< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
de Răzvan-Alexandru Petre
Conştiinţa este paradoxală şi nu poate fi pricepută cu mintea obişnuită. Cu alte ocazii am spus că Spiritul sau Conştiinţa se poate diviza.
De pildă, acelaşi Spirit poate anima simultan două sau mai multe suflete ale unor oameni diferiţi, aflaţi în locuri diferite de pe planetă în acelaşi timp. E greu de înţeles asta.
La fel de greu de înţeles este cum Spiritul veşnic şi atotştiutor se poate auto-hipnotiza că ar fi un simplu om muritor şi limitat. Ei bine, Conştiinţa este în acelaşi timp atât Dumnezeu, cât şi om. Iar în momentul iluminării, se vede că eul uman nu a existat niciodată. Cum e posibil aşa ceva?
Vom ilustra acest paradox prin imaginea unor vase comunicante.
Conştiinţa este lichidul albastrul care umple complet vasul din dreapta şi, parţial, vasul din stânga. Accesul este blocat de robinetul numit „Ego”. Aici conştiinţa umană se identifică cu corpul şi senzaţiile sale.
În urma procesului de „TREZIRE”, lichidul trece mai departe, până la al doilea robinet numit „Eu subtil”. Acum conştiinţa se simte descătuşată şi nu se mai identifică cu corpul fizic, dar păstrează o foarte subtilă individualitate.
Dacă şi al doilea robinet se va deschide, atunci vasul va fi umplut complet cu lichidul conştiinţei, în etapa numită „ELIBERARE completă de eu”.
După cum remarcăm, conştiinţa se găseşte simultan în două stări: cea de completă libertate divină (vasul din dreapta) şi cea de limitare (vasul din stânga).
Întotdeauna, deschiderea robinetului (la vasul din stânga) este realizarea Conştiinţei spirituale (din vasul din dreapta). De fapt, tot Ea şi-a imaginat că acest robinet ar fi închis, ba chiar că ar exista un robinet. Mai mult de atât, întregul vas din stânga e o simplă fantezie a Conştiinţei.
Deci Conştiinţa însăşi este cea care se „iluminează”, adică recunoaşte că nu a fost niciodată înlănţuită sau blocată pe un nivel inferior (cum se vedea din stânga). Iar omul iluminat se aude spunând acum cu seninătate că „este Dumnezeu”, deşi mintea se opune din răsputeri acestei afirmaţii aparent iraţionale.
Viziunea vasului din dreapta este cea nondualistă, specifică Spiritului, iar viziunea vasului din stânga este cea dualistă, specifică ego-ului.
Link
YouTube short (1 oct 2025):
youtube.com/shorts/oH4IL2RvkJE
< Sus >
Trăieşti într-o cofetărie... DE GÂNDURI. Stau aliniate în galantar şi-ţi fac cu ochiul, pe rând. Şi nu te poţi opri să nu guşti din ele. Îţi fac poftă numai privindu-le. Aşa sunt gândurile, voluptoase. Şi aşa eşti tu, pofticios.
Da. Ai putea să le întorci spatele, dar nu...! Tu guşti din toate care-ţi vin în faţă. Ai putea foarte bine să le laşi să se perinde fără să le dai atenţie. Ştii foarte clar că niciun gând nu ţi-a făcut vreun bine vreodată.
Doar o mică satisfacţie la început, un gust dulceag şi apoi un inexplicabil dezgust. De scurtă durată, fiindcă vine imediat alt gând tentant să-i ia locul. Şi uiţi că niciodată vreun gând nu te-a făcut fericit cu adevărat. Şi iarăşi guşti din alt gând dulce-amar.
Aşa stau lucrurile şi nu e vina ta... Crezi că te simţi bine înconjurat de gânduri, fiindcă n-ai cunoscut niciodată ce înseamnă să n-ai niciunul.
„Cum?!” se revoltă mintea imediat. „Cum să trăieşti fără gânduri?! Înseamnă să fii incapabil de nimic, un zombi.” Dar şi ăsta-i tot un gând. Vezi cum l-ai prins din zbor şi l-ai înghiţit pe nemestecate?!
Orice gând este convingător când muşti din el. Îl crezi pe loc, orice ar conţine. Din fericire, următorul gând ar putea fi contrar, la fel de convingător. Şi aşa apare îndoiala. Nu există niciun gând care să nu aibă unul contrar. Aşa că fluxul e garantat, iar mintea nu se opreşte niciodată din mestecat gânduri, idei, concepte.
Ce-ar însemna să renunţi la rumegat gânduri?!...
Răspunsul la această întrebare ar fi tot un gând. Renunţă să răspunzi. Lasă întrebarea suspendată. Cui îi pasă de răspuns?!
Eşti mereu tentat să cauţi răspunsuri. De ce? Fiindcă trăieşti în cofetăria cu gânduri şi te-ai obişnuit să guşti mereu din prăjiturile alea mincinoase.
Da. Toate gândurile sunt MIN-CI-NOA-SE. Realitatea reală este cea a percepţiilor directe.
Iar mintea comentează şi pune etichete la tot ce percepe. Apoi ia acele etichete şi le amestecă şi le dă valoare şi face teancuri de etichete.
Gândurile în sine n-au nicio valoare. Jocul cu gândurile e doar un joc, nimic serios. Fie că sunt sau că nu sunt, viaţa merge înainte şi fără ele.
Da, jocul cu gândurile e palpitant. L-ai învăţat încă de mic. E de ajuns să observi că niciun gând nu are nicio valoare, niciun gust. Şi atunci, de ce-ţi mai pasă de ele?!
Abia acum poate începe fericirea... FĂRĂ gânduri. Chiar şi fără gândul... „asta-i fericirea”...
Link
YouTube short (14 oct 2025):
youtube.com/shorts/5KBOknsgNEk
< Sus >
Răzvan A. Petre
30 noiembrie 2025