<  Pagina index Pamela Aaralyn


Cursul de iubire - Introducere §1-3

"Un curs de iubire", cu comentariile lui Isus

traducere de Răzvan A. Petre

I.1 Acest curs a fost scris pentru minte – dar numai pentru a îndemna mintea să facă apel la Inimă. Pentru a o determina să asculte. Pentru a o convinge să accepte confuzia. Pentru a o impulsiona să nu se mai opună misterului, să nu mai caute răspunsuri şi să se concentreze asupra Adevărului, renunţând la ceea ce poate fi învăţat doar prin minte.

Comentariul lui Isus: «Mintea este ca o ştampilă – şi îmi arată o ştampilă care apasă ceea ce pare a fi o foaie de hârtie veche, o văd foarte clar în minte, ştampila se lasă puternic pe hârtie şi atunci hârtia şi valoarea ei originală, frumoasă şi luminoasă, devine altceva [observaţia mediumului]. Asta face lumea cu mintea în toate culturile, sistemele educaţionale, sistemele religioase, sistemele financiare, sistemele familiale. Cultura fricii se imprimă în minte ca o ştampilă şi apoi mintea încearcă să spună Inimii ce să facă. Şi de aceea, iubiţii mei fii şi fiice, vă simţiţi confuzi. Vă invit să acceptaţi această confuzie nu ca pe un adevăr, ci, pur şi simplu, să acceptaţi că există şi că ea este cauza tuturor suferinţelor.

Doresc să vă îndepărtez/alung mintea de spaţiul Inimii cristice. În schimb, vreau ca această esenţă a Spiritului, ceea ce voi numiţi Duhul Sfânt, să se imprime asupra minţii voastre. Vreau să desfaceţi, să vă dezvăţaţi de această presiune a fricii, această amprentă a fricii, care v-a provocat durere şi continuă să vă facă să căutaţi ceea ce nu este adevărat. Doresc să acceptaţi misterul tuturor lucrurilor, astfel încât să vă puteţi minuna de Dumnezeu.

Ceea ce caut să vă dezvăţ astăzi este această metodă de învăţare care vă separă de iubire. Este atât de răspândită, atât de puternică, creierul vostru încorporează toate mesajele sale, care sunt apoi trimise chiar şi trupului. Mintea determină corpul să se mişte, să creeze, să simtă şi să acţioneze din frică. Iar în acest curs, doresc să desfinţez asta. De aceea vă vorbesc astăzi prin acest medium.»

I.2 Ceea ce mintea învaţă nu face decât să rearanjeze realitatea.

«Ceea ce înţeleg eu prin Realitate nu este ceea ce înţelegeţi voi prin realitate. Este Realitatea, cu majusculă. Gândiţi-vă la Realitatea divină. Gândiţi-vă că ar putea fi mult diferită de ceea ce cunoaşteţi voi. Gândiţi-vă că mintea încearcă să rearanjeze Realitatea şi apoi să vă spună că ar fi realitatea divină. Şi vă întreb acum: oare ştiţi ce este Realitatea?! Aţi fi dispuşi să vă întrebaţi?!»

I.2 Apoi, mintea se ataşează de noua realitate ca de un nou set de reguli fixe. Ea vede realitatea prin intermediul acestor noi constructe mentale şi numeşte acest mod de a vedea “nou”. Pentru a-şi menţine noua realitate, trebuie să insiste ca ceilalţi să urmeze aceste noi reguli. «Adevărul, spune ea, a fost găsit, şi este “aici”, în aceste noi reguli şi nu în cele vechi.» Apoi, mintea vă va spune cum să simţiţi în conformitate cu regulile sale şi se va împotrivi tuturor modurilor de a simţi, de a fi, care par a fi contrare acestor reguli, ca şi cum ea ar şti cum stau lucrurile în realitate, mulţumită acestor reguli.

«Mintea încearcă să rearanjeze şi să compartimenteze tot ceea ce crede că este adevărat, pentru a se simţi mai în siguranţă. Aşa a fost mintea voastră învăţată de către structurile familiale, religioase, culturale, sistemele educaţionale. Iar atunci când, în cele din urmă, mintea voastră află ce este adevărata Realitate divină, când se trezeşte la iubire, ar vrea ca Realitatea divină să nu se schimbe niciodată.

Totuşi, voi sunteţi nişte fiinţe divine suverane care v-aţi dat – nu eu, ci voi singuri v-aţi oferit, copiii mei – conceptul de liber-arbitru, ideea, visul frumos că lucrurile trebuie să se schimbe mereu. Şi, credeţi-mă, şi mintea voastră vrea asta. Iar Tatăl divin nu poate decât să îngăduie, fiindcă vă iubeşte. Liberul-arbitru, acest vis, acest concept, obligă mereu să apară schimbarea în vieţile voastre, schimbare care nu are nimic de temut în sine, până când voi nu reacţionaţi la ea şi nu o judecaţi ca fiind de temut.

Mintea vede Realitatea divină printr-un set de filtre mentale care spun “Asta e bine, asta e rău; asta e bine pentru tine, asta e rău pentru tine; accept că Realitatea divină este iubire, pentru că aşa e corect, iar dacă nu aş accepta-o, aş greşi”.

Astăzi vă invit să vă minunaţi, vă invit să vă lăsaţi fascinaţi de mistere. Vă invit să vă deschideţi larg mintea şi să auziţi această chemare, să acceptaţi iubirea. Iubirea nu poate fi înţeleasă de minte. Atunci când vă cerem să acceptaţi invitaţia tandră a Unimii non-dualiste ca adevăr al Realităţii divine, mintea voastră se va băga şi va spune: “Fac asta pentru că este corect, nu fac asta pentru că este greşit, fac asta pentru că este adevărat”. Iar apoi mintea va încerca să definească tot restul ca fiind fals sau rău sau întunecat sau malefic. Şi veţi încerca să îi convertiţi pe toţi ceilalţi la noul vostru set de adevăruri şi să spuneţi că o faceţi pentru că îi iubiţi, pentru că este corect, pentru că este adevărat, pentru că este bun, pentru că este ceresc.

Ce-ar fi ca astăzi să acceptaţi, pur şi simplu, invitaţia iubirii şi să înţelegeţi că mintea vă va spune cum să vă simţiţi în conformitate cu vechile ei reguli, va încerca să asimileze regulile iubirii şi va rula un film al suferinţei pe fundal?! Va încerca să vă genereze îndoială, critică, ruşine. Va încerca să facă acestea ca şi cum ar şti ce este mai bine pentru voi. Va încerca să vă convingă că treaba asta nu este practică, că nu se poate face, că nu se poate învăţa. Dar nu este adevărat.»

I.3. Mintea va vorbi despre iubire şi, totuşi, va ţine Inima prizonieră a noilor sale reguli, noilor legi, şi va spune în continuare “Asta e bine” şi “Asta e rău”. Va vorbi despre iubire, dar nu-şi va vedea intoleranţa sau judecăţile. Va vorbi despre iubire cu toată sinceritatea şi pentru a fi de ajutor, şi totuşi, însăşi logica pe care o foloseşte, deşi nouă, răneşte Inima celor mai tandri, a celor mai chemaţi la iubire şi la dulceaţa ei. “Greşesc să simt aşa cum simt” îşi spune cel cu inima tandră şi, convins că altcineva ştie ceea ce el nu ştie, îşi ascunde tandreţea sub un văl de protecţie.

«Mintea va încerca să aducă în dualitate Unimea iubirii, non-dualismul iubirii. Mintea va vorbi despre iubire ca şi cum ar putea să o înţeleagă. Dar apoi îi va spune Inimii “Va trebui să faci asta, datorită iubirii, a adevărului iubirii, altfel vei greşi, altfel ar trebui să-ţi fie ruşine, altfel ţi se va întâmpla ceva rău ţie sau altcuiva”. Mintea va vorbi despre această iubire divină, dar nu-şi va vedea intoleranţa faţă de ea. Nu va vedea cum se judecă pe ea însăşi sau pe ceilalţi.

Va continua să vorbească despre iubire, dar apoi va începe să discearnă momentele când este intolerantă, neiubitoare sau critică faţă de ea însăşi sau faţă de ceilalţi. Acest lucru este firesc. Pe măsură ce vă dezvăţaţi de judecată şi ataşamente, este firesc să observaţi acest lucru. Iar dacă îl observaţi, înseamnă că înţelegeţi cum v-aţi separat de iubire, cum aţi părăsit şi, cumva, trădat lumina lui Dumnezeu din voi, fie şi numai pentru o clipă.

Logica pe care o foloseşte mintea răneşte Inima, Inima cea mai sensibilă, Inima care este cea mai receptivă la dulceaţa spiritului. Şi vă răneşte spunându-vă că greşiţi dacă simţiţi o neregulă atunci când observaţi această separare, când observaţi că judecaţi, când observaţi că nu aveţi milă sau îngăduinţă. Şi vă veţi înduioşa, chiar vă veţi întrista. Veţi fi convinşi că altcineva ştie mai multe decât voi, poate da glas lui Dumnezeu mai mult decât voi.

Vă invit acum să vă amintiţi că Eu vorbesc mereu nu cu voi, nu prin voi, ci ca voi. Voi sunteţi fiii şi fiicele Mele, familia Mea dragă, şi este imposibil să nu mă exprim ca voi în fiecare clipă.

Mintea – pentru că voi credeţi în separare, este o componentă a liberului vostru arbitru – deci mintea va încerca să vă spună altceva şi o va face mereu. Vă îndemn să nu eliminaţi aceste gânduri. Nu vă puteţi ucide ego-ul, nu-l puteţi distruge. Rolul acestui Curs nu este de a elimina o componentă din voi care are puterea de a iubi şi are puterea de a căuta iubirea, fie şi numai prin conceptele sale vagi atunci când este netrezit, acele concepte de separare, acele vise.

Voi visaţi, iar Tatăl divin vă permite să visaţi, pentru că sunteţi iubiţi. Sunteţi făcuţi după chipul Tatălui divin şi al Mamei divine. Voi sunteţi fraţii şi surorile mele şi suntem cu toţii fiii şi fiicele Sale. Eu nu sunt mai presus, voi nu sunteţi mai prejos. Cu ajutorul acestui Curs, vă puteţi dezvăţa de conceptul de superioritate. În acest Curs, vă puteţi dezvăţa de conceptul de intoleranţă. Puteţi să vă dezvăţaţi de conceptul de ruşine. Asta înseamnă că nici nu mai trebuie să-i învăţaţi pe alţii şi nici să vă mai umpleţi mintea cu aceste concepte eronate, care provoacă o imensă suferinţă pe planeta voastră.

Vă iubesc.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
18 octombrie 2021

Sursa traducerii: yt Undoing Judgment & Shame - I.1.1-3 (5 oct. 2021)