<  Pagina index Pamela Aaralyn


Cursul de iubire - Introducere §9-13

"Un curs de iubire", cu comentariile lui Isus

traducere de Răzvan A. Petre

I.9 Mintea alcătuieşte propria sa realitate. Nu poţi scăpa de realitatea minţii cu ajutorul minţii. Nu poţi învăţa cum să scapi de realitatea minţii prin modelul de a învăţa sau logica minţii. Nu poţi trăi într-o lume nouă şi proaspătă şi, în acelaşi timp, să păstrezi realitatea minţii.

«Aceasta este natura dualităţii, care este un dar. Totul este conţinut în tot, înţelegeţi?! Şi, aşa cum am transmis prin mulţi învăţători din trecut şi acum, în vremurile voastre, ceea ce vreau să vă împărtăşesc este că nu este deloc adevărat că v-aţi putea separa de Tot. Totuşi, mintea are propriul său intelect, propriile tipare mentale, propriul mod de a încerca să vă facă să credeţi că v-aţi putea separa. Şi nu doar că aţi putea, ci şi că ar trebui să o faceţi. Mintea vă va spune să vă separaţi, fie şi pentru o iluzorie siguranţă.

Atâta timp cât credeţi că dualitatea este adevărată, mintea va încerca să deţină controlul şi să impună durerea şi suferinţa în toate deciziile şi creaţiile voastre. Şi nu puteţi scăpa de problema asta doar încercând să înţelegeţi mental Realitatea divină a unităţii, pe care v-o împărtăşesc astăzi. Nu puteţi învăţa Unimea. Totuşi, puteţi îndepărta, dezvăţa, anula toate iluziile false despre care mintea voastră v-a spus că vă vor aduce liniştea şi siguranţa.

Nu le puteţi avea pe amândouă. Nu puteţi trăi în realitatea minţii şi, în acelaşi timp, să fiţi deschişi la înnoire. Această cale poate să vi se pară nouă, dar vă amintesc că nu există nimic nou sub soare. Această părere a minţii este tot o minciună.

Singurul lucru pe care îl puteţi face este să eliminaţi pe rând straturile minţii. Este dificil să îi suprimaţi apetenţa pentru control. Dar devine posibil când Graţia îşi manifestă iubirea, iar iubirea are o forţă reală. Este posibil atunci când înţelegeţi că nu le puteţi avea pe amândouă. Dacă vreţi să simţiţi încredere, dacă vreţi să vă simţiţi în siguranţă, dacă vreţi să simţiţi speranţă, lăsaţi Spiritul să acţioneze în numele Realităţii divine.

Daţi-i o pauză minţii! Să nu credeţi că ea vă slujeşte precum Unicul. Daţi-i o pauză fricii voastre! Nu-i aşa că mintea este obosită?! S-ar părea că este cam vlăguită. S-o lăsăm să se odihnească. Să-i permitem Spiritului să preia controlul.»

I.10 Nu există aşa ceva ca “toţi” cărora le vorbesc, cărora le adresez aceste cuvinte. Nu există vreo minte separată, individuală, solitară căreia îi sunt adresate aceste cuvinte. Aceste cuvinte sunt rostite de la inimă la inimă, de la Unica Inimă la Unica Inimă.

Şi acea inimă este aceeaşi Inimă, care pretinde că ar fi separată, care pretinde că vorbeşte cu celălalt, care pretinde că ar exista un altul. Conceptul de “celălalt” este o reflectare divină a tuturor încercărilor voastre de a deţine controlul. Ori, atunci când v-aţi trezit la Unime, apare renunţarea, acea uşurare divină, acea decontractare când, pur şi simplu, spui din tot sufletul: “Hhhaaa... Pot să mă odihnesc liniştit acum”.

I.11 “Toţi” este doar un concept. Cuvintele acestea sunt oferite fiecărui Unic. Ele sunt auzite de fiecare “de Unul singur”, adică, în sacralitatea Inimii Unice. Noi suntem o singură inimă. Noi suntem o singură minte. Uniţi în întregul Inimii, noi suntem Cerul lumii. Înlocuim amărăciunea cu dulceaţa. Sălăşluim în realitatea Inimii Unicului, unde ia naştere creaţia, unde ia naştere noul.

«Oare de câte ori nu v-aţi rugat la mine “O, Doamne, dă-mi pace, o, Doamne, vreau doar linişte, o, Doamne, te implor, ia-mi această suferinţă, că n-o mai pot suporta”.

Daţi-mi-o Mie, puneţi-mi-o ca ofrandă pe altar. Toate altarele din toate Împărăţiile lui Dumnezeu sălăşluiesc în voi, ca darul meu divin de Har. Când simţiţi suferinţa, vă doare. Iar voi sunteţi copiii Mei şi nu doresc ca copiii mei să sufere. Daţi-mi-o Mie, lăsaţi-mă să v-o iau Eu.

Vă mai rugaţi şi ca să dobândiţi Cerul. Mă puteţi crede şi să vă minunaţi împreună cu mine pentru o clipă?
Dacă Cerul reprezintă exact ceea ce creaţi, înseamnă că voi oglindiţi Împărăţiile divine chiar şi în falsa voastră realitate. Iar suferinţa apare pentru că voi credeţi că ar fi imposibil aşa ceva, că suferinţa ar fi mai reală decât vindecarea şi întregirea. Şi totuşi, în acea rădăcină a durerii, voi creaţi cea mai frumoasă amintire a plenitudinii Cerului, creând Cerul unde vă aflaţi chiar aici-şi-acum, prin alegerea iubirii.

Şi de fiecare dată când nu puteţi să alegeţi iubirea, iertaţi şi alegeţi din nou. Iar dacă nu puteţi face nici asta, arătaţi compasiune faţă de voi înşivă. Iar dacă nu puteţi face nici asta, pune-ţi-vă durerea pe altar şi oferiţi-mi-o Mie. O voi prelua cu bucurie.»

I.12 Noul nu este ceea ce a existat dintotdeauna. Nu este ceea ce poate fi prezis. Nu este ceva căruia i se dă o formă de neatins. Noul este iubirea creaţiei în plină desfăşurare. Noul este expresia iubirii. Noul înseamnă adevărata înlocuire a falsului, dispariţia iluziei, bucuria născută în mijlocul tristeţii. Noul încă nu a fost creat, de la Inima Unicului la Inima Unicului.

I.13 Acesta este un curs pentru Inimă. Locul unde ia naştere noul.

«Nu-i aşa că-i extraordinar, fraţii şi surorile mele, să fiţi primii copii ai lui Dumnezeu care construiesc această Împărăţie, aşa cum sunteţi, acolo unde vă aflaţi, chiar aici-şi-acum, nu altădată, momentul potrivit este chiar acum! Bucuraţi-vă să ştiţi că daţi naştere Cerului, că înlocuiţi ceea ce credeaţi că ar fi adevărat, dar era fals, cu Adevărul divin. Că, printre toate durerile voastre şi frica de incertitudine, toate Împărăţiile false ale durerii se prăbuşesc în jurul vostru!

Şi, totuşi, spuneţi “voi muri”. Nu voi muriţi, copiii mei, ci cultura voastră. Din fericire, voi, ca specie, nu muriţi, ci renaşteţi. Vă amintiţi de Întreg, de libertatea care deja o sunteţi, pe care nimeni nu v-o poate lua şi nu v-o va lua vreodată. Şi simultan, din cenuşă, se ridică Cerul.»

[Trecem la Preludiu]

P.1 Acesta este un curs de miracole. Este un curs obligatoriu. Timpul când trebuie să îl urmaţi este acum. Sunteţi pregătiţi şi este nevoie de miracole.

Un miracol nu este atât de neverosimil pe cât crede mintea voastră. Miracolul stă sub nasul vostru, la îndemână, în esenţa voastră, căci voi sunteţi el, voi sunteţi miracolul, voi sunteţi, individual şi colectiv, planul divin, memoria care îl trezeşte la viaţă. Şi în acel plan divin, voi sunteţi cărămizile creării Cerului pe Pământ, ceea ce vă face să fiţi mereu pregătiţi. Doar că acum, în sfârşit, vă amintiţi.

Vă iubesc.» 

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
26 octombrie 2021

Sursa traducerii: yt Is the World Ending? I.1.9-13 (7 oct. 2021)