Ce spune mintea-maimuţă: „Sinele superior este o iluzie. Singura realitate este banana.”
< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
de Răzvan-Alexandru Petre
Ce înseamnă că Isus a înviat | Iadul e un cazino | Nici spiritele nu ştiu totul | Universul e mental | Cum văd spiritele lumea fizică | Demonstrarea ştiinţifică a conştiinţei? | 11 ≠ 12
Se spune că, în viaţă, numai moartea este o certitudine. Dacă însă Isus chiar a înviat, înseamnă că moartea este doar un concept, o interpretare psihologică - nu este un fapt real. Or, dacă nici moartea nu este o certitudine, atunci mai putem avea vreuna?! Toate conceptele sunt ireale.
Dacă ne interesează Adevărul, trebuie să acceptăm că mintea nu ne serveşte decât minciuni, că nu ne putem baza pe ea pentru a afla Adevărul absolut. El trebuie trăit direct, nu cunoscut mental.
„Adevărat a înviat!” se tălmăceşte prin „Neadevărate sunt gândurile!”.
< Sus >
Iadul este un cazino, cu draperii groase la geamuri, ca să nu intre cumva lumina. Mesele de joc slab luminate sunt locurile populate de oameni. Iar demonii se amestecă printre jucători ori stau în spatele lor. Toţi demonii vor să înşele pe cineva, fie ca jucători, fie prin inspiraţii înşelătoare date jucătorilor. Când reuşesc, demonii câştigă jetoane. Ei sunt plătiţi de patronul cazinoului să păcălească clienţii-oameni. Orice om care se aşază la o masă de joc poate cădea victima înşelărilor acestor şmecheri. Nimeni nu este ferit. Singura modalitate de a te păzi este să nu te aşezi la nicio masă sau, şi mai bine, să nu intri în cazinou.
Ce înseamnă asta? Să nu te amesteci cu lumea prea mult. Şi să nu te încrezi în gânduri prea mult. Mintea minte.
Ce spune mintea-maimuţă: „Sinele superior este o iluzie. Singura
realitate este banana.”
< Sus >
Am impresia tot mai acută că nici spiritele superioare nu ştiu totul. Parcă şi pe ele le iau prin surprindere Poruncile venite de la Divinitatea Absolută. Sunt şi ele la fel de uimite de viaţă, ca şi oamenii. Aparent, ştiu mai multe. Dar tot nu stăpânesc Misterul, care le depăşeşte. În această privinţă, oamenii sunt la fel de surprinşi ca şi spiritele.
Spiritele superioare se pot exprima în sensuri opuse când se adresează unor oameni diferitiţi. Mai mult, chiar aceluiaşi om îi pot spune variante foarte diferite la momente diferite. Parcă ne-ar sugera să nu credem mai nimic, căci totul este o iluzie. Sau să nu mai căutăm răspunsuri de la alţii. Credinţa totală într-o entitate sau ideologie, obligatoriu ne va dezamăgi cândva. Este lecţia să ne îndoim de orice (scepticism) şi de totul (nondualism). Niciun sistem nu se susţine. La un moment dat, va fi subminat de o Poruncă Divină, care îi va da peste cap pe toţi. Numai că spiritele superioare nu suferă ca oamenii cu ego. Ele doar se miră şi se minunează, dar ascultă de Divin fără să crâcnească şi mai învaţă ceva.
Cum spunea Isus, intuiţia proprie ne ajută să ştim ce trebuie să facem şi în ce să credem pe moment. Intuiţia ne este de folos personal. Nu este un instrument de validare a adevărului obiectiv, de aflare a secretelor lumii. Nicidecum.
Adaug eu aici, pentru că nici nu există un adevăr lumesc universal valabil. Totul este relativ. Numai Adevărul Absolut este demn de încredere, dar El spune atât, că toată creaţia este o iluzie, deci că nu ne putem baza pe ea, că nu are o valoare în sine, pe care să ne-o facem crez şi idol. Nimic creat nu are valoare absolută, ci doar pentru creatura respectivă, care şi ea este o iluzie. Real este doar Absolutul, care joacă toate rolurile din sceneta cosmică. Ce poţi să faci când înţelegi acest Adevăr suprem? Nimic.
Cum spune celebrul dicton zen: „Înainte de iluminare, tăiam lemne şi căram apă. După iluminare, tai lemne şi car apă.”
< Sus >
De sus în jos pe toate nivelurile (absolut, mental, astral superior, astral inferior şi fizic), se poate spune că „universul e mental”. Este o afirmaţie hermetică cu urmări profunde. Cu cât nivelul e mai înalt, cu atât subiectivitatea este mai mare.
- La nivelul ultim, întreaga Creaţie este ideea Absolutului, deci Creaţia este o iluzie din punctul său de vedere.
- La nivelul omului, realitatea este în cea mai mare parte obiectivă, dar subiectivitatea ne marchează doza de fericire personală. Lumea subiectivă a ego-ului este aparte de mediul înconjurător. Sunt realităţi paralele. În cazul iluminării, dispare lumea ego-ului, subiectivitatea, şi rămâne doar realitatea obiectivă, naturală.
-La nivelul spiritelor libere care se amestecă cu oamenii, spiritele percep realitatea fizică prin intermediul conştinţei umane. Ceea ce contează pentru ele este conştiinţa umană, care este creatoare. Deci realitatea fizică coerentă este o interpretare a minţii umane, este subiectivă.
Obiectiv privind realitatea fizică, ea este descrisă de fizica cuantică: un mare vid, în care se ivesc aleatoriu particule subatomice din spuma cuantică. Nimic interesant, nimic coerent.
- Pentru spiritele din astralul inferior, realitatea mediului lor este parţial obiectivă, dar cu o mai mare influenţă a subiectivităţii decât în planul fizic.
- Iar în mediul astral superior, realitatea mediului este aproape total subiectivă, deşi mai există nişte urme de forme şi culori oarecum obiective.
- În mediul mental, fără forme, realitatea este în întregime mentală (de aici şi numele). Totuşi, se păstrează o diferenţă faţă de viziunea Absolutului, în sensul că mediul mental nu este privit ca o iluzie, aşa cum îl vede Absolutul, ci încă are o realitate obiectivă: este un mediu foarte maleabil, fără nicio iniţiativă sau formă proprie, totul depinzând de voinţa spiritelor.
„Universul e mental” este o afirmaţie general valabilă. Doar proporţiile variază în funcţie de nivelul de abordare. La nivelul ultim, totul este subiectiv, iar la nivelul omului, realitatea pare a fi mai ales obiectivă, cu injecţii masive de subiectivitate.
La nivelul omului, putem spune că lumea interioară, a gândurilor şi emoţiilor, depinde foarte mult de ideile pe care le nutrim. Ne vin mereu idei care nu ne aparţin. E clar că sunt nişte idei „obiective”, venite din afara noastră. Ce putem face este să le încurajăm, dându-le atenţie. Noi suntem un filtru care lasă să treacă doar anumite gânduri din infinitatea care ne înconjoară. Deci materialul de construcţie a lumii ideilor noastre nu ne aparţine, este obiectiv. Noi alegem însă fiecare cărămidă (sau carte de joc) pentru castelul viselor noastre. Aceasta este subiectivitatea noastră.
La nivelurile superioare, spirituale, ideile sunt create de spiritele înseşi. Fiecare spirit are control asupra gândurilor pe care le nutreşte. Dar chiar şi acolo, vin înspiraţii de la nivelul suprem, divin, care nu pot fi oprite sau filtrate. Spiritul este îmbibat automat de mesajul lor, iar el le va adapta la specificul mediului în care trăieşte. Pe lângă acestea, poate avea şi propriile iniţiative. Aşadar, este o mult mai mare subiectivitate, dar încă există anumite impuneri foarte subtile.
Numai Absolutul este total liber să gândească orice vrea şi să transmită mai departe inspiraţiile sale către iluzoria sa Creaţie. Această libertate absolută poate fi interpretată şi ca un fel de haos, adică o libertate nereglementată de vreo lege cunoscută de creaturi. Din contră, toate spiritele se supun unor reguli şi unei ierarhii, în vârf tronând Creatorul.
< Sus >
Conştiinţa trebuie să coboare în vehiculul fizic, în corpul-minte, pentru a trăi anumite experienţe inaccesibile de la nivelurile superioare. Senzaţiile sunt unice de la nivelul fizic. Ele pot fi oarecum simulate la nivel astral, dar nu e acelaşi lucru.
Se ştie că spiritele, de obicei, când interacţionează cu oamenii, privesc lumea fizică prin ochii omului respectiv, adică percep prin intermediul minţii omului. Pentru spirite, ceea ce vedem noi nu există, privind de la nivelul lor de vibraţie. Mintea noastră creează propria-i realitate, iar spiritul respectiv preia această „imagine a lumii”. Iată cât de relativă este realitatea şi de ce se spune că „universul este mental”.
Desigur, toţi oamenii folosesc acelaşi dispozitiv mental, astfel că realitatea fizică este consensuală, vedem toţi exact aceeaşi iluzie. Dar tot este o iluzie, pentru spirite.
În plus, fiecare om îşi adaugă propriile sale iluzii, prin ego. Acesta este un vis în vis, o iluzie de gradul doi.
Dacă vor neapărat, unele spirite se pot materializa în planul fizic şi să-şi fabrice instantaneu organe de simţ fizic. Dar nu e un proces la îndemâna oricărui spirit şi este destul de neplăcut pentru ele. Preferă să ne supravegheze prin intermediul propriilor noastre minţi.
Tot în minte apar şi visele. Iar spiritele ce ne veghează pot interveni în vis, adică în iluzia mentală care provoacă visul.
< Sus >
Savanţii Vernon Neppe şi Edward Close au pus la punct o Teorie a Totului care se apropie cel mai mult de adevărul ştiinţific. De unde ştim? Din faptul că teoria lor rezolvă matematic cele mai multe din zecile de chestiuni rămase nerezolvate de modelul standard al fizicii moderne şi de modele alternative, cum ar fi teoria superstringurilor. Detalii în comunicarea ştiinţifică "The triadic dimensional vortical paradigm".
Mi-a atras atenţia esenţa lucrării, anume că nu trăim într-o lume cu 3 dimensiuni spaţiale şi una temporală (3s+1t), ci în 3 dimensiuni spaţiale + 3 dimensiuni temporale + 3 dimensiuni mentale (numite de autori „gimmel” sau vehiculul conştiinţei). Ei spun că încă nu pot explica cum să interpretăm cele 3 dimensiuni temporale. Susţin însă cu fermitate că lumea nu poate fi explicată fără introducerea celui de-al treilea element, alături de spaţiu şi timp, un element fără masă şi fără energie (gimmel).
Dar iată că explicaţia o găsim în altă parte, la mediumul Guy Needler. Comunicând cu Sursa, i s-a spus că timpul nu este liniar (unidimensional, reprezentat de o axă pe care plasăm trecutul, prezentul şi viitorul), ci sferic (tridimensional). Aceasta s-ar traduce prin faptul că există nenumărate variante în care se pot desfăşura evenimentele, plecând de la un moment dat (precum razele ce pleacă din centrul sferei). Toate coexistă, dar numai o variantă va fi aleasă sau activată de liberul arbitru al fiinţelor. Celelalte sunt viitoruri probabile sau lumi paralele, dar nu mai puţin reale (sau la fel de ireale) ca varianta trăită de noi.
Autorii Neppe şi Close spun că modelelor fizice de până acum le lipseşte conştiinţa (gimmel), fără de care nu se poate explica stabilitatea particulelor elementare.
Am putea specula că acele particule cuantice care apar şi dispar într-un interval infim de timp, neputând fi detectate de aparatele noastre de măsură şi care se anulează reciproc (de genul electron şi pozitron), ele ar fi instabile tocmai din cauză că nu sunt sprijinite de conştiinţă (gimmel). Conştiinţa este cea care stabileşte ce fiinţează şi ce nu. Conştiinţa generează realitatea fizică.
Dar iată cum am putea explica şi cele trei dimensiuni ale conştiinţei:
Conştiinţa explorează simultan toate variantele posibile de timp, foarte multe, dar nu infinite ca număr. Şi atunci, evident că există nenumărate lumi paralele, la fel de reale şi foarte similare, dar în care evenimentele pământeşti se desfăşoară după scenarii diferite. În acest caz, este clar că şi conştiinţa trebuie să aibă trei dimensiuni (precum timpul) – cu alte cuvinte, să se poate diviza în oricâte părţi pentru a experimenta simultan toate variantele temporale.
Acest lucru ni-l confirmă şi comunicarea mediumul Maria Cociş cu entitatea Ande.
Din perspectivă filosofică (în care nu ne interesează ecuaţiile matematice, ci numai logica), am putea spune că „trei dimensiuni” este o figură de stil care sugerează ideea, mai generală, de „variante ale realităţii desfăşurate simultan” şi, de asemenea, „divizarea holografică a conştiinţei” în oricâte părţi este nevoie pentru a trăi toate acele variante.
Iată cum poate fi descris mai simplu acest model al realităţii simultane. La un moment dat, trebuie să luăm o decizie dintre mai multe opţiuni. De fapt, toate opţiunile vor fi explorate de conştiinţă, motiv pentru care spaţiul se divide în câte opţiuni există, la fel şi conştiinţa. Fiecare opţiune este o variantă temporală. La următorul moment important, când trebuie să ne exprimăm liberul-arbitru, spaţiul iar se divide ş.a.m.d. Evident, acelaşi lucru se petrece cu oricare fiinţă dotată cu liber-arbitru, astfel că numărul de variante generale planetare creşte enorm în (aproape) fiecare secundă. Dar aceasta nu este nicio problemă, fiindcă Conştiinţa se poate diviza în oricâte părţi este necesar, potenţial o infinitate, deşi numărul real este, totuşi, finit.
Mă gândeam deunăzi ce interesant ar fi ca un clarvăzător să poată accesa Akasha şi să scrie o carte cu, să zicem, 30 de variante diferite ale evoluţiei României de la revoluţia din 1989 până în prezent. De genul, ce s-ar fi întâmplat dacă...? Astfel, istoria post-factuală poate deveni un fapt foarte real, cel puţin pentru cercetarea spirituală.
< Sus >
Autorii Neppe şi Close mai spun că, pentru ca teoria lor cu cele 9 dimensiuni să fie completă, este nevoie să existe încă o dimensiune integrativă (rezultată din teorema incompletitudinii a lui Gödel) care să le înglobeze, a zecea – care are la bază a unsprezecea. Acelaşi număr, 11, este pomenit şi de tânărul clarvăzător Matias de Stefano, care conferenţiază pe site-ul Gaia. El îl defineşte astfel: 3 dimensiuni fizice, 3 dimensiuni emoţionale şi 3 dimensiuni mentale, în total 9, care creează o a zecea dimensiune unică. Iar aceasta se divide şi ea, generând-o pe a unsprezecea – Absolutul, de unde totul se vede complet altfel. (sursa)
Tot la 11 dimensiuni ajunge şi teoria supercorzilor, dar prin însumarea unei dimensiuni temporale şi altor 8 dimensiuni spaţiale (rezultate din matematica superioară), plus gravitaţia şi încă una de integrare. Nu cred că este o coincidenţă; este ceva cu acest număr. Dar oare ce?
În schimb, alte informaţii date de Matias de Stefano concordă cu unele aflate de Guy Needler astfel: primul spune că la baza creaţiei stă cifra 6 (cele 6 cercuri ale Florii Vieţii sau vârfurile a două piramide unite la bază), care, dublată prin polarizare, dă 12. Iar al doilea spune că la baza creaţiei stau cele 12 Entităţi Sursă, menţionaţi şi în Biblie sub numele de Elohimi sau Creatori (vezi Psalmul 82:1 şi 6). Deasupra lor se află Originea sau Creatorul Absolut.
Un alt element remarcabil în lucrarea autorilor Neppe şi Close este numărul 108, care apare ca o sumă a calităţilor electronului, neutronului şi protonului. Tot numărul 108 apare în descrierea matematică a elementelor care stau la baza vieţii organice, dar nu şi la celelalte elemente chimice. (Simplă observaţie: 108 = 12 x 9)
Pe de altă parte, numărul 108 este considerat sfânt de către tradiţia hindusă, deşi motivaţia s-a pierdut de-a lungul timpului.
Sadhguru spune că există 108 variante ale Creaţiei divine (plus încă 4, adică 112). La un moment dat, există circa 20 de Creaţii active, dar pe măsură ce una apare, alta dispare. În prezent ne-am afla în Creaţia nr. 84. După sfârşitul creaţiei nr.112, nu va mai exista nicio creaţie, ci doar Absolutul.
* * *
Aici se ridică cel puţin un semn de întrebare: care număr este corect, 11 sau 12? Această întrebare a pus-o Originii şi mediumul Guy Needler în cartea sa „The History of God”. Originea a răspuns că, atunci când matematica va mai avansa, va găsi 12 dimensiuni ale creaţiei. Iar fiecare dimensiune are 12 benzi de frecvenţe.
Şi a mai adăugat un comentariu interesant. Anume că, din cele 12 dimensiuni, primele 3 sunt dimensiunile spaţiului tridimensional (lungime, lăţime şi înălţime), iar a patra este timpul. Următoarele dimensiuni sunt energetice, fiecare suficientă în sine (un fel de spaţiu fără timp), în număr de 8.
Este interesant că versiunea simplificată a teoriei supercorzilor (fără includerea gravitaţiei) a găsit tot 10 dimensiuni: 8 spaţiale + 1 temporală + 1 integrativă = 10. (Am detaliat bazele matematice ale acestei concluzii în cartea mea “Cele 9 Mahavidya”.) Prin urmare, se pare că 11 este un număr exagerat, şi ar trebui redus la 10 (9 dimensiuni + 1 integrativă). Iar 10 poate fi ulterior extins la 12.
Bun, şi ce dacă? La ce ne ajută? Ba chiar, aceste informaţii contradictorii mai mult ne încurcă decât ne lămuresc. De pildă, în teoria Neppe-Close, timpul avea trei dimensiuni, iar în celelalte, timpul este o dimensiune unică de sine stătătoare, ca şi celelalte dimensiuni energetice.
Răspunsul îl găsiţi în titlul acestui articol.
< Sus >
Răzvan A. Petre
6 august 2021