< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
autor: Răzvan Alexandru Petre
Diferenţa dintre o învăţătură spirituală integrată divin şi una luciferică poate fi greu de depistat, uneori. Novicele poate fi indus în eroare. Am să dau un exemplu concret, ca să înţelegeţi bine şi să vă amintiţi acest lucru.
În unele secte care se folosesc de spiritualitatea multimilenară indiană, pe lângă chestiunile clasice, cunoscute pretutindeni în lume, se strecoară şi false îndemnuri, care par să provină din aceeaşi sursă de înţelepciune. De fapt, sunt învăţături trunchiate şi ajustate după interesele guru-lui ce conduce acea grupare.
Poate cea mai celebră teorie esoterică este cea despre cele 7 chakre, oferind un minimum de informaţii introductive în marile secrete oculte. Anahata chakra, centrul energetic din mijlocul pieptului, este considerată responsabilă cu aspectele afective, de iubire. Profesorii unor şcoli de yoga recomandă discipolilor să lucreze asane care energizează acest centru energetic, ca să capete o mai mare capacitate de a fi fericiţi şi a iubi. Trecând la un palier superior în yoga, se fac concentrări sau meditaţii asupra acestei chakre sau unor stări corespondente... Până aici, totul pare frumos şi clar! Însă de la teorie la practică este cale lungă...
Din păcate, în acest punct se deschide o capcană rafinată, în care unii profesori de yoga chiar au căzut, împreună cu adepţii lor. "Teoria iubirii" de mai sus îi face pe aceşti rătăciţi să considere că iubirea este o energie ca oricare alta, putând fi manipulată oricum. Secretul ar consta în cunoaşterea acestei "teorii" şi aplicarea ei cât mai des. Dar unde să fie eroarea?
ERORI DE PRINCIPIU ALE TEORIEI IUBIRII
În primul rând, unii dintre cei amintiţi afirmă că "iubirea trebuie exersată pentru a fi perfecţionată". Voi reveni mai jos asupra scopurilor ascunse în spatele acestei afirmaţii. Deocamdată, să reţinem că: doar a provoca artificial, în asane sau prin tehnici mentale, apariţia unei emoţii de tipul iubirii, fericirii (sau ceva asemănător) nu este suficient nici pentru a perpetua această stare la nesfârşit (oricât de des am practica), dar mai ales nici pentru a ridica cu adevărat nivelul de conştiinţă al adeptului... Nu există o corelaţie directă între stările euforice obţinute prin diverse metode spirituale şi evoluţia spirituală! O stare plăcută sau chiar una de conştiinţă modificată nu aduce neapărat cu sine şi discernământul spiritual! Iar fără discernământ, nu putem vorbi de evoluţie. Acesta e un adevăr crud, pe care amatorii de spiritualitate trebuie să-l ştie.
În sectele de tip new-age, extazul este un obiectiv principal, motiv pentru care sunt şi atât de căutate şi populate. Oamenii vor să evadeze din realitatea banală, prin diverse mijloace. Iar pe cei puţini care reuşesc să obţină o trăire iluminatorie, ceilalţi adepţi îi ascultă cu gura căscată, ca pe nişte mici maeştri spirituali. Şi nu mă refer la stările psihice patologice, despre care am scris în alt articol. Nici la poveştile fantastice inventate de mitomani, ca să-şi dea importanţă. Ci la cele care ar putea fi încadrate cu onestitate în categoria "stări mistice". Nu mă declar deloc împotriva acestora, dimpotrivă - cine le are, este un fericit. Scriu aceste rânduri pentru cei care întrezăresc faptul că spiritualitatea înseamnă mult mai mult decât nişte stări neobişnuite sau percepţii vagi ale altor lumi.
Experienţele paranormale pot apare ocazional în urma unor tehnici spirituale, cum ar fi meditaţiile contemplative. Uneori sunt numite "iluminare" sau "revelarea Sinelui" sau "percepţie extrasenzorială". Însă ele nu sunt decât simple etape facultative pe lungul drum al evoluţiei spirituale, simple jaloane, care pot şi lipsi, fără probleme. EVOLUŢIA SPIRITUALĂ nu se cuantifică prin numărul de stări paranormale trăite într-un interval de timp (eventual, provocate printr-o metodă predată la un curs esoteric). EVOLUŢIA SPIRITUALĂ se defineşte prin comportamentul cotidian în acord cu acele stări spirituale beatifice. E cale lungă de la "experienţe, stări" la "evoluţie spirituală"!
Cuviosul Siluan de la Athos a primit trăiri duhovniceşti nenumărate, dar la un moment dat ele s-au oprit. Disperat, a început să se lamenteze Mântuitorului, că el vroia neapărat să mai primească Harul Duhului Sfânt! Iar Isus i-a trimis un mesaj telepatic scurt, dar concludent: "Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!". Însuşi Isus îl sfătuia să nu mai viseze la experienţe extraordinare - la care, sincer vorbind, nădăjduiesc toţi discipolii în esoterism -, ci să îşi păstreze luciditatea în infernul lumesc, în care cu toţii TREBUIE să trăim cât mai frumos.
Discernământul spiritual nu are nicio legătură cu experienţele metafizice! Acest discernământ nu vine dintr-o dată, ca un act de Graţie, ci el trebuie dezvoltat zi de zi, viaţă după viaţă chiar. E nevoie de experienţă de viaţă şi să munceşti pe plan psihologic cu tine însuţi înainte de a obţine discernământul, nu sunt de ajuns nişte stări plăcute ocazionale, fortuite sau invocate...
În al doilea rând, cel care se plasează deasupra iubirii, pe care crede că o poate controla cu mintea lui când şi cum vrea, este deja pe marginea prăpastiei luciferice. Dimpotrivă, omul lui Dumnezeu se pune necondiţionat în slujba Iubirii, lăsând-o pe Ea să îi controleze viaţa. Atenţie, Învăţătorul Isus ne îndemna să fim "blânzi ca porumbeii şi vicleni precum şerpii"! "Viclenia" se referă la trezirea minţii. "Blândeţea" este calitatea inerentă omului care lasă Iubirea Divină să lucreze în el. Este Graţia care nu îl părăseşte pe cel sincer şi simplu în aspiraţie. Graţia este mult mai zgârcită cu cel care crede că poate fenta legile spirituale, folosind diverse tehnici. Au şi aceste metode rolul lor util, dar a striga către Dumnezeu "de ce nu-mi aduci în suflet Fericirea, căci eu am practicat spiritual mai mult ca alţii?", arată un orgoliu stimulat - mai ales, dar nu exclusiv - în sectele religioase, care se pretind singurele deţinătoare ale marilor secrete oculte. Şi este rezultatul firesc al neînţelegerii faptului că Iubirea este suprema forţă care conduce Universul şi Ea nu e la cheremul nostru. Poate fi dobândită doar prin dăruirea de sine către Spiritul Divin... Această atitudine lăuntrică poate fi mai greu definită şi explicată decât teoria chakrelor, dar în schimb, aplicarea ei intuitivă, din inimă, are efecte superioare, minunate.
EXPLOATAREA TEORIEI IUBIRII
Lucifericul pomeneşte foarte des despre iubire şi poate fi chiar seducător, mai ales că deţine o mare putere de influenţare psihică a auditoriului. Este expert în afirmaţii savante, ce îi dau o aură de mare realizat spiritual, care "se bate pe burtă" cu Dumnezeu... Lucifericul vorbeşte despre iubirea universală "necondiţionată", dar el o condiţionează strict – prin efectuarea unor tehnici de tip yoga, mai grosiere sau mai subtile. În afara acestora, iubirea nu apare, în viziunea lui. Nu are cum, căci iubirea, fiind doar o energie care trebuie manipulată, nici nu poate să apară "de capul ei"!
E adevărat, prin obţinerea măiestriei în unele tehnici, yoghinul poate (auto)induce starea de îndrăgostire. Dar cum ea este trecătoare, de scurtă durată (proporţional cu energia mentală implicată), rămâne în urma ei un gust amar, de deşertăciune şi iluzie, senzaţia că "iubirea" ar fi un fel de prăjitură, servită din când în când de maestru, dacă şi numai dacă el vrea. Prin acest tratament psihic preparator au trecut multe femei în unele secte new-age, ca să nu rămână cu impresia că au fost violate de "guru" când s-au culcat cu el, ci că ar fi fost îndrăgostite. Vorbim de o stare tranzitorie, cel mult o dispoziţie plăcută ce poate dura câteva ore, în cel mai bun caz. Nu se poate confunda o pasiune de o clipă cu un sentiment. Dragostea adevărată diferă de îndrăgostire măcar prin faptul că ea nu dispare odată cu oprirea tehnicii mentale, ea se autoîntreţine. Dragostea de cuplu este reciprocă, mult mai complexă, implicând multe aspecte ale fiinţei umane, dintre care cel mai important este compatibilitatea dintre spiritul bărbatului şi cel al femeii.
Se mai afirmă că tehnicile yoga sunt doar "cârje" până la activarea totală a centrului Anahata şi "scufundarea în oceanul beatific al iubirii universale". Acest slogan nu se adevereşte niciodată. În realitate, tehnicile devin scopuri în sine, pentru care practicantul convins lasă deoparte toată omenia, căci "scopul scuză mijloacele". Ce nu face omul pentru iubire, iubirea divină, nu-i aşa?!
Prin urmare, profesorul luciferic de yoga spune că iubirea e o energie ca oricare alta, ce poate fi trezită, manipulată şi oprită la comandă. Acesta ar fi idealul yoghinului – controlul total al sentimentelor. Dacă yoga ar fi doar asta, atunci ar avea dreptate cei care o critică! Să te crezi şi chiar să lucrezi pentru a deveni un astfel de "supraom" (mai degrabă, "neom") este o acţiune luciferică. Din contră, adevăraţii Maeştrii spirituali (yoghini sau ne-yoghini) se recunosc umili a fi instrumentele Divinităţii, ale Iubirii. Ei pot manifesta mari puteri supranaturale, dar în slujba misiunii încredinţate lor de Dumnezeu, pentru ajutorarea semenilor.
Ajungem aici la confuzia, întreţinută artificial în unele cercuri iniţiatice, dintre yoga şi tantra sexuală. După cum bănuiţi, iniţierea în cea din urmă începe cu teoria yoghină a iubirii, aşa cum este ea înţeleasă de guru. Iar de la "iubirea" universală la "sex" nu pare a fi decât un pas. Aceasta e marea mistificare pe care o voi demonta, în câteva cuvinte. Căci sistemul yoga autentic nu are nimic de a face cu sexualitatea!
În India, s-a făcut de mult timp distincţia dintre "tantra de mâna stângă" – adică, practicile sexuale magice – şi "tantra de mâna dreaptă" – adică, adevărata tantra-yoga, o doctrină filosofică foarte înaltă şi complicată, care pune accent pe devoţiunea către Divinitate, în diversele Sale forme revelate oamenilor, şi pe tehnici yoghine superioare. Deşi se folosesc şi de unele tehnici yoghine, cei care fac sex exclusiv în scopuri oculte, fără sentimentul de iubire, NU FAC YOGA! Yoga autentică cere respectarea unui cod moral foarte strict (yama şi niyama, similar cu cele 10 porunci creştine). Tocmai din acest motiv, yoghinii de pretutindeni resping ferm practicile de tantra sexuală care se pretind a fi "deasupra moralei".
Deturnarea cuvântului "tantra" de la sensul său pur metafizic (prezent în tantrismul budist şi cel hindus) s-a făcut cu multe secole înainte, fiind o manevră luciferică de inducere a confuziei şi strecurarea perversităţilor în căile spirituale autentice indiene, poate cam prea tolerante.
Nu aş putea declara ritos că în cuplurile care practică tantra sexuală nu există iubire romantică. Dar acestea sunt excepţii, când iubirea autentică apăruse înainte de adoptarea exerciţiilor tantrice. În schimb, între bărbatul şi femeia ce se apropie sub umbrela acestor învăţături luciferice nu se poate înfiripa un sentiment sincer, fiindcă este imediat deturnat. Din contră, mult mai frecvent se constată că vechile cupluri se despart odată cu adoptarea noii filosofii de viaţă "a-morale".
DISCURS LUCIFERIC DESPRE IUBIRE
Spuneam mai sus că există nişte scopuri ascunse în spatele afirmaţiei "iubirea trebuie exersată pentru a fi perfecţionată". De fapt, discursul luciferic mai conţine câteva idei-forţă ce completează mesajul şi trebuie înţelese în adevăratul lor sens. Iată o mică sinteză din "teoria iubirii" proferată de un guru tantric de mâna stângă:
Putem atrage înspre noi doar o iubire corespondentă cu propria noastră iubire interioară. De aceea, iubirea trebuie exersată pentru a fi perfecţionată.
Chiar dacă la început iubirea noastră s-ar putea să fie mică sau aproape inexistentă, dacă vom persevera în a amplifica în noi starea de iubire, gradat ea va deveni mare şi chiar copleşitoare.
Nu toţi oamenii sunt de la început capabili să iubească o altă persoană. De aceea, să ne propunem să ne manifestăm în cât mai mare măsură dezinteresat, acţionând din iubire pentru alte persoane din jurul nostru.
Cine iubeşte puţin, puţin va fi iubit. Cine iubeşte mult, mult va fi iubit, iar cine iubeşte infinit, infinit va fi iubit.
Dacă încă nu aţi înţeles care este clenciul acestui discurs "generos şi educativ" despre iubire, vă veţi lămuri imediat. Toate aceste afirmaţii au o ţintă concretă - este vorba de amorul liber, încurajat prin astfel de fraze formale. Iată decodificarea mesajului folosind cheia "iniţierii tantrice", primite într-o sectă de acest tip:
"Iubirea trebuie exersată" înseamnă să iubeşti pe unul, apoi pe altul, şi tot aşa. Un antrenament ca la sport. Acest amor este doar sex cu poleială fals spirituală, lipsit de sentimentul sacru al iubirii. E doar un exerciţiu de iubire carnală, presărat cu tehnici de yoga.
"Perseverând, amplificăm în noi starea de iubire" înseamnă că sentimentul curat şi sincer al iubirii este înlocuit cu tehnici de autosugestie ("transfigurarea amoroasă"), în care tu nu îl vezi pe celălalt, ci vezi un simbol, un idol, o zeitate. Este o joacă mentală, in care egocentrismul şi iluzionarea ating cote paroxistice.
"Nu toţi oamenii sunt capabili să iubească" este modul de a ne induce un complex de inferioritate, pe care tot gurul se oferă să ni-l elimine. Cei cu "sufletele uscate" prin nefolosinţă în amor, trebuie să lase deoparte preferinţele normale, afinităţile elective şi să îşi ofere trupul pentru jocuri amoroase aproape oricui. Acest procedeu face parte din antrenamentul erotico-spiritual recomandat de guru, prin care adeptul se "manifestă dezinteresat".
El, gurul, nu vorbeşte din teorie, ci ne dă exemplul său personal: "iubeşte mult, de aceea este mult iubit". Gurul are o istorie erotică enormă la activ – sute, mii de fete şi femei au fost iniţiate în "tainele amorului transfigurator". Adică, în termeni comuni: seduse şi abandonate.
SECRETUL FALSULUI GURU
Medicii ar spune despre acest individ că are o obsesie sexuală. Psihosociologii ar spune că este un ritual de supunere, prin care femeia devine un fel de complice şi vasal psihic, totodată hrănindu-i pofta de a fi adulat. De acord, dar acestea sunt doar efecte. Cauza este mult mai gravă!
Gurul preferă femeile cu forme pline, voluptoase, dar nu doar din criterii estetice. Recomandările sale către adeptele "shakti" de a se îngrăşa, a "deborda de vitalitate" au o motivaţie serioasă. Gurul luciferic absoarbe această vitalitate feminină în timpul contactului intim. Practic, le vampirizează energetic! De aceea, când ies din budoarul maestrului tantric, ele sunt buimăcite, fără vlagă, ca în transă. Iar faptul că le schimbă ca pe cămăşi este o măsură de prevedere: ca nu cumva vreo "iubită" să se devitalizeze prea tare şi să se îmbolnăvească irecuperabil, ceea ce l-ar compromite în ochii sectanţilor şi l-ar confrunta cu familia victimei şi legile statului. E mai convenabil să aibă mereu altă sursă proaspătă de vitalitate gratuită!
Dar cum se face că ditamai gurul "spiritual" nu se poate alimenta din rezerva cosmică infinită de energie? E simplu: apropierea de Lucifer îi scade randamentul de autorecuperare a energiei pierdute. Gurul a devenit un mega-vampir, căci nevoile sale se extind dincolo de cele umane obişnuite – mergând până la influenţarea psihică a supuşilor săi şi diverse experimente magice consumatoare de energie. Tocmai faptul că scopurile sale sunt egoiste şi dubioase îi blochează accesul la sursele de energie infinite divine, care există în univers... Şi atunci apelează la energia umană gata preparată, care are totuşi inconvenientul că nu este de cea mai bună calitate.
Acum puteţi înţelege mai bine cum se vâră vicleşugul luciferic şi strică viaţa celor mai puţin vigilenţi dintre noi, gata să dea crezare oricărui autointitulat "maestru". Desigur, există numeroase variante de intoxicare, dar principiul este acelaşi: învălmăşirea minţilor cu vorbe sunătoare, aplicarea metodelor verificate de spălare a creierului etc etc. Asta se întâmplă nu doar în sectele cu pretenţii religioase, dar şi in unele "cluburi" cu pretenţii elitiste.
Poate că tot ce am spus mai sus se poate rezuma într-o singură imagine simbolică. Ea provine din filmul suprarealist intitulat "Muntele sacru", de Alexandro Jodorowski. Este scena care simbolizează falsul maestru şi falsa învăţătură spirituală. "Laptele" cu care falsul maestru îl hrăneşte spiritual pe discipolul său iese din nişte sâni falşi, care sunt de fapt nişte capete de panteră – simbol al pericolului şi vicleşugului.
Atenţie! Filmul este alcătuit doar din simboluri ezoterice, fiind o lucrare de artă. Unele scene sunt şocante, de aceea nu recomand urmărirea peliculei (tradusă şi comentată sau simplă netradusă) decât abia DUPĂ o temeinică documentare asupra mesajului pe care a vrut să-l transmită autorul (vezi interviul cu regizorul şi trailerul)!!!
Răzvan Petre, 20 februarie 2012