<  Pagina index Pamela Aaralyn


Cursul de iubire - Preludiu §42-44. Cap.1§1-4

"Un curs de iubire", cu comentariile lui Isus

traducere de Răzvan A. Petre

P.42 Dorinţa voastră de a învăţa este evidentă, altfel nici nu aţi fi aici.

«“Aici”, adică pe Pământ.»

P.42 Vi s-a spus şi vi s-a repetat că este nevoie doar de puţină bunăvoinţă. De ce atunci nu aţi avansat sau aţi avansat doar puţin, când voinţa voastră este atât de puternică? Din cauză că nu v-aţi învins ego-ul. Învăţaţi atâtea şi apoi lăsaţi ego-ul să vă fure tot ce aţi învăţat iar şi iar şi iar. Este ingenios în tertipurile sale de a vă face să daţi înapoi iar şi iar, până când vă simţiţi de parcă aţi intra şi ieşi printr-o uşă rotativă.

«Simţiţi că treceţi printr-un moment grozav, în care percepeţi Spiritul şi vă simţiţi atât de inspiraţi şi conduşi de Inimă, puteţi simţi esenţa a ceva ce nu aţi mai simţit cu adevărat până acum, decât poate doar în stropi sau în rafale? [chicoteşte puţin] Nişte mici rafale de Isus, nu? [uneori are un umor foarte amuzant şi ciudat]

Deci asta observaţi în voi când vă adunaţi aici cu noi zilnic şi inima voastră spune “Da, asta este, mă voi simţi aşa mereu!”, iar ego-ul intervine mai târziu. Poate că aveţi un moment în mijlocul zilei, un moment la serviciu, un moment în familie, un moment în care emoţiile preiau controlul şi atunci ego-ul spune “O, te simţi rău, asta înseamnă că nu eşti conectat. O, te simţi rău, asta înseamnă că nu-l ai pe Cristos în tine. Te simţi rău, asta înseamnă că nu progresezi”. Vreau să vă asigur că nu asta înseamnă. Este ceva normal. Este normal să intraţi şi să ieşiţi din această stare, pentru că este un sentiment nou. Emoţiile nu durează şi nu înseamnă că sunteţi deconectaţi dacă nu sunt toate la fel de frumoase.»

P.43 Eraţi Sinele chiar şi înainte de a începe învăţătura spirituală, iar ego-ul nu vă poate lua Sinele, ci îl poate doar acoperi. Astfel, învăţăturile de care aveţi nevoie acum vă ajută să separaţi ego-ul de Sinele vostru, pentru a vă obişnui să auziţi doar o singură voce.

«[chicoteşte puţin] Ştiu că pare contradictoriu, dar nu vă pot învăţa să vă amintiţi unitatea decât plecând din starea voastră de separare. Vă voi învăţa folosind noţiuni pe care le cunoaşteţi, cu care aţi fost instruiţi. Vă rog să vă gândiţi pentru o clipă cum ar fi dacă nu aţi fi fost învăţaţi separarea! Gândiţi-vă cum privesc bebeluşii lumea, atât de inocent şi frumos. Asta e Graţia. Graţia merge acolo unde trebuie să meargă. Iar apoi intervin părinţii care ne îndrumă în viaţă. Şi ne învaţă că lumea este un loc foarte nesigur, că trebuie să ne fie frică de anumite lucruri şi că trebuie să separăm lucrurile pe baza acelei frici. Asta se întâmplă în cadrul cultural. Începe cu educaţia primită de la părinţi, apoi continuă prin religii, prin sistemele educaţionale, nu neapărat în această ordine, ci în funcţie de familia în care v-aţi născut. Şi apoi o continuaţi în relaţiile voastre. Dar la un moment dat – şi aşa apare trezirea – ceva începe să se simtă nelalocul lui în viaţa voastră. Iar dacă nu pricepeţi ce se petrece – şi probabil că nu veţi pricepe – atunci emoţiile vor prelua controlul şi poate veţi simţi ceea ce se numeşte “noaptea întunecată a sufletului”. Poate vă veţi simţi neliniştiţi. Poate va apărea o panică şi nu ştiţi de ce şi veţi gândi “Nu există niciun motiv pentru asta. Eram fericit înainte, eram bine”. Poate că nu eraţi. Poate că aţi uitat ce este fericirea, ce este pacea, ce este mulţumirea. Unii dintre voi poate că nu aţi mai simţit-o de când eraţi bebeluşi. Iar unii dintre voi nici măcar atunci, în funcţie de condiţiile familiale, de părinţii voştri.

Deci ce se întâmplă atunci când separaţi ego-ului de Sine? Ego-ului nu-i place asta. Ego-ul spune “Nu-mi place asta, nu înţeleg simţământul ăsta, prin urmare trebuie să mă tem de chestia asta”. Aceasta este reacţia sa iniţială foarte naturală.»

P.44 De data aceasta, vom folosi o abordare directă, care pare să nu se bazeze pe învăţarea abstractă şi pe mecanismele complexe ale minţii, care v-au trădat de atâtea ori. Ne îndepărtăm de intelect, de mândria ego-ului şi abordăm această învăţare finală prin intermediul Inimii. Iată de ce, pentru a elimina orice confuzie, numim acest curs “Un curs de iubire”.

Capitolul 1

1.1 Fiecare fiinţă vie are o Inimă. Definim Inima ca fiind centrul fiinţei, acel loc din care izvorăsc toate sentimentele. Orice sentiment adevărat conţine iubire. Iubirea îl slăveşte pe Dumnezeu. Orice iubire invocă recunoaşterea gloriei lui Dumnezeu şi a tot ceea ce a creat Dumnezeu. Iubirea este singurul răspuns imaculat al creaturii către Creator, ca şi singurul mesaj al Creatorului către creatură. Recunoaşterea valorii iubirii vă va aduce înapoi la Dumnezeu şi la Sinele vostru.

«Mintea voastră va încerca să definească iubirea pe baza a ceea ce aţi învăţat în lume. Este foarte important să conştientizaţi că aţi creat multe “arome” pentru iubire.

Vă sună asta cumva de parcă aţi fi intrat într-o cofetărie? Oare este acest curs despre torturi şi îngheţate? [chicoteşte] Unora vă place menta cu ciocolată. Alţii cred că e dezgustătoare chestia aia cu mentă. Vor cu vanilie. Preferă să amestece vanilia cu diverse altele.

Dacă credeţi că e prea complicat, oricum, reţineţi că există iubire în fiecare emoţie, cu excepţia ruşinii. Ruşinea nu este o emoţie. Ruşinea este doar un gând ascuns de frică ce provoacă o reacţie de frică. Ruşinea este primitivă. Ruşinea este opusul iubirii, nu frica, pentru că frica nu este reală în Împărăţiile lui Dumnezeu. Doar iubirea este reală.

Totuşi, sunteţi nişte fiinţe puternice. Acolo unde vă concentraţi, acolo se va duce energia. Aşa că, dacă aveţi frică, veţi crede că este reală şi va avea putere asupra voastră, dar asta, până când veţi descoperi iubirea acoperită de acea frică. Frica ascunde iubirea. Este foarte reală în lumea voastră. Nu o să vă spunem “Hei, nu vă fie frică!”, ar fi o prostie. Aţi creat o lume a fricii, de aceea este necesar să vă protejaţi atunci când vă temeţi. Credinţa voastră conferă intensitate experienţei voastre în această împărăţie dualistă a formelor fizice, pe care o numiţi Pământul. Iar frica poate fi la fel de puternică ca şi iubirea, dacă aşa alegeţi. Cheia este în puterea voastră de a alege. Oare veţi alege iubirea în fiecare moment? Poate că nu. Dar oare veţi simţi şi găsi ceea ce acoperă iubirea şi vă veţi ierta atunci când nu puteţi iubi? Ar fi o idee bună.»

1.2 În “Un curs de miracole” aţi aflat că toate cunoştinţele pot fi generalizate. La fel este şi cu sentimentele. Toate sentimentele apar fie din iubire, fie din lipsă de iubire. Nu există alte motive pentru care apar emoţiile pe care le trăiţi. Toate emoţiile sunt generate de Inimă şi nu au nimic de-a face cu corpul. Inima este altarul unde se depun toate ofrandele voastre către Dumnezeu. Orice ofrandă este fie din iubire, fie lipsită de iubire. Lipsa de iubire nu valorează nimic. Astfel, toate ofrandele făcute fără iubire nu înseamnă nimic. Toate ofrandele făcute din frică sau vinovăţie nu valorează nimic.

«Amintiţi-vă, vinovăţia nu este o emoţie, ci o acoperire pentru o emoţie. Aceasta este cheia către prima Împărăţie a lui Dumnezeu din voi. Daţi la o parte vinovăţia, ruşinea, iertaţi-le şi apoi veţi găsi dragostea necesară pentru a le depăşi. Este ceea ce noi numim “chemarea iubirii”. Atunci când trăiţi într-o stare de lipsă sufletească şi nu puteţi ierta, aceasta cheamă mai multă iubire. Dacă nu puteţi ierta, atunci arătaţi compasiune. Iar dacă nu puteţi arăta compasiune, chemaţi pacea lăuntrică. Veţi vedea pace în această lume numai când veţi începe să descoperiţi ceea ce nu este adevărat.»

1.3 Iubirea este condiţia de bază a realităţii voastre. Inima trebuie să bată în trupul fizic pentru ca sinele vostru uman să existe. Aceasta este natura voastră. Iubirea este la fel de esenţială pentru fiinţa voastră cum este inima pentru corp. Nu aţi putea exista fără iubire. Este acolo, chiar dacă nu sunteţi conştienţi de ea, aşa cum nu sunteţi conştienţi de bătăile inimii. Un bebeluş nu este mai puţin viu pentru că nu-şi dă seama că inima lui bate. Nu sunteţi mai puţin Sinele, chiar dacă nu vă daţi seama că fără iubire nu aţi exista.

1.4 Singurul gând al lui Dumnezeu este iubirea. Este un gând fără limite, care creează la nesfârşit. Datorită extinderii gândului de iubire al lui Dumnezeu existaţi voi. Eu exist împreună cu voi în chiar acest gând. Nu înţelegeţi asta doar pentru că nu înţelegeţi natura propriilor voastre gânduri. Le-aţi plasat în interiorul corpului, considerând că provin din această formă, ceea ce nu are sens.

«Asta face ego-ul. De aceea îţi spune că nu poţi medita, că nu poţi avea o practică spirituală, că nu poţi face practici de respiraţie pentru a fi conştient de Inima şi respiraţia ta. Mintea va spune “Păi, nu pot fi conştient de respiraţie, pentru că îmi vin atâtea gânduri”. Mintea ta are o funcţie, aceea de a gândi. Ficatul tău are o funcţie, aceea de a curăţa sângele. Rinichii tăi au o funcţie, aceea de a purifica sângele. Plămânii tăi au o funcţie, aceea de a prelua şi distribui oxigenul. Deci toate îşi îndeplinesc funcţia pe are o au. Dacă ai înceta să meditezi, ai trăi şi fără conştientizarea respiraţiei. Toate au o funcţie.

Mintea are funcţia de a produce gânduri şi aşa ajungeţi să alegeţi între gândul de frică şi gândul de iubire. Nu se întamplă doar la un moment oarecare. Este o permanentă alegere. Aţi cerut să aveţi liber-arbitru şi asta înseamnă. Voi decideţi mereu cum vă veţi simţi.

Totuşi, meditaţi, căci vă cerem să aveţi o practică, care este cheia, aceasta este a doua cheie pentru prima Împărăţie a lui Dumnezeu din voi, să aveţi o practică spirituală. Pentru că mintea v-a obişnuit atât de mult cu frica, încât trebuie să practicaţi, trebuie să practicaţi iubirea.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
12 decembrie 2021

Sursa traducerii: yt Fear isn’t Real (But Feels Real)- Choosing Love Over Fear (21 oct. 2021)