te mai superi, vrei să suferi,
nu mai suferi că este o minciună. Tot ce înseamnă suferinţă, nu este adevărat ce
spui, pentru că vezi lucrurile dintr-un ego care vrea numai durere.
-De
acord. Dar dorința de a-mi exprima durerea este tot de la ego. Vreau să fiu
înțeles!...
Deci orice te înnegurează nu este adevărat. Dorinţa de a
suferi este a egoului. Dar tu nu eşti acela. Asta trebuie să înţelegi. Nu e
nevoie să fii înţeles. Nu e nevoie să dovedeşti nimic. Nu e nevoie să arăţi
nimic. Toate doar sunt şi peste tot este Dumnezeu. În faţa ta Îl ai continuu pe
El și acţionează prin oameni asupra ta corector.
Când vorbeşti despre
cineva sau te superi, te superi pe El, pentru că Domnul l-a trimis, de obicei ca
să-ţi scadă o patimă! Că în spatele ochilor omului şi a eului său este Dumnezeu,
în fundal. Sau în spatele evenimentelor. NU AI PE CINE SĂ TE SUPERI. Pe El nu
poţi, decât pe tine, că întotdeauna îţi întoarce ceea ce eşti tu. Totul în
oglindă. Egoul caută suferinţa pentru că se hrăneşte cu durere. Altfel tu eşti
numai bucurie şi fericire. Asta este natura ta.
Deci TOT CE SPUI ŞI
REPREZINTĂ O ÎNDOIALĂ SAU NEMULŢUMIRE, NU ESTE ADEVĂRAT CE SPUI.
Pentru
că tu eşti fiinţa sublima care nu are nicio lipsă şi nu se îndoieşte de nimic.
Asta este tot, şi nu este greu, e foarte simplu şi nu cere efort, nu cere bani.
Trebuie doar să inversezi tot ce spune egoul și reprezintă o acuzație, pentru că
este o minciună. El nu are o realitate de la sine, şi deci nu este adevărat, şi
tot ce spune nu există de fapt, este un fals. Divinul este pe gratis.
-Obișnuința de o viață mă trage în jos.
Atunci fii fericit că suferi cât
mai tare, că până la urmă te vei plictisi, şi vei renunţa singur la suferinţă,
să-ţi mai faci griji ori să fii nemulţumit din orice.
-Când o să
conștientizez toate cursele în care cad...
ATUNCI FĂ-ŢI CÂT MAI MULT RĂU
POSIBIL! Ca să ajungi să te saturi şi să te plictiseşti să tot fii supărat pe
toate.
-Atunci probabil că nu o să mai vreau.
Păi da. Sau poţi SĂ
ADUCI CIRCUMSTANŢE ATENUANTE LA TOT CE ZICI CĂ ESTE UN RĂU. Pentru că ai foarte
multe argumente pentru rău, dar pentru Iubire nu ai.
Adu continuu
argumente inversului a ceea ce spune egoul. Egoul zice că ceva nu este în
ordine, zi şi tu că este cel mai bine aşa, şi adu argumente, cât mai multe, până
obţii o stare de linişte şi se dizolvă nodul energetic care începuse să se
formeze, că altfel se transformă în boală. Şi nu ţi se mai pare a fi rău. CÂND
NU MAI VEZI NICIUN RĂU ŞI NICIUN VINOVAT ÎN LUME, ACEASTA ESTE SĂNĂTATEA TA ŞI A
COPIILOR TĂI, FERICIREA ŞI BUCURIA VIEŢII. Când nu mai condamni. Este o stare de
eliberare de neimaginat. Unde este acuzație și condamnare, nu există iubire.
Când critici, nu mai poți să iubești. Atașamentul tău de plăcere este puterea ta
de a judeca și a critica.
CÂND OPREȘTI ATAȘAMENTUL DE FERICIRILE
SIMȚURILOR, ÎNCEPE DESPRINDEREA ȘI VINDECAREA DESTINULUI ȘI A TRUPULUI TĂU. Când
nu mai permiți patimii să se apropie de tine, când nu mai discuți cu ea ȘI O
RESPINGI, atunci porneşte vindecarea. Când te superi și ataci, NU ESTE ADEVĂRAT
CE ÎȚI SPUI, pentru că supărarea vine dintr-un eu care nu există, este doar un
concept, nu are realitate de la sine.
Tot ce vrei mai mult pentru eu și
trup, vei pierde, pentru că acest mai mult atacă sufletul și îi ia viața, pentru
că întărește egoul, care generează un adversar, deci suferință. CÂND VREI MAI
MULT, VREI SĂ SUFERI MAI TARE. Omul crede că îi va fi mai bine corpului atunci
când depăşeşte necesitatea, dar îi va fi mai rău sufletului său, și îl va durea.
De ce să vrei să suferi mai tare? Omul se identifică cu trupul, adică cu egoul,
dar eul vrea numai durere. Deci când omul face totul pentru ego, el vrea să
sufere mai tare. Egoul nu există de fapt, este doar un concept, dar când facem
totul pentru mai bine pentru trup, sau când împărțim în bine și rău, îl
înființăm. Și producem durere, pentru că el se bazează numai pe părți care nu
durează.
De ce cu toate că avem totul, lucrurile nu merg bine în viața
noastră? Pentru că NU SUNTEM DESTUL DE CURAȚI LA SUFLET. De aceea ne atacă
oamenii, după cum suntem noi. Câtă patimă avem în noi, atât de mult vom atrage
numai oameni josnici și agresivi.
Pentru că ÎNSĂNĂTOŞIREA ESTE ELIBERAREA
DE ORGOLIU, ESTE ELIBERAREA DE A GÂNDI RĂUL, DE ÎNVINUIRE ŞI ACUZAŢIE de a te
raporta la interesul personal, la plăcerile tale. Acesta este raiul. Când nu mai
gândeşti acuzator, vine o stare de fericire incredibilă. Când arunci vina pe
tine sau în afară, nu este adevărat ce spui. Caută pacea sufletului și niciodată
dreptatea ta. Adevărul nu are nevoie să se apere. El doar este. Când arunci vina
pe celălalt, tu aperi egoul tău, adică întărești un diavol și îți omori sufletul
și pierzi energie. Tu când faci totul pentru trupul şi egoul tău, tu pierzi
viața. Egoul este ca o gaură neagră, fără capăt. Ce trebuie să lași? Egoul care
îți aduce numai suferință.
Când permiți patimii să înainteze, te va
prinde. Nu face compromisuri cu patima, că nu scapi, va înainta până când te va
prinde cu totul. PATIMA DIN TINE VA ATRAGE OAMENI JOSNICI CU PATIMI. Atâta timp
cât permiți să înainteze, vei fi murdărit. Atâta timp cât există această
permisiune, patimile și păcatele vor înainta spre tine, și nu se vor termina și
oricând ești în pericol. Trebuie să înțelegem de ce facem asta: ne raportăm la
plăcerea trupului, și asta aduce suferință pentru că noi NU SUNTEM PLĂCERILE
SIMȚURILOR. Când raportezi ceva la ceea nu există și este o minciună, va genera
suferinţă. Noi când vrem ceva, vrem pentru trupul nostru mai mult și, când nu
primim, ne supărăm și ne crește orgoliul. Această dorință de mai mult este
puterea de a judeca, este lupta și apărarea, este orgoliul. Supărarea arată că
vrei ceva care nu există și nu are realitate, că apărăm un diavol.
CÂND
TE OPUI LA CEEA CE ESTE, TE OPUI IUBIRII CU CARE TE IUBEŞTE DOMNUL, ȘI DE ACEEA
VEI SUFERI. Noi nu ne dăm voie să iubim, pentru că noi considerăm iubirea,
dăruirea de sine ca o pierdere a binelui tău, adică a egoului. Când zici că vrei
mai bine pentru tine, pentru egoul tău, pentru trupul tău, înseamnă că vrei să-l
faci mai mare, mai puternic, adică vrei mai mult rău pentru sufletul tău, vrei
durere. Orice este mai mult pentru plăcerile simţurilor îţi va face rău.
Principalul este să fim umiliţi, continuu, şi cât mai tare, ca să nu fim daţi
jos de pe cruce, că numai aşa ni se salvează sufletul! Să nu pierdem greutăţile
vieţii, de aceea puţinul ne salvează sufletul, pe când bunăstarea îl omoară,
pentru că este eu mai presus de toate, şi îl împinge dincolo de linia roşie
subţire, şi atunci sufletul nostru comanda extincţia. Bunăstarea sau plăcerile
simţurilor ne dau jos de pe cruce. ŞI DUMNEZEU NU ESTE ÎN MAI BINE PENTRU TINE.
Domnul prof Simionescu spunea: „Doamne, mi-ai dat o zi de bine? Ai uitat de
mine?”
Pentru că numai pierderea te încarcă cu energie vitală, pentru că
ne goleşte de eu, pe când câştigul peste măsură ne ia viaţa. Trebuie să ne
păstrăm în atât cât este necesar şi nu mai mult dacă vrem să nu suferim în
viaţă.
ORICE ÎŢI PRODUCE NEÎMPĂCARE ŞI DURERE SUFLETEASCĂ NU ESTE ADEVĂRAT.
Ca tu eşti bucuria toată, toată fericirea și lumina lumii - fiinţa divină din
noi este chiar divinul. Ai cea mai mare putere a universului în tine, ce griji
să-ţi mai faci? Şi nu este afectată de nimic. Nu are nicio treabă cu tot ce ne
zicem noi.
- Nici vina mea nu e bună? Că mă recunosc vinovat?
Nuu,
că nu există. Când te simţi vinovat, te simţi cu egoul, ca să obţii cât mai
multă durere, şi o obţii. Dar tu eşti fiinţa sublima comună şi ai toată puterea
Iubirii. Ce te împiedică doar să iubești orice ar fi? Există doar bucuria
infinită care este fiinţa noastră sublimă. Tu, ca ființă divină, nu eşti vinovat
pentru nimic. Lucrurile doar se fac. Tu nu eşti egoul, că dacă te simţi vinovat
te identifici cu egoul, care vrea durere, şi o obţii. Dar tu nu eşti acela.
- Da, mă identific cu egoul. Este drept.
Şi vrei durere. Tu ca fiinţa
divină nu ai nicio vină.
- Mă văd în el.
Egoul împarte în bine şi
rău şi apoi apare adversarul şi durerea.
- Mă văd tot ego.
Fără să
împarţi ceva în bine şi rău, adică fără să raportezi ceva la eu nu există bine
şi rău. Lucrurile doar sunt fără calităţi și etichete. Ele doar curg, şi nu
contează ce formă iau ele. Numai când raportezi ceva la eu începe suferinţa,
pentru că încerci să opreşti curgerea cu voia ta.
- Eu văd răul în ego şi
văd că mă identific cu el. La tot pasul. Vreau, nu vreau. Inconștient.
Ştii ce NU este egoul? Când nu vrei să ai dreptate, și laşi de la tine, când nu
vrei să intervii, să-ţi susţii adevărul. Când mai mult laşi de la tine, decât
să-ţi impui voinţa, sau nu vrei să câştigi. Aceea este fiinţa divină comună, din
tine: când laşi de la tine. Când renunţi la reacţie, atunci intri în divin pe
loc. Fără să faci nimic altceva, şi poţi să nu intri niciodată dacă crezi că
trebuie să faci ceva.
CÂND NU FACI NIMIC DUPĂ VOIA TA, ATUNCI ÎL LAȘI PE
DUMNEZEU SĂ SE MANIFESTE PRIN TINE. Dar să ştii clar asta, fără dubii. Să te
abandonezi pe tine mereu.
Te foloseşti de situaţiile de viaţă ca să
RENUNŢI la câştig, la a vrea, la a dori. Să înveţi SĂ NU VREI PREA MULT BINE
PENTRU TINE ŞI SĂ TE MULŢUMEŞTI CU CE AI. Ca aceasta mulţumire cu puţin, simplu
şi modest este Dumnezeu. Dar cine Îl vrea? Oamenii vor mai mult, dar El nu este
acolo. El vine imediat când tu te laşi pe tine şi te predai total Lui, adică
oamenilor.
- Aici mi-a apărut „Vreau”. Da. Aşa e: vreau... Şi când cred
că nu vreau nimic, este tot un vreau în spate.
NUMAI CÂND NU VREI NIMIC
PENTRU TINE, LAȘI LOC LUI DUMNEZEU ÎN TINE. Eul este raportarea la plăcerea şi
binele trupului. CÂND NU VREI SĂ AI DREPTATE, SĂ-ŢI IMPUI ADEVĂRUL, SĂ CÂŞTIGI,
SĂ AI MAI MULT, SĂ ÎNVINGI, SĂ LUPŢI ŞI SĂ TE APERI, CÂND NU VREI MAI MULT BINE
PENTRU TINE ŞI TE MULŢUMEŞTI CU CE AI, atunci te apropii de Dumnezeu.
-
Aşa este.
STAI FĂRĂ REACŢIE, DOAR PERMITE LUCRURILOR SĂ FIE, ŞI FĂ-LE
LOC, DESCHIDE-LE CALEA, dă-le voie. Când te predai pe tine, când nu vrei să
câştigi, când te supui, când slujeşti sau serveşti sau accepţi, cedezi ŞI NU
LUPŢI PENTRU TINE DELOC, doar permiţi la tot ce vine spre tine să fie, atunci
Domnul este chiar predarea ta de sine, acceptarea şi cedarea ta. Deci când ai
Acceptat ce vine din faţă fără reacţie, eşti una cu El pe loc. Datorită vitezei
imense de unire cu El, noi nu ne dăm seama, dar vedem consecinţele, ca viaţa
devine Miraculoasă, şi totul foarte frumos şi potrivit.
Şi faci totul ca
să pierzi: laşi de la tine, refuzi mai mult, dai dreptate întotdeauna celuilalt,
el are tot timpul dreptate, tu NICIODATĂ. Când nu te aperi în niciun mod,
Dumnezeu se poate manifesta prin tine. Şi ţi-ai pierdut identitatea de sine, că
NU MAI ESTE ACOLO UN EU CARE VREA CEVA PENTRU SINE.
Când te mulţumeşti cu
ce ai, eşti ființa divină comună, şi ce îţi mai trebuie altceva, că ieşi din El?
Deci noi suntem în Dumnezeu, dar când vrem ceva mai mult şi mai bine am ieşit pe
loc. Este ca şi când am vrea să suferim mai tare, de ce? Eram în pace şi
linişte, şi deodată vrem ceva din lumea părţilor şi cojilor aruncate la gunoi,
ca să ce? Ca să ne legăm de ele şi apoi să le pierdem şi să suferim mai tare?
Noi când vrem lumea, vrem să suferim. În plăcere peste nevoie este durere.
Atunci eşti cel mai tare, când eşti cel mai jos, înfrânt cu inima, total
vulnerabil şi umil. GOL DE TINE ÎNSUŢI EŞTI CEL MAI TARE. Pentru că, prin
acceptare, te asociezi cu cea mai mare putere a universului şi devii ca ea, care
este total vulnerabilă. Este foarte simplu, şi ce este simplu este adevărat.
- Cum mi-aţi atins toate acestea, ceea ce eu credeam că sunt în regulă.
Citind mi se părea că nu am probleme.
Nu mai ai probleme când te laşi
complet în mâna Lui, şi nu este greu, adică fără comentarii interioare, FĂRĂ
APĂRARE, şi te oferi, te deschizi vieţii, eşti săritor, ajuţi, susţii la infinit
Sunt instrucţiuni de folosire, cum se face.
- Păi cine ne mai da mură-n
gură ca dumneavoastră. Şi tot nu pricep.
Nu că nu pricepem, ci ne-am
obişnuit să facem de dimineaţă până seara numai ce ne place. Adică noi NU NE-AM
OPUS PLĂCERILOR NOASTRE. Atunci intrăm în ființa comună divină, când suspendăm
plăcerea, şi nu o ducem până la capăt, sau când NU VREM UN REZULTAT BUN, CI VREM
SĂ FACEM TOT BINELE CELUILALT, NU NOUĂ. Când nu căutam mai mult binele nostru ne
unim cu Dumnezeu. Şi Îl simţim cu toată fiinţa noastră. Când pierdem, nu când
câştigam. Când ne este bine nu Îl simţim, şi uităm de El, nici nu mai ştim că
există. În lipsă, vine imediat la noi, pentru că atunci noi pierdem egoul, ne
golim de eu. De aceea predarea de sine şi înfrânarea, autolimitarea ar trebui să
fie continue.
Noi nu este nevoie să luptăm în viaţă, să avem cât mai mult
pentru simţuri şi trup, ca întărim egoul și chemăm suferința, ci ar trebui
invers, să urmărim să nu facem decât atât cât este necesar, şi să ne lepădăm de
noi continuu, ca să lăsăm să apară acel spaţiu în care să vină Domnul şi, când
El este cu tine, ştii sigur că totul va fi bine. Înfrângerea inimii este de
căutat, golirea de sine, NEDORINŢA DE A AVEA MAI MULT, DE A CÂŞTIGA, DE A
AJUNGE, DE A ACUMULA, ESTE PREZENŢA LUI DUMNEZEU. Și când El este cu tine, totul
va fi bine cu siguranţă. Dar cine Îl vrea? Deci nu să te bazezi pe capacităţile
și aptitudinile tale, ci să te laşi pe tine continuu, dus, condus, asta Îl aduce
pe Domnul la tine şi prezenţa Lui îţi va face o viaţă frumoasă. Nu smulgi tu de
la viaţa ce vrei, că le pierzi pe toate, şi pe cele pe care le ai. Dumnezeu este
viu şi nu ne lasă să punem nimic din lumea aceasta pe primul plan, decât pe El.
Când El este pentru noi totul şi îi dedicăm totul Lui, atunci viaţa noastră va
fi frumoasă şi fericită.
- A fost să-mi aduc aminte de o expresie a
părintelui Rafael Noica despre a doua venire; o să fie cele două grupări de
suflete. Cei care în viață au spus „Facă-se voia ta, Doamne” şi a celor care
Domnul le-a spus „Facă-se voia ta”. Încerc să repet aceste cuvinte: „Facă-se
voia ta, Doamne”, ca să ies din raţional şi din neacceptarea mea. Cred că asta
ar trebui să-mi fie rugăciunea neîncetată de acum înainte.
Ca asta este
fericirea şi bucuria vieţii: PREZENŢA LUI. Adică lepădarea desăvârşită de sine.
Soluția la toate problemele noastre? Să trăiești ca o ființă a cerului pe
pământ, să te lași total în mâna lui Dumnezeu. Este important să te raportezi la
suflet, și nu la corp și simțuri. Și să faci doar atât cât îți trebuie pentru
trup, nimic mai mult, că atunci întărești un diavol și devii intolerant și
neomenos. Atunci pornește Minunea, când ești gol de tine. Nu trebuie decât să te
lași în mâna Domnului în mod desăvârșit.
Facă-se voia Ta, Doamne, este
toată învățătura!
09-02-2020
SENZAŢIA DE SINGURĂTATE VINE DIN ATAŞAMENTUL IMENS DE PLĂCERILE VIEŢII.
OMUL LUI DUMNEZEU ESTE CREDINCIOS ŞI DELICAT, SENSIBIL, BUN ŞI BLÂND, NU
CAUTĂ DREPTATEA SA NICIODATĂ ŞI NU VREA NIMIC PENTRU SINE.
Senzaţia de
singurătate vine din ataşamentul imens de plăcerile vieţii, care îi dau omului
sentimentul că nu este destul şi mai vrea. Dar tot ce vrea el din afară nu
durează, şi trece repede, şi de aceea vrea mai multă plăcere şi satisfacţii,
crezând că fericirea îi vine din afară. Şi tot caută şi aleargă aşa o viaţă
întreagă degeaba şi îşi iroseşte timpul care i-a fost dat spre înălţare.
Lumea se comportă ca o Fata Morgana, şi nu te poate face fericit, pentru că
nimic nu durează. Ci ea poate doar să-ţi aducă o NEFERICIRE ŞI MAI MARE,
FĂCÂND-O CONTINUĂ. Înţelegi? Tot ce vine din afară urmează principiul de a te
dezechilibra şi mai mult, punând accentul pe formă, exterior şi superficial, pe
trup, lume şi uman, care NICIODATĂ NU TE POT SATISFACE ŞI ÎMPLINI ca suflet.
Numai ele îţi pot da sentimentul cel mai mare posibil de neîmplinire, şi te fac
să alergi continuu după mai mult şi mai bine pentru trup, zadarnic, când tu nu
eşti simţurile trupului.
Deci, A ALERGA SPRE FERICIRILE EXTERIOARE ESTE
DE FAPT A INTRA ÎN IAD. La sfârşitul vieţii, conştiinţa, care este modelul ideal
cum trebuia să fii şi nu ai fost, îţi va arăta unde ai greşit, şi sufletul va
plânge amarnic că AI IROSIT VIAŢA PENTRU NIMIC. Şi acel regret se va întinde ca
o durere, la infinit. Nu degeaba Domnul Iisus a răspuns lui satan când a vrut
să-i dea toate fericirile lumii: Piei de aici, satano! Adică PIEI DE AICI CU
FERICIRILE TALE ZADARNICE! ACESTEA SUNT IADUL.
La tot ce nu durează nu
trebuie să-i acorzi TOATĂ ATENŢIA TA. Omul când vrea mai mult bine pentru sine
decât are nevoie, vrea iadul. De aceea calea pe care merg oamenii spre pieire
este largă, dar cea spre Dumnezeu este îngustă, dar lor nu le convine, pentru că
e în direcție opusă decât merge toată lumea - a nu vrea mai mult şi a se înfrâna
continuu ei o consideră ca o CONSTRÂNGERE INACCEPTABILĂ. Lumea doar îţi măreşte
singurătatea şi sentimentul de neîmplinire şi suferinţă. CÂND NU O MAI CAUŢI ŞI
NU O MAI VREI, ATUNCI TE ELIBEREZI DE SUFERINŢĂ. Este ca o dependeță de un drog.
Dacă nu te opreşti din a căuta fericirea în afară, îţi ratezi viaţa aceasta.
Nu poţi să schimbi pe nimeni. Fiecare cu lecţiile şi suferinţele lui.
Oamenii doar cred că ei nu sunt în ordine. Şi toţi în jurul lor fac un efort
imens ca să le arate că mai au până să obţină nu ştiu ce, când de fapt ei sunt
divinul în manifestare. Asta este natura noastră, ce să facem noi mai mult? Noi
doar credem că nu suntem în ordine. Şi nivelul acestei credinţe dă suferinţa
noastră, sau cât de legaţi suntem de material şi exterior. Îi legi pe oameni de
exterior și aleargă ca nebunii toată viață, spre NIMIC și DEGEABA. Noi nu avem
nevoie să ni se dea nimic mai mult din afară, nu avem ce aştepta de la exterior
să ne dea. ÎN NOI ESTE TOATĂ BUCURIA ŞI FERICIREA LUMII. Noi ne bucurăm numai în
momentul în care dăruim. Dacă nu dăruim, cum să ne bucurăm sau cum să fim
sănătoşi?
Iubeşte şi fă ce vrei, dăruieşte şi nu aştepta nimic în schimb,
nu trage de nimic, în iubire, în dragoste, nu forţa nimic, că atunci Dumnezeu
pleacă, este în tine potențial dar nu mai este cu tine. Non intervenţia peste
Dumnezeu este Iubirea. Nu ceri, nu vrei ceva mai mult pentru tine, nu Îl forţezi
pe Dumnezeu să-ţi dea ce vrei tu. Că nu îţi va da. LA EL MERGI DE JOS ÎN SUS, LA
FEL CA ÎN FAŢA FIECĂRUI OM, CU TOATĂ SMERENIA. Şi atunci vine binecuvântarea de
la El.
Iubirea le acceptă pe toate, le suferă pe toate, ea le acoperă pe
toate. Să nu ştii să reacţionezi, să nu vrei ceva pentru tine în primul rând, ci
numai pentru ceilalţi, pe tine să te uiţi. Să iubeşti curat, să ai o inimă
sinceră, şi să-L iubeşti pe Domnul cu tot sufletul şi să-L pui pe primul pan,
dar Dumnezeu este nu tu, ci ceilalţi. Dumnezeu este NU LUMEA. Când vrei lumea,
NU ÎL VREI PE EL!
AŞA ÎL SIMŢI PE DOMNUL CU PUTERE, CÂND NU MAI CAUŢI ALE
TALE NICIODATĂ, NU TE INTERESEAZĂ, EŞTI DEZINTERESAT DE ALE TALE, NU LE CAUŢI,
NU LE VREI. PE TINE TE LAŞI. Nu îți faci voia.
NUMAI CÂND TE LAŞI PE TINE
ÎNAINTEAZĂ DUMNEZEU. Omul se plânge că nu este ajutat în viaţă, dar de ce nu se
lăsă în mâna Lui total? De ce mai vrea ceva pentru sine, că nu are nevoie, tot
ce are mai mult i le va lua. Sau se vor pierde şi se vor risipi în vânt. Nu
rămâne decât ce ai primit de la Domnul în dar fără să forţezi. Când tu nu vrei
nimic mai mult pentru tine, totul devine uşor pentru că este Domnul cu tine, şi
se împlineşte orice vis. De ce să nu vrei asta? Numai când tu te laşi, pentru că
în spaţiul gol vine El şi atunci El va dori pentru tine tot ce este mai bine
pentru Sine. Golul ne lipseşte nouă, NEÎNDREPTĂŢIREA DE SINE!
Nouă ne
este greu să ne dezlipim de material şi se vede asta, că întâmpinăm greutăţi în
viaţă şi până la urmă pe toate cele pe care le preţuim mai mult ni le ia. NUMAI
CÂND NU VREI NIMIC MAI MULT, ATUNCI ESTE TOTUL BUN ŞI FRUMOS. VOIA ŞI DORINŢA TA
ESTE SUFERINŢĂ. Fără voia ta, nu există nici boală și nici suferinţa, nici
necazuri. Adevărata credinţă îi face pe oameni modeşti, smeriţi şi buni!
Omul care atacă este obraznic şi nu este credincios. Nu are nicio treabă cu
credinţa.
OMUL LUI DUMNEZEU ESTE CREDINCIOS ŞI DELICAT, SENSIBIL, BUN ŞI
BLÂND, NU CAUTĂ DREPTATEA SA NICIODATĂ ŞI NU VREA NIMIC PENTRU SINE. Nu vrea să
murdărească sau să deranjeze, nu insistă niciodată, nu vrea să dovedească nimic,
nu pretinde nimic, nu vrea nimic pentru sine, nu impune nimic, nu cere
socoteală.
El doar dă voie lucrurilor să fie și este atent să nu cadă
pradă patimilor.
10-02-2020
BUCURIA VIEŢII
NU IUBEŞTI CU ADEVĂRAT DECÂT DACĂ IUBEŞTI FĂRĂ UN
INTERES PROPRIU - Când nu vrei ceva pentru tine
DUMNEZEU NU ESTE ÎN
BINELE CORPULUI, CI ÎN LIPSA ACESTUI BINE, „căci pofta cărnii este vrăjmăşie
împotriva lui Dumnezeu, fiindcă nu se supune legii Domnului, şi nici nu poate.”
-Să fie pentru predarea făcută, „facă-se voia Ta Doamne”, înțelegerea în
continuare a lucrurilor, care mi le-aţi repetat de atâtea ori şi nu puteam să le
înţeleg în situația mea... Cum spuneam legat de cele două răni, care mi se
repetau mereu şi nu putem conștientiza CUM SĂ LE LAS, SĂ NU MĂ MAI AFECTEZE.
Legat de respingere, a fost să accept, facă-se voia ta, Doamne. Să accept să mă
bucur, atunci când îmi trimite Domnul ceva să mă bucur, FĂRĂ SĂ MĂ ATAȘEZ DE
ACEA BUCURIE. Chiar motivul care mă făcea să resping era tocmai recunoașterea
atașamentului care urma. Legat de abandon era atașamentul care mă ducea în acea
suferinţă de a nu fi destul, că îmi mai trebuie. Îmi apărea ca o stare
melancolică, de cele mai de multe ori nu îmi dădeam seama de unde vine. Am
crezut că este influențată de schimbarea meteorologică cum motivează psihologia.
Ceea ce de-abia acum am înțeles că MĂ IDENTIFICĂM CU ACEASTĂ DURERE CARE DE FAPT
NU ESTE A MEA, şi îmi adăugam durere peste durere, ceea ce o simțeam ca a doua
natură, că aşa sunt eu, şi nimic nu se poate schimba în mine. Recunoșteam acele
treceri de la bucurie la întristare, dar şi RESPINGEREA DE A MĂ BUCURA ERA TOT
IDENTIFICAREA CU ACEASTĂ ÎNTRISTARE. Nu puteam înţelege unde greșesc, dar nici
faptul că ACEASTĂ DURERE NU ESTE A MEA. Doar acum, după acceptarea bucuriei şi
terminarea ei, când mi-a apărut această stare, am văzut cât de uşor este să te
detașezi de ea, şi să nu mai adaug durere peste durere. Cu toate că îmi dădeam
seama că această durere îmi este egoistă, în explicațiile date în atâtea rânduri
nu puteam să le înțeleg şi să le pun în practică. Vedeam foarte superficial şi
la suprafață explicațiile, de a face inversul a ceea ce spune egoul, pentru că
FIIND IDENTIFICATĂ CU EL, NU PUTEAM ÎNŢELEGE INVERSUL. Numai răbdarea
dumneavoastră față de mine a devenit lucrătoare în a putea înţelege aceste
lucruri, spre a se putea ajunge şi la acea vindecare a trecutului cu darul lui
Dumnezeu. Acum înţeleg mai bine de ce Domnul mi-a rânduit acest privilegiu de a
vă ocupa special, de a vă jertfi pentru noi, pentru că oricât aș fi citit, nu
ştiu dacă aș fi putut înţelege aceste lucruri. Îmi rămâne doar, să rămân
recunoscător şi să mulţumesc Domnului pentru toată această lucrare asupra mea,
asupra noastră. Mulţumesc cu recunoştinţa şi din toată inima pentru toate!
Trebuie să fii atent ca oricând poate reveni! Identificarea cu durerea care
nu ești tu. Tu ești bucuria vieții care nu scade niciodată. Și mereu este
aceeași. Ești chiar iubirea lui Dumnezeu. Și nu ai nicio treabă cu îndoielile
sau neputintele egoului sau cu ce îşi zice el. NICIO TREABĂ, TU NU EŞTI EGOUL,
ŞI NU URMĂREŞTI UN INTERES PERSONAL. TU ŞTII DOAR SĂ DĂRUIEŞTI, LA INFINIT. Nu-l
asculta. Vrea durere. Cu cât identificarea cu plăcerile trupului este mai mare,
cu cât dorinţele pentru binele trupului sunt mai mari, CU ATÂT SUFERINŢA ŞI
DUREREA VOR FI MAI MARI.
Tu nu ești mâhnirea și tristețea. Ești doar
iubirea. Ești atâta de puternic în iubirea Domnului, încât nimic nu te poate
afecta. Nimic nu te poate ataca. Doar neiubirea din noi ne ataca apoi din faţă.
Nu avem nevoie să suferim. Neiubirea aduce suferință. Ce este Ego-ul? Este
identificarea cu plăcerea corpului. Atunci apare voia mea, dorința mea,
dreptatea mea, adevărul meu, dar tu nu eşti acela. De aceea, ca să ajungi la
firea divină, Nu îți faci voia! Nu îți faci plăcerea până la capăt, nu vrei un
rezultat bun, nu te interesează câştigul sau un mai mare bine pentru tine, mai
avantajos, mai frumos, mai plăcut, că ieşi din divin care este în puţin şi
LIPSA.
Nu vrei ceva mai mult și mai bine pentru tine. Ca, ATUNCI CÂND
VREI MAI MULT, VREI CU UN EGO CARE VREA NUMAI DURERE. Când vrei mai mult, vrei
să suferi mai tare, pentru că ceea ce doreşti tu din lumea aceasta nu durează şi
nu îi dă nimic sufletului, pentru că lumea este secundară, este o materie de
ORDIN INFERIOR. Şi ceea ce este inferior nu poate să-i dea nimic celui ce este
superior. Ea doar îţi ia din viaţă şi, când vrei fericirile ei, VREI SĂ MORI MAI
REPEDE. FĂ ECONOMIE DE VIAŢĂ, NU O IROSI DEGEABA PE NIMIC!
Egoul
generează automat un adversar - pentru că este voia mea, care apoi mă va lovi
din faţă cu o forță mai mare decât dorința mea. Egoul este mărginit şi nu poate
cuprinde părţile, şi atunci tot ce ignoră îl va lovi. Deci A FACE TOTUL PENTRU
EU, PENTRU MAI MULT BINELE MEU, ESTE MOARTE. Este voia mea peste voia Lui. Când
depășești necesitatea, îl ataci pe Creator, ataci viaţa. Când vrei mai bine
pentru trup, „vrei” să mori - pentru că plăcerile peste nevoie îţi iau din
viaţă. Cu cât ceva te chinuiește pe tine ca eu mai tare, cu atât este mai bine
și mai eliberator, te însănătoșește.
Păstrează-te în puţin şi vei trăi o
viaţă fericită şi frumoasă, pentru că în puţin este Dumnezeu. Te păstrezi în
puțin și nu greșești niciodată. În simplu, modest și umil. Păstrarea în puțin
este credinţa. OMUL CREDINCIOS NU VREA NICIODATĂ MAI MULT BINE PENTRU SINE, NU
VREA SĂ CÂŞTIGE, SĂ AJUNGĂ SUS, SĂ ADUNE, NU STRÂNGE, NU VREA. În puţin şi LIPSA
este Dumnezeu cu el, ce să vrea mai mult, că deja are totul?
Apoi poți să
faci ce vrei. În puţin şi lipsa o să simți cu toată ființa ta că ești în divin.
Dumnezeu ajută pe cei în nevoie - dacă ai tot ce vrei, nu te interesează de El.
Lumea îţi ţine loc de Dumnezeu. Dar numai în lepădarea şi predarea desăvârşită
de sine te va cuprinde cea mai mare fericire posibilă. DAR NU O VREA NIMENI.
CINE VREA PUŢINUL, MODESTIA ŞI SIMPLITATEA, SMERENIA, ACELA ÎL IUBEŞTE PE
DUMNEZEU CU ADEVĂRAT ŞI ESTE CREDINCIOS LUI! Și nu o să mai vrei să lași această
stare. Niciodată. Te vei ţine strâns de ea.
NU TREBUIE DECÂT SĂ REFUZI
ACEST MAI MULT, MAI BINE, MAI SUS, MAI FRUMOS, MAI GROZAV, MAI BOGAT, MAI COMOD,
MAI STABIL, MAI SIGUR...
Întotdeauna nu duci o plăcere până la capăt. Nu
cauți un rezultat bun şi Nu îți faci voia. Nu vrei să învingi sau să câştigi,
sau să reușești, vrei doar tot binele celuilalt, orice s-ar întâmpla. REFUZUL
LUI MAI MULT ESTE IUBIREA DE DUMNEZEU.
-Că mi le amintiți, înseamnă că
mai am mult de lucru, de care încă nu îmi dau seama.
Și să vezi, le spun
numai ca să înțeleg mai bine. Și să rămân pe cale. Este o confirmare că eşti pe
cale şi nu ai uitat-o, cum face copilotul la avion, repeta comanda pilotului, ca
pilotul să fie conştient şi treaz despre ce face, este conştiinţa lui
exterioară.
-Credeam că găsisem cheia suferinţei.
Când nu îți faci
plăcerea până la capăt, te dezidentifici de ego. Acesta este secretul şi, fără
ego, vine imediat Dumnezeu în spaţiul gol. Deci întotdeauna suntem interesaţi să
ne golim de eu, de posesii, de plăceri, nu să ne umplem de eu şi îndreptăţire
sau plăcere, că va creşte egoul şi Îl da afară pe Domnul şi apoi vom lupta şi ne
vom apăra pentru că îl vom considera pe celălalt DUŞMANUL NOSTRU, căci posesiile
şi plăcerile întăresc egoul şi aşa NE VEDEM DIFERIŢI ŞI CĂPĂTAM PUTEREA DE A
LOVI ŞI UCIDE PE APROAPELE NOSTRU, dacă ne ia plăcerea. Pentru că Ego-ul este
să-mi fac plăcerea până la capăt. Este urmărirea plăcerii peste nevoie. Acesta
este diavolul, consimţirea ispitei. Dar când te menții în puțin, nu te mai vezi
diferit. Ești una cu totul în puţin. Dar în mult, oamenii sunt diferiţi. Multul
aduce lupta și apărarea, frica de a pierde. Puținul aduce dragostea egala pentru
toate. Iubirea egala pentru toate porneşte NUMAI ÎN PUȚIN, SMERIT, MODEST ŞI
SIMPLU - Când suntem jos de tot, total înfrânţi cu inima, nu sus sau în plin -
când ai de toate și Îl dai afară pe Domnul din inima ta pe loc.
Restrângerea în toate te duce la Dumnezeu, pesmetul te duce la El, dar
bunăstarea şi bogăţia, NU. Nu sunt de dorit, că ne aruncă în iadul mandrei,
îndreptăţirii de sine şi al orgoliului, al trufiei. Și la ne iubire, omul devine
neomenos, hain, crud, rău şi ucigaş. Când omul nu mai este smerit, el nu este
credincios şi nu Îl mai are pe Domnul cu el, şi de aceea el POATE SĂ UCIDĂ PE
APROAPELE SAU. Îi este uşor. Când îi legi pe oameni de fericirile simţurilor,
i-ai transformat în diavoli. CU CÂT OMUL RESTRÂNGE MAI MULT LATURA UMANĂ ȘI
LUMESCUL, CU ATÂT MAI MULTĂ IUBIRE ARE ÎN EL, CREDINŢA ȘI MILA. Dar cu cât se
duce spre mai multă bunăstare, comodității și stabilitate, cu atât se
îndepărtează de divin, care este jos de tot, în vale, unde se strâng apele. Și
când merge spre mai bine pentru eu, el devine diavol. Se diabolizează.
TE
MENȚII ÎN PUȚIN, TE MENȚII ÎN IUBIRE ȘI DIVIN. Noi aici cădem. Respectăm un
ritual extern dar în comportament mergem spre mai mult. Și nu vedem niciun
rezultat, pentru că nu am ieșit din ego. Întâi trebuie să te restrângi în toate
şi apoi vine înţelegerea, iubirea şi credinţa. Omul care are de toate nu poate
iubi şi nu are credinţă chiar dacă respecta toate regulile şi ritualul. Nu are
cum, CĂ NU ESTE GOL DE SINE, ESTE PLIN CU ÎNDREPTĂŢIRE, TREBUIE SĂ-ŞI APERE
POSESIILE. Şi va lupta ca să şi le apere. Egoul sunt posesiile sale - lipsa
egoului şi PREZENŢA LUI DUMNEZEU ESTE LIPSA POSESIILOR SALE. Faptul că respectă
ritualul, nu înseamnă că este credincios. Credincios este doar acela care nu
vrea mai mult niciodată, care se lasă pe sine întotdeauna, şi care nu vrea să
câştige mai mult decât are, şi se menţine în puţin, modest, simplu şi smerit.
Dumnezeu DEJA ÎȚI DĂ TOTUL, CE NEVOIE MAI AI DE MAI MULT, MAI BINE, MAI FRUMOS?
CA SA CAZI ȘI SĂ DEVII DIAVOL? Când vrei ceva mai mult pentru plăcerea ta, pe
loc Dumnezeu nu mai este cu tine și începe suferința. De ce să vrei asta mereu?
Că numai în divin - adică în puțin - poți fi cu adevărat fericit.
Ca să
ieșim din înlănțuirea egoului, trebuie să oprim dorinţa de o plăcere mai mare.
Mereu să înjumătățim, să ne oprim înainte de capăt. Să nu mergem până la capăt.
Să ne tăiem voia. Să nu vrem mai multă plăcere, că dăm de durere. Acest mai mult
ne ia viaţa. Pentru că ne consuma energia vitală din noi. Acest mai mult este
diavolul, a-l dori este absurd, pentru că el îţi aduce NUMAI DURERE, că „nu este
îndeajuns” şi că „mai trebuie”. Și nu este de glumă. Ne termină iute. Tu, când
vrei mai mult, ÎNTĂREŞTI UN DIAVOL ŞI ÎI CHEMI ŞI LA MASA NEPUTINŢELOR TALE PE
MULT MAI MULŢI. Te menții în puțin și Dumnezeu e cu tine și totul intra în
armonie de la sine. Aceasta este cea mai mare fericire pe pământ: PUȚINUL PE
CARE NU ÎL VREA NIMENI. PUŢINUL ŞI LIPSA ESTE DUMNEZEU, DAR TOŢI FUG DE EL. Gol
de tine însuți ești cel mai tare. Că e Domnul cu tine. Atunci nu ai nicio grijă,
nicio teamă și știi sigur că totul va fi bine.
Dumnezeu este acel gol. El
este mulțumirea ta cu puțin. Când te mulțumești cu ce ai, ești în divin. Când nu
vrei mai bine, mai mult, mai sus, atunci ești în divin. Când cedezi ușor și nu
vrei să ai dreptate. Nu impui nimic și doar permiți la toate să existe: ești în
divin. Restrânge-te continuu și va izbucniri bucuria. Bucuria este natura
noastră. Dar dorința de mai multă plăcere o omoară. Când alegi abandonarea de
sine, îl alegi pe Dumnezeu. Când vrei mai bine, mai multă plăcere, Domnul a
plecat de la tine și pornește suferinţa. Tot ce vrei mai mult, vrei cu un ego
care vrea să omoare viaţa. Chiar dorința aceasta este eul. El pe el însuși se
întreţine. Și se uita numai după ceea ce nu durează, ca să nu ţină și să producă
o durere maximă. Asta e puterea diavolului: dorința de mai mult și mai bine, mai
plăcut, mai bogat și mai frumos, și te ispitește de peste tot. Pentru că noi
credem că suntem corpul. Când te raportezi la plăcerea corpului, apare egoul,
care este întunecatul. Noi nu suntem corpul. Pe el trebuie să nu-l iei în seamă,
aşa cum neglijam sufletul. Acțiunea principală trebuie să fie de dăruire de
sine, de slujire și înfrânare. Am venit să slujim oamenii. Viaţa.
Deci,
când mergi spre puţin, mergi spre Dumnezeu. Și viaţa ta devine frumoasă ca prin
farmec. Nici gândul să nu îl ții la lume, că este eu mai presus de toate, adică
să nu te vezi pe tine făcând ceva în viitor, ca viaţa ţi se va opune, pentru că
este un eu acolo care vrea ceva pentru sine. Acolo unde este un eu, voia mea,
lucrurile vor fi proaste, ştii dinainte. Dar CÂND NU DOREȘTI NIMIC MAI MULT SAU
MAI BINE PESTE MINIMUL NECESAR PENTRU TINE, Domnul e cu tine! E foarte important
de înţeles asta.
Pentru că noi mergem cu toţii spre lume, şi de aceea ne
îndepărtăm de divin şi apare suferinţa, care este groaza noastră ca Domnul nu
mai este cu noi. Lipsa dorinței eului este prezenţa Lui, când nu vrei lumea,
umanul, plăcerile peste nevoie.. Când suntem goi de eu, suntem cei mai bogați
oameni din lume şi cei mai fericiţi. LĂCOMIA DE MAI BINE ESTE MOARTEA
SUFLETULUI. Golul, puținul sunt cele mai mari comori. Că e Domnul cu noi. Am
făcut gol ca să poată să vină. Apoi nu mai ai nicio grijă și nicio îndoială.
Neînțelegerea se păstrează în starea de plin de eu, de bine. NU CĂUTA BINELE ȘI
MULȚUMIREA CORPULUI.
NU IUBEŞTI CU ADEVĂRAT DECÂT DACĂ IUBEŞTI FĂRĂ UN
INTERES PROPRIU. Când nu vrei ceva pentru tine. Nemulțumirea corpului şi a
simţurilor, lipsa binelui lui sunt prezenta divină. Când corpului nu îi este
bine, Dumnezeu este cu tine. Domnul este al celor ÎN LIPSĂ. Când el este
limitat, este divinul cu noi. Nu în bine și plin. Nu o să înțelegi și nu o să
accepți lucrurile acestea în starea de bine. Numai când ne deplasăm spre puțin
în toate și ne desprindem de uman și lumesc, atunci răsare înţelegerea şi
credinţa, convingerea. În simplu, modest și smerit. Fără restrângere şi
abandonare totală de sine noi nu înțelegem lucrurile astea şi ne revoltam, sau
uram. Nu înţelegem de ce să ne autolimitam. Pentru ca în prea mult bine NU ESTE
DUMNEZEU, deci nu avem cu ce să înţelegem. ÎN MAI BINE PENTRU SINE ESTE
DIAVOLUL.
Deci noi, căutând lumea, vrem iadul. Toate religiile
fundamentale ale lumii atrag atenţia despre acesta deplasare a oamenilor spre
moartea sufletului.
ÎNTÂI TE RESTRÂNGI ȘI APOI VINE ÎNȚELEGEREA. O
învăţătură esenţială nu poate fi data unui om care trăieşte în comodităţi şi
bunăstare, că NU ÎL INTERESEAZĂ ŞI NU ARE NICIO TREABĂ CU EA. În mânăstirile
orientale, ucenicul este pus la munci grele şi umilit de toţi, bătut, scuipat şi
certat, călcat în picioare, chinuit cu tot felul de exerciţii imposibile şi,
dacă timp de 11 ani rezista şi nu pleacă, el poate să primească ÎNVĂŢĂTURA CEA
MAI MARE, fără să se revolte, PENTRU CĂ DEJA O ARE ÎN EL. Înţelegi? FĂRĂ SĂ SE
REVOLTE. Dar aici oamenii se revoltă şi spun: cum, că este prea greu pentru noi,
noi când ne mai bucurăm?
Dar adevărata bucurie este a sufletului, când se
autolimitează, când se restrânge corpul şi se lasă pe sine. Atunci porneşte
Miracolul. DUMNEZEU NU ESTE ÎN BINELE CORPULUI, CI ÎN LIPSA ACESTUI BINE. Pentru
că golul este prezenta divină și înţelegerea toată. Numai omul umil şi smerit,
simplu şi modest, are credinţă cu adevărat. ÎNTÂI ATINGI UMILINŢA ŞI APOI
PRIMEŞTI ÎNŢELEGEREA ŞI CREDINŢA.
Ce treabă ai tu cu mai bine pentru
tine, adica pentru ego, care este diavolul? De ce sa vrei un mai mare bine
pentru diavol? Tu nu esti acest mai bine pentru ego. Un alt lucru important: NU
PORNEȘTE DEZIDENTIFICAREA PÂNĂ NU NE MICȘORĂM REAL, FIZIC. Credința este această
operație de autolimitare totală. Numai în puțin omul crede sau iubește cu
adevărat. NU CĂUTA MAI MULTĂ PLĂCERE ȘI DOMNUL VA FI CU TINE IMEDIAT! Plăcerile
de azi sunt neplăcerile de mâine. Iar plăcerea peste nevoie întărește egoul,
adică diavolul. El se hrănește cu satisfacții și plăceri ale simțurilor, pentru
ca, în placere peste nevoie, omul cedeaza energie vitală diavolului.
Nu e
nimic de adăugat la viaţa noastră, ci totul de scos şi de aruncat. Nu e vorba să
adaugi, ci să nu mai adaugi, nu e vorba sa vrei ceva mai bine pentru tine, CI SĂ
NU VREI NIMIC MAI MULT DECÂT AI. DUMNEZEU ESTE ÎN PUŢIN, NU ESTE ÎN MULT! El
este infinit de umil şi smerit, călcam pe El şi nu Îl ştim. În toate este vorba
numai de renunţare şi retragere. Iubirea este o ușurare de poveri, este o
despovărare. Când ești gol de tine însuţi, se ridică din tine o fericire care
este de negândit. De negăsit pe pământ, nimic nu o egalează, şi ESTE DIN TINE,
TU EŞTI TOATĂ BUCURIA VIEŢII. Și îți dai seama că ea este natura ta. Ca tu de
fapt ești tot timpul fericit în sine şi NU AI NICIO TREABA CU ÎNNEGURAREA ŞI
GRIJILE SAU ÎNDOIELILE, NICIO TREABĂ. Dar acea dorința de mai mult te ţine în
suferinţa continuu. Dar tu nu ești această nesiguranță și nemulţumire perpetua.
PUȚINUL ESTE DUMNEZEU, DAR SPRE EL NU MERGE MAI NIMENI. Oamenii nu îl vor pe
Dumnezeu care e în puțin, simplu și modest.
Ei vor lumea. Deci vor pe
diavol. Vor durere. Vor iadul. Fericirile lumii peste nevoie sunt iadul. Nu avem
nevoie de ele. Când e vorba de mai bine şi mai mult, NU ESTE VORBA DESPRE NOI,
CI DESPRE DIAVOL. Noi nu putem să ne oprim la timp. Suntem vulnerabili. Și
făţarnici. Ce folos că respectăm ritualuri când vrem mai mult și mai bine PENTRU
EGO, nu pentru fiinţa divină, ca ea nu are nevoie. NOI NU SUNTEM EGOUL, NU
SUNTEM LĂCOMIA DE VIAŢĂ. Omul vrea deşertăciunea. Când vrei mai mult, vrei
iadul, ȘI CE VOR AICI, VOR AVEA DINCOLO. Atenţie ce doreşti aici, că va deveni
realitatea de dincolo! Pentru că ei nu apreciază Lipsa - care este Domnul.
Plinul, bunăstarea şi bogăţia peste nevoie sunt diavolul şi iadul. Ei vor
plinul, care îl da afară pe Dumnezeu din ei. Aici e problema noastră: cum ne
raportăm fata de plăcere. RESTRÂNGEREA PLĂCERII ESTE PREZENŢA LUI DUMNEZEU.
DAR NIMENI NU ÎL VREA, CĂ MAI NIMENI NU VREA PUŢINUL, TOŢI VOR MAI BINE ŞI
MAI MULT, MAI SUS, MAI BOGAT, MAI FRUMOS. Când alegi mai multă plăcere, alegi
diavolul și iadul. Este diabolizare. Aici e locul unde cădem. Trebuie mereu să
ne restrângem și să ne autolimitam. Ca să facem loc lui Dumnezeu să vină la noi.
Atunci începe Miracolul.
,,Căci pofta cărnii este vrăjmăşie împotriva lui
Dumnezeu, fiindcă nu se supune legii Domnului, şi nici nu poate.” Mântuitorul
ne-a cerut: „Oricine voieşte să vie după Mine să se lepede sine, să-şi ia crucea
sa în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie!”
Romeo Hajdatan
Poți iubi fara un interes? Nu este iubirea completare prin comuniune? Nu ne
iubește Dumnezeu pentrucă ne vrea cu el? Nu l iubim pentru că ne dorim sa fim cu
el? Iubire fara obiectul iubirii e ...iad.
Marius Ghidel
Cand raportam orice la eu si la trup, incepe suferinta, pentru ca eul genereaza
un adversar doarece priveste numai in parte. Si apoi tot ceea ce ignora el, il
ataca. Iubirea umana este doar conditionata si posesiva. Adevarata Iubire doar
daruieste si nu pretinde nimic, doar ofera. ADEVARATA IUBIRE ESTE ATUNCI CÂND NU
VREI NIMIC DE LA CELĂLALT, CI DOAR ÎI DAI LIBERTATE TOTALĂ. Iubirea este a
Elibera. Iubirea da voie celuilalt sa faca ce vrea, si nu il conditioneaza cu
nimic. Il accepta asa cum este. Iubirea inseamna sa fii foarte multumit in
fiecare clipa. Nu ai nevoie niciodata de mai mult, ca iti va aduce suferinta.
Tot ce depaseste necesitatea este durere. Daca iubesti, ii dai voie sa faca ce
vrea, si nu il fortezi si nu ii impui nimic. Il accepti asa cum este, cu bune si
cu rele, si nu vrei sa-l schimbi. Nu-i ceri nimic. Nu este treaba noastra ce
face. El are drumul lui propriu. Nu controlezi si nu pretinzi nimic, ca inseamna
ca vrei sa-l legi de tine, si ii pui conditii, si asta nu mai este Iubire. Dai
voie sa faca ce vrea, sa plece daca vrea, sau chiar si sa moara. Iubirea nu
cauta ale sale niciodata, accepta totul si iarta totul, la infinit. Numai
aceasta Dragoste este cea mai mare fericire din lume: cand nu controlezi si nu
pretinzi nimic, doar oferi si eliberezi. Atunci omul acela va ramane, pentru ca
Iubirea ta il hraneste cu energie subtila. Si se simte atras de parfumul
dragostei tale eliberatoare. Il intareste si il face fericit, dar si pe tine te
face fericit cand doar daruiesti fara sa vrei nimic mai mult pentru tine.
Iubirea da libertate totala, si nu vrea nimic pentru sine, nu constrange si nu
pune bariere. Nimic. Numai cand eliberezi viata din mana ta, ea va ramâne
aproape de tine. Si nu este bine asa? Iubirea posesiva indeparteaza pentru ca
este un eu care vrea al sau si care va ridica automat un adversar, o impotrivire
din partea vietii. De ce ai vrea sa suferi mereu? Ce este cert e ca Dumnezeu nu
te va lasa niciodata in pace pana nu vei ajunge singur la Iubirea fara asteptari
si conditii, fara niciun motiv!
Romeo Hajdatan in
cazul acesta, unde este "chipul și asemănarea divină" in om? Nu se răsfrânge și
asupra omului? Prin abordarea dvs ne întoarcem în vremurile când "trupul este
închisoarea sufletului". O abordare riscantă. Nu, dragostea nu eliberează, ea
constrânge, ea responsabilizează, ea are formă, ea se implică, vezi 1 Corintieni
13. Daca nu exista iubire de Divinitate că apoi aceasta sa se regăsească și în
raportarea și iubirea corecta a sinelui, nu vom ști să iubim ( corect) pe
celălalt.
Marius Ghidel Da, fiinta divina din noi
este buna si blanda la infinit, si resposabila, daruieste totul, iarta si
accepta totul. Insa Iubirea posesiva conditioneaza, pentru ca raporteaza totul
la eu, la interesul propriu, si cere socoteala, pretinde, acuza... Asa este cum
spuneti!
11-02-2020
Şi chiar îmi ziceam, uite că noi ne facem griji şi suferim atâta, şi sufletul
acesta este atât de fericit continuu, încât NICI NU ÎL INTERESEAZĂ CE NE ZICEM
NOI CU EGOUL ŞI MINTEA NOASTRĂ. NU-L INTERESEAZĂ. Dar dacă egoul îl atacă, îl
execută pe loc şi COMANDĂ EXTINCŢIA, NICI NU DISCUTA, nu are de ce să stea
într-un corp egoist şi plin de răutate.
- Eu, din păcate, nu am reuşit să
mă menţin în iubire
Pentru că se vede cum noi ne identificăm cu corpul şi
egoul dar când ne supărăm, noi nu suntem egoul. Deci ne supărăm degeaba.
NOI
SUNTEM IUBIREA
- Am picat din nou
Deci când aperi ceva la tine nu
este adevărat ce spui.
- Da, dar îţi blochezi inima. Aşa simt acum.
Da, când te aperi îţi blochezi inima, ca TU NU EŞTI APĂRAREA. EŞTI CEL CARE
NU SE APARĂ NICIODATĂ şi care mereu se lăsă pe sine, şi nu vrea să aibă dreptate
sau să învingă, este cel care se retrage întotdeauna şi da voie lucrurilor să
fie cum vor ele, care face loc. Fă aceste raţionamente mereu şi te desfaci, te
desprinzi de eu, te dezidentifici.
TU APERI UN BINE pentru trup şi eu,
dar tu nu eşti trupul, eşti sufletul care nu se apară niciodată ŞI, PENTRU CĂ NU
SE APĂRA, NIMENI NU ÎL ATACĂ. Tu nu eşti cel care vrea ceva pentru plăcerea sa,
ci invers, eşti cel care nu vrea nimic pentru sine. Tu, când te-ai raportat la
plăcerea trupului tău, ai căzut pe loc din rai, pentru că tu nu eşti trupul şi
nici egoul. Iar când vrei mai multă plăcere decât ai nevoie, adică decât îţi dă
Dumnezeu FĂRĂ SĂ CERI, atunci tu vei pierde viaţa. Aşa murim, datorită acestei
dorinţe de mai mult. Lăcomia de viaţa ne omoară.
Dar tu nu eşti acel mai
bine pentru corp, nu eşti plăcerea ta, eşti cel care nu vrea plăceri și care nu
se îngrijorează niciodată de nimic. Că el are toată fericirea lumii şi nu vrea
nimic din lume şi nu este deranjat de nimic.
- Spui atât de bine şi
înţeleg, dar mă simt atât de neputincios să gestionez sentimentele astea.
Sentimentele nu sunt ale fiinţei divine, sunt ale egoului şi el vrea durere,
nu ai treabă cu ele, tu nu eşti aceste sentimente care împart în bine şi rău,
frumos şi urât, eu mai presus decât orice, pentru mine toate...
- Dar
totuşi au o forţă, care mă atrag.
Păi dacă te identifici cu ele, le dai
atenție și le întărești, dar tu nu eşti acestea, tu eşti cel care nu este
afectat de nimic din lumea aceasta, eşti dincolo de ea, deasupra ei. Lumea este
secundară şi conflictuala. Nu ai nicio treabă cu ea, las-o în pace. Că, dacă îi
dai atenție, te atacă, ca să te desprindă de ea, și nu vei fi liniștit
niciodată, că nu te lasă. Când vrei ceva de la ea, te va desprinde cu forța, că
nu ai voie să pui nimic din ea mai presus decât Dumnezeu. Lucrul la care te
concentrezi, acestuia îi dai putere.
Puterea lor stă în identificarea ta,
în faptul că tu crezi că eşti ele. Dar nu eşti ele deloc. Absolut deloc. Când
înţelegi că tu nu eşti egoul tău, el se dizolvă ca un fum. Şi îţi dai seama, că
pentru el ai luptat şi ai suferit o viaţă întreagă. Toată suferinţa vine de la
ego care alege părţi, ca să obţină o suferinţă cât mai mare. Tu nu eşti toate
aceste sentimente, eşti cel neutru, care nu pui la inimă nimic. ești într-un fel
indiferent sau dezinteresat dacă ceva se face sau nu se face, ce treabă ai tu?
Totul vine de la Dumnezeu și nu poți schimba nimic. Lasă viața în pace și atunci
pornește Miracolul. Doar atât să faci. Nu împinge și nu trage, stai în zero,
fără intenție.
- Nu, dar le simt.
Tu eşti cel care nu este afectat
de nimic, tu ca fiinţă sublimă eşti numai bucurie şi fericire, ce treabă ai tu
cu împărţirea în bine şi rău. Când ceva zici că este rău, te raportezi la un ego
care este subiectiv şi nu are dreptate niciodată, pentru că priveşte NUMAI ÎN
PARTE, şi el nu are realitate de la sine, deci nu există. Atunci a pornit
suferința, odată cu raportarea la plăcerea ta. De ce vrei sa suferi? NU POŢI SĂ
CREZI ÎN CEVA CARE NU EXISTĂ ŞI SĂ-L IEI ŞI ÎN SERIOS! Deci tot ce zici tu că
este rău, vine din ego care nu există şi tot ce spune el este o minciună. Că
numai datorită minciunii poţi să fii nefericit şi neîmpăcat. Altfel nu poţi.
Tot ce reprezintă o îndoială, o acuzaţie, o condamnare sau învinuire, o
judecată sau o pretenţie, NU SUNT ADEVĂRATE, PENTRU CĂ VIN DINTR-UN EU CARE NU
EXISTĂ.
Ia cartea Shangri La și citeşte experienţa cu sufletul care se
plimba singur prin casă. Să ştii că nu are nicio treabă cu ce ne zicem noi. De
amăgirea noastră, de gândurile noastre, de neputinţa sau tristeţea noastră. NU
ARE NICIO TREABĂ. Este continuu fericit.
Şi chiar îmi ziceam, uite că noi
ne facem griji şi suferim atâta şi sufletul acesta este atât de fericit
continuu, încât NICI NU ÎL INTERESEAZĂ CE NE ZICEM NOI CU EGOUL ŞI MINTEA
NOASTRĂ. NU-L INTERESEAZĂ! Dar dacă egoul îl atacă, îl execută pe loc şi COMANDĂ
EXTINCŢIA, NICI NU DISCUTA, nu are de ce să stea într-un corp egoist şi plin de
răutate.
- Da, am experimentat asta, mai ales când ţi-am citit cărţile.
Dar nu durează. Cred că trebuie să citesc în continuu.
Şi în experienţa
cu mişcarea lentă, tot în Shangri La, când vroiam să ies din această lume, s-a
ridicat din mine o fericire incalculabilă, care nu există pe acest pământ şi
care nu depinde de nimic din afară.
Nu există în lume ceva care să-ţi dea
această fericire, şi venea din mine, şi este imensă, CĂ NU ÎI REZIŞTI, SIMŢI CUM
TE DESTRAMI. Şi nu depinde de nimic din afară, ea este natura noastră şi este la
purtător. Fericirile lumii doar mănâncă din ea, noi de fapt ne bucurăm de
energia din noi pe care o pierdem pe plăceri, aşa cum ai pierde banii la jocuri
de noroc, degeaba.
- Degeaba?
Da, DEGEABA!
NE PIERDEM VIAŢA
DEGEABA. AR TREBUI SĂ FACEM ECONOMIE DE VIAŢĂ!
Bogdan Marin
Va rog sa imi spuneti care e diferenta dintre spirit si suflet?
Marius Ghidel ca sa nu existe confuzii, pentru mine spiritul este
cel care face spiritualitate, adica mintea care tot socoate si socoate, iar
sufletul este parte din divin, si nu are nicio treaba cu mintea care este egoul,
si care nu are existenta de la sine. La moarte moare mintea, si atunci toata
lumea noastra care este o proiectie dispare. Dar pentru ca ceilalti ne
proiecteaza intr-un anumit fel, noi continuam circuitul imaginat de ei. Este ca
si cand s-ar opri proiectorul. Atata este viata, un film proiectat. Dar daca ne
retragem atentia de pe ea, ea dispare si acum ca un fum. Ea exista atata timp
cat o concepem mental, altfel nu exista. Noi vedem numai ceea ce ne-am
preimaginat. Fara limbaj si concepte noi nu vedem și nu intelegem nimic. Privim,
dar privim in gol, nu vedem nimic, suntem ca niste orbi. Buna intrebare!
Bogdan Marin Multumesc! Deci lumea e iluzie , dar cand plecam
dincolo nu mai gandim? Cu ce ne ocupam dincolo?
Marius Ghidel
Acolo este un spatiu infinit daca trecem de fluviul de ganduri.
Si nu ne mai folosesc gandurile, daca apare o variatie, sigur ne intrebam. Acolo
primim tot felul de sarcini, nu dormim niciodata si avem forma de globulete. Dar
daca ramanem in zona de jos pana la fluviul de ganduri, acolo este o lume
asemanatoare cu a noastra in care legile fizice sunt rasturnate. Este foarte
bine descrisa de Ilie Cioara in prima lui carte Moartea mortii si Desavarsirea.
Ina Mocanu Domnule Marius Ghidel, ce ne puteti spune despre
Krisnamurthi Jiddu?
Marius Ghidel Am citit putin
din ei, si mai de mult, si nu mai tin minte invatura lor. Dupa atatea experiente
de tip dincolo de moarte, veneam de dincolo cu un sistem clar de a vedea
lucrurile, si cand citeam carti de spiritualitate, vedeam unde se pozitioneaza
fiecare. Nu gandesc in cuvinte, ci vad miscari ale sufletului, imagini si
raportez ce se spune la un model. Apoi le imbrac in cuvinte, doar descriu
miscari din spatele cuvintelor. Asa imi dau seama unde se situeaza cineva, si de
unde sa-l iau, sau cat mai are pana la ultimul nivel. Ca daca ai modelul clar si
il vezi cum functioneaza, vezi imediat unde este acela. In carti am dat acest
model, dar nu poate fi vazut decat de cel care atinge un anumit nivel de
infrangere de sine, este pe fata, taina sau secretul este la indemana pentru
oricine, DAR NU NE CONVINE, SI IL RESPINGEM pentru ca inseamna o exigenta si o
responsabilitate. Cu toate ca riscam totul, NU NE PASA. Apoi dincolo, ne vaitam
degeaba ca nu mai putem sa schimbam nimic. Doar aici este totul. Am venit aici
ca sa ne Înaltam, nu ca sa castigam ceva din lumea aceasta. Si am observat ca
chiar daca le spun tainele cele mai mari, tot nu le iau in seama, si mai mult
isi bat joc de ele, si le iau in deradere si gluma sau se supara ca nu corespund
cu regulile pe care le stiu ei. Un om care mergea tot timpul in lumea de
dincolo, si pe care l-am cunoscut doar fugitiv, pentru ca m-am speriat de el ca
vorbea rastit, dar mi-a spus lucruri de care eu nu eram constient atunci si am
povestit de dansul in prima carte, a fost Valeriu Popa. Si alticineva era Ilie
Cioara pe care nu l-am cunoscut. Acolo cand mergi, in lumea de dincolo, te
incarci cu o intelegere inversa decat cea pe care o avem noi aici si apoi este
dificil cand citesti carti, ca vezi unde se situeaza fiecare, sau cand vorbesti
cu cineva, si iti dai seama ca uneori nu poti ajuta CU NIMIC.
Bogdan Marin Eu studiez cărțile Maicuti Veronica și Părintelui George
Vasâii.Ma ajută? Ce părere aveți?
Marius Ghidel Nu am
citit. In general o carte buna este o carte care te deranjeaza cat mai tare!
Alina Lupu Am o intrebare..Odata fiica mea a vazut cand era
mai mai sa adoarma o femeie intrand pe geam cu parl lung care a privit-o din pat
,de sus deasupra ei apoi a iesit pe geam...Era foarte mica cam 5-6 ani ma
indoiesc ca putea inventa..Iar altadata dupa ce i-am facut niste poze succesive
am vazut un globulet de lumina intrand pe un gemulet apropiindu-se de ea apoi
iesind..Spun asta pentru ca poziiile diferite din pozele succesive aratau
asta.Deci ce sunt astfel de aparitii?
Marius Ghidel Sunt
suflete, si au fost de folos sa le vedeti. Vedem ceea ce ne este de folos si
ceea ce suntem pregatiti sa vedem și sa intelegem.
George Caruntu
Te rog mult Marius sa revii la pb "sa economisim viata" si sa ne arati mai multe
exemple concrete caci este prea nou conceptul si programul acesta dar sincer
observ ceva f important in el si te rog exemplifica mai mult cu exemple uzuale
din viata cotidiana caci asa discernem mai mult din noul sens al informatiei
redate .
Marius Ghidel Pai mancam mai putin, daruim mai
mult, retinem mai putin, cautam mai simplu, mai modest, nu mergem cu placerea
pana la capat, nu in sus, ci in jos, adica ne restrangem in toate, ne auto
limitam si ne infranam, ne abtinem, nu luptam, nu ne aparam, acceptam, cedam
usor, nu vrem mai mult, mai bine, mai sus, ci ne multumim cu putin caci putinul
este fericirea toata. De ce sa nu vrem sa fim fericiti cu adevarat?
11-02-2020
CÂND CINEVA ÎŢI FACE UN RÂU SAU O NEDREPTATE, BUCURĂ-TE! DE FAPT, ŢI S-A DAT
UN DAR PRIN CARE ŢI S-A CURĂŢAT SUFLETUL.
LA SFÂRȘIT, LA PLECAREA
DINCOLO, APARE REGRETUL CĂ ȚI-AI IROSIT VIAŢA PE LUCRURI FĂRĂ VALOARE.
Este pedeapsă în toate, pentru orgoliu, pentru orice patimă. Asta nu vrem să
înţelegem. Când ceva nu îţi merge bine, eşti în pedeapsă, atunci scade repede
egoul, RENUNŢĂ LA BINELE TĂU, LA DREPTATEA TA, NU AI NEVOIE SĂ AI DREPTATE, că
asta întăreşte eul şi atrage nenorocirea. De ce să vrei să suferi mai tare? NOI,
CÂND NE ÎNDREPTĂM SPRE EXTERIOR ȘI PETRECEM PREA MULT CU EL, PIERDEM VIAȚĂ. Asta
este cauza îmbolnăvirii noastre: pierdem prea mult timp cu lumea şi umanul şi ne
ataşăm, apoi începem să pierdem energie petrecând timp prea mult cu ceea ce ne
ia din viaţă. De aceea avem nevoie să dormim, pentru că în somn noi ieșim din
corp și ne încărcăm cu energie. Cei pentru care lumea este totul nu pot să se
ridice mai sus și nu primesc destulă energie. Irosesc viaţa pe lucruri de nimic
şi degeaba.
Nu trebuie să te gândeşti la rău. Să vezi în orice rău un
mare bine. Acordă circumstanţe atenuante la tot ce este neplăcut. Pe Dumnezeu
trebuie să-L pui pe primul plan, nu lumea sau trupul, altfel EL nu este în
niciun plan. Nu trebuie să punem materia mai presus, SĂ-L LĂSĂM PE DUMNEZEU ÎN
VIAŢA NOASTRĂ. Să nu aşteptăm nimic de la nimeni, un salariu o să ne ajungă, să
încurajăm, să nu facem rău, să nu avem ranchiună în inima noastră, să transmitem
linişte, frumuseţe, ŞI PACEA O VOM AVEA.
Orice ar face celălalt, trebuie
să înţelegi ce vrea să-ţi transmită Domnul prin el, unde îţi arată el că
greşeşti. PRIN EI DOMNUL NE SPUNE CINE SUNTEM NOI. Cum este acela, aşa eşti şi
tu.
Ce avem de lucru este în noi. CÂND TU DEVII CEL MAI BUN ŞI CURAT LA
SUFLET, CELĂLALT DEVINE CEL MAI CUMINTE. Oamenii doar ne oglindesc. Când el este
rău sau viclean, ori pătimaş, ESTE DATORITĂ ŢIE, CA SĂ TE SCADĂ ŞI SĂ-ŢI SCOATĂ
ACELEAŞI PATIMI PE CARE LE VEZI TU LA EL, DAR ÎNTÂI ELE SUNT ÎN TINE. Şi dacă tu
le scoţi din tine, dispar şi de la cel din afară. Asta este foarte important de
înţeles. Se vede la celălalt ce este în tine. Ei îţi arată toţi că este ceva în
neordine în tine. Asta îţi arată toţi oamenii. Dacă poţi înţelege. Tot ce vine
din faţă ne ajută să ne cunoaştem mai bine şi să ne schimbăm, pentru că vine din
noi. Nu există vinovaţi în lume - cum sunt ei, aşa suntem noi întâi. Ca să
opreşti un atac din afară, trebuie să-l opreşti întâi din tine. Nu rezolvi
nimic, niciodată, dacă intervii. NU POŢI OPRI DECÂT ATRACŢIA ȘI ATAŞAMENTUL ŞI
ATUNCI OMORI PATIMA DIN TINE.
Şi până la urmă toţi cei care şi-au bătut
joc de omul smerit şi de Dumnezeu ajung la sfârşitul vieţii şi atunci înţeleg că
nu pot face nimic ca să oprească hotărârea Domnului când le ia viaţa. Atunci
înţeleg că nimic din ce au preţuit ei mai mult nu are VREO IMPORTANŢĂ, NIMIC,
TOATE SUNT FUM ŞI DESTRĂMARE!
ŞI ATUNCI APARE REGRETUL CĂ ŞI-AU IROSIT
VIAŢA PE LUCRURI FĂRĂ VALOARE.
Bogdan Marin
Multumesc! Va rog sa imi raspundeti cum poti sa fi un om smerit cu demnitate?
Marius Ghidel Numai mergand spre putin, modest si simplu,
multumindu-te cu ce ai, si sa nu vrei mai mult. Ca daca te pastrezi in atat cat
ai nevoie, Dumnezeu va fi cu tine si nu vei gresi niciodata si totul va fi bine
si o reusita. Ca noi reusim numai daca EL este cu noi. Nu sa faci ce vrei tu
este important, ci sa te mentii gol de indreptatire de sine, ca atunci Domnul
este cu tine si PREZENTA LUI ITI FACE O VIATA FRUMOASA! Deci nu este vorba de a
obtine ceva mai mult de la viata, ci de a te pastra gol de sine, pentru ca in
spatiul gol sa poata sa vina divinul, si numai Prezenta Lui iti da tot ce vrei:
sanatate, bucurii, fericire, demnitate, totul. Golul acela este cea mai mare
comoara de pe pamant, care iti da totul. Dar acest gol insemana sa fii gol de
lumesc si uman, sa nu le vrei cu totul. Dar culmea este ca mai nimeni nu Il
vrea. Omul vrea plinul, bunastarea, comoditatile, siguranta, dar acolo Dumnezeu
nu este, si inseamna ca el vrea suferinta. Domnul nu este decat in smerenie, in
putin, in modestie si simplu, in ce este asemanator cu El. El este infinit de
umil, El este praful pe care calcam. Nu in sus este El, ci in putin, simplu si
modest. Dar mai nimeni nu se multumeste cu putin si cand vor mai mult Il dau
afara pe Domnul si atunci incepe necazul, durerea, bolile si sferinta. Si apoi
se plang degeaba. Cine i-a pus sa plece de langa Tatal ceresc? Ce voce de sirena
i-a chemat IREZISTIBIL, SI DE CE S-AU LASAT ATRASI? Este ca atunci cand copilul
pleaca de langa parintii lui, ce se intampla? ESTE DEZASTRU!
Georgie Antohi Simpla actiune de a respira si a fi prezent e lucuru de
valoare? Dincolo de dualitatea mentala bine/ rau, Regret/neregret Ce este ?
Marius Ghidel Doar este. Nu are calități. Lucrurile doar
sunt și trec unele în altele continuu.
Otilia Popescu Ma
bucur enorm dle Marius ca vad aici persoane care se pare ca sînt însetate de
adevăr,de cunoaștere mai profundă a lucrurilor!!!
Apropo de faptul că ati
spus ca daca o răutate ne vine din fata prin aceea Dumnezeu ne arata ceva!!!
Chiar în aceste zile mi s-a întîmplat ceva asemănător si abia acum am inteles
ca, probabil, Dumnezeu a vrut sa ma îndrume la un lucru: sa nu mai iau in calcul
DELOC rautatile oamenilor Si sa ma gîndesc la faptul că ce ai in suflet asta
scoti afara( e vorba de niște comentarii răutăcioase si lipsite de bun simt).
Marius Ghidel Puterea raului de a ataca din afara este
puterea cu care ii judecam noi pe oameni. El ataca ca sa ne scada orgoliul si ca
sa ne salveze viata. Este un dar de sus si ne face cel mai mare bine posibil. Ne
opreste condamnarea, invinuirea si pretentiile, ne salveaza sufletul. Si mai
este o situatie, puterea raului de a ataca din afara este si puterea noastra de
a consimti si a permite intimitate cu raul sau cu patima. Nu avem voie de a
discuta cu raul si patima, trebuie respinse din prima pentru ca va continua si
te va prinde. Raul in prima faza cauta sa petreci timp cu el, sa castige
intimitate, si are o rabdare enorma dupa care te cheama la el, si iti cere. Cand
te obisnuiesti cu el, il vei vedea ca fiind normal si iti ia vigilenta si iti
pune un val pe fata si nu mai vezi limpede, si asa cazi prada. Raul ne ataca din
fata cu puterea patimii sau a raului din noi, a neiubirii de Dumnezeu. Pentru ca
atunci cand noi vrem lumescul si umanul noi NU IL VREM PE DUMNEZEU. Daca ii
permitem sa inainteze si consimtim si acceptam intimitate, el va intari in noi
un diavol, prin simpla consimtire si permitere a inaintarii lui spre noi. Nu
convorbesti cu el. Nu accepti patima, nu o lasi sa inainteze ca te va prinde.
Suntem vulnerabili la ispita. Deci puterea atacului din afara este puterea cu
care noi permitem patimii sa inainteze sau este puterea noastra de a judeca.
Greutatile, neplacerile, suferinta, bolile, raul care ni se face, sunt metode
divine de curatare a sufletului nostru, de mantuire si sunt foarte eficiente. Și
de ele avem nevoie. Nu se sta la discutie cu el si nu se permite apropierea,
pentru ca altfel intareste in tine patimi, care sunt duhuri ale intunericului si
te murdareste. Daca permiti sa inainteze, asta este puterea lui de a te ataca si
ati face rau. Deci patima din noi este raul din afara, fara patimi, nu ne ataca
nimeni.
Otilia Popescu aveti mare dreptate in ceea
ce spuneti!!
Stiti, chiar am raspuns la un comentariu răutăcios, cumva am
vrut sa ma justific! Si stiti ce am pățit? Nu am avut liniște sa dorm noaptea
aceea si dimineata am sters comentariul ca am considerat ca nu e corect sa
raspund la provocări.
Noaptea următoare am dormit f.linistita!! Si a doua zi
am fost iar in forma, sa zic asa!!! Multe lecții vin pe banda!!!!!😄multumesc
frumos ca ne ajutati sa evoluăm zi de zi si sa fim atenti la tot ce vine din
exterior si la cursele celui rau!
Marius Ghidel Deci
patima din noi este raul din afara, fara patimi, nu ne ataca nimeni!
Laura Mirza Atunci de ce venim pe acest pamant!Asa e cu egoul
am inteles,cu parimile da,dar totusi care este rolul acestei veniri,ce cautam
aici daca,suntem cumva intr-o “pedeapsa”si aici trebuie sa ne -o ispasim,sau
sufletul nostru traieste intr-o infinitate de dimensiuni iar aici trebuie sa
depasim acea stare mentala care creeaza atasamente?Multumesc!
Marius Ghidel Suntem o fiinta divina in continuare si aici pe pamant
dar ne comporatm ca si cand nu am fi. Venim ca sa intelegem cine suntem noi cu
adevarat si sa ne comportam ca atare. Dar uitam.
Simona-Rodica
Dumitrescu Ce frumos spui, Marius Ghidel, dar viața ne ofera,
cateodata, lucruri atat de triste...Si totusi, simtim ca nu le meritam...
Marius Ghidel Exista intotdeauna speranta! Pentru ca exista
Dumnezeu, si este VIU lucrator in viata noastra CONTINUU!
George
Caruntu Uneori ma intreb tinind cont de afirmatiile tale de mai sus ..
-oare la Isus purtarea atit de agresiva a oamenilor cu El era oglindirea unor
stari similare din Isus dar la Apostoli sau martirii crestini ???
-intreb
fiindca o lege nu ar fi in regula daca are exceptii
Marius Ghidel
Domnul Iisus trebuia sa dea un exemplu de cum trebuie sa ne comportam
în viata. Dar hotărârea Tatălui ceresc nu se comentează indiferent care este ea,
și e valabil pentru fiecare. Ne surprinde, dar Voia Lui este întotdeauna bună și
dreapta!
12-02-2020
Despre poruncile de a nu stăpâni peste bărbaţi! ATRASĂ VEI FI DE BĂRBATUL TĂU
ȘI EL TE VA STĂPÂNI!
Iubiţi-vă soţul şi daţi-i întâietate, respectaţi
autoritatea şi puterea lui, supuneţi-vă lui total, nu îl criticaţi niciodată,
mergeţi spre el de jos în sus, adică cu respect maxim, vă spuneţi părerea, dar
nu îl obligaţi să facă ca dvs, şi cu cât îi daţi lui autoritatea şi îl
respectaţi, şi dvs vă veţi arăta slabă şi vulnerabilă şi veţi accepta ca el să
vă conducă, atunci va intra armonia în casa dvs şi el va simţi nevoia să vă
ocrotească, ca feminitatea dvs este a-i da lui puterea să conducă. Atât, şi este
simplu. Nu îl mai atacaţi niciodată, nu îl criticaţi de nimic, doar îl susţineţi
în tot ce întreprindeţi şi atunci Dumnezeu îl va îndruma, şi întoarceţi-vă la
credinţa dvs strămoşească, măcar în suflet, cu sufletul, şi atunci Domnul va fi
cu dvs şi totul va fi bine.
Respectaţi-vă bărbatul şi nu îl ocăraţi
niciodată, doar îi arătaţi toată dragostea şi grija şi respectul dvs, şi să vă
simtă slabă, supusă, şi atunci puterea lui va creşte şi nu va mai bea, sau
altele. Ascultaţi-l întotdeauna şi faceţi ce va spune el. Că dacă vă opuneţi, vă
opuneţi divinului şi ieşiţi din raportul divin de subordonare absolută. Este la
fel cum este corpul faţă de suflet. Nu este greu, doar renunţaţi la pretenţii şi
acuzaţii şi faceţi tot ce spune el şi îl susţineţi, îl apăraţi. Ca atunci va
creşte bărbăţia la el, şi puterea pe care i-o acordaţi este iubirea lui faţă de
dvs. Dacă vreţi să fiţi iubita şi ocrotita, acordaţi-i puterea de a conduce şi
renunţaţi să mai atentaţi la puterea lui.
Bărbatul trebuie să conducă, nu
femeia, asta înseamnă masculinitatea, că femeia să-i dea autoritatea, atunci ea
devine feminină şi supusă și bărbatul va căpăta putere şi o va ocroti, că nu
poate să vă ocrotească dacă nu vă simte slabă. Înţelegeţi? Deci puterea
barbatului este supunerea femeii. Şi aşa veţi fi fericită, numai să-l lăsaţi pe
el să conducă şi dvs să vă supuneţi şi să faceţi tot ce hotărăşte el. Dacă
faceţi aşa, va fi bine în familie, dar să nu abdicaţi de la această cale ca
iarăşi se dau toate peste cap, pentru că atunci când femeia ataca bărbatul, Îl
atacă pe Dumnezeu, şi asta este grav, pentru că bărbatul este capul, femeia este
inima, iubirea, grija.
Ea este secundară, aşa cum este corpul sau lumea,
dar bărbatul este primordial - aşa cum este sufletul.
Intrați în raportul
divin de subordonare fața de bărbat, care inițiază creația la fel ca și Dumnezeu
și totul va intra în Armonie de la sine, și va fi fericire în familie. Atât
trebuie, ca femeia să se supună bărbatului, așa cum se spune la taina cununiei:
Bărbatul tău va fi stăpânul tău: ATRASĂ VEI FI DE BĂRBATUL TĂU ȘI EL TE VA
STĂPÂNI! După Dumnezeu, să-l cinstești pe bărbatul tău.
Și bărbații știu
că trebuie să aleagă o femeie supusă de la început. Dar dacă nu este așa, nu
aveți ce discuta cu ea, pentru că vi se va opune în toate, și nu veți avea o
casă bună și liniște cu ea, niciodată! Va dori să vă controlze și să vă impună
sa faceți ce vrea ea. Dar când se întâmplă asta, relația s-a destrămat, pentru
că îi ia puterea lui.
O familie rămâne unită numai atunci când femeia îi
dă puterea bărbatului și se supune lui total, caci atunci când ea este slabă și
vulnerabilă, el va simți nevoia să o ocrotească și să o respecte.
Respectul ei față de soț este iubirea lui față de ea. Bărbatul iubește femeia cu
iubirea din ea față de el. Cu cât ea este mai supusă, cu atât familia va fi mai
unită și bărbatul o va ocroti. Puterea lui este supunerea, fragilitatea,
vulnerabilitatea și feminitatea ei. Altfel totul se va destrăma. De ce? PENTRU
CĂ NU ESTE DUMNEZEU ACOLO UNDE FEMEIA CONDUCE.
„O femeie respectabilă şi
cuviincioasă nu este cea care stăpâneşte peste bărbaţi, ci cea care îi respectă.
Dacă te supăr prin acestea pe care le spun, las să grăiască cuvântul ieşit din
gura lui Dumnezeu, care spune: «atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va
stăpâni» (Facerea 3, 16). (Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre poruncile de a nu
stăpâni peste bărbaţi).
Anca Anca Ce inseamna
barbatul trebuie sa conduca? Cineva in masura as dori sa-mi dea cateva exemple
ca eu nu prea inteleg acest concept.
Eu in viata in orice relatie ma ghidez
dupa colaborarea cu celalalt; niciodata nu m-am simtit bine sa impun cuiva ceva.
Marius Ghidel Fameia este secundara, asa cum este trupul
fata de suflet, sau materia fata de spirit. Poate sa si spuna parerea dar il
lasa pe barbat sa hotarasca pentru ca astfel ii da lui PUTEREA si
RESPONSABILITATEA, si ea cedand devine vulnerabila, feminina si supusa, si
atunci il atrage pe barbat, si el simte nevoia sa o ocroteasca pe ea si pe
copiii lui. Ca daca nu este supusa, el nu poate sa si manifete puterea
masculina, si atunci totul se destrama. Barbatul inseamna putere, initiator al
creatiei, exact ca Dumnezeu, sau ca sufletul, fara el specia umana NU EXISTA.
Femeia este inima, iubirea si grija, bunatatea, blandetea, spiritul matern. Unul
fara altul nu se poate, ei se completeaza dar sunt diferiti, opusi. De aceea se
atrag si au nevoie unul de altul, unul nu poate sa faca ceea ce celalalt face.
UNUL FARA ALTUL NU POT SA EXISTE. Femeia isi spune parerea dar il lasa pe barbat
sa hotarasca, colaboreaza, dar nu hotareste ea, si numai atunci el va lua
decizii corecte, cand i s-a dat autoritatea si puterea de a decide. Femeia nu
poate sa decida pentru ca nu are putere de la divin, nu este investita cu
putere, cu intiativa de creatie pe care numai barbatul o are, ea l-a ascultat pe
sarpe. Ordinea divina NU POATE FI SCHIMBATA. Rasturnarea ei inseamna DISPARITIA
SPECIEI UMANE.
Elena Ibanescu "Ascultaţi-l întotdeauna
şi faceţi ce va spune el. Că dacă vă opuneţi, vă opuneţi divinului şi ieşiţi din
raportul divin de subordonare absolută".
Serios? Ce-o fi divin in violenta,
grobianismul si misoginismul marii majoritati a masculilor romani, a
violatorilor, a betivilor care stau prin carciumi si-si iau nevestele la bataie
cand li se exacerbeaza "masculinitatea" (numai oamenii si cimpanzeii isi
agreseaza si violeaza femelele)? Daca nu era "divinul raport de subordonare
absoluta masculin", nu erau atatea razboaie in lumea asta. Sa faca bine barbatii
sa se bata cu caramida in piept pentru realizarile proprii, nu pentru acel
cromozom Y din ADN la care nu au contribuit cu nimic!
Marius
Ghidel Femeia poate sa aleaga un bărbat care sa o iubească de la
început. Și dacă este supusă, de la început i se va da un bărbat care sa o
ocrotească. Dar dacă are orgoliu va fi înjosita. Toate vin de la Dumnezeu chiar
dacă nu credem, toate vin de la El după cum suntem noi în ascuns. Primim ce
meritam. Dar o femeie smerita va primi un bărbat iubitor. Asa cum se spune asa
de frumos în poveștile noastre, spre exemplu în Fata babei și fata moșului.
Elena Ibanescu Am vazut destule femei smerite care au
primit numai pumni in gura. Femeia este iinjosira si daca este smerita si daca
are orgoliu. Nu exista ca fiecare primeste dupa merit, astea-s basme.
Mentalitatea asta ca barbatul e om si femeia jumatate de om nu vine de la
Dumnezeu, vine de la om. Iar omul are niste limite. Nu mai pune pe seama lui
Dumnezeu orgolii si interese masculine, mare pacat iti faci.
Marius Ghidel Nu i se dadea un barbat care sa o injoseasca, daca
era iubitoare sau ea nu facea o alegere proasta de la inceput. Dar daca a
facut-o, insemana ca are neiertare si ne iubire, care se intoarce inapoi prin
agresivitatea barbatului. Barbatul este oglinda femeii. Daca ea este numai
iubire, nu poate sa primeasca de la Dumnezeu un alt barbat decat este ea. Daca
spuneti aceste lucruri, il acuzati pe Creator ca de ce i s-a dat femeii un
asemenea barbat. Stie Domnul de ce i l-a dat. Altfel inseamna ca nu credeti in
faptul cu toate vin de Dumnezeu functie de cum este sufletul nostru in ascuns.
Si tinand minte inainte d e nastere cum este lumea de dincolo organizata, nu pot
sa contest existenta Lui, pentru ca am fost aproape de prag, acolo unde El este.
Si chiar daca am incerca o analiza logica, am observa, ca daca o celula are sute
de operatii pe secunda, sau mii, sau milioane ori miliarde de operatii pe
secunda, intrebarea imediata este cine le administreza, cine le spune ce sa faca
si cand sa intre in lucrare si cand sa se opreasca. Si sunt miliarde de asemne
celule in corpul uman, si noi cu mintea noastra nu putem face nimic. Deci
continuu suntem in mana Lui, iar viata este A LUI. Totul vine de la El. Ca noi
credem sau nu credem, ce conteaza, El ne tine in viata, iar cand sufletul
hotareste extinctia, noi cu mintea si trupul nostru NU PUTEM FACE NIMIC. SI NU
PUTEM SA I MAI CEREM SUFLETULUI SA MAI STEA AICI 100 DE ANI. DE CE? PENTRU CA
MINTEA SI TRUPUL NOSTRU SUNT SECUNDARE, PLANUL DOI, SI NICIODATA NU POTI FI PE
PRIMUL PLAN. La fel ca femeia. Omul cu credinta, bun si bland este supus si
umil, modest, smerit, si simplu. Si de aceea la el toate sunt bune, si nu exista
nimic rau. Barbatii sunt cat orgoliu si ne iubire de Dumnezeu au femeile. Primim
ceea ce suntem.
Elena Ibanescu da, femeile sunt de
vina pentru esecurile barbatilor? Superiorul, puternicul barbat care trebuie sa
conduca are nevoie sa sa ascunda in spatele femeii pacatoase, ispititoare, ne
iubitoare in loc sa-si asume propria vina? Cu ne iubirea de Dumnezeu a
barbatilor cum stam? In biserici 2/3 enoriasi sunt femei, si 1/3 barbati. In
puscarii raportul este invers. De ce oare? Barbatul care se crede superior
femeii avand ca singur argument faptul ca este barbat nu are niciun pic de
smerenie, este vorba de un orgoliu nejustificat, bazat pe textul biblic tradus
gresit si interpretat astfel de niste barbati care au crezut ca merita sa
conduca lumea. Inchiziti, cruciade, razboaie, terorism, xenofobie, pogromuri,
toate au fost declansate si conduse de barbati. Femeile au facut copii pe care
i-au trimis barbatii la razboi. Felicitari, dar poate a venit vremea sa aiba si
femeile ceva de spus, cu toata "inferioritatea" lor
Marius Ghidel
Si femeia nu ar trebui decat sa-l iubesca si sa-i dea puterea si
autoritatea ca masculinitatea inseamna putere. Si cand face asta ea devine
vulnerabila si supusa si atunci barbatul va dori sa o ocroteasca, si devine
resposabil. ca nu poate sa ocroteasca o femeie care lupta cu el. Atunci ori va
pleca, ori va bea, ori se imbolnaveste, ori moare, ori pleaca la alta. Dar
scopul celor care distrug omenirea este atins, barbatul sa fie efeminat si
femeia sa fie neimplinita, si sa devina barbat. Si sa nu se mai faca copii. Iar
familia HETEROSEXUALA SA SE DESTRAME. Va uitati la situatii neimportante, iar la
cauza principala care este scaderea populatiilor si distrugerea familiei nu o
vedeti.
Elena Ibanescu SERIOS? Atunci el va bea, va
pleca, se va imbolnavi, va muri? Puternic barbat! Cu adevarat superior. Din
cauza femeillor se intampla toate relele.
Marius Ghidel
Din pacate, in vremea pe care o traim, atat femeia cat si barbatul s-au
indepartat de Dumnezeu. Nici unul si nici altul nu respecta legile lui Dumnezeu.
De asta pare acum ciudat sau o atitudine misogina sa vorbim despre ordinea
divina si pozitia femeii in societate si familie. Dar aceasta ordine exista
indiferent ca vrem sau nu vrem sa recunoastem noi. Dar, daca am respecta cu
totii legile lui Dumnezeu, femeia si barbatul ar trai dupa rolul pe care l-au
primit de la inceput, de la Creatie, si in ordinea pe care Dumnezeu a
stabilit-o. Greseli au fost facute de-a lungul timpului nenumarate, dar daca la
nivelul familiei s-ar respecta atat legile divine cat si ordinea stabilita de
Dumnezeu, ce armonie ar fi in intreaga societate! Imi pare rau ca nu intelegem
ca ura impotriva barbatului este, de fapt, impotriva lui Dumnezeu. El este
Creatorul si dupa chipul si asemanarea Sa l-a creat pe Adam si apoi pe Eva
pentru Adam. „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea
nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu
necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se
bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede,
toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” (I
Corinteni 13, 4-8)
Ramona Nastase Marius Ghidel, cine
sunt cei care vor sa distruga omenirea? Exista altcineva in afara lui Dumnezeu?
Marius Ghidel Satana, cu toti ingerii cazuti care se
manifesta acum in lume.
Laura Mirza Cred ca ,cu aceasta
postare zgandariti o rana veche,si inca de la creatie,simt ca aveti dreptate si
simt ca nu injositi si nici nu discreditati femeia,stiu ca ea l-a ademenit pe
Adam sa muste din mar,deci puterea femeii este mare,de aceea trebuie cumva
dirijatanu injosita!Asa este femeia este iubirea,de aceea ea salveaza barbatul
intodeauna!Si acum stiu dc este si zicala populara”barbatul daca si cand
greseste (scapa palaria)o ia de jos,o scutura si pleaca mai departe,pe cand o
femeia isi pierde onoarea si este blamata!Dar totusi IIsus nu a condamnat femeia
adultera,ci i-a spus sa nu mai greseasca!In islam femeia este tratata ca un bun
al barbatului,si tarziu a fost hotarat sa fie considerata persoana.Sa fi plecat
tot de la acest considerent??Dumnezeu a creat acesti doi poli,care zic si
eu,trebuie sa se contopeasca in iubire,nu sa-si dovedeasca puterile!Puterea e a
Creatorului!?
Marius Ghidel Desigur. Sunt ca aripile
unei păsări. Ea nu poate zbura cu o aripa.
Valentina Rossi
Poruncile biblice sunt de/pentru supunere.Adica,despre cum sa-ti pui
singur, capul pe butuc. Fereasca Dzeu,sa ai un mascul betiv si
tampit,poate,chiar nebun si sa i te mai si supui ca te mananca cainii si pe tine
si pe copii! Eu am fost supusa si regret.Enorm! Biblia este o adunatura de
istorisiri despre rasa umana si a celor ce au interactionat cu ea;mai
precis,despre rasa evreilor.N-are nimic divin/sfant! Sunt doar niste
sfaturi/porunci ale alienilor catre "papuasi"(umani).Vedeti,Mauro Biglino si
biblia,Numeri,cap.31.
Marius Ghidel Eu si majoritatea
celor care intra pe pagina mea suntem crestini ortodocsi. Am fost botezati in
Biserica, printr-una din Tainele Bisericii ortodoxe. Nu gandesc (gandim) sau
simt (simtim) ca dvs si, de aceea, nu suntem de acord cu ceea ce scrieti mai
sus, caci este dincolo sau impotriva credintei noastre care se bazeaza pe Sfanta
Biblie.
Cristian Sofrone Domnule Marius cum sa fac dacă
prietena mea nu e supusă si are orgoliu si este geloasă si mă controlează
am.facut si un copil cu ea am o fetiță,trebuie sa fiu dur cu ea ca sa ma asculte
încearcă sa ma controleze
Marius Ghidel Orgoliul sotiei
sau dorinta ei de control va va face sa va comportati cu intelepciune dar si cu
dragoste si exigență, in continuare, in mod automat, adica cu imputernicire de
sus, ca sa i scadeti agresivitatea si sa o indreptati spre Dumnezeu, sa o faceti
iubitoare si smerita. Si va va da Domnul ce sa faceti, ca toate vin de la El.
Dar asta este directia in care veti merge. Va veti exprima autoritatea si
puterea. Atata stiu ca se va intampla.
Cristian Sofrone
Mai vb si urât cu ea si tot nu ma intelege
Marius Ghidel
Nu trebuie vorbit urat cu sotia, trebuie sa fiti intelept si iubitor dar ferm si
clar, cu autoritatea pe care v-a dat-o Dumnezeu de cap al familiei.
Ina Mocanu Domnilor acordatile sotiilor voastre atentie si
iubire! E greu de dat sfaturi, dar in general iubirea invinge totul!
Marius Ghidel Puterea barbatului este Iubirea lui fata de
sotie, dar daca ea, nu ii da aceasta putere, el nu o poate iubi. Puterea lui
Iubeste, cand ea este smerita si iubitoare. Barbatul iubeste femeia cu iubirea
din ea. De ce? Pentru ca prioritar pentru Viata este primordialitatea
barbatului, ca sa se poata asigura perpetuarea speciei, si daca femeia ataca
barbatul si ii ia locul si puterea, atunci el devine efeminat, sau impotent,
prin simplul fapt ca il critica sau il controleaza. Cand au fost incurajate
femeile sa faca cariera, ele au capatat orgoliu si au atacat barbatul si asta sa
intampla acum in occident, testosteronul a scazut la barbati de la 95% in 1969
la 47% in 2016. Unde se ajunge? La omorarea oamenilor IN MASA! Deci femeia a
fost facuta bomba. Cand in Anglia sunt promovate 65% din femei pe functii de
raspundere, barbatii sunt facuti subalterni este ataca chiar PUTEREA
masculinitatii de a procrea, si barbatii sunt ucisi. Sau cand femeile primesc
credite ca sa faca afaceri tocmai pentru acelasi lucru, se ataca autoritatea
barbatului care tine familia. Si femeia isi pierde feminitatea, iar barbatul
masculinitatea. Ce sa faca doi barbati in casa? intra in conflict. Deci femeile
devin barbati iar barbatii devin femei. O inversare a sensului vietii, ceea ce
in natura NU EXISTA ASA CEVA. Natura il urmeaza pe Dumnezeu dar omul, NU!
Femeile vor putere, dar asta inseamna sa doreasca sa-si ucida barbatul si specia
umana! Ceea ce animalele NU AR FACE ASTA VREODATA! Leoaica vaneaza si aduce
leului sa manance el primul, el sta si nu face nimic, e lenes, dar il respecta
TOTAL, CA ALTFEL AR DISPARE CA SPECIE. De ce ei inteleg si noi oamenii care
zicem ca suntem mai destepti nu intelegem, ca atunci cand i-ai dat femeii
putere, AI MURIT CA SPECIE PE PAMANT! Toate religiile au tinut-o jos tocmai
datorita faptului ca femeia are energie dubla. O femeie egal doi barbati. Nu
poti sa-i dai putere ca barbatul este omorat fie si prin critica.
Ramona Patrascu Un bărbat puternic,nu un băiat, va ști să-și
aleagă consoarta exact cum spuneți dvs...DAR,trebuie sa fie un bărbat puternic
cu tot ce înseamnă să fii "barbat puternic"...părerea mea....
Marius Ghidel Femeia alege barbatul. Ea are energie dubla ca sa
poata dea nastere la copii, Dar aceasta energie dubla poate sa o duca la orgoliu
si la cadere foarte repede. Cand femeia critica barbatul ataca energia masculina
si vrea sa-l ucida, dar Il ataca si pe Dumnezeu, pentru ca barbatul este capul,
este primordial asa cum este sufletul. Femeia este secundara. Cand femeia vrea
sa-i ia puterea si locul barbatului, familia se destrama automat pentru ca ea se
ridica impotriva ordinii divine. In natura NIMENI NU ISI POATE PERMITE ASTA.
Toate religiile lumii, tin femeia in subrodonare, si astfel comunitatea sau
tribul, societatea, poate sa se reproduca si sa supravietuiasca. Dar acum este
un curent de distrugere si scadere a populatiei prin transformarea femeii
intr-un fel de bomba. Ea este incurajata sa aiba autonomie financiara, si
putere, este pusa in pozitii de frunte, ca sa nu mai aiba timp sa ingrijeasca
copii sau familia, si barbatul sa fie subordonat femeii. Aceasta subordonare
inversa decat exista in natura va distruge specia umana. Am mai spus aici ca
testosteronul la barbati in anul 1969 era de 97% si in 2016 era de 43%, deci
distrugerea masculinitatii si efeminarea barbatului, cat si ne nasterea de copii
este cumplita. SI IREVERSIBILA! Aceasta este Apocalipsa. Omenirea este acoperita
acum cu incetul de o pâclă neagra, care este Lucifer, si nu va mai gandi limpede
si nu va mai vedea adevarul, iar anormalitatea VA FI FACUTA LEGE. Ura va fi
Lege, daca nu esti necredincios ca majoritatea, vei fi PEDEPSIT.
Bogdan Marin Care e cea mai grea cale : casatoria sau calugaria?
Marius Ghidel CASATORIA, si cea mai usoara: calugaria
Bogdan Marin De ce?
Marius Ghidel
Pentru ca sunt responsabilitati foarte mari
Liliana
Teodorovici Sunt suflete care inca nu sunt pregatite sa inteleaga si sa
accepte adevarul,cred. Intr adevar daca am fi atenti la natura,cu tot ce
cuprinde ea, care asa cum ati spus se supune lui Dumnezeu fara sa carteasca,am
avea multe de invatat. Numai sa ne facem timp sa observam.Putem invata si de la
copii mici. Ei iubesc fara conditii,nu gandesc critic si nu acuza chiar daca
sunt certati .,,Pana nu veti fi ca acestia nu veti putea intra in imparatia
cerului",spune Hristos. Stiu ca nu este usor sa acceptam adevarul. De multe ori
nu acceptam adevarul nici atunci cand gresim si cineva ne atrage atentia,din
pricina orgoliului,desi stim ca am gresit. Insa adevarul lui Dumnezeu nu poti sa
l negi si sa l cartesti oricat de greu ne vine.Si ne vine greu pentru ca nu
pricepem ca este bine pentru sufletul nostru.Daca pana nu demult nu am inteles
chinurile prin care au trecut sf.mucenici fara sa carteasca impotriva lui
Dumnezeu pentru ca au inteles adevarul,cred ca acum am priceput.Multumesc.
Marius Ghidel Multumesc din suflet!
12-02-2020
LINISTESTE-TE! NU TE RISIPI!
IUBIREA ESTE FACUTA PENTRU CEI SMERITI,
fiindca, CEI MANDRI NU POT IUBI NICIODATA!”
,,Bucuria mea, Sfantul
Parinte, Paisie Aghioritul, ne-a lasat acest cuvant de invatatura: Taci! Nu
vorbi mai mult decat este nevoie, nu te contrazice cu nimeni, nu supara pe
nimeni prin ce spui. Fugi de prilejurile de a cadea in pacate, pe cat poti, fugi
de agitatia, zgomotul si zarva lumii! Linişteste-te! Nu te risipi, vrand sa faci
prea multe, nu iti pierde pacea sau timpul cu nimicuri. Sa faci atat cat este
nevoie.
Lumea aceasta ne stoarce de putere, ne consuma cu toate
problemele ei, si de multe ori uitam ca nu traim o mie de ani, uitam ca
rugaciunea sau relatia noastra cu Dumnezeu este cea mai importanta! Avem nevoie
de liniste, trebuie sa invatam sa mai oprim radio-ul, tv-ul, telefonul si sa
petrecem o clipa de aur nu doar cu noi insine, dar mai ales cu Iisus Hristos! In
liniste, Dumnezeu iti vorbeste prin constiinta ta, ia aminte la ce-ti spune si
cu siguranta n-o sa-ti para rau!”
,,Dumnezeu fara noi ramane tot
DUMNEZEU, insa noi, fara Dumnezeu suntem NIMIC! Si te rog nu uita de BLANDETE si
SMERENIE, alaturi de celelalte virtuti.”
Mi-a placut acest cuvant frumos
al poetului Liviu Rebreanu: “Astazi stiu si inteleg ca IUBIREA ESTE FACUTA
PENTRU CEI SMERITI, fiindca, CEI MANDRI NU POT IUBI NICIODATA!”
12-02-2020
CUM SE POARTĂ UN OM SMERIT?
DACĂ TE ÎMPOTRIVEŞTI PĂCATULUI PÂNĂ LA
SÂNGE, DUMNEZEU TE IARTĂ DE ORICE GREŞEALĂ.
Cei plăcuţi lui Dumnezeu sunt
ascunşi în mijlocul lumii.
Bucuria, liniştea, înfrânarea, curăţia, smerenia,
împotriva lor nu este Lege. Omul devine duhovnicesc şi creează în jurul lui o
oază de bucurie. Persoana aceea este extraordinară, parcă iţi dă o pace când
eşti în jurul ei. Acolo este duhul sfânt.
Când vei vedea ca omul este
putred la suflet, când vei vedea că este putred la minte, la gândire, la
calităţile sufleteşti, la calităţile morale, la calităţile duhovniceşti, la
calităţile sentimentale şi spirituale, DEJA OMUL ACELA ESTE PIERDUT, ADICĂ
SFÂRŞITUL ESTE APROAPE. În ce sens?
Când dragostea multora se va răci
atunci şi planeta se va răci.
Ce înseamnă o smerenie autentică?
DACĂ TE ÎMPOTRIVEŞTI PĂCATULUI PÂNĂ LA SÂNGE DUMNEZEU TE IARTĂ DE ORICE
GREŞEALĂ.
https://www.youtube.com/watch?v=nWV3Adql4Ds
12-02-2020
PATIMA DIN AFARĂ ATACĂ PATIMA DIN NOI
CÂND CEVA TE ATACA DIN FAŢĂ,
ESTE ÎNTÂI ÎN TINE.
Dacă ai acceptat şi ai consimţit cu partea de negură
şi patimă din oameni, şi ai lăsat-o să înainteze - când de fapt TREBUIA PE LOC
SĂ OPREŞTI diavolul să înainteze-. CÂND TOLEREZI PARTEA ÎNTUNECATĂ DIN EI, O
ÎNTĂREŞTI LA TINE, şi aşa le faci cel mai mare rău posibil şi lor şi ţie, pentru
că nu se vor opri şi vor înainta. În spatele celor care îţi fac rău este o
fiinţă întunecată generica, care îi alimentează, dar ea este întâi în tine ca să
poată să te atace din afară. Dar ei îţi fac rău cu răul şi decăderea din tine.
Ei scad la tine viciul, patima. PATIMA DIN AFARĂ ATACA PATIMA DIN NOI. Dacă eşti
ataşat de viaţă, vine ceva care să te atragă şi să te ataşeze şi mai tare. Cui
pe cui se scoate, ÎNTOTDEAUNA VINE DIN AFARĂ CEVA DE ACELAŞI FEL CUM EŞTI TU.
Întâi trebuie să nu-L iubeşti pe Dumnezeu şi să pui simţurile pe primul
plan, ca ei să te poată ataca ŞI TU SĂ APERI DECĂDEREA LOR. Aperi răul împotriva
smereniei, pentru că întâi ceea ce vezi la ei, este în tine. Şi cu cât le
accepţi mai mult urăciunea, cu atât ea va înainta spre tine şi se va instala mai
mult în tine, şi-ţi va face cel mai mare rău posibil, pentru că NU TE VA MAI
DERANJA şi vei considera ca ceva normal. Cu patima şi viclenia nu poţi fi
tolerant, pentru că te prinde şi se întăreşte în tine când îl accepţi în afară,
şi prin acceptarea ta îl întăreşti apoi în cel din faţa ta. Şi îi faci rău şi
lui şi ţie. Tu eşti întotdeauna el, şi ce este în el este întâi din tine. Atragi
numai oamenii asemănători cu tine. ŞI DACĂ NU ÎI PERMIŢI RĂULUI ŞI VICIULUI,
PATIMII DIN FAŢĂ SĂ ÎNAINTEZE SPRE TINE, TU NU ÎI PERMIŢI ÎNTÂI RĂULUI DIN TINE
SĂ-L ÎNTĂREASCĂ PE CEL DIN AFARĂ ŞI SĂ CREASCĂ ÎN TINE.
Dacă am avea
credinţă cât un bob de muscar, ADICĂ LĂSARE DE SINE, am avea respect faţă de
aproapele nostru şi L-am vedea pe Domnul în toate, pentru că El este armonia din
tine. NU ARE CREDINŢĂ DECÂT CEL CARE ARE PUTEREA SĂ SE LASE PE SINE PENTRU
CEILALŢI, şi să nu mai conteze, să nu mai alerge pentru mai mult bine, să se
oprească din alergat. Când te opreşti, imediat Dumnezeu vine la tine. Noi ne
îndoim de El, pentru că suntem într-o căutare continua. MAI PUŢIN ESTE MAI BINE
ŞI MAI SIGUR. Nu există hoţi, nu are nimeni ce să-ţi ia, sau ce să plece de la
tine. NU TE MAI RAPORTA LA TRUP, CI LA SUFLET, CARE ESTE LIPSA GÂNDULUI LA TRUP.
Trebuie mai mult să pierzi şi să laşi puterea lumii, ca să-L afli pe
Dumnezeu, să vrei să fii vulnerabil - atunci eşti de neatacat. CÂND EŞTI CEL MAI
JOS, EŞTI CEL MAI SUS. CÂND EŞTI CEL MAI SLAB EŞTI CEL MAI PUTERNIC. CÂND NU
VREI NIMIC MAI MULT, VEI PRIMI TOTUL ÎN DAR. Pentru că lipsa sau golul,
lepădarea de sine este Prezenţa lui Dumnezeu. Dar dacă apare fie şi un singur
gând de apărare sau de critică, acela va crea un duşman care va fi întotdeauna
mai puternic decât tine şi te va zdrobi, căci PENTRU DUMNEZEU SE FAC TOATE. Nu
ca să câştigi tu ceva din lumea aceasta, ci CA SĂ NU CÂŞTIGI NIMIC! Nu ai nevoie
de nimic mai mult decât ai din afară - îţi vor lua doar energia şi viaţa, pentru
a ajunge tu la Iubirea fără pretenţii. Și ce rost are atâta suferinţă? Şi dacă
ai orgoliu, vei fi îngenuncheat de oameni fără discuţie, şi tot ce preţuieşti tu
mai mult ţi le vor lua. Tu aduni ca să pierzi? Nu te vor lăsa în pace şi tot ce
vrei mai mult pentru tine, sau ceea ce preţuieşti tu mai mult, ţi le va lua, sau
le vei pierde, ori vor pleca de la tine, pentru că nu poţi pune nimic din lumea
aceasta mai presus decât El, care este LIPSA, PUŢINUL, SMERENIA, MODESTIA,
CURĂŢENIA SUFLETEASCĂ, CUMINŢENIA, SIMPLITATEA.
Omul cuminte nu este
viclean şi spune puţine cuvinte. Cuvintele lui sunt simple şi sincere. Nu îi
place să vorbească mult sau să poarte discuţii îndelungate. Are mare grijă să nu
deranjeze, NU VREA ÎNTÂIETATE, NU VREA SĂ PETREACĂ TIMP ca să se apropie de
celălalt, îi respectă libertatea, este foarte scurt, nu insista, nu revine des,
nu pretinde nimic şi nu cere nimic pentru sine, nu cere socoteală, nu acuza.
Dacă îi permiţi cuiva să înainteze prea mult, va da buzna peste tine, pentru că
zice că îi dai voie. Omul smerit doar face loc vieţii să fie, şi nu vrea nimic
pentru el, nu iniţiază nimic. Cum s-a pierdut Eva? Acceptând cuvintele viclene
ale şarpelui, ale diavolului. CÂND CINEVA ÎŢI VORBEŞTE MIEROS ŞI INSISTENT, ÎŢI
VREA RĂUL. Este viclenia şarpelui acolo, şi va încerca continuu să creeze ocazii
să se apropie de tine şi, când va putea, te va ataca. Pentru că dacă i-ai permis
diavolului să înainteze, el nu se va lăsa niciodată, până la sfârşit. El te vede
ca o victimă sigură şi nu se va lăsa niciodată. În plus, atunci când i-ai permis
şi ai stat la discuţie cu el, ţi-a pus un văl pe faţă şi nu vei mai vedea clar,
şi îl vei accepta în continuare. Cine este insistent şi caută apropiere şi
intimitate, îţi vrea răul. Niciun om curat la suflet nu face asta. Omul lui
Dumnezeu este delicat, sensibil, fin, el nu da buzna, nu revine, nu insista, nu
e viclean, nu vorbeşte cu cuvinte mieroase, este doar simplu şi vorbeşte puţin.
Cel care vrea ceva de la tine este îndrăzneţ, te caută mereu, ca să creeze
intimitate şi apropiere și, prin a petrece cu tine cât mai mult timp, el vrea
doar să te cucerească. Să te fereşti de el, este un prădător. Intenţia lui din
ascuns este urâtă şi dacă se poartă aşa înseamnă că te vede ca o pradă uşoară.
Dacă ar fi cuminte şi cinstit, nu ar insista cu nimic niciodată.
Că
altfel, răul din tine dacă nu îl opreşti, va aduce şi va întări răul din afară
şi te va ataca în toate modurile posibile. Şi cum îl opreşti în tine? Oprind
ataşamentul de plăceri, acesta este răul pe care oamenii sau necazurile şi
bolile ţi-l scad cu forţa, înjosindu-te. Dacă nu îl opreşti întâi în tine, el nu
se va opri din faţă, şi te va ataca continuu. Dar ca să facă asta din faţă,
trebuie să fie întâi în tine.
Dar răutatea care te atacă din faţă, sau
patima când o consimţi, O ARATĂ ŞI O ÎNTĂREŞTE PE CEA DIN TINE. Şi cu cât îi
permiţi mai mult întunecatului să înainteze spre tine, cu atât el ÎŢI VA PUNE UN
VĂL PE OCHI, şi în continuare nu vei mai vedea, şi mai mult, te va face să lupţi
împotriva smereniei și a lui Dumnezeu. DACĂ DUMNEZEU NU ESTE ÎN COMPORTAMENTUL
TĂU, EL NU ESTE NICIUNDE!
CÂND CEVA TE ATACA DIN FAŢĂ, ESTE ÎNTÂI ÎN
TINE.
Cryssa Cristina Este asa de simplu!!! Si
totusi uit,sau nu știu,căci ma trezesc pierduta si acaparata in cele lumesti,si
atunci,chiar simt că-mi pierd pacea sufletească! Nu depistez cum alunec spre
lumesc!
Marius Ghidel Prin placeri, ele ne lipesc.
Schimbarea porneste la restrangere continua in toate. Macar injumtatire.
Ramona Surducan Daca seful, la serviciu, are un comportament
abuziv emotional, te inhiba, te incarca inclusiv cu sarcinile lui, are
abilitatea de a te face sa te simti vinovat, asta cu toti subalternii, cum sa ne
raportam situatia asta?
Marius Ghidel Probabil ca avem
noi atasamente de material, si el va face asta in continuare. Ni se dau situatii
care sa ne desprinda. Si chiar daca plecam de acolo, cadem din lac in put, tot
asa va fi, pentru ca nu ne-am desprins. Si situatiile se repeta. In toate este
vorba numai despre noi. Oamenii doar ne ajuta si ne salveaza prin umilire viata.
Umilirea este un ajutor de sus foarte portivit, o binecuvantare. Noi cu egoul
nostru spunem lucruilor ca sunt rele, dar sufletul se elibereaza de ego.
Ramona Surducan Inseamna ca solutia buna e sa acceptam ce se
intampla incercand sa nu ne suparam?
Marius Ghidel Exact.
Cititi ultima postare de acum, ca este vorba despre asta! Multumesc!
12-02-2020
George Caruntu Dl Marius e cam riscant sa asteptati
intrebari ..dar este si extrem de util pt toti cei ce se implica caci intrebari
pun cei ce au ajuns sa inteleaga ..
-putin probabil ca cine trimte flori
,multumiri ,emotii,sa se riste sa intrebe caci ar insemna sa iasa din zona de
comfort !
-dar e un pas urias spre maturizarea omului cind privind spre
orizont proceseaza intrebari ...este un pas fff mare caci dovedeste ca a inteles
multe din scoala vietii !
Marius Ghidel Dar din
intrebari invat cel mai mult, si cresc si eu in intelegere. Am cel mai mult
nevoie de intrebari!
Ramona Surducan Ne vor lipsi
postările....veneau la momentul portivit. Dar, poate, era prea bine pentru noi.
Sa nu devenim dependenți.....
Mulțumim pentru tot!🌼
Marius
Ghidel Vor fi postări dar cu întrebări și răspunsuri. Multumesc
Mihaela Palamida Am o prietena foarte buna (cu un suflet
deosebit de bun) care trece prin niște momente grele. Nu știu cum S-o ajut și ce
cuvinte de încurajare sa-i mai spun care sa ii de-a putere.
Acum 5 ani și-a
pierdut soțul (a murit de o boala crunta) după care a venit in Anglia pt a
începe o viața noua. De-abia ce a început sa i se închidă rana după o așa
pierdere ca acum tatăl ei e suspect de o boala crunta. Momentan a venit in
România sa-i facă niște analize. Umbla peste la toate spitalele cu el de parca
sa încearca sa schimbe cursul lucrurilor și se simte terminată fizic și psihic.
Ea mai are o sora care deși trăiește in același oraș cu părinții, își vede
“normal” de viața ei. Totodata prietena mea se “teme” ca dacă tatăl ei va muri
atunci ea se va simți obligată/vinovata sa se întoarcă in România sa aibă grija
de mama ei (care ar suferi de singurătate). Eu vreau doar ca ea sa fie liniștita
și fericita.
Marius Ghidel Cand noi suntem cum trebuie
ii schimbam si pe altii dupa cum suntem noi. Deci ca sa ii ajutam pe ceilati
trebuie sa fim noi smeriti si curati la suflet, si asa ii incarcam cu energie si
ii sustinem in toate, pe sensibil, in ascuns, fara sa stie. Putem sa ii ajutam
pe cei dragi noua indrumandu-i, dar ei singuri au nevoie sa treaca prin ceea ce
si-au asumat la venirea pe pamant. Greutatile si incercarile ne indumnezieesc,
nu putem sa i le luam, ca este intereventie, si atunci ii impingem spre situatii
si mai grele. Asta este lectia lor care vine de sus. Prietena dvs, la randul ei,
poate sa isi ajute familia- lucru pe care il si face - dar fara a se implica
atat de mult sufleteste, si aceasta la fel pentru ca lectiile vin pentru fiecare
dintre noi pentru a ne corecta. Si avem nevoie de ele, nu sunt un lcurur rau, ci
ne dezvolta caracterul, personalitatea, spiritul. De pilda, tatal sau trebuie
ajutat de medici dar si de un parinte duhovnic care sa il indrume in aceasta
perioada, si dânsul trebuie sa inteleaga asa de ce trece prin aceasta boala sau
afectiuni, comportamentul nostru trebuie corectat in primul rand ca de aceea vin
aceste situatii ca s ane curete sufletul ca altfel benevol nu vrem, in acest fel
putem opri evolutia bolii sau sa ne insanatosim. Mai departe, plecarea dnei din
tara, facuta pentru a-si imbunatati viata in Anglia, nu este neaparat cea mai
buna decizie. Locul unde ne-am nascut este locul unde e bine sa crestem
spiritual, sa ne imbogatim duhovniceste. Nu e de ajuns sa mergem spre o viata
mai buna din punct de vedere material, ca fugim de greutati care ni se dau ca sa
fim indumnezeiti. Pentru ele am venit aici, pentru greutati, si daca fugim de
ele, fugim de Dumnezeu, atunci vor veni altele si mai mari, si mai greu de
rezistat. Solutia este sa intelegem rostul lor si ce ne invata ele, si sa
aplicam. Un parinte duhovnic este bun si folositor pentru suflet, acum, pentru
toti si pentru dvs. Este cel mai bun confesor si prieten, cel mai mare ajutor la
greu.
Nicole Nicole Eu sunt plina de întrebări... 1)fac
bine, îmi impun sa gândesc pozitiv, VB cu Dumnezeu simt ca e cu mine dar oriunde
ma duc simt ca oamenii ori nu ma plac ori nu ma acceptă. Ma simt tot timpul
foarte singura și iubire dau tuturor și ma gândesc tot timpul cum sa ii ajut dar
la greu eu nu ca aștept înapoi dar nu primesc nici o fărâmă. Toți doar iau de la
mine și ma bucura asta dar atunci când sunt la greu doar Dumnezeu ma ajuta. Simt
ca sunt înconjurată de morții vii, le simt energia negativa, doar rău ura și
indiferenta. Iubirea o am de la plante și animale. M-am înconjurat cu ele și de
acolo îmi iau energia. Sunt câteodată atât de tristă. Toate astea vin din mine
nu-i asa? Eu sunt de vina, știu. Vreau iubire de acolo de unde nu este. Simt ca
odată demult am avut parte de o mare dragoste și acum nu o mai am, simt. O vreau
înapoi! Dumnezeu este atât de frumos dar îl pierd în lumea asta. Ma las dusa de
valul întunericului și vreau sa ma intorc la El dar este atât de departe de
mine.
Marius Ghidel Nicole, ce frumos spuneti totul!
Vreti Iubire arzator, nu asa. Trebuie sa-L vreti pe Dumnezeu arzator mai presus
de toate, si atunci veti primi totul in dar. Daca ati stii, aproape ca nu pot sa
spun pentru ca vreti cu putere. Nu stiu daca puteti accepta. Poate odata veti
intelege. Am spus aici de atatea ori. Stiti. Intoarece-te la divin, si uita
dorintele tale, si atunci lumea va veni spre tine si ti va da tot ce doresti,
dar nu ca sa te bucuri tu, CI CA SA TE PIARDA, repet: ITI VA DA TOT CE DORESTI,
DAR NU CA SA TE BUCURI TU, CI CA SA TE PIARDA, nu ea este scopul. Stii. Cand nu
o vei mai dori, vei avea tot ce vrei. Dar iti vei pierde pacea sufletului.
Atunci ce este de dorit, lumea cu grijile ei, sau pacea inimii? Ce este mai
important? Cand te desprinzi de ea, va veni spre tine, dar ce folos, daca iti
pierzi linistea care este Dumnezeu? Vei avea tot ce vrei dar iti pierzi pacea.
Acum au ramas acestea doua: Iubirea de Dumnezeu sau iubirea de lume. Daca Il ai
pe El ai tot ce vrei, dar daca ai lumea, NU MAI AI LINISTE, deci Il pierzi pe
Domnul. Ce este mai bine?
13-02-2020
1-FERICIREA ESTE MULȚUMIREA CU PUȚIN!
- Cum mă opresc din fuga de
mine?
Să ne comportăm ca o fiinţă divină pe pământ, care mai mult
dăruieşte, ajuta, susţine viaţa, şi pe el se lasă. Care nu îşi permite să aibă
gânduri acuzatoare, sau să învinuiască ştiind că judecata vine din ego, care nu
are existenţă de la sine şi de aceea tot ce spune acesta este o minciună. La
moarte, dacă trecem de fluviul de gânduri, el se şterge definitiv. Deci acela
pentru care noi am făcut totul în viaţă şi ne-am luptat şi l-am apărat, NU
ÎNSEAMNĂ NIMIC, ABSOLUT NIMIC, pentru că nu are existentă proprie, este doar un
concept.
Pur şi simplu ne oprim din alergat şi atunci începem să vedem
frumuseţea vieţii peste tot. Noi nu suntem gândurile noastre sau îngrijorările
şi îndoielile, suntem cel care nu este afectat de nimic. Chiar am dat un exemplu
din prima carte, din Shangri La, cu sufletul care se plimba prin casă, şi care
era absolut de fericit. Deci noi nu suntem nemulţumirile şi supărările noastre.
Dacă înţelegem asta, este esenţial.
Cum ne observăm că ne prind gândurile
de nemulţumire, cum ne spunem că NU SUNT ADEVĂRATE şi le lăsam. Atunci ne cuplăm
pe fiinţa divină comună din noi care nu se îngrijorează de nimic. Şi apoi lipsa
egoului, este bucuria şi fericirea zilei de mâine. Eu îmi găsisem nişte
exerciţii prin care nu mai acordam atenţie gândurilor. Am povestit în prima
carte şi am observat că în momentul în care gândurile nu mai vin, atunci ziua
devenea MIRACULOASĂ, că nu mai era eul care se îngrijora, era numai Dumnezeu.
Atunci noi mergem, lucrăm, ne facem treburile, dar ne pierdem ÎNDÂRJIREA, LUPTA
ŞI APĂRAREA, ne pierdem eul. Dar fără el viaţa devine o MINUNE continuă, o
bucurie fără egal. Și reușim în tot ce întreprindem. De ce să nu vrem asta? De
aceea omul e bine să meargă în jos, spre puţin, nu spre mult, ca atunci se
încarcă cu ÎNDREPTĂŢIRE DE SINE, ŞI APARE DEZASTRUL.
UNDE ESTE ORGOLIU VA
FI SUFERINŢĂ!
- Cum să mă împrietenesc cu mine?
Să renunţăm la
mine, la pentru mine toate, la eu şi numai eu, şi atunci vom vedea că NOI SUNTEM
CHIAR IUBIREA FĂRĂ CAPĂT. Numai eul nostru veşnic nemulţumit o ţinea închisă în
închisoarea lui. Nu este vorba de adăugat ceva la eu, ci invers de aruncat tot
ce reprezintă el. Cumva să ne împotrivim tot timpul VOII NOASTRE. Vrem ceva mai
bun, mai plăcut, mai diferit, mai mare, mai frumos, SĂ NU ÎL VREM, pentru că îl
dorim dintr-un ego veşnic nemulţumit care nu vrea decât să ne destabilizeze şi
să ne aducă o nemulţumire şi mai mare. Nu avem nevoie de mai mult că ieșim din
divin și apar nenorocirile, de ce să le vrem?
Pentru că el priveşte NUMAI
ÎN PARTE, şi partea... nimic din lume, nu durează. De aceea când vrei ceva anume
din ea mai bun, mai plăcut, mai diferit, de fapt VREI SĂ SUFERI DOAR, vrei cu un
ego, VREI DURERE. Amplificam nemulțumirea şi simţământul ca nu este destul şi
mai ne trebuie - adică când ne-am făcut o plăcere sau ne-am îndeplinit o dorinţă
a egoului a şi început durerea, chinul. Acesta este chinul iadului – sentimentul
că nu este destul și mai ne trebuie, dar noi când vrem lumea intrăm acolo. De
acea TREBUIE SĂ NE PĂSTRĂM MEREU DOAR ÎN NECESITATE. ACOLO ESTE DUMNEZEU.
Peste nevoie este diavolul şi iadul pentru că intrăm în NEMULŢUMIREA CA NU
ESTE DESTUL, ŞI ASTA SE ÎNTINDE LA INFINIT. Dar când ne mulţumim cu ce avem,
atunci nu mai avem sentimentul de lipsa şi suntem fericiţi. FERICIREA ESTE
MULŢUMIREA CU PUŢIN. Dar cine vrea să fie fericit cu adevărat? mai nimeni. Te
cuprind o linişte şi o pace continuă. Asta este putere. Dar ei, care stăpânesc
lumea fac totul să ne destabilizeze continuu, îmbiindu-ne mereu SĂ MAI VREM, SĂ
MAI LUĂM ŞI AIA, ŞI AIA, dar aşa ştii ce fac? NE ÎNVÂRT PE LOC, ŞI NE AMEŢESC.
Şi în mai mult noi ne pierdem DISCERNĂMÂNTUL și ne iau PUTEREA, şi ne pun un VĂL
pe faţă, şi nu mai vedem limpede – NE DISTRUG. Mai binele Îl dă afară pe
Dumnezeu.
Ni-L iau pe-al nostru Dumnezeu şi Îl înlocuiesc cu lumea, cu
plăcerile şi savoarea vieţii. Când din totdeauna toate religiile fundamentale
ale lumii, au blocat DORINŢA DE MAI MULTĂ SAVOARE ŞI PLĂCERE. De ce? Pentru că
acest mai mult ne ia din viaţa într-un ritm accelerat. Și Dumnezeu este jos de
tot, în vale, acolo unde se strâng apele, NU ESTE ÎN MAI MULT, MAI BINE DECÂT NE
TREBUIE, ÎN MAI SUS, MAI MARE, MAI BOGAT, MAI SIGUR, ACOLO ESTE DIAVOLUL ȘI
IADUL. Bunăstarea, comoditatea, stabilitatea peste nevoie sunt intunericul
veșnic, pentru că ne iau din energia vitală, o consumă şi ne lipesc de material,
şi aşa ne pierdem viaţa continuu pe nimic, pentru că părţile nu ţin, şi atunci
nouă ne vine SĂ ALERGĂM DUPĂ MAI BINE, MAI MULT, LA INFINIT. Dar nimic din lumea
aceasta pe care o dorim noi înnebuniţi, NU DUREAZĂ.
- Cum să vorbesc cu
mine?
Cu mine fiinţa divină? O lăsăm să se exprime cu tot riscul. Noi
credem că este ruşinos sau că devenim vulnerabili şi oamenii o să ne exploateze.
Orice ar fi ne lăsăm pe noi continuu, şi atunci nicio grijă nu mai avem. Pentru
că Domnul va fi cu noi. Ce grijă să ne mai facem? Când te lepezi de eu, El vine
imediat pentru că n natura lui este să umple golurile.
Din faţă va veni
liniştea şi Iubirea din noi, pentru că întotdeauna vine ceea ce suntem în adânc,
în ascuns. Şi poate vor mai fi situaţii neplăcute, pentru că mai sunt în noi
nemulţumiri sau răutăţi din trecut, dar acelea vor veni ca să ni le scoată, şi
dacă noi nu reacţionăm şi le acceptăm, atunci ele se vor şterge.
NUMAI
ATUNCI CÂND NU RĂSPUNZI SE ŞTERG NODURILE ENERGETICE DIN TRECUTUL NOSTRU ŞI SE
DIZOLVĂ şi nu se mai transforma în necazuri şi boli în viitor. Ca noi suferim
mereu tocmai datorită NEMULŢUMIRILOR NOASTRE. Ele sunt păcatele şi bolile
noastre.
Să ne comportăm ca o fiinţă a cerului pe pământ care nu ştie
decât să dăruiască şi care NU CĂUTA NICIODATĂ ALE SALE, IARTĂ TOTUL ŞI ACCEPTA
TOTUL FĂRĂ REACŢIE, şi atunci vom avea toată siguranţa că viaţa noastră va fi
frumoasă şi împlinită. Ce să ne dorim mai mult?
Mulţumim dnei Ligia
Constantin pentru întrebări! Urmeaza raspunsuri si la urmatoarele intrebari ale
dnei Ligia:
Cum imi raspunde Dumnezeu?
De unde stiu ca este el sau
sunt tot eu?
Este Dumnezeu in fiecare dintre noi?
Cum inteleg ca raul este
bine si cum imi stapânesc mintea din a produce suferinta?
Cum sa Îl chem pe
Dumnezeu, cum sa-I dau povara mea Lui?
Cum de creez toate programele mele de
autosabotare?
Bogdan Marin Multumesc! Il poti
cunoaste pe Dumnezeu prin studiu si meditatie?
Marius Ghidel
Numai prin abandonare de sine desăvârșită! Pentru ca lepădarea de sine
este prezenta Lui. Deci oamenii zic ca Îl iubesc, dar nu se lasă pe ei, nu
renunță la îndreptățire sau la dorința de mai mult și atunci Domnul nu este cu
ei. Pot sa facă orice, dar dacă nu se predau și nu fac gol în ei, Domnul nu vine
la ei. Orice ar face. Nu se poate cu mintea, decât când mintea cade. Ca El este
lipsa egoului,a dorinței de mai bine pentru eu. Frumoasa întrebare! Mulțumesc!
2- COMUNICAREA CU DUMNEZEU
- Cum îmi răspunde Dumnezeu?
Nu
puteţi să-l percepeți decât în starea de lepădare de sine desăvârşită. El este
infinit de blând și bun, smerit și fin, delicat, și noi trebuie sa fim
asemănători ca să-L cunoaștem și să-L simțim. Aceea este prezenţa Lui. Dar de
vorbit ne vorbeşte continuu prin oameni, şi mai ales mai apăsat ne vorbeşte prin
oamenii care ne deranjează şi prin care ne arată că ceva asemănător este în noi,
iar prin necazuri şi boli ne indică faptul că ne-am îndepărtat de El, iar când
mergem spre puţin, El ni se arata peste tot. Dar cine vrea să meargă spre puţin?
Mai nimeni. Omul de astăzi trăieşte SINGUR, STINGHER, fără al lui Tată ceresc.
Şi este obraznic şi cere socoteală. Smerenia este rară pentru că înseamna inimă
înfrântă. El spune la toate neplăcerile vieţii ca sunt rele, când de fapt este
desprins cu forţa. Problema lui este faptul că pune lumea pe primul plan, şi
atunci se agaţă de ea. Şi chiar dacă respecta toate regulile, pentru că merge
spre mai mult bine pentru sine, Domnul nu este cu el. Trebuie să te predai pe
tine total, şi să faci gol în sufletul tău, ca să aibă unde să vină Miracolul
care este Dumnezeu. Iar posesiile peste nevoie sunt eu si nu ne vor lasa sa ne
ridicam. Dar tot ce ni se întâmplă vine de la EL, şi nu poţi să te superi pe
nimeni.
- De unde ştiu că este EL sau sunt tot eu?
El este numai
atunci când ceea ce gândim este ziditor şi susţine viaţa şi reprezintă o
apreciere, o mulţumire sau recunoştinţa, ori atunci când acordăm circumstanţe
atenuante la infinit. Cum ştim că vorbeşte egoul, sau diavolul şi nu este nevoie
să-l ascultăm? Atunci când exprimăm o nemulţumire, o îndoială, o acuzaţie sau o
învinuire, când judecăm, pretindem sau reproşam cu obrăznicie, când luptăm sau
atacăm, ori ne apărăm. Nu suntem noi acela, noi suntem cel care nu se supără
niciodată, nu se apără, nu luptă pentru mai mult bine pentru sine, iartă totul,
acceptă totul şi iubeşte totul în mod egal, şi NU ARE NICIO TREABĂ CU
ACUZAŢIILE. De aceea prin el, toate lucrurile se fac, fără să se străduiască!
- Este Dumnezeu în fiecare dintre noi?
Da, fiinţa divină comună este
în fiecare dintre noi majoritară, dar noi NU O LĂSĂM SĂ SE MANIFESTE, pentru că
o considerăm că este O RUŞINE, pentru că noi credem că atunci oamenii ne vor
umili şi ataca sau ne vor exploata. Dar nu este adevărat. Oamenii ne atacă cu
armele din noi, iar dacă noi suntem în linişte şi pace, şi nu ştim decât să
Iubim şi să dăruim, atunci ei NU NE POT ATACA NICIODATĂ. Fă totul pentru ei, şi
asta este garanţia că viaţa ta va fi frumoasă. Binele lor va fi binele tău. Dacă
nu faci totul ca ei să fi fericiţi, tu nu ai cum să fii fericit. Fericirea lor
este fericirea ta. Trebuie doar să lăsăm frumuseţea din noi să devină frumuseţea
din afară. Pentru asta am venit aici, ca să dăruim din prea plinul Iubirii
noastre îngereşti.
- Cum înţeleg că răul este bine şi cum îmi stăpânesc
mintea din a produce suferinţă?
Ştiind că tot ce spunem negativ şi este o
acuzaţie vine din ego, care nu suntem noi Noi, ca fiinţă divină suntem cel care
nu se supără niciodată şi nu ştie să învinuiască sau să condamne, nu știe decât
să iubească. Şi atunci când ne vine să criticăm sau să judecăm, ne oprim pentru
că ştim că urmează să gândim răul, ca să primească cât mai multă durere egoul.
Atunci ascultăm de diavol, EL NE ÎNDEAMNA SĂ FIM OBRAZNICI, SĂ CEREM SOCOTEALA
SĂ REPROŞĂM SAU SĂ ATACĂM. Că el se hrăneşte cu suferinţă. Cum ne oprim să
gândim răul? Făcând exerciţii de apreciere continuu, adică NICIODATĂ SĂ NU NE
PERMITEM SĂ CRITICĂM ŞI SĂ ACUZĂM. Când condamnăm chemăm la masa răutații
noastre îngerii întunericului și ei vor aduce apoi alții și alții, și te vor
subjuga.
CÂND JUDECĂM DEVENIM ĂLA CU CORNIŢE PE LOC ȘI PIERDEM RAIUL. Se
simte asta din ură şi mânie, ori furia care ne cuprinde şi care sunt
CARACTERISTICI ALE IADULUI.
Şi ca să scăpăm din înlănțuire aducem
continuu argumente care să reprezinte circumstanţe atenuante, spre exemplu: nu-i
nimic, a greşi este omeneşte... Nimeni nu este de vină cu nimic, toate vin din
mine, oamenii nu greşesc niciodată, ci ei doar ne reflectă şi ne ajută să ne
îndumnezeim. Ei cu toţii, vin la noi trimişi de sus, sunt medicii divini, şi nu
poţi spune nimic despre ei. Toți oamenii doar te ajută și te dezvoltă. Nu putem
decât să fim atenţi cum suntem noi în ascuns şi ce ne zicem. Dar ÎNTOTDEAUNA
CÂND CEVA NEPLĂCUT NI SE ÎNTÂMPLĂ, ESTE PENTRU CĂ ÎN NOI SUNT ARME ADICĂ DUHURI
ALE ÎNTUNERICULUI DE CARE ASCULTĂM.
Oamenii doar ne reflectă. Când ştim
asta nu ne mai putem supăra pe nimeni. Şi doar suntem atenţi să gândim pozitiv
şi să privim numai la partea încurajatoare a vieţii. Adică să nu raportam nimic
la interesul propriu, pentru că eul nu există, noi suntem o fiinţă comună
divină. Şi orice raportare la eu, este o minciună. Noi când gândim în interesul
tuturor, spre binele tuturor, numai atunci suntem în divin.
- Cum să îl
chem pe Dumnezeu, cum să-i dau povara mea Lui?
Când te laşi pe tine,
intri în divin pe loc, când nu reacţionezi sau cedezi ori nu răspunzi, sau te
predai, accepţi, atunci te uneşti cu fiinţa divină pe loc. Sau când aduci
circumstanţe atenuante şi apreciezi, mulţumeşti şi eşti recunoscător, intri în
divin pe loc. Şi când ai o situaţie neplăcută, îi dai lui problema ta şi tu o
uiţi, faci altceva, şi atunci ştii sigur că ea se va rezolva în modul cel mai
optim. Chiar dacă pierzi înseamnă că nu aveai nevoie de acel lucru. Ceea ce se
întâmplă atunci când tu te laşi pe tine, este lucrul cel mai bun care se putea
întâmpla pentru că vine de la El, nu mai este voinţa ta în joc. Îl acceptăm aşa
cum este şi mergem mai departe pentru că întotdeauna voia Domnului este bună,
adevărata şi dreapta. Nu putem să ne revoltăm pentru nimic. Totul vine de la El
ca răspuns la ceea ce suntem noi în adânc. Ceea ce ne vine din faţă, avem nevoie
indiferent cum este. Este voia de sus.
Oamenii nu sunt de vină cu nimic
niciodată, nu există rău în lume, ci numai în noi, Lumea este continuu în iubire
dar când se apropie de noi, ea ia forma interiorului nostru. Apoi ceea ce vedem
în afară este proiecţia noastră. Ceea ce se întâmplă şi vedem este ceea ce este
în noi. Ca să schimbi lumea trebuie să schimbi întâi interiorul tău, adică să
laşi armele jos. Noi proiectăm pe ecranul veții ceea ce suntem noi. Asta
înseamnă iertare, nu e vorba să-l ierţi pe celălalt, ca el nu este de vină cu
nimic, ci TU SĂ LAŞI ARMELE JOS ŞI ATUNCI ACELA NU TE MAI POATE ATACA, PENTRU CĂ
OAMENII NE ATACĂ CU RĂUTATEA DIN NOI.
- Cum de creez toate programele
mele de auto sabotare?
Făcând întotdeauna inversul a ceea ce vrem cu
egoul nostru. Laşi întotdeauna de la tine, accepţi, nu impui nimic, nu rezişti,
nu te aperi şi nu lupţi. Când eşti în zero, eşti în divin, adică în acceptare
totală fără reacţie. Laşi lucrurile să fie, să curgă, şi nu intervii cu voia ta.
Nu este nevoie de voia noastră în nimic. Atunci ştii sigur că lucrurile se vor
termina bine, dar când apare voia mea, apare un ego şi atunci viaţa ni se va
opune. Când vrei ceva vei vrea cu egoul. Nu vrei, laşi de la tine şi uiţi. NU
VREI MAI MULT ŞI MAI BINE PENTRU EGO, ADICĂ PENTRU DIAVOL, ŞI TE MULŢUMEŞTI CU
PUŢIN.
ACEST PUŢIN ESTE RAIUL ŞI PREZENŢA LUI DUMNEZEU. DAR CINE ÎL VREA?
Mulţumim dnei Ligia Constantin pentru întrebări!
Adina
Bretotean Ce puteți să ne spuneți despre religiile acestei lumi?
Marius Ghidel Toate religiile fundamnetale au in comun
JERTFA, SACRIFICIUL DE SINE, dincolo de diferentele de ritual. Fiecare cu
traditiile si Înțeleptii lor, dar intelegerea la care ajung oamenii in timpuri
si epoci deiferite, mii de ani, in culturi si traditii diferite SI ESTE LA FEL,
ESTE UNA, ATUNCI EA ESTE ADEVARUL. Si este o mare bucurie si incantare sa vezi
ca oameni diferiti, din culturi diferite si timp de mii de ani au AJUNS LA
ACELEASI CONCLUZII SI SINTEZE. Toti au pus la baza Iubirea si lepadarea de sine.
Toti. De aceea toate religiile lumii la baza lor sunt UNA. Dar am intalnit o
situatie cand un profesor, prof S, s a intalnit cu cineva care era din alta
religie, si in loc sa puna ceea ce aveau ei in comun, au scos in evidenta numai
ceea ce ii deosebeau, si s-au luat la harta. Dar Iubirea era ceea ce ambele
religii vorbeau. Si nu s-au acceptat si inteles. Daca te uiti la deosebiri, vei
lupta si te vei apara. Dar fundamnetul tuturor religiilor mari, este SACRIFICIUL
DE SINE, SI JERTFA, DECI IUBIREA. Este unitate in lume, dar cei care o conduc
vor sa bage ura intre oameni. Cei care vad diferente, si URĂSC, sunt manati de
intunecat.
Adina Bretotean Mulțumesc pentru
rāspuns.Aş continua să vã întreb? Cum rămăne cu jertfa lui Iisus pe cruce pentru
mântuirea noastră..., în Biblie scrie că doar cei ce cred şi îl urmează pe El se
vor mântui. O ultimă întrebare pentru seara aceasta.M-ar interesa pãrerea
dumneavoastră despre chacre...
Marius Ghidel Prin
jertfa se sterg pacate, si prin jertfa suprema se sterg pacate la toti pentru ca
viata Domnului Iisus a fost exemplara, de aceea a putut să ne curete pe toti, si
in viitor. O viata dedicata lui Dumnezeu ii ajuta pe toti, pe sensibil,
curatandu-i. Si chiar daca este cineva care necunoscut se nevoieste si se
desprinde de lumea aceasta, ajutorul lui fata de omenire este foarte important,
dar acum sunt putini care isi jertfesc viata total. Dar acum prin atasamentul de
viata, noi am pierdut din acesta curatenie. Adica atasamentul este mai mare
decat desprinderea, decat sacrificiul de sine. Pacatele sunt mai mari. Da, cei
care se comporta ca Domnul Iisus si pun lepadarea de sine pe primul plan, mai
presus de toate, se mantuie pentru ca jetfa de sine este MANTUIREA. Acesta este
drumul, caci Iisus Hristos este Calea Adevarul si Viata.
Eu nu ma pricep,
la asa ceva. Stiu doar ca atunci cand urma sa ies din trup intr o experienta de
tip dincolo de moarte, cu o saptamana inainte sau cu un timp inainte, imi aparea
in mijlocul pieptului niste pumnisori care bateau in piept din interior, ca
intr-o carcasa, dar care imi miscau pieptul si nu puteam sa controlez fenomenul
cu mintea deloc. Banuiesc ca acel loc este o chakra, dar eu nu ma pricep, pentru
ca nu am cautat niciodata explicatii la ce mi se intampla. Se intamplau si pana
seara le uitam, nu le acordam atentie. Dar acum cand mai apar acesti pumnisori
pentru mine este semn ca urmeaza sa am din nou o experienta de iesire din corp,
si acum nu ii mai las, si am invatat sa-i opresc folosind respiratia puternica,
in mod repetat. Si in alta experienta descrisa in prima carte, am iesit prin
varful capului si acolo am dat de un spatiu de puncte aurii de fericire, care
sfaraia ca uleiul in tigaie. Si era EXTAZ, banuiesc ca este tot drumul printr-o
chakra, dar nu le stiu. Nu ma pricep.
14-02-2020
CÂND CEVA NEPLĂCUT ȚI SE ÎNTÂMPLĂ ESTE PENTRU CĂ NU I-AI FĂCUT PE CEILALȚI
DESTUL DE FERICIȚI!
Roxana Elcaro Fericirea este o
ALEGERE individuala, personala prin urmare, nimeni nu-l poate face fericit pe
celalalt... aceasta este o poveste incentata de egoul unora cRe pot spune: Vezi,
eu te-am facut fericit !
Insa, fiecare in functie de nivelul sau de
constiinta...
Marius Ghidel Suntem o ființă divina
comuna, și de aceea binele pe care îl facem celorlalți este binele pe care ni l
facem noua. Nu suntem diferiți. Doar Ego-ul ne face sa ne vedem deosebiti. Avem
aceeași scânteie divina toți.
Roxana Elcaro V-ati
referit la "a-i face pe ceilalti fericiti" ceea ce este o inchipuire majora.
Acum imi replicati despre " facerea de bine" ceea ce inseamna cu totul
altceva.... Le amestecati si nu cred ca asta doriti...
Marius
Ghidel A face bine este o fericire
Loredana Popa
Daca doriti sa mi explicati ce este mintea , pārerea d-voastrā , si fluviul de
ganduri , exista in spatiu acesta ? In spatiul astral , fizic? Doresc enorm de
mult, ceva material , pt niste prieteni de ai mei cum sā mā rog pt ei , este
urgent...
Marius Ghidel Egoul este mintea, lumea,
trupul, materia. Fluviul de ganduri desparte cele 2 lumi si este format din
toate gandurile noastre ca un flux continuu, ca asta este bariera intre lumi,
daca ne cade mintea, atunci dispare granita intre ele si ne resorbim in acel
spatiu de puncte aurii de fericire, dar mai intai trebuie sa trecem de spatiul
acela descris de Ilie Cioara. Lucrurile materiale nu ni le da, ca ar creste
egoul. Singura solutie este ca omul sa se smereasca si in spatiul gol va veni
divinul care apoi va dori tot binele pentru noi. Si acest lucru nu se poate face
repede. De fapt omul nu are nevoie de mai mult ca este ca si cand le-ati dori
raul. Dar daca s-ar multumi cu putin ar primi tot ce vor DAR NU MAI MULT. Asta
este Legea divina!
15-02-2020
George Caruntu Expun la cererea unei persoane una din
experientele traite in plan spiritual cu ceva timp in urma..posibil sa fie
benefica pt cineva
-vehicolul cu care am fost transportat avea o structura
transparenta cred ca pe suport de cimpuri energetice luminoase si forma de coaja
de ou cu inaltimea aprox 2.5-3m
-in interior eram eu cu trimisul venit dupa
mine ca sa ma duca acolo unde am dorit si eram insetat cu intentia ferma si
clara ,iar trupul mia ramas intins pe o canapea -trimisul care avea cam 1.9-2m
,mia spus ca nu am permisiunea sai vad fata caci am vrut sa ma uit la el .caci
eram pus pe a cerceta si a cunoaste .
-in capsula nu erau instrumente sau
tablou de comanda ci totul lucra mental inteligent in faza cu constiinta
pilotului .
-viteza era atit de mare incit strabaterea universurilor le
sesizam fulgerator ca si cum as strabate straturile de lumina ale curcubeului
,si erau tot 7 culori exact ca si curcubeul ..!
-oamenii din acea lume erau
in grupuri de 10-30 ..unitati
-aveau o pace si blindete f mare pe fete
-m
au lasat sa pun mina pe ei sa vad ca sint reali si hainele aveau culoarea
albastra a cerului senin ca niste camasi subtiri vaporoase la baza gitului
,minecile largi pina la palme,,si pina la pamint ca o manta
-erau f toleranti
si ingaduitori nu erau seriosi sau religiosi sau incrincenati pe sfintenia lor
sau plini de importanta ci simpli si onesti dar blinzi si intelegatori cu mine
care venisem la ei si atit de naiv ...naiv si curios dar si indraznet
-apoi
atentia mia fost atrasa de faptul ca a aparut o lumina alba sferica extrem de
puternica ce parea un soare de la distanta de circa 1km si care se apropia -cind
a ajuns la circa 100m lumina a prins contururi umane
-la circa 1m sa
stabilizat sub forma umana a unui barbat de circa 30ani inalt de circa 1.7-1,8m
din care venea o asa mare afectiune incit am inceput sa pling hotind de dor si
simteam ca imi amintesc ca am revenit acasa dupa mult timp de despartire
dureroasa
-mam inmuiat si in lacrimi am cazut la picioarele lui si i leam
cuprins in brate si fruntea in lacrimi era pe picioarele lui caci el a ramas in
picioare
-picioarele erau din ceva asemanator cu cristalul sau apa
transparenta a oceanului limpede si albastra dar calde naturale
-de la mijloc
in sus era o culoare precum este cuprul incins in foc cind era la circa 20-30m
dar cind sa apropiat stralucirea invapaiata sa estompat si era natural ca orice
om
-ma atins cu mina pe cap si atunci am incetat brusc cu emotia de dor si
plins si cu lacrimile si am intrat in starea de pace ca si cum eram un obisnuit
al locului ca si cum ma intorsesem in locul din care de f mult timp ma
despartisem fara speranta de reintoacere
-ma luat de dupa umeri sa imi arate
lumea aceia ca si cum am fi fost prieteni vechi
-il simteam onest simplu
prietenos parca ma facuse sa ma simt f familiar cu el si cu locul
-ulterior
ma dus intrun spatiu unde erau dispozitive si tehnologie specifica deparazitarii
oamenilor de influienta unor interferente cu entitati parazite ce erau ascunse
in trupul fizic al oamenilor sub forma de sobolani serpi goange napirci
-tehnologia de deparazitare era de asa natura incit se integra in structura
spirituala a sufletului omului facind practic parte din sufletul sau spiritul
omului
-mi sa facut acolo pe loc o aplicatie practica pt antrenarea in
vederea experimentarii ulterioare in situatie reala pe pamint
-omul interior
spiritual iesea din trupul fizic care raminea linistit in pozitia in care il
lasa si indrepta ca spirit liber de corp ,miinile catre omul parazitat si brusc
din el ieseau sopirle ,serpi ,tiuind si tipind zgomotos fugeau din camera prin
pereti
-apoi omul spiritual se integra in omul fizic si nimeni nu vedea
practic nimic caci tot procesul de mai sus in plan fizic era invizibil
----
-nu incercati nici sa ma apreciati si nici sa ma criticati caci asta mi o fac
personal cit simt ca imi este corect si benefic ci voi ginditiva la intrebari
,presupuneri ,ipoteze ,supuneti analizei cele comunicate si discerneti ce va
poate fi util in practica vietii personale ca sa profitati sa traiti frumos si
calitativ cit depinde de voi insiva !
-lumile ceresti sint extrem de evoluate
fata de noi care sintem fata de ei ca si cum ar fi un trib salbatic care sar
inchina unei sticle de Coca Cola cazuta dintr un avion deasupra junglei ..caci
in mintea si cunoasterea lor e o minune ce a venit din ceruri..
-sperante
posibil ca sint caci se pare ca ei sint dornici sa ne ajute dar o fac prin noi
oamenii aparent obisnuiti daca sintem motivati bine sa indraznim sa ne
autoajutam intre noi in unitate ,opinia aceasta o bazez nu atit pe teoria
istorica sau religioasa cit pe observarea neutra si atenta experimentala a
realitatii ,pe care oricine o poate face daca este intentionat si motivat
-posibil sa se fi strecurat unele erori involuntare ,subiective de descriere
caci sint trecuti posibil undeva in jur de 10-20 de ani de la eveniment !
-nu
urmaresc sa impresionez pe nimeni ci posibil sa ajut alte persoane ce au avut
experiente tulburatoare spirituale asemanatoare sa indrazneasca sa si le expuna
si ele cu indrazneala !
---
-fiti sanatosi !
Marius Ghidel
F interesant! Wau! Multumim! Asa este sunt lumi si fiinte foarte evoluate
spiritual in univers!
George Caruntu
-ma gindesc
uneori la "terenul de joc" despre care ai comunicat cindva,in care linga
jucatori apareau gropi incare multi cadeau neatenti sau erau evitabile caderile
?
-oare cum determinau jucatorii aparitia gaurilor ?
-cum puteau sa joace
jocul fara pericol ?
-sau oricum gropile apareau pt a ridica gradul de
dificultate a jocului ?
-care era regulamentul care incalcat ducea la
cartonasele rosii adica la aparitia gropilor in fata jucatorilor?
Marius Ghidel Nu erau evitabile. Adica ei chiar daca
faceau pacate in timpul zilei si isi ziceau ca o sa fie atenti sa nu se deschida
o groapa, cu toate astea, pedeapsa era inevitabila, ca venea un fel de vant care
trecea prin capul lor si le cadea mintea, atentia, si chiar in clipa aceea venea
cineva si ii impingea, se deschidea automat o groapa si cadeau in ea dupa care
se inchidea deasupra lor. Asta era uimitor, pedeapsa divina venea fara sa poata
sa se opuna chiar daca ei ziceau ca o sa fie atenti. Le lua mintea si nu puteau
sa fie atenti. Adancimea gropilor era in legatura cu cate pacate faceau ei pe
zi, si asa se adanceau gropile. Gropile astea se deschideau exact cand nu erau
atenti si cadeau in ele. Asta e important ca trebuiau sa plateasca pentru orice
faceau rau. Jocul era jocul vietii. Dar daca gresim platim. Regulamentul era sa
nu facem rau oamenilor. Ei faceau rau cand cautau pe primul plan interesul lor,
atunci faceau rau celorlalti: cautau sa-i pacaleasca, minteau, inselau, atacau.
George Caruntu
-multumesc f mult pt raspuns !
-oare
daca "seara" prin meditatiMe si analiza sincera si motivata la viata parcursa
ziua ,iertau tot si toate ,oare ar fi putut fi evitate gropile
(ofensele,jignirile,supararile,pierderile ,bolile,depresiile ,soarta
nefericita..) ??
Marius Ghidel Cel mult diminuata,
scazuta pedeapsa divina in forta si intensitate, dar tot venea. Nu se poate
sterge cu totul, spre aducere aminte. Chiar daca suntem virtuosi apoi tot
timpul, se plateste puctual. Avem la dispozitie 10 secunde cand facem o
porcarie, sa ii oprim consecintele, si sa ne cerem iertare in fata, sau sa ne
oprim sa mai facem raul. Dar cine stie asta?
George Caruntu
-oare raul se pune la socoteala daca este -1.gindit rational ?
-2.simtit ca
emotie/sentiment/simtamint ascuns al inimii ?
-3.facut prin cuvint ?
-4.facut cu fapta
-cam cit de greu trag procentual in ordinea de mai sus ?
Marius Ghidel Tot răul în fundal este unul, indiferent cum
este, gândit, spus sau faptuit. Și scăderea vine cu forța cu care am făcut răul,
și chiar mai puternica ca sa ne desprindă.
15-02-2020
AVEM NEVOIE SĂ NI SE FACĂ RĂU ŞI SĂ FIM UMILIŢI, CÂT MAI MULT ȘI CÂT MAI RĂU
POSIBIL.
CÂND APARE DUREREA ȘI REZISTENŢA ESTE MOMENTUL CÂND VEI FI
ÎNFRÂNT. DACĂ LUPȚI VEI SUFERI MAI TARE. TREBUIE SĂ RENUNŢI.
DOAMNE,
MI-AI DAT O ZI DE BINE? AI UITAT DE MINE?
Mă lovesc în ultimul timp de o
problemă legată de "atac". Mă simt atacat. Văd persoanele de la care, mă simt
atacat ca şi ele sunt atacate. Am început să mă gândesc, de ce în jurul meu este
atâta "atac". Am început să înțeleg că şi eu "atac" chiar nevrând prin ceea ce
sunt, exprim, şi uneori dacă încerc să susțin o idee pe care eu o socotesc bună,
iar pentru celălalt poate nu este bună sau nu poate să o înțeleagă. Trăiesc
sentimentul de "atac", uneori durerea că mă simt atacată iar alteori durerea
când simt că celălalt se simte atacat de mine. Şi după cum se spune că Dumnezeu
nu vrea moartea păcătosului ci să se întoarcă şi să fie viu, mi-au fost dat să
trăiesc aceste dureri de "atac" alături de (persoane) oamenii cei mai dragi,
unde şi durerea este şi mai mare…
Mulţumesc mult pentru toate, să spunem!
Să nu mai consideri că este un atac și să lași armele jos. Criticile,
acuzațiile, condamnările, învinuirile. Că nu ești tu cel care face asta. Nu îți
permiți să judeci. Nu este adevărat. Întărești un diavol și te mai baga și în
iadul deznădejdii fără capăt.
- Diavol?
Da că judecata, atacul
lupta şi apărarea, critica, învinuirea, condamnarea, reproşul, asta sunt
prezenta diavolului. Deci nu judeci, ca totul vine de la El ca să ne cureţe
inima. Şi bine ne face! Nu poți fi nemulțumit de nimic. E f bine când ți se face
o răutate. Că ești scăzut și ți se salvează Viaţa. Deci nu mai da semnificații
rele ca nu există aşa ceva. Totul e bun și divin aşa cum este. Cel care suferă
și se supăra este egoul. Și el trebuie să fie micşorat. Și va fi automat. Nu te
poți împotrivi. AVEM NEVOIE SĂ NI SE FACĂ RĂU ŞI SĂ FIM UMILIŢI, CÂT MAI MULT ȘI
CÂT MAI RĂU POSIBIL. Ca să ni se salveze viaţa. Iar dacă nu ne supărăm când
suntem înjosiţi, atunci nu se mai repeta. Când nu te superi la pierdere, acela
este raiul.
- Şi dacă încă rezist?
Altfel dacă reacționam şi
rezistăm nu se opresc niciodată şi urcă pe nivele mai agresive şi ne va durea şi
mai mult pentru ca totul vine de la El dar ne întoarce ceea ce suntem noi în
ascuns. Pentru că scopul lui Dumnezeu este să ne curețe sufletul. Şi face asta
în mod perfect prin oameni. Ei sunt trimișii Lui. Medicii divini. Și nu scapă
nimeni. Să înțelegi că totul este bun drept şi divin aşa cum este. Nu te poți
împotrivi la nimic. Avem nevoie. Vin cu voie de sus. Şi ne salvează viaţa. Pe
ego îl doare dar sufletul se Bucură. Dacă reziști vei fi atacat până ce te
îngenunchează și înțelegi. Rezişti, dar suferi.
- După furtună da sunt de
acord. Dar în vremea ispitei! Nu ştiu ce fac. Da rezist şi lupt.
NU SE
OPREȘTE ATACUL PÂNĂ NU ÎNȚELEGI CĂ RĂUL CARE ȚI SE FACE ESTE CEL MAI MARE BINE.
Și ai nevoie. Sufletul nostru îl cheamă ca să distrugă egoul. Sufletul este cea
mai mare putere și nu i te poți împotrivi. Te termina repede. CÂND APARE DUREREA
ȘI REZISTENŢA ESTE MOMENTUL CÂND VEI FI ÎNFRÂNT. DACĂ LUPȚI VEI SUFERI MAI TARE.
TREBUIE SĂ RENUNŢI.
Când a apărut un rău renunţi. Rolul lui este să te
desprindă şi de asta ai nevoie cel mai mult, de aceea ne trebuie cel mai tare să
fim înjosiţi şi să ni se facă răutăţi, să fim calcaţi în picior şi scuipaţi, CÂT
MAI MULT! De aceea a venit raul ca să te micşoreze şi să-ţi dea viaţa, de aceea
el îţi face cel mai mare bine posibil, dar noi nu ştim asta. Când a apărut
cedezi imediat şi îi oferi victoria celuilalt. NU AI VOIE SĂ TE OPUI ŞI SĂ LUPŢI
SAU SĂ TE APERI.
Dacă accepţi îți salvează viaţa și asta îți dă energie
vitală. Dar dacă te atacă cineva ce faci? Dacă ai numai Iubire nu te ataca
nimeni, ca din fata vine ceea ce eşti tu, iar dacă totuşi se întâmpla, renunţi,
întorci şi obrazul celălalt şi atunci tu te încarci cu energie vitală, când
cedezi victoria celuilalt. Atunci primeşti viaţa şi Iubirea se întăreşte. Nu
trebuie să te împotriveşti niciodată. TREBUIE SĂ DĂRUIEŞTI MAI MULTĂ IUBIRE CA
SĂ PRIMEŞTI MAI MULTĂ IUBIRE.
AVEM NEVOIE SĂ NI SE FACĂ RĂUTĂȚI CONTINUU.
Numai ele ne țin sănătoși și curați la suflet. Fără răutăți şi greutăţi, răul
din noi creşte și murim. Fii fericită când ești umilit și își bat joc oamenii de
tine. Sau te calcă în picioare. Sau te scuipă. Îți salvează viaţa. Îți dau
sănătate și viitor şi îţi fac cel mai mare bine posibil. Te desprind.
🙂
- Da, dar conştientizez târziu, ce ar fi trebuit să fac.
Să te lași
bătut? Umilit. Călcat în picioare. Să renunţi la răspuns. Să te bucuri când ești
umilit. Este un mare dar divin, o mare binecuvântare. DOAMNE, MI-AI DAT O ZI DE
BINE? AI UITAT DE MINE?
- Şi dacă e lăuntric?
Lăuntric inversezi.
Când îți vine să reacţionezi nu faci asta. Pentru ca Ego-ul reacționează. Este
diavolul. Nu ai treabă cu el. Altfel te zdrobește. Egoul este atacat intotdeauna
de forțele cerului, nu are nicio scăpate vreodată. Iar dacă reacţionezi vei
suferi mai tare. Este ca şi când ai vrea să mori mai repede. Te împotrivește lui
Iisus. El este viu. Este ființa ta divină. Ești tu care nu reacţionezi. Îți dai
seama, noi zicem că suntem credincioși.
- Recunosc
Dar nu îl
alegem pe Iisus. Dumnezeu este chiar acceptarea sau bunătatea ta, dăruirea ta.
Când alegi bunătatea Îl alegi pe El. Omul zice că este credincios dar
reacţionează agresiv. Unde este credinţa lui atunci? Bunătatea ar fi prezenta
lui Dumnezeu, dar reacţia este diavolul. Îl alege pe diavol pe loc. De ce? De ce
nu vrea să aleagă bunătatea sau dăruirea, acceptarea, cedarea, care ar fi chiar
Dumnezeu? De ce zice că este credincios dar în comportament NU MAI ESTE? Ce,
pentru el credinţa înseamnă doar un ritual? De ce nu alege lepădarea de sine
care este ÎNSUŞI DUMNEZEU? Pentru că ni se vorbeşte DESPRE Domnul şi asta la pus
la distanţa de noi, să nu ajungem la El. Nu se face identificarea cu sufletul
divin şi mişcările lui de dăruire, restrângere, acceptare, predarea de sine, că
altfel am fi El pe loc, fara nimic altceva şi am începe să-L simţim imediat în
viaţa noastră. Şi identificarea a fost făcut cu exteriorul, cu trupul, cu lumea
şi materia, şi omul nu Îl simte şi nu se simte responsabil, și nu Îl alege. Ci
trăieşte doar ca un corp în lumea aceasta, nu ca suflet divin.
- Păi nu
suntem cu El.
Aşa este. Alegem reacția care este diavolul. Păi am
îndeplinit un ritual şi alegem acasă reacţia, lupta şi apărarea? Pentru că nu
ştim că Dumnezeu este chiar acceptarea şi non reacţia ta. Non reacția este
Iisus, când întorci şi obrazul celălalt eşti cu Iisus pe loc. Înţelegi? Pe loc.
Acceptarea, îngenuncherea în faţa celuilalt. CINE NU ARE PUTERE SĂ ÎNGENUNCHEZE
ÎN FATA APROAPELUI SĂU NU IUBEŞTE CU ADEVĂRAT! Reacția, răspunsul cu răutate
este atac direct la Iisus. Este ca și când am da cu pietre în El. Și în
Dumnezeu. Când alegem acuzația vrem să ucidem
- O fac mereu.
Îl
atacăm pe aproapele îl atacăm pe Dumnezeu. Ştii asta? Ca în spatele fiecărui om
este El. Noi nu avem un om în faţă. Ci pe Dumnezeu. Dacă știi asta vei fi cu
respect. Şi chiar dacă omul este un diavol, în spatele lui este divinul. Atunci
eşti atent, dar oricum puterea întunecatului este puterea permisiunii tale. Cât
îi permiţi să înainteze şi consimţi şi îi dai voie, sau convorbeşti cu el. DACĂ
NU ÎI DAI VOIE EL NU ARE PUTERE ASUPRA TA.
Ne apărăm pentru că ne ataşăm
de prea mult bine. Trebuie să ne auto limitam în toate. Să nu vrem mai mult, mai
bine, mai plăcut. Autolimitarea este divinul. dar cine Il vrea? Să înjumătățim
mâncarea. Să nu mergem până la capăt în plăcere. Să o suspendăm. Să ne limităm
benevol, și atunci sufletul devine dominant.
- Şi totuşi mai rezistă.
Ceea ce în ani s-a acumulat, cu greu cedează. Pentru că este atașament de
plăcere. De comoditate. De ușor. Limitează-te. Mănâncă puţin.
- Da nu
vreau disconfortul.
Slujește. Supune-te, faci tot ce nu îţi place.
Ascultă de oameni. CE NU ÎŢI CONVINE ÎŢI SALVEAZĂ SUFLETUL! Fii săritor. Ajută-i
gratuit. Oferă-te să ajuţi. Caută ce este greu și nu ce îți place.
- Cu
greu accept.
Vrei să te speli cu apa caldă? Spală-te cu rece. Fă mereu pe
dos decât ţi-ar place. Acela este adevărul.
- Cum să mă ofer?
Vrei
o plăcere? Renunţă. Și CÂND RENUNŢAREA LA UMAN ŞI LUMESC VA FI PUTERNICĂ ATUNCI
SUFLETUL VA FI PUTERNIC. Și nu vei mai putea rezista. Să sari în ajutor. Să faci
mai mult decât ţi se cere. Și treaba altuia. Plăteşte la cineva o datorie. Ia
asupra ta greutăţile celorlalţi. Fă în fiecare zi un bine măcar, sacrifică-te,
uita de tine. Ce este mai bun dăruieşte, tu să fii ultimul...
- Da
niciodată nu am avut o adevărată renunțare.
Ca DĂRUIREA TE ÎNCARCĂ CU
ENERGIE VITALĂ. Comoditatea îți ia viaţa. NU AI NEVOIE DE BINE ȘI UȘOR CĂ TE
OMOARĂ. Ai nevoie de greu.
- Da-i comod.
CE ÎŢI SCADE EGO-UL
DESCHIDE POARTA CERULUI ȘI ÎȚI DĂ VIAŢA.
Tocmai lucrul de care fugim ne
salvează. Nu exista ori/ori, ci numai şi/şi. Şi egoul şi lipsa lui ne duc tot la
Iubire cu viteze egale, diferenţa este numai că atunci când egoul este scăzut
apare durerea. Dar drumul spre divin este acelaşi: cu durere sau fără durere.
Nu căuta comodul. Ci lipsa comodității. Aceea este prezenţa lui Dumnezeu. În
comoditate El pleacă. Și pornește suferința. Nu căuta bogăţia, ci lipsa ei, ca
El nu este în mai mult, acolo este diavolul că ne cuprinde îndreptăţirea de
sine, mândria şi trufia, ori orgoliul. Omul care are tot ce vrea NU ARE NICIO
TREABĂ CU DUMNEZEU. Numai suferinţa Îl aduce înapoi.
- Poate nu-L caut,
şi mă supăr uşor. Nici o dată nu am avut o adevărată râvnă pentru Dumnezeu, cum
poate am văzut la alţii. Numai căldicel mi-am trăit viața.
În comoditate?
- Îmi este mult mai uşor să fiu comod.
Și ești lent. Trebuie să faci
invers. Inversul te vindeca. Niciodată nu ești săritor. Să faci NUMAI ce nu îți
place. Și să nu faci ce îți place că te omoară, plăcerea peste măsură este
durere, că îţi ia din energie. Asta îți vindeca soarta, opoziţia la ceea ce tu
crezi că eşti, opoziţia la ego. Adică modelul la care ai ajuns prin minim efort
este cel care îţi face cel mai mare rău posibil. Adică e groaznic. Ceea ce ești
ca ego, te va distruge. Îți omoară sufletul. Îți ia bucuria vieții. Te
întristează. Te leagă de exterior.
- Păi sunt cam mort.
De nu te
mai bucuri de nimic. Îți ia bucuria de a trăi. Te face trist și neputincios. De
nu mai vezi ieșire. Ești prins în capcană. Nu vezi un orizont. Nu mai crezi că
există o ieșire din starea asta. Te-a amărât. Trăiești viaţa fără vitalitate.
Fără bucurie.
- M-am obişnuit aşa
Indiferent. Nu te mai bucura
nimic. Nu mai ai pentru ce să lupţi. Ești învins. Blazat. Fie ce o fi.
Dezinteresat. Dacă ar fi mâine să mori, nu ar fi nimic.
- Nici cu morții
nici cu vii.
Tot ce zici tu că e bine nu e bine. E invers. Tot ce este
plăcut peste nevoie nu este bine, îţi ia din viaţă. Când vei inversa tot ce îți
zici îți va veni energie de sus. Și vei învia.
- Acum la bătrânețe ?
Dar cel mai mult ai nevoie de relaționare, de comunicare şi implicare, în
lucruri din care să vezi reușite și rezultate. Să vezi că reușești și că oamenii
au nevoie de tine. Să ajuți. Umilința este un ajutor de Sus de neprețuit care ne
salvează viața. Este o binecuvântare. În toate este vorba numai despre noi și
niciodată despre ceilalți.
- Unul singur ar fii în cele sufletești. În
cele materiale nici o șansă să mă mai atragă.
NUMAI STAREA DE UMILINȚĂ ȘI
SMERENIE ESTE STAREA DIVINĂ!
Maria Radulea Dar de ce
Dumnezeu ne-ar da zile de suferinta? Iisus nu avea ego si totusi a fost umilit
si chinuit pe cruce? De ce a atras El aceste situatii?
Marius
Ghidel Benevol nu ne restrangem. Si nu mergem spre putin, acolo unde El
este. Iar Domnul Iius a fost un model de urmat care ne-a aratat cum sa ne purtam
la limita, orice ar fi. Si sacrificandu-se pe Sine, El a deschis poarta cerului
si a lasat energia divina sa ne incarce. Ne-a umplut cu energie pe mii de ani.
Dar acum s-a consumat energia aceea pentru ca oamenii merg spre usor si placut,
si nu daruiesc, fac rezerve, si acestea le iau din viata. Si ne daruind si ne
jertfiindu-se, nu se infraneaza si de aceea ei nu o mai pun la loc. Si toti nu
fac asta si atunci omenirea moare fara energie vitala. Pentru ca placerile peste
nevoie ne iau viata. Noi mai mult luam decat dam. Si asa ne moare sufletul. In
exterior putem fi frumosi sa avem tot ce vrem, dar nu mai ave suflet si in lumea
de dincolo fara Iubire si daruire nu mai urcam mai sus, si ramanem jos in zona
descrisa asa de bine de Ilie Cioara in Moartea mortii si Desavarsirea.
İrina Irina Ni sunt de acord cu dumneavoastra.Va urmaresc
postarile de ce timp..Consider ca am venit pe acest pamant sa invatam lectia
iubirii.Cum poti sa iubeati cand esti in suferinta?Da...sa iti geationezi
emotiile,sa stii sa iti controlezi trairile ,da, sunt de acord.Dar cu auferinta
nu sunt de acord.Avem dreptul sa alegem;stam langa un barbat violent sau
nu...stam la un loc de munca nepotrivit sau nu.etc.etc
Marius
Ghidel İrina Irina Egoul aduce suferinta. Daca puteti fara indreptatire
de sine, veti fi fericita. Dar puterea de a accepta injosirea este raiul, pentru
ca este desprindire totala. Noi nu suntem egoul, si nici trupul, dar egoul se
obtine prin atasarea de material. Apoi vin fortele cerului si ne desprind
automat, dar noi ne lipim si mai tare si ne aparam, atunci devenim agresivi.
Este momentul cand apare suferinta egoului. El sufera, dar este bine. Noi nu
suntem acela, noi suntem cel care nu este afectat de nimic si nu cauta niciodata
ale sale. Suferinta este a egoului, nu a sufletului. Sf Ioan Gura de aur spunea:
„Când trupul se desfătează și se îmbogățește, sufletul își așteaptă pierea.” Sau
Rumi: cand trupului tau ii este bine si se bucura, sufletul tau sufera! Pentru
ca noi nu suntem egoul sau trupul. Locul de munca nepotrivit sau omul neportivit
ne este dat ca sa ne scada orgoliul. Putem fugi, dar vom urca pe nivele
superioare de scadere divina a orgoliului si trufiei noastre. Nu scapa nimeni,
Presiunea cerului se opreste numai cand ne micsoram atasamentele si egoul. Dar
este mult explicat in cartile publicate pana acum. Dar daca gandim raportandu ne
la eu, la interesul personal de mai bine pentru eu, nu vom accepta lucrurile
acestea cu toate ca sunt cunoscute de mii si mii de ani. In cartea Secretul
Multumirii care va apare in curand, este o traducere din Dao Te ching, veche de
6000 de ani si am vrut sa arat ca toate aceste situatii sunt din totdeauna si
solutia este numai aceasta.
İrina Irina Cred ca
detasarea de emotii este cheia.Sa intelegi ca interactiunea cu ceilalti nu e
intamplatoare,de fapt ceea ce spune cel de langa tine nu e important,important
este cum te detasezi si gestionezi emotiile.De ezemplu daca o persoana e te
jigneste ai optiunea sa ii raapunzi agresiv sau mai mai putin agresiv sau sa
intelegi ca cel ce te-a ignit nu face decat sa isi reverse tensiunile proprii
iar ceea ce ai de facut tu este sa iti gestionezi emotiile
Marius
Ghidel Detașarea de emoții este detașarea de ego care imparte în bine
si rau ca sa se întărească pe sine și sa producă cât msi multă durere prin
alternarea bine/rău. A ales un alt bine pentru sine și atunci a dat naștere la
neimpacare și durere. Dar noi nu suntem Ego-ul. Suntem ființă divina care nu
împarte lucrurile în calități și nu pune etichete. Ea este într o stare de ne
etichetare continua și de aceea este puterea și autoritatea suprema. Deci cel
care împarte și tot scoate este fără de putere. Și la moarte nu poate zice nimic
ca mai vrea sa trăiască 100 de ani. Sunt multe de spus....
Maria
Radulea Multumesc! Totusi Dumnezeu ne-a facut si cu latura aceasta
umana, si daca suntem dupa chipul si asemanarea Sa , inseamna ca El stia ca o sa
avem ego, ca o sa gresim. De ce din ceva perfect a rezultat si ceva imperfect?
Marius Ghidel Ne a făcut și suntem perfecți. Doar credem ca
nu suntem și toată lumea ne spune ca nu suntem. Apoi credem în ceva ce nu exista
pentru ca Ego-ul nu are existenta de la sine și de aceea tot ce spune el nu este
adevărat. Negarea condamnării, învinuirii și judecății, este ființă divina din
noi, comuna.
Florina Ghimpu Maria Radulea, nu, El nu
știa ca vom avea ego și ca o sa greșim. Ego-ul se formează după naștere, noi nu
ne naștem cu asa ceva. Greșeală nu exista, exista experiență. În greșeală și
păcat ne învață Biserica, să putem fi mai ușor de manipulat. "Chipul și
asemănarea sa" este înțeles la nivel de ce vedem noi cu ochii, dar noi nu suntem
ce vedem cu ochii...Creatorul nu are corp fizic. Noi nu suntem corpul fizic.
Marius Ghidel Asa este. Multumesc!
Florina
Ghimpu Viata este Iubire și bucurie, Viață este sărbătoare, nu avem
nevoie sa ni se facă rău și sa fim umiliți cât mai mult și cât mai rău. Dumnezeu
nu vrea asta, el trăiește prin noi, nu ne vrea chinuiți. Ceea ce spuneți suna a
masochism pur, Dumnezeu nu se bucura când noi cautam sa fim umiliți în cel mai
rău mod posibil, asa cum spuneți. Una e sa trăiești suferința care ți-e data sa
o trăiești sau suferinta pe care ți-o provoci și alta e sa ceri și sa cauți asa
ceva. Noi avem nevoie sa ne primim Lumina de la El, nu sa cerșim rău și umilință
de la alții. Sa îl cautam pe Dumnezeu iubind, nu prin autoflagare
Marius Ghidel Intarim egoul si el cheama suferinta. Egoul este
necazul sau boala de maine. Nu Dumnezeu ne chinuie, ne chinuim singuri. El doar
nu ne lasa sa ne autodistrugem, pentru ca neplacerile si bolile ne desprinde de
lume, si ne scad orgoliul, trufia si mandria. Noi ne autoflagelam singuri. Pai o
simpla suparare a noastra sau acuzuatie ne face campurile franjuri si ne scade
si sintemul imunitar, sau atrage neplaceri, corespunzator cu vibratia noastra
bruta.
Miron Angela Va urmaresc si multe lucruri mi se
par relevante,adevarate.Totusi in ce priveste indelunga rabdare prin raul si
umilintele adresate nu pot sa le iau total in acord.Omul ,,infloreste prin buna
purtare si iubire.daca e tinut in teroare si rau ,se imbolnaveste,cu ego sau
fara.Barbatul care si terorizeaza sotia o va duce ladistrugere psihica ,boala
sau moarte....nu cred ca asta vrea IISUS,el a lasat intelegerea si respectul sa
fie in cuplu.Viata este cu bune si rele .e adevarat ca suferinta te schimba,dar
cei din jur ar trebui sa ajute prin iubire .Inteleg ce vreti sa spuneti dar este
dus in extrema.Asa cred eu.
Marius Ghidel Raul din fata
este intai in noi, este din noi. Ne vine din fata intotdeauna ceea ce suntem
noi. Daca suntem numai Iubire nu vine niciun rau, nici necazuri, nici boli.
Toate acestea sunt mecanisme divine de scadere a orgoliului nostru. Domnul ne
curata sufletul prin oameni, dar nu face decat sa NE INTOARCA CEEA CE SUNTEM
NOI, TOTUL IN OGLINDA. Noi ne batem singuri. Cum spunea Rumi in fabula cu
iepurele si leul: NU VA FIE TEAMA, FIECARE SE ARUNCA SINGUR IN FANTANA!
Multumesc!
Miron Angela Cel care agreseaza sa zicem ca
spiritual ne face un bine.Totusi face un rau fata de Legile Divine.Cum il judeca
Dzeu /?
Marius Ghidel Miron Angela Vine din noi
agresiunea lui. Lasam armele jos si nu ne mai ataca nimeni. Atacul nostru este
atacul lui. Noi intai am lovit, sau am gandit raul, si oamenii doar ne reflecta.
Ei nu sunt de vina niciodata cu nimic. Daca incercati sa ganditi si sa acordati
numai circumstante atenuante, nimic nu vă va mai supara, si atunci nimic din
afara nu vă va mai ataca. Ca nu mai exista nimic care sa va deranjeze. Nu ei
incalca Legile divine, ci noi intai ca nu ii mai iubim destul si atunci inchidem
poarta cerului si nu mai vine energie prin noi la ei, si atunci ei DECAD, CA UN
MECANISM STRICAT, si noi ii acuzam degeaba. De fapt ei fac raul pentru ca noi nu
i-am mai iubit destul, adica nu i-am mai incarcat cu energie vitala, nu i am mai
apreciat... Lumea este asa cum suntem noi.
Miron Angela
Multumesc,cred ca incep sa inteleg,cel putin teoretic...mi a placut si morala ,,
Nu va fie teama ,fiecare se arunca singur in fantana,,
Marius
Ghidel Miron Angela Este o povestire in Frumusete in dar cu iepurele si
leul: Leul le zice la animalele padurii sa aleaga pe unul de-al lor si sa l
trimita la el in fiecare saptamana sa l manance ca sa nu prinda el mai multe.
Atunci animalele padurii au hotarat ca prima data sa mearga iepurele. A venit
acea zi si iepurele a plecat spre leu, dar a intarziat mult. Leul foarte suparat
si infometat era foarte nervos. Intr-un tarziu apare si iepurele. Leul il
intreaba de ce a intarziat, ca lui ii este foame, la care iepurele ii raspunse:
in drum spre tine, am intalnit un alt leu care m-a alergat. La aceste vorbe leul
a zis ca intai trebuie sa rezolve problema cu leul concurent si i a spus
iepurelui sa il duca la vizuina aceluia. Si la dus la o fantana. Atunci leul s-a
apropiat de fantana si uitand-se in ea si-a vazut chipul si s-a aruncat asupra
acelui leu. Morala lui Rumi este aceasta: Nu va fie teama, fiecare se arunca
singur in fantana. DECI NU ESTE NEVOIE SA RECTIONEZI CU NIMIC NICIODATA. Ca
fiecare daca loveste, se loveste singur cu forta cu care ataca! este foarte
impportant de inteles asta. Nimeni nu ne ataca, noi ne facem rau singuri. daca
vrem sa ne facem o viata frumoasa, trebuie SA NU GANDIM RAUL DESPRE NIMENI,
NICIODATA, ORICE AR FI! Ca ne chinuim singuri, degeaba.
20-02-2020
CÂND PENTRU TINE A AVEA ESTE MAI IMPORTANT DECÂT A IUBI, CREZI CĂ VEI FI CU
EL?
LĂSAȚI-LE PE TOATE.
Unde se întâmplă asta? SE ÎNTÂMPLĂ NUMAI
LA ACELA CARE NU ÎȘI IUBEȘTE VIAȚA. NU AI VOIE SĂ-ȚI IUBEȘTI VIAȚA, UMANUL, CĂ
ÎȚI PIERZI SUFLETUL.
NUMAI CEL CARE NU-ȘI IUBEȘTE VIAȚA ÎL IUBEȘTE PE
DUMNEZEU.
CEL CARE IUBEȘTE VIAȚA, NU-L IUBEȘTE PE DUMNEZEU.
CE
ÎNSEAMNĂ A IUBI? SĂ PUI VIAȚA APROAPELUI MAI PRESUS DECÂT VIAȚA TA.
CINE
NU ÎȘI IUBEȘTE VIAȚA, CÂȘTIGĂ VIAȚA.
De ce se sperie oamenii de Domnul?
Pentru că nu pot să iubească. Îți dai seama, unde suntem? Se zice că la a doua
venire va veni să-Și ia omul care să fie cu El în veșnicie. Spune-mi și mie: un
om care își iubește mai mult reputația, casa, banii, mașina, familia, copiii și
îi iubește mai puțin pe ceilalți oameni din jur, CREZI CĂ VA FI PRIMIT LÂNGĂ
DOMNUL? CREZI CĂ VA AJUNGE ÎN RAI? Să se uite la el ce face, și va ști fiecare
unde va fi. CÂND PENTRU TINE A AVEA ESTE MAI IMPORTANT DECÂT A IUBI, CREZI CĂ
VEI FI CU EL? Sau dacă te superi și lupți pentru tine sau te aperi, crezi că vei
fi lângă El, Sus la prag?
Și Dumnezeu va veni și îi va lua toate
lucrurile ce le are, și pe care el le prețuiește cel mai mult, și cu ce va
rămâne? Spune tu! LĂSAȚI-LE PE TOATE. Nu că nu sunt bune. Dar ce este rău în
ele? Cum sunt întrebuințate. Atitudinea noastră față de ele, faptul că ținem
strâns de ele să nu le pierdem arată că pentru noi lucrurile lumii sunt idoli.
IDOLI, înțelegi? O LUME DE IDOLI. ȘI IDOLATRIA DISTRUGE SUFLETUL OMULUI.
Dăruirea vine din dragoste și ea nu își caută folosul ei. Niciodată? Niciodată,
da. Ci pe al aproapelui său. Smerenia îl înalță pe celălalt. Smerenia nu face
nimic pentru sine mai mult decât are nevoie. Poți înțelege? Ea nu vrea nimic mai
mult pentru sine niciodată, ci totul pentru ceilalți.
Caută binele
celuilalt, nu pe al tău. Tu să nu te vezi. Uită de tine, TU NU CONTEZI ȘI NU
ÎNSEMNI NIMIC CA EU. Însă ca ființă divină ești totul. Ce este ființa divină?
Iubirea ta. Unde se întâmplă asta? SE ÎNTÂMPLĂ NUMAI LA ACELA CARE NU ÎȘI
IUBEȘTE VIAȚA. NU AI VOIE SĂ-ȚI IUBEȘTI VIAȚA, UMANUL, CĂ ÎȚI PIERZI SUFLETUL.
Îți dai seama ce simplu este în epoca noastră modernă, să ne pierdem sufle-tul?
Cum îl pierdem? Pui orice din lumea aceasta pe primul plan, și l-ai pierdut. Dar
fericirea? Putem fi fericiți în lumea aceasta? SE ÎNTÂMPLĂ NUMAI ÎN ACELA CARE
ÎL IUBEȘTE MAI MULT PE DUMNEZEU DECÂT VIAȚA SA. NUMAI CEL CARE NU-ȘI IUBEȘTE
VIAȚA ÎL IUBEȘTE PE DUMNEZEU. ȘI NU FACE NIMIC PENTRU MAI MULT BINELE SĂU.
Acela care își iubește viața nu va dărui și nu poate să iubească. El doar
strânge pentru sine, și mereu pierde ceea ce strânge. E ca meșterul Manole.
NIMIC NU VA RĂMÂNE DE PE URMA LUI. CEL CARE IUBEȘTE VIAȚA, NU-L IUBEȘTE PE
DUMNEZEU. Că nu are cum. Iisus nu avea nimic. Înțelegi ce vrea să ne învețe? SĂ
PUNEM MAI PRESUS DECÂT ORICE DRAGOSTEA CARE ESTE DUMNEZEU ȘI CARE ESTE DESTINATĂ
APROAPELUI.
TU TRĂIEȘTI PENTRU CEILALȚI, NU PENTRU TINE. NU AI VENIT AICI
PE PĂMÂNT PENTRU TINE. Tu ești o ființă comună. Trăiești pentru ca lor să le fie
bine și să fie fericiți, NU ȚIE. Nu e nevoie să faci nimic mai mult pentru tine,
ci totul pentru ceilalți. Așa cum fac celulele noastre sau organele noastre:
DĂRUIESC MAI MULT DECÂT IAU. Își dau viața pentru întreg. IISUS NU AVEA NIMIC,
AVEA DOAR IUBIRE.
Vezi? Dragostea ține loc la toate. Deci Îl iei pe
Dumnezeu și Îl dai aproapelui, nu pentru tine. Înțelegi? NU E NEVOIE SĂ VREI
NIMIC PENTRU TINE PENTRU CĂ TU EȘTI NOI.
Iar dacă dragostea nu o dai
aproapelui și o reții numai pentru tine și o pui în bancă, atunci tu te faci
Dumnezeul tău și cazi în negura cea mai adâncă, pe loc. CÂND DRAGOSTEA VINE SPRE
TINE ȘI TU O DAI APROAPELUI, TU ATUNCI VEI TRĂI. Putem face noi lucrurile astea
fără Iisus, adică fără iubire? Este imposibil. Pentru om este aproape imposibil
să iasă din nenorocirea egoului. OMUL NU POATE SĂ PUNĂ VIAȚA CELUILALT MAI
PRESUS DECÂT VIAȚA LUI, cu toate că întâi noi suntem o parte dintr-un întreg.
CE ÎNSEAMNĂ A IUBI? SĂ PUI VIAȚA APROAPELUI MAI PRESUS DECÂT VIAȚA TA. Întâi
trebuie să servim întregul, adică pe ceilalți, și la sfârșit pe noi. NOI TREBUIE
SĂ FIM ÎNTOTDEAUNA ULTIMII. Dar fără iubire facem păcat.
CINE NU ÎȘI
IUBEȘTE VIAȚA, CÂȘTIGĂ VIAȚA.
SECRETUL MULȚUMIRII - DE FAPT EU PE TINE TE
IUBESC – Marius Ghidel
Mihaela Ulman Mulțumim! Dar
câteodată parcă..... Aș da mărgăritare la porci doamne iartă mă! Când vrei să
fii în smerenie mai adânc atunci în loc de buna te crede proastă! Vrei să le
arăți bunătatea dar parca li se închid ochii!!
Marius Ghidel
Nu contează, tu iubește! Ar spune dl Iisus.
Daciana Lăcrimioara
Când ești smerit nu mai vezi nimic rău în celălalt. Și nici nu contează cum te
vede celălalt. Dacă suntem buni ca să ne vadă celălalt bunătatea, acesta este
ego. Când ne punem în slujba celuilalt și dăruim iubire dezinteresat, nu ne mai
interesează feedbackul. Dăruim fără să așteptăm nicio răsplată. Niciun simplu
mulțumesc. Ba chiar e bine să o și luăm peste nas. :) Asta înseamnă că mai avem
ego de scăzut. Și e bine să nu reacționăm, să acceptăm totul cu bucurie.
Marius Ghidel Asa este. Multumim!
Liliana
Teodorovici De cate ori cade un copil de atatea ori se ridica, pana
invata sa mearga.
Marius Ghidel Liliana Teodorovici Ce
bine spus! Niciodata nu se da batut! Si pana la urma invata! Adica daca nu te
lasi, implinirea si orice țel minunat este CU SIGURANTA ATINS! Extraordinar
exemplu! Adica orice iti propui Si reprezinta un scop ziditor si divin, si nu te
dai batut, REALIZEZI! ORICE! Indiferent cat de Minunat și de neatins pare visul,
IL ATINGI, cand este Dumnezeu cu tine!
Asha Aqua Cu ce e
mai valoroasa viata semenului decit a mea?
Marius Ghidel
Suntem aceeași ființă divina comuna. Numai ca dacă urmărim numai interesul
personal și ne raportam la eu ne vom vedea diferiți și asa putem sa l atacam pe
celalalt, putem sa ucidem. Și asa apare lupta, apărarea și concurenta, adică
suferință. Dar dacă ii facem tot binele aceluia, noua ne facem tot binele căci
astfel ne unim prin iubire și devenim aceeași ființă. Deci când ne raportam la
eu ne vedem diferiți și luptam și suferim, pentru ca lovim în propria ființă
divina care este celalalt. Și nu putem fi fericiti. Numai când dăruim mai mult
decât luam si iubim putem fi fericiti pentru ca fericirea este unirea cu ființă
divina din noi. Atunci ne simțim una cu toți și cu Dumnezeu. Și asta este cea
mai bucurie posibila. Multumesc!
Asha Aqua Marius Ghidel
Multumesc!Asa explicat este pe intelesul meu si pe trairea mea!
In schimb
enuntul din postare ma indemna sa renunt total la iubirea pentru mine,chiar si
aceea care vine dupa ce ne daruim Iubirii.Era ca un indemn la suicid spiritual
in favoarea celorlalti.
O sa va mai caut daca nu va suparati.
Va imbratisez cu
dragoste!
Marius Ghidel Asha Aqua Nu exista mine, sau
eu, este doar un concept. Dincolo de fluviul de ganduri care desparte cele 2
lumi, el dispare, si noi o viata intrega am facut totul pentru partea cea mai
mica si care nu are existenta de la sine. Noi ar trebui sa spunem NOI si sa ne
raportam la interesul tuturor, si atunci ar dispare suferinta care inseamna eu
mai presus de toate. Adica sa punem interesul tuturor pe primul plan, atunci
totul va fi bine si o reusita.
Asha Aqua Marius Ghidel
Mergeti foarte departe cu natura exemplelor.Eu ma refeream strict la situatia in
care daruiesc semenului meu iubire,ajutor moral,hrana,haine,grija pentru starea
lui de bine,rugaciune,.....DAR,imi cumpar si mie piine,haine,apa,hrana
spirituala,...etc. Inteleg de la dv ca asta e gresit.
Marius
Ghidel Asha Aqua Nu este problema cand ne pastram in atat cat este
necesar. Dar trebuie mai mult sa dam decat primim pentru ca numai astfel putem
tine poarta cerului deschisa, numai cand daruim sau ne infranam mai mult decat
luam. Dar tot ce depaseste necesitatea vom pierde, ni se va lua sau va pleca de
la noi pentru ca nu ne apartine noua, ni s a dat ca sa dam mai departe. Dumnezeu
este in putin, jos de tot, acolo unde se strang apele, in vale. Nu este in mai
mult, acolo noi ne umplem de eu, adica de indreptatire de sine si Il dam afara.
Si atunci porneste suferinta. Deci mai mult sa dam decat sa luam. Cu cat daruim
mai mult cu atat primim mai mult ca sa daruim mai departe.
Asha
Aqua De ce apare o diferentiere intre mine si aproapele meu? Este
minunat ca trebuie sa ii oefer cu naturalete din ce am,stiu,si de ce nu m-as
aborda asa cum il abordez si pe fratele meu? Multumesc!
Marius
Ghidel in momentul cand spunem la ceva ca este bun, apare opusul, adica
tot ce ignoram noi ne ataca in fundal chiar daca nu le luam in seama. Si asa
apare eul, prin impartire in bine si rau. Deci cand raportezi ceva la eu, la
interesul propriu, la trup, prin impartirea in bine si rau, eul genereaza un
adversar care va veni asupra noastra mai puternic decat alegerea noastra si ne
va desprinde. Deci cand noi alegem un bine pentru eu, vom suferi. De aceea eul
cauta numai durere. Atunci tot ce spune el, nu este adevarat. Pentru ca eul nu
are o realitatea de la sine, numai sufletul are viata de la sine. Atunci tot ce
spune eul este o minciuna. Numai ceea ce exprimi si este in interesul tuturor,
acela este adevarat.
Asha Aqua Nu am pomenit nimic de
polaritate,Doamne fereste!
Marius Ghidel Asha Aqua Pai
asta este eul, acest mine, al meu, pentru mine toate, este IMPARTIREA IN BINE SI
RAU. Si ni s-a spus SA NU IMPARTIM, CA VOM CADEA DIN RAI. Si cadem mereu. Cand
nu raportezi nimic la eu, la tine, nu porneste adversarul. Este subtil si fin,
dar se intampla. Noi miscam energii colosale. Spre exemplul, cand Iubesti
iubirea pentru toti, nu poti suferi. Dar cand raportezi iubirea la eu, la
interesul propriu, VEI SUFERI. De ce? pentru ca nu exista eu. Suferinta te
impinge spre Iubire si iti arata ca drumul pe care mergi, acolo nu este
Dumnezeu. Este invers, cand nu cauti un interes propriu, atunci Iubim cu
adevarat. Adica Adevarata Iubire doar ELIBEREAZA SI NU CAUTA ALE SALE NICIODATA,
IARTA TOTUL SI ACCEPTA TOTUL. Cand vrem ceva pentru eu, porneste durerea, adica
opozitia din partea vietii si lucrurile se vor termina prost. Putem stii
dinainte.
21-02-2020
EXISTA OAMENI VIRTUOSI IN LUME?
Exista oameni sfinti in lume. Am
intalnit oameni ajunsi la masuri duhovnicesti foarte mari, care ma indoiesc ca
exista in monahism. Am intalnit oameni cu virtuti evanghelice deosebite pe care
rareori le-am intalnit in monahism. Am vazut oameni care dau milostenie si
putina avere pe care o au.
Am cunoscut oameni care au o atat de mare
nerautate, incat se roaga pentru cei care i-au ucis copilul. Am cunoscut o
batrana care facea in fiecare zi o suta de metanii pentru cel care i-a ucis
fiul. Acestea sunt masuri mari de virtute. Facea o suta de matenii ca Dumnezeu
sa il ierte pe ucigasul fiului ei, pe care l-a vazut, dar nu a vrut sa il
parasca. In timp ce l-a vazut ucigandu-i fiul, si fiind presata de politie sa
marturiseasca, a spus: Nu stiu nimic. A spus ca nu stie nimic, pe cand stia
totul, pentru ca era casatorit si avea copii, si nu voia sa fie condamnat la
inchisoare. Spunea: Dumnezeu sa il ierte! Si nu avea rautate in inima ei.
Acestea sunt masuri mari de virtute.
Un tanar tinea tot postul mare cu un
cartof si o rosie pe zi. Pentru ca asa credea ca trebuie sa posteasca. Noi facem
cele mai bune mancaruri fara ulei, iar acela asa se nevoia tot postul mare.
Exista multa virtute in lume, dar este ascunsa.
Mitropolitul Athanasie de Limassol
21-02-2020
AS VREA SA FIU UN NIMENI
Ceea ce lipseste in voi este faptul ca NU
VRETI SA FITI SFINTI... Ei bine, iata ce se va intampla: toti vom fi testati
intr-o zi si veti fi pusi in situatia de a va da viata pentru Iisus sau de A-L
NEGA...
Sa-l nege pe Iisus, altfel vor muri. Primul a spus ca nu-L va
nega si l-au executat. L-au impuscat pe al doilea. Apoi au pus benzina pe un
preot in scaunul cu rotile si au spus ca-i va da foc... omul in scaun cu rotile
s-a uitat la fratii lui si le-a spus: lasati-ma sa ard! I-au dat foc si i-au
impuscat pe ceilalti, insa toti au avut de facut o alegere...
Este greu
de vazut asta?
DUMNEZEU NU TRIMITE PE NIMENI IN IAD, OAMENII ALEG ACEST
LOC!
DE FIECARE DATA CAND PACATUIM IL NEGAM PE HRISTOS. Fiti sfinti
precum Tatal Meu este sfant!
PREFER SA FIU UN NIMENI PE PAMANT, DAR SA AM
NUMELE SCRIS IN CER!
Jim Caviezel
Este Jim Caviezel actorul, a avut rolul lui Iisus în patimile lui Iisus 2004.
(răsfoind din eusunt.ro )
Cuprins
Iubirea Lui Dumnezeu lasă loc doar pentru şi mai multă iubire! ... 7
Doamne, te rog, ajută-mă, că fără tine nu pot! ... 13
Himalaya ... 17
Fragmentarium ... 17
Dacă vrei să iubeşti, iubeşte luna ... 18
Când
dăruieşti, te uneşti cu Domnul ... 22
Oamenii sunt doar oglinzi ... 26
Comportamentul la jignire stabileşte viaţa şi moartea, raiul şi iadul ... 28
Înţelegerea este vindecarea ... 31
Restaurarea vieţii tale începe când te
îndepărtezi de uman ... 32
Renunţarea la atac şterge toate păcatele noastre
... 36
Sănătatea şi fericirea în viaţă arată nivelul tău de dăruire şi
apreciere ... 38
„Iar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci,
căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit." (Facerea 2:17) ...
42
Adevărata realitate nu este despre ceva din lumea aceasta 45 Acolo este
fericirea, în punctul zero, când eşti fără tine, fără interes personal ... 48
Sufletul trebuie vindecat întâi şi trupul îl va urma ca o umbră ... 51
Suferinţa este dorul după Dumnezeu ... 53
Curăţarea şi vindecarea sufletului
... 58
Facem pe dos: facem totul pentru un eu care nici nu există, şi de
aceea ne opunem divinului ... 59
Lumea este proiecţia ta şi arată cum eşti tu
în interior ... 61
În starea de pace reuşeşti în toate ... 63
Vindecarea
porneşte când eşti iubire la infinit ... 68
Câştigi viaţă dacă pui liniştea
mai presus decât dreptatea ta ... 70
Scopul vieţii nu este viaţa, ci
depăşirea ei ... 72
Desprinderea este totul şi dăruirea este desprindere ...
75
Dragostea este un sacrificiu de sine - de aceea nouă nu ne place să iubim
... 80
Să fii descătuşat de interese, de dorinţe şi de orgolii, ăsta este
Raiul! ... 86
Nu eşti un om oarecare, ci o fiinţă de lumină sublimă ... 89
Ataşamentul aduce suferinţă şi este o tragedie, dar lipsa lui este fericire ...
91
A accepta totul fără reacţie este rezolvarea la orice problemă ... 95
Este suficient ca tu să te schimbi şi lumea ta se va schimba ... 97
Egoul nu
are existenţă de la sine, este o minciună şi tot ce spune nu este adevărat ...
101
Fii asemenea santalului care parfumează toporul care îl răneşte ... 103
Ne lipseşte definirea egoului şi a fiinţei divine şi de aceea nu le vedem ...
107
Când te restrângi în toate şi nu vrei satisfacţiile simţurilor, eşti în
divin ... 108
Primeşti tot ce vrei dacă nu doreşti nimic din lumea aceasta
... 112
În faţa ta Îl ai mereu pe Dumnezeu, nu un om oarecare ... 115
Un
dialog cu mircea ... 117
Acesta este iubirea adevărată: să iubeşti oamenii
până la capăt şi orice ar face ei ... 122
Răul, necazurile şi bolile sunt
mecanisme divine de scădere a orgoliului nostru ... 123
Necazul pentru ego
sau trup este o eliberare a sufletului, o înviere a lui ... 127
Lasă-L pe
Dumnezeu să-ţi dea ce ai nevoie, nu e nevoie să te preocupi tu de nimic ... 129
Adevărul este inversul a ceea ce îţi zici tu ... 131
Pierderea este a eului,
fiinţa de iubire nu pierde nimic, niciodată ... 133
Din gândurile negative să
facem continuu gânduri de iubire şi binevoire ... 134
Dumnezeu este prezent
atunci când îţi arăţi dragostea ta şi o demonstrezi ... 138
Nu ai venit ca să
câştigi lumea, ci ca, pierzând-o, să te înalţi ... 141
Ar trebui să te temi
să nu-ţi pierzi sufletul, că fără el ce faci? ... 143
Când iubeşti şi
dăruieşti fără condiţii, Dumnezeu te vede ca o flacără ... 145
Încrederea în
Dumnezeu este dăruirea continuă ... 148
Omul nu trăieşte adevărata libertate,
el este trăit ... 152
Ne este frică pentru că nu iubim destul ... 153
Aspiraţia spre Domnul este aspiraţia spre puţin, spre restrângere şi micşorare
de sine ... 156
Comportamentul celuilalt este comportamentul tău ... 159
Dezinteresul faţă de viaţă trebuie să fie mai mare decât dorinţele tale ... 162
Din materia magică se face orice vrei: oameni, situaţii potrivite, viitor şi
timp, sănătate ... 164
Suntem aici numai ca să facem ascultare ... 170
Când nu trăieşti pentru celălalt, tai legătura cu Dumnezeu şi nu mai primeşti
energie ... 175
Adevărul este la nivelul întregului, al interesului tuturor,
al mişcărilor mari ... 180
Când devii uman total, pierzi energia divină şi ai
murit brusc ... 182
Dumnezeu este dincolo de satisfacţiile simţurilor, când
tu le depăşeşti ... 186
Supunerea este cea mai mare forţă ... 189
Ne
scădem mintea prin dăruire şi înfrânare ... 191
Dăruirea trebuie să fie
constantă ... 193
Pe noi ne omoară lăcomia de viaţă ... 196
Iubirea este
dincolo o energie ascensională ce te duce mai aproape de împăratul lumilor ...
201
Tu eşti cel care nu se supără niciodată şi nu vrea nimic mai mult ... 204
Fiecare om este trimis de sus ca să ne înveţe iubirea necondiţionată ... 206
Inversul a ceea ce face eul este fiinţa divină ... 209
Egoismul este cel mai
puternic duşman al egoismului ... 212
Îngăduinţa şi comportamentul la
conflict ... 214
Viaţa este doar un joc cu suma nulă: nimic de câştigat,
totul de pierdut ... 217
În inima înfrântă încape tot universul iar în omul
orgolios nu este loc de nicio bucurie ... 219
Rugăciunea de slavă şi
mulţumire lui Dumnezeu pentru toate este cea mai puternică ... 222
Dăruirea
este o scară spre cer ... 227
Numai când nu vrei nimic, primeşti totul şi
viaţa se transformă într-un miracol continuu ... 232
Viteza de renunţare la
ego este viteza de vindecare ... 236
Cu cât eşti mai desprins, cu atât
rugăciunea ta este mai ascultată ... 237
Răutatea lui de acum este iadul lui
de dincolo ... 240
Să iei de la viaţă atât cât ai nevoie şi ce este ziditor
pentru suflet ... 243
Consumerismul nu este o normalitate, aşa ne pierdem
sufletele ... 247
Prin fiecare om înger, Domnul ne spune ceva despre noi ...
249
Dacă vrei să fii sănătos, nu acuza, nu critica şi nu te apăra ... 252
Ce este suferinţa? Este a pune umanul mai presus de Dumnezeu ... 257
Singura
noastră preocupare este să ne opunem iubirii ... 261
Totul depinde de cum
eşti tu în interior: emoţiile închid sau deschid cerul ... 264
Sfârşitul
nostru e începutul vieţii eterne, o nouă viaţă ... 266
Interesul personal de
mai mult este diavolul ... 270
La sfârşit înţelegi că puterea este la
Dumnezeu, tu eşti nimic ... 274
Doar să accepţi şi să iubeşti ai dreptul,
atât ... 277
Lumea este ca o pânză pe care noi pictăm, toate gândurile se
întrupează ... 281
Orice atac asupra oamenilor este o spărtura în câmp ...
283
Înfrânează-te pe toate direcţiile de ataşament pentru a avea o viaţă
frumoasă ... 285
A da libertate totală este soluţia pentru a rezolva toate
problemele noastre ... 288
Transformi orice negativitate sau atac într-un
gând pozitiv, încurajator, de apreciere şi mulţumire ... 289
În fiecare
dimineaţă şi seară spune „te iubesc" ... 293
Nu judeca pentru că vei fi
judecat cu forţa cu care judeci298 Durerea este păcatul, încălcarea legii
iubirii, opoziţia la Dumnezeu ... 300
Când mergi spre puţin, viaţa ta începe
să se vindece de la sine, pentru că te apropii de Dumnezeu ... 303
Asta este
întrebarea de la judecată: cât de mult ai iubit tu oamenii? ... 305
Acordă
circumstanţe atenuante la infinit ... 309
Slava lui Dumnezeu este existenţa
... 313
În prezenţa lui Dumnezeu nu se poate păcătui ... 316
Iubirea lui
Dumnezeu nu te posedă, El doar îţi dă libertate totală ... 318
Trebuie să
pierzi controlul ca să îl afli pe Dumnezeu ... 323
Toate bolile se referă la
lipsa de energie a iubirii ... 328
Cea mai mare putere a universului ... 333
Semeni cu Dumnezeu atunci când nu cauţi ale tale niciodată, ierţi totul şi
accepţi totul ... 338
Tot ce ţi se întâmplă nu este ca să câştigi tu ceva de
la viaţă, ci ca să-l afli pe Dumnezeu în toate ... 345
Eşti interesat să dai,
să-i slujeşti pe ceilalţi şi să nu faci nimic pentru mai mult binele tău ... 349
Asta este vindecarea: pierderea egoului ... 354
Iubirea este ca să o dai mai
departe, nu pentru tine ... 359
Nu suntem din lumea aceasta, acasă pentru noi
este dincolo ... 364
Numai prezenţa lui Dumnezeu este importantă, ea înseamnă
lepădare de sine desăvârşită ... 366
Tot ce doreşti din lumea aceasta mai
mult decât pe Dumnezeu este diabolizare ... 369
Tu doar permite vieţii să fie
... 374
Dumnezeu nu face decât să spele continuu sufletele ... 379
Întotdeauna soluţia cea mai bună este să nu intervii, să-l laşi pe Domnul să
hotărască ... 389
Fii tu cum trebuie şi viaţa va lua forma interiorului tău
... 391
Oamenii să se molipsească de bucuria ta de a trăi ... 394
Prezent
înseamnă să fii în prezenţa Domnului, adică gol de tine însuţi, nu este
prezentul temporal ... 397
Inversarea ordinii Lui Dumnezeu ... 402
Facă-se
voia Ta, Doamne! ... 406
Fără dăruire nu există Dumnezeu ... 410
Vii în
viaţă ca să-ţi înfrângi inima total ... 414
Uităm să iubim, asta este toată
problema noastră ... 418
Asta ne spune Dumnezeu: suntem la un prag foarte
critic ... 422
Nu căuta echilibrul şi stabilitatea, ci o instabilitate şi mai
mare ... 428
Maestrul nimicului ... 430
Dacă nu ţi-ai înţeles esenţa ta
divină şi nu trăieşti pentru ea, iroseşti viaţa ... 452
Arată numai dragoste
şi dăruieşte numai binecuvântări şi parfumul lor se va întoarce la tine ... 457
Cu cât eşti mai smerit, cu atât mai mult trăieşti ... 461
Unde am greşit de
sunt lovit? ... 463
Am venit să trăim aici ca fiinţe ale cerului şi nu ca
uman ... 466
Dispariţia omului ... 472
Adevărata putere este lipsa de
putere ... 479
Spune-le oamenilor mereu: dar pe tine te iubesc, oricum ai fi!
... 502
Metanie ... 504
pag.28-29
COMPORTAMENTUL LA JIGNIRE STABILEŞTE VIAŢA ŞI MOARTEA, RAIUL ŞI IADUL
Dacă nu poţi spune Te iubesc, sau dacă nu poţi spune rugăciunea Tatăl
nostru, înseamnă că eşti prins şi agăţat de exterior, ataşat. Atunci este
momentul când trebuie să laşi de la tine şi să spui rugăciunea Tatăl nostru până
o poţi spune uşor. Ea dezlipeşte sufletul de materie. Când raportezi totul la
interesul personal, îţi întăreşti eul, dar când dăruieşti şi te restrângi, te
uneşti cu aproapele tău, şi cu totul, cu universul şi divinul. Când te gândeşti
numai la tine, scoţi sabia, acesta este iadul, dar când te gândeşti numai la
celălalt, o bagi în teacă, acesta este raiul. Noi mânuim prin această operaţie
puteri foarte mari ale lumii. Tu eşti numai iubire şi tot ce este negativitate
la tine vine din ego şi nu este adevărat, este o minciună. Tot ce vine din ego
este o minciună. Când te vezi diferit, ai puterea să condamni şi să învinuieşti.
Un om egoist poate să te lovească pe la spate oricând şi nu te poţi baza pe el.
Un om care are pretenţii sau reproşează are diavol. Pe scurt spus: a şi intrat
în iad. Se simte asta prin faptul că l-a apucat furia, mânia şi ura. Ăsta este
diavolul. Şi poţi să-l vezi în faţa ta. Dacă te înfurie un asemenea mesaj de
iubire, acela este întunecatul. Şi ai băgat în tine un program de distrugere. Şi
programul de distrugere imediat atacă. Imediat. Tot ce spune egoul şi reprezintă
o negativitate, este un program de distrugere. În momentul în care te-ai
analizat în tine: de unde a venit acest conflict, imediat acelui om îi zâmbeşti
şi te faci că nu ai văzut şi nu ştii nimic. Deci îi porţi greşelile. Nu
reacţionezi niciodată, că te faci dumnezeul tău şi cazi şi mai rău atunci. Şi
atunci ai să vezi că acel om se va schimba ca fulgerul şi nu o să mai ştie ce să
spună, uită toată răutatea sa pe loc, şi nu va mai putea să continue să te
jignească, că nu va mai găsi motiv. Că el te atacă cu nemulţumirile şi
comentariile din tine. Dar dacă tu ai renunţat la ele, totul se linişteşte ca
prin farmec. Ai înţeles? Vezi ce mare putere este în această înţelegere?
Colosală. Atacul din afară vine când tu ai un program de distrugere a celorlalţi
în tine, când vrei să-i ucizi pe oameni pe subtil. Nemulţumirile tale, reproşul,
critica, acuzaţiile, bârfa, supărarea, pretenţiile, condamnarea, învinuirea,
judecata, toate sunt dorinţa de a ucide. Tu când ataci, te faci dumnezeul tău,
adică devii diavol. Orice raportezi la interesul personal este diabolizare,
pentru că tu eşti Fiinţă comună, nu un eu interesat numai pentru sine. Tu, ca
fiinţă divină, nu eşti interesat deloc să faci ceva pentru mai mult binele tău,
ci numai pentru ceilalţi. Şi de aceea din faţă îţi vine ceea ce eşti tu. E
foarte important de înţeles asta, şi nu este deloc de joacă cu nimic. Toate
atitudinile noastre, gândurile noastre se contorizează şi, dacă sunt agresive,
nu ne vor lăsa să urcăm în lumea de dincolo. Noi acum, de fapt, ne jucăm
veşnicia, foarte serios. În momentul când suntem atacaţi, am greşit noi ceva,
avem arme în interior: comentarii, nemulţumiri. Nu e nimeni de vină pentru ceea
ce vine din noi. Trebuie să urmăreşti mereu să nu fie în tine niciodată critici,
ură şi atunci vei avea o viaţă frumoasă, să nu termini gândurile sau cuvintele
în acuzaţie şi condamnare, că vei crea o realitate neplăcută. Am uitat să iubim.
Asta se întâmplă când nu mai iubim, atunci porneşte dezastrul în viaţa noastră.
Soluţia? Să punem iubire, acceptare acolo unde este ură, supărare, nemulţumire.
Ce înseamnă să uiţi să iubeşti? Nu ierţi când eşti jignit, suferi în interiorul
tău. Porţi ură. Urăşti pe interior, asta este ca o otravă şi în momentul când te
analizezi, atunci imediat Domnul îţi arată unde greşeşti şi înţelegi.
Comportamentul la jignire stabileşte viaţa şi moartea, raiul şi iadul. Răspunsul
exteriorului nu vine imediat. Şi de aceea nu ştim când greşim, că uităm. De ce
noi îl atacăm pe celălalt? Ne raportăm la binele nostru, avem prea mult ego,
suntem prea mândri, ne considerăm diferiţi...
pag. 124-125
Când nu ai putere să te înfrânezi, apar problemele. Acolo unde vine o neplăcere, nu există înfrânare şi iubire. Nicio grijă, viaţa ne curăţă continuu de ataşament. La conflict primim lecţii de desprindere, de zbor. Singurul rol al răului şi suferinţei este să te dezlipească de ceea ce preţuieşti tu mai mult din lumea aceasta. Răul este o lucrare divină, el scoate o plăcere transformată în patimă. Răul şi durerea te mântuie şi îţi dau sănătate şi fericire, te încarcă cu energie vitală de la Izvorul vieţii, pentru că te micşorează. Singura problemă a omului este umplerea de sine, orgoliul, care vine din ataşamentul de satisfacţiile vieţii. Fără ataşament, nu există rău şi nici suferinţă. Păi, puteai să te desprinzi şi singur ca să nu ajungi să suferi. Dacă nu te desfaci benevol de atracţiile simţurilor, vei fi desfăcut cu forţa. Nu scapă nimeni, pentru că starea firească este desprinderea. Nu putem judeca sau comenta negativ nicio situaţie de conflict pentru că acolo este divinul în mod pregnant. „Şi duşmanii omului vor fi casnicii lui." Pentru un om orgolios, bunăstarea, confortul şi stabilitatea sunt periculoase. Îl pot ucide foarte uşor. Îl vor lovi nemilos. Bunăstare poate avea numai cel dezinteresat de a avea, pentru că îi face rău dacă nu e desprins. Nu plânge după cele ale lumii, dacă nu eşti desfăcut, te vor ucide. Omul orgolios cheamă suferinţa. El are nevoie să fie înşelat, dezamăgit, trădat, furat sau lovit de necazuri şi boli. Dar fără orgoliu şi dorinţa de mai mult, toate astea nu există. Egoul zice că ceva este rău când nu îi convine sau îl doare, îl răneşte. Reacţia, răspunsul agresiv şi răutăcios este al lui. Sunt două fiinţe în noi: cea de lumină care nu este afectată de nimic, şi nu ştie decât să iubească, şi cea egotică, ce nu ştie decât să gândească răul şi să reacţioneze. Când eşti în ego, greşeşti întotdeauna şi vei suferi, pentru că nu eşti în adevăr - care înseamnă numai iubirea. Dacă hoţul nu te-ar fura, te-ai ataşa aşa de mult de ceea ce ai şi ai pierde atât de multă energie încât ai muri brusc. Ar trebui să-i mulţumeşti hoţului că îţi salvează viaţa. Răul există pentru că există dorinţa de mai multă bunăstare, comoditate, stabilitate şi savoare. Iar răul, necazurile şi bolile sunt mecanisme divine de scădere a orgoliului nostru - ne micşorează şi ne salvează viaţa. Şi orice neplăcere care vine la tine este eliberatoare, este un dar divin. Şi vine exact în momentul în care tu nu mai ai energie şi ai început să mori datorită plăcerilor care îţi iau viaţa. Deci dacă umbli după plăceri vei avea parte de dureri. Când alegi bunăstarea, alegi suferinţa, pentru că îţi ia din energie. Tot ce este mai mult te păgubeşte. Ar trebui să fii fericit că te ajută să câştigi iubire, energie şi viaţă. Peste tot nu există decât iubire. Idealul tău trebuie să fie neprinderea, neprihănirea - să nu reţii nimic mai mult pentru tine. Când reţii ceva la tine, vrei să opreşti curgerea, şi atunci viaţa ţi se opune. Trebuie să dai mai mult decât iei mereu, ca să trăieşti. Te duci la spovedanie? Ai spus tot? Nu ai spus tot. Mergi la biserică? Şi atunci de ce loveşti în aproapele tău mereu, cu orice ocazie? Până şi ironia sau bătaia de joc sunt dovada căderii în întuneric. Dar de ce urăşti, de ce ataci şi gândeşti răul, de ce te superi, de ce lupţi şi te aperi, de ce reproşezi? Cine se supără? Înseamnă că ai un orgoliu mare, adică dorinţa de a ucide. Acceptă şi alte păreri. Când lupţi sau te aperi, vrei să-l omori pe subtil. Asta este dorinţa de a Ucide şi este cel cu corniţe. Priviţi numai la calităţile oamenilor, fiţi sinceri, nu reacţionaţi şi nu vă apăraţi. Doar alături perspective diferite şi nu este nevoie să ţii cu niciuna. Atunci orice altă părere te îmbogăţeşte şi te ajută să ai o sinteză mai cuprinzătoare. Deci avem nevoie unii de alţii să punem în comun înţelegerea noastră. Fiinţa divină comună doar îmbrăţişează totul. Nu critică nimic, nu exclude nimic. Toate au loc egal sub soare. Numai când iubeşti ai dreptate, dacă critici nu ai dreptate în ce spui. Numai ceea ce vine din Iubire este drept. Adevărata fericire este când nu ai mai mult...
pag. 298-299
NU JUDECA PENTRU CĂ VEI FI JUDECAT CU FORŢA CU CARE JUDECI
Noi ne
opunem vieţii şi iubirii când judecăm. Oamenii se comportă cu noi cum ne purtăm
noi cu ei. Când te deschizi şi nu mai condamni, atunci laşi energia divină să
binecuvânteze viaţa ta. Vreau să-ţi fie ţie bine în viaţă, dar dorinţa blochează
realizările, pentru că reprezintă voia mea. Când nu mai gândeşti negativ, viaţa
se întremează imediat, învie, se trezeşte din moarte. Nu judeca, că vei fi
judecat cu forţa cu care judeci. Nu poţi decât să iubeşti. Condamnarea oamenilor
blochează împlinirile şi oportunităţile. Iubeşte, şi poţi face ce vrei.
Judecata, învinuirea este dorinţa de a distruge viaţa, de a o omorî. Dar prin
negativitate în primul rând te ataci pe tine şi îţi scazi sistemul imunitar.
Dacă în noi este nemulţumire, oamenii se comportă la fel, i-ai stricat. Ei iau
forma interiorului tău. Pentru ca lucrurile să se schimbe, noi trebuie să fim
numai iubire orice ar fi. Ei sunt răi pentru că în noi este răutate. Ei ne atacă
cu răutatea din noi. Dacă oprim atacul nostru, ei nu pot decât să ne iubească.
Exteriorul depinde de energia divină care vine prin noi. Suntem un fel de
întrerupător. Nu se schimbă imediat, dar după un timp, când noi nu vom avea
obiecţii şi condiţionări, viaţa noastră se schimbă ca prin minune. Viteza cu
care noi pierdem egoul este viteza cu care ni se schimbă viaţa. Cei din faţa
noastră sunt doar oglinzi. Nu poţi să te cerţi cu o oglindă. Este o nebunie. Şi
totuşi asta facem mereu. Ce absurd! Dacă noi suntem numai iubire, aşa va veni şi
din faţă. Orgoliul trebuie întâi scăzut ca să putem iubi. Şi el se scade prin
comportamentul nostru. Prin dăruire, apreciere, recunoştinţă, mulţumire. Şi nu
trece mult timp şi omul se schimbă. Trebuie să nu-ţi permiţi să gândeşti negativ
despre nimeni. Nu învinui şi nu te vei vedea diferit. Şi nu vei putea ataca şi
nu vei suferi. Plăcerea, patima înseamnă ataşament şi aduce agresivitate,
negativitate, şi de aici vine puterea de a ataca. Ataci pentru că eşti ataşat de
plăceri, pentru că eşti fără Dumnezeu. Domnul Iisus nu se revolta faţă de ce Îi
venea din faţă, orice ar fi fost. Când spui te iubesc, celălalt nu mai este
diferit de tine şi devine propria ta fiinţă pe loc. Vezi, ce mare putere este în
cuvinte! Ele fac şi desfac lumi, mişcă situaţii de viaţă. Atunci nu mai poţi să
lupţi şi nu mai e nevoie să te aperi, pentru că, fiind iubire, dispare duşmanul.
În faţă te vezi mereu pe tine. Te întâlneşti cu tine oriunde mergi. Să nu muşti
din pomul împărţirii în bine şi rău înseamnă a nu judeca şi a nu te duce spre
uman cu totul. Nu condamna. A căuta lumea şi umanul nu este pomul vieţii. Toate
cuvintele tale să exprime numai iubire, apreciere, recunoştinţă, mulţumire,
complimente, să susţină şi să încurajeze viaţa. Dar când raportezi totul la
interesul propriu apare egoul şi te vezi diferit. Atunci poţi să ataci. Şi noi
ar trebui mereu să aducem argumente invers: că nu suntem diferiţi. Mereu să te
opui egoului, fie şi doar în minte. Dacă el zice că acela este vinovat, adu
argumente că nu este vinovat. Dacă spune că ceva este rău, arată - măcar în
mintea ta, că nimic nu este rău. La o afirmaţie negativă, trebuie o explicaţie
pozitivă. Cui pe cui se scoate. Cu cât ne ţinem mai strâns de materie, cu atât
mai repede o pierdem. Cu cât mai mult dorim plăcerile vieţii, cu atât mai mult
nu avem parte de ele. Cu cât mai mare este dorinţa, cu atât mai mare va fi
imposibilitatea de a avea ceea ce îţi doreşti. Cu cât mai tare eşti ataşat, cu
atât mai mare va fi durerea la desprindere şi mai puternic necazul sau boala mai
grea. Ca să ţi se dea ceea ce vrei, trebuie să nu vrei cele ale lumii. Să nu te
intereseze: dacă sunt, sunt, dacă nu sunt, nu sunt. Nu e treaba ta. Tu stai
desprins. Asta este suprema fericire. Acest lucru este sfânt. Nici măcar nu te
gândi la satisfacţiile lumii. Sau te gândeşti o dată şi Îl laşi pe Dumnezeu să
hotărască...
pag. 496-497
Trebuie să nu vrei niciodată mai mult. Să vrei să pierzi, ca să echilibrezi dorinţa de câştig, după care să nu mai vrei nimic. Nu e nevoie să vrei ceva. Atunci îl atingi pe Dumnezeu. Poţi înţelege? Nu trebuie să vrei, că altfel se naşte eul. Nu trebuie să vrei nimic. Absolut nimic. Să stai ca prostul. Impasibil, de neclintit. Doar admiră, doar priveşte. Nu iniţia nimic. Cel mai înalt nivel este să fii un prost care nu vrea nimic pentru sine, ci totul pentru ceilalţi. Dacă iniţiezi ceva, greşeşti. Non acţiunea este sfântă. Calea prostului. Să exişti efectiv, fără să vrei nimic. Să fii fără să vrei. Doar să fii. Doar exişti, fără preferinţe, fără dorinţe, fără reacţie, fără să iniţiezi o acţiune. Doar eşti şi este suficient, este totul. Fără explicaţii, fără să prelucrezi nimic sau să pui etichete ori să dai sentinţe: asta este bine, asta este rău, sau de ce aşa. Ce este mai bine? Stai fără scopuri şi ţinte de atins. Acolo este izvorul vieţii, în a fi şi doar a exista fără scop, şi a nu face absolut nimic altceva. Să te laşi într-o stare de abandon de sine total, fără dorinţe, fără pretenţii. Acolo este esenţa noastră şi izvorul a toate câte există. A nu iniţia nimic. Doar a fi. A exista. Te topeşti în existenţă. Atunci tu nu mai exişti, ci numai El există. Dar când apare la nivel foarte fin şi doar puţin gândul de eu, a şi pornit mintea. Dar când te pierzi pe tine, tu nu mai eşti, nu mai ai nimic, nu te mai localizezi. Şi nicio noţiune nu mai există. În esenţa noastră suntem lumina sfântă. E mult mai simplu. Noi complicăm lucrurile cu mintea. Ea a inventat tehnici, sisteme. Nu ai nevoie de nimic, lucrurile sunt mult mai simple. Ce ne lipseşte este răgazul, că nu ne oprim. Noi doar alergăm, dar fără pauză. Ar trebui să stăm mai mult să admirăm, să contemplăm, nu să facem. Să stăm şi să nu facem nimic, cât mai mult timp. E o încântare imensă. Atunci te bucuri cu adevărat de viaţă pentru că îi dai timp să pătrundă în tine. Corpul nostru este partea brută, exterioară, haina sufletului, dar noi ne închipuim doar viaţa simţurilor. Dincolo de ea, noi nici nu ştim că este o viaţă mult mai puternică, adevărata viaţă a sufletului, cel care ţine toată lumea aceasta vie. Fără el, totul ar dispărea într-o secundă. Fă lucrurile pe dos. Noi suntem prea raţionali. Trebuie să facem lucrurile pe dos, ca să ne temperăm raţiunea, să ne obişnuim şi cu partea inversă. Perfecţiunea este o problemă şi ar trebui să facem şi lucruri cum nu trebuie sau fără sens, iraţionale şi imperfecte. Da, faci ce nu ţi-ar plăcea să faci şi să nu faci ce ţi-ar plăcea. Şi, când te duci spre o plăcere, să ai capacitatea să o abandonezi. Şi să pierzi. Să pierzi? Da, numai să pierzi este important. Nu ai nevoie de câştig. Câştigul te lipeşte de viaţă pe când pierderea este măreaţă, ea te desprinde şi-ţi dă viaţă. Cine nu ar vrea mai mult să piardă? Cine? Nu te mai duci unde vrei tu, nu mai doreşti ceea ce doreai, nu mai faci ce făceai, şi atunci recâştigi puterea de a fi liber de minte, de eu, de lume, de uman, de lumesc. Şi aşa poate, pentru prima dată în viaţa ta, simţi cu adevărat că trăieşti. Nu mai faci ce vrei tu, ci ce te pun ceilalţi să faci. Voinţa ta nu mai este în joc, atunci eşti fără eu, nu mai faci nimic pentru tine, ci numai pentru oameni. Ai ieşit din dualitate. Că noi suntem sclavii minţii şi ai egoului. Noi ne mişcăm în mintea noastră. Dar în starea de abandon de sine nu mai poţi să zici nimic, sau să reacţionezi, să te lupţi sau să te aperi. Mintea înseamnă gândurile tale negative. Gândurile pozitive sunt mintea universală. Când apare individualitatea noastră, ea este ca un val. Când se ridică valul, se iveşte şi separaţia de oceanul de iubire care este Dumnezeu, dar apoi te topeşti în El. Nu poţi sta mult fără El. Ţi-e dor de El. Şi când eşti acolo, în oceanul de iubire, tu nu mai ai întrebări şi îţi pierzi identitatea de sine, eşti doar spaţiu nemărginit şi nu te mai poţi localiza. Imensitatea de conştiinţă te copleşeşte. Când priveşti de dincolo spre lumea noastră ţi se pare că aceasta este doar un vis...
sursa https://www.facebook.com/MariusGhidel/
< sus >