<  Pagina index Pamela Aaralyn


Cursul de iubire - Introducere §4-8

"Un curs de iubire", cu comentariile lui Isus

traducere de Răzvan A. Petre

I.4 Credeţi că, pentru a împărtăşi Cunoaşterea cu ceilalţi, trebuie să vorbiţi aceeaşi limbă şi astfel vă retrageţi în limbajul minţii, cu toată acea precizie a sa. Minţii nu-i place deloc confuzia, nu-i place să fie deschisă, să rămână deschisă şi, pur şi simplu, să nu ştie. Îşi doreşte ancore care să o ţină într-un loc fix, iar acolo stă în bătaia valurilor oceanului schimbării, rezistă curentului, se întăreşte împotriva furtunii. Mintea se va întoarce mereu acolo unde se simte protejată şi sigură pe ea, dar astfel nu pleacă nicăieri şi nu percepe nici transformarea, nici creaţia, nici noul orizont care i-ar putea sfida realitatea.

«Voi clarifica ce vreau să spun prin “Vreţi să puteţi vorbi aceeaşi limbă”. Limbajul este un program, este o condiţionare a culturii în care v-aţi născut şi, prin urmare, mintea nu poate cunoaşte nimic diferit, iar limba înseamnă frică. Limba este un program de luptă împotriva a ceva şi de a-i rezista, un program care te pregăteşte să rezişti ca şi cum ai fi singur şi ar trebui să faci singur tot efortul. Dar îţi reamintesc că nu este posibil să fii singur. Aşa cum separarea nu este adevărată, este la fel de imposibil să fii singur.

Retragerea în acest limbaj îi pare o măsură de siguranţă minţii, atunci când mintea doar asta cunoaşte. Iar când noi venim să te învăţăm şi-ţi reamintim cine eşti, mintea se împotriveşte în mod firesc, pentru că mintea nu cunoaşte ce este cu adevărat natural şi, prin urmare, crede că tot ceea ce este Cristic ar fi nenatural şi nesigur.

Mintea va spune că învăţăturile noastre îi produc confuzie, va spune că nu înţelege. Aceste învăţături îţi vor deschide inima, dar mintea nu vrea asta la început. Mintea te va face să vă temi că, dacă te deschizi, atunci vei primi informaţii care te vor face să te simţi neprotejat, nepregătit, incert. Mintea se teme de incertitudine la fel cum o creatură de uscat sau un animal terestru de pe ţărm s-ar teme dacă oceanul ar ieşi de sub control.

Iubirea nu te va arunca în niciun pericol. Atunci când îţi cerem să reflectezi şi să te întrebi dacă ai suporta nesiguranţa, dacă poţi avea încredere totală în iubire, nu-ţi cerem să te întrebi cum ar fi posibil, ci cum te-ai simţi lăuntric. Nu-ţi cerem să te gândeşti la ce evenimente s-ar putea întâmpla sau dacă ai fi realmente în pericol, ceea ce te-ar introduce într-o buclă a suferinţei. Ci îţi cerem să te întrebi pentru o clipă cum te-ai simţi să fii ţinut în braţe de Divinitate. Îţi cerem să iei în considerare un nou mod de a fi.

Iubirea te va ancora în cea mai reală siguranţă posibilă. Mintea doreşte siguranţa, dar nu o cunoaşte, prin urmare, mintea nu te poate ancora. Atunci când apare schimbarea, în mod firesc, te împotriveşti şi mintea îţi spune “Aceste schimbări mă fac să mă simt în nesiguranţă”. Te asigurăm că nu există nimic permanent pe Pământ, cu excepţia schimbării. Şi te asigurăm că s-ar putea să te simţi în continuare nesigur şi speriat. Cu toate acestea, permite-i ancorei iubirii să te ţină ferm într-o pace mai presus de înţelegerea minţii. Nu-ţi putem sugera un model de cum te vei simţi, căci nu are asemănare în nimic din ce cunoşti, dar îţi cerem să fii pregătit să afli cum este să trăieşti iubirea noastră.»

I.5 Mintea nu poate ţine deschise porţile Inimii şi, totuşi, ne întoarcem înăuntru, către minte şi îi arătăm unde se află deschiderea, unde sălăşluieşte dulceaţa, unde se găseşte cunoaşterea prin iubire. Tot ceea ce poate face mintea este să rearanjeze realitatea şi să o ţină nemişcată, captivă şi înlănţuită cu reguli. Legile iubirii nu sunt de genul acestea. Legile iubirii nu înseamnă reguli, fapte sau răspunsuri corecte. Legile iubirii aduc libertatea spirituală, acea libertate mai presus de credinţă, mai presus de gândire, mai presus de ascultarea oricărei autorităţi în afară de propria inimă.

«Porţile Împărăţiei lui Dumnezeu, care se află înlăuntrul tău, nu pot fi forţate să se deschidă prin acţiunea ta. Ce-ai zice dacă ai afla că nu tu eşti cel care acţionează?! Îţi poţi imagina pentru o clipă, acum cu mine, cum ar fi să nu fii mereu tu cel responsabil, să nu te simţi mereu tras la răspundere, să nu simţi mereu că de tine depind toate lucrurile, ca şi cum totul ar cădea numai pe spinarea ta?! Pot să-ţi reamintesc, cu toată dragostea, că nu eşti niciodată singur?! Pot să-ţi reamintesc, cu toată dragostea, că vei simţi o minunată uşurare dacă ai abandona rolul de făptuitor?!»

I.6 E nevoie de Inimă pentru a călăuzi mintea într-un mod în care ea nu doreşte să fie călăuzită, prin conectare şi unire, nepermiţând poziţia separatistă a minţii, nici regulile sale rigide sau ceea ce pretinde ea că ar fi corect. Ai nevoie de Inimă, pentru că Ea eşti tu şi în Ea ai viaţa, şi răspunde cu iubire la ceea ce este una cu Ea. Noi suntem o singură Inimă.

«Suntem o singură Inimă, iar esenţa Spiritului vă călăuzeşte întotdeauna gândurile de separare. Nu am venit astăzi aici pentru a vă învăţa sau a vă arăta sau a vă convinge să vă formaţi alt sistem de credinţe decât cel care este deja adânc întipărit în voi. Nu-i nimic nou sub soare.»

I.7 Noi suntem o singură minte. Calea spre unitate şi uniune, spre viaţa într-o formă ce acceptă unitatea şi uniunea, spre o umanitate revenită la starea de întreg, este numai prin Inima minţii.

«Haide să o spun astfel: Drumul către tine însuţi nu este departe, pentru că eşti deja acolo. Ce-ar fi dacă nu ai mai avea unde să te duci nicăieri acolo, pentru că eu sunt aici?! Prin urmare, dacă simţi că eşti acolo, nu este adevărat, pentru că legile Unimii sunt reale, sunt Realitatea. Deci adevărul este aici, eu sunt aici, tu eşti aici [arată spre piept], pentru că tu, eu şi iubirea suntem o singură Inimă divină. Şi asta îţi cerem să iei în considerare, să accepţi astăzi. Nu ai nicio cale de urmat, pentru că eu şi tu suntem una, iar eu şi tu suntem aici [arată spre piept] – nu undeva înăuntru, nu undeva în afară. Eu sunt tu. Eu sunt aici [arată spre piept] pentru că sunt tu. Eu sunt iubire pentru că tu iubeşti. Senzaţia de separare apare doar atunci când crezi că eu aş fi acolo sau dincolo sus sau aici, undeva înăuntru. Eu sunt aici ca tu, înţelegi?! Aceasta este învăţătura care pare atât de contradictorie cu iubirea. Totuşi, este iubirea şi nu poate fi separată de ea.»

I.8 Acest Curs va părea unora ca un remediu vindecător, altora, uşor de înţeles, iar altora, complicat de înţeles. Mintea poate spune: “Da, da, cunosc astea. Spune-mi mai bine ceva ce nu ştiu”. Mintea poate să se poticnească în faţa contradicţiilor, să se agaţe de adevărurile cunoscute de ea, să compare această înţelepciune cu altă înţelepciune. Mintea va încerca să înţeleagă cu propria sa logică şi se va împotrivi logicii Inimii. Mintea va căuta noi reguli şi poate că va dori să-şi rearanjeze încă o dată realitatea.

«Există mulţi învăţători ai lui Dumnezeu care sunt şi discipoli, iar discipolii sunt conştienţi că le-a venit timpul să predea. Nu încetaţi să învăţaţi şi să predaţi doar pentru că mintea voastră şi mintea altora (doar în aparenţă “alţii”) va spune “Asta nu mă interesează, dacă nu-mi poţi spune ceva ce nu ştiu deja”. Mintea crede că ştie şi înţelege multe lucruri. Dar oare mintea respiră acest adevăr, oare păşeşte pe calea acestui adevăr, oare mintea rosteşte şi împărtăşeşte acest adevăr în toate clipele sau, dimpotrivă, se foloseşte de frică ca să evite şi să sfideze acest adevăr?!

Vă iubim. Suntem cu voi pentru că suntem voi.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
22 octombrie 2021

Sursa traducerii: yt Why Do Our Minds Resist Love? I.1.4-8 (6 oct. 2021)