<  Înapoi la Pagina Revelaţii alese


YRAM

CONŞTIINŢA UMANĂ DIVINIZATĂ

selecţii din cartea "Evoluţia în lumile superioare"

traducere şi adaptare de Răzvan Petre

YRAM, pe numele său real Marcel Forhan (1884-1927), îşi datorează notorietatea celor câteva cărţi scrise de el despre experienţele în afara corpului (dedublări conştiente). A fost un explorator independent de orice doctrină spirituală la modă, acordând prioritate experienţelor proprii în dauna dogmelor, prejudecăţilor, credinţelor, superstiţiilor, ideologiilor. A fost un anti-sectar, liber-cugetător, un precursor al literaturii moderne despre fenomenele OBE (out of body experience) şi NDE (near death experience).

NOTĂ: Surprinzător, din câte se pare, cartea lui Yram "L'Évolution dans les mondes supérieurs" nu a fost încă tradusă în alte limbi, putând fi cumpărată şi citită pe internet doar în franceză.

 

Capitolul II: Etapele conştiinţei umane

IV. LUMEA MATERIALĂ sau a FAPTELOR

[...] Una din erorile cale mai răspândite pe Terra a fost cea de a spune că viaţa materială este singura realitate.

Dacă vreţi să înţelegeţi ce înseamnă ascensiunea spre Conştiinţa Cosmică, eliberarea definitivă în Lumina eternă, trebuie să eliminaţi această iluzie. Toate detaliile despre alte lumi pe care vi le ofer au fost experimentate de mine pas cu pas. Ele sunt realităţi concrete în care gândiţi, judecaţi, comparaţi cu toată luciditatea; reflectaţi, observaţi şi deduceţi cu toate facultăţile voastre; vă folosiţi de toate percepţiile pentru a vă verifica observaţiile. Nu, Invizibilul nu este o lume a visării, iar evoluţia este o certitudine solidă. [...]

Primei lumi, sau Lumea Faptelor, îi corespund trei diviziuni generale: Fapte, Legi, Principii. Rolul său principal este de a pune în evidenţă fenomenele, care sunt prima schiţă a Formelor.

N.trad. – Prima şi a doua Lume stau sub dominaţia Formelor. A treia Lume este mai abstractă.

Substanţa comprimată a Universului nostru evoluează prin coborârea de la Principii la Fapte şi determină Legile în virtutea cărora putem reproduce aceleaşi fenomene în Spaţiu-Timp.

În viaţa terestră, omul este ghidat mai ales de senzaţii. Ele îi oferă primele lecţii pentru a înţelege calităţile substanţei. Dorind să reproducă calităţile care îi sunt favorabile, el găseşte "legile" care le reglează şi astfel îşi dezvoltă intelectul.

Antrenat în curentul cosmic al Evoluţiei, omul progresează prin viaţă socială. Prin uniunea de interese, el învaţă să-şi ajusteze dorinţele după "legile" morale. Aceste legi îl fac să găsească un Bine şi un Rău particular, şi va căuta să evite toate formele răului, toate felurile de suferinţă.

Dezechilibrele, dezordinile dureroase din sistemul social îl vor face să caute cauzele profunde. Aşa se nasc religiile şi filozofiile. Ele înfăţişează necesitatea evoluţiei, a progresului către fericire. Fiinţa umană începe să discearnă Ordinea şi Armonia naturii. Îşi fac apariţia "Legile" universale ale echilibrului, raporturile fundamentale, invariabile din sânul Unităţii.

Deci omul pământean trăieşte mai ales prin dorinţe. Trăirea acestora îl conduce către înţelegerea Legilor ce produc fenomenele, legile necesare progresului social, legile generale ale principiilor vieţii. [...]

Concluzie: În lumea materială domină fenomenele. Aceste Fapte sunt provocate de proiecţia Principiilor Universului. Acestea din urmă sunt adaptate prin acţiunea Legilor, care fac legătura cu Timpul şi Spaţiul terestru.

Finţa umană îşi dezvoltă în sine un principiu al Unităţii: Conştiinţa. Această conştiinţă se întăreşte prin înţelegerea punctelor de echilibru ale Unităţii, care sunt Legile, Legi care unesc Principiile de Fapte: legi ştiinţifice, legi morale, legi naturale, prin care se exprimă Armonia Naturii.

 

V. LUMEA DORINŢELOR sau a LEGILOR

Înţelegerea caracteristicilor Lumii materiale îi dă Fiinţei umane posibilitatea de a trăi în sfera a doua sau Lumea Dorinţelor, a sentimentelor mai puţin elevate.

Lumea Dorinţelor, numită de ocultişti lumea astrală, nu este produsul imaginaţiei. Este o copie perfecţionată a Lumii Materiale. Timpul şi Spaţiul sunt întotdeauna riguros echilibrate, dar au o mult mai mică importanţă decât pe Pământ. Din aceasta izvorăşte o sursă de posibilităţi necunoscute aici, jos.

Sunt reprezentate toate diviziunile, toate diferenţierile substanţei. În timp ce în lumea terestră domină calitatea "materie" sub cele trei aspecte – solid, lichid şi gazos –, aici domină calitatea "substanţă" sub forma vibraţiilor sonore, electrice şi calorice. (1)

(1) Din capitolul I al aceleiaşi cărţi – Nivelurile energiei în universul nostru:

[...] Dacă luăm în considerare acţiunea energiei în univers, distingem trei grade generale în fiecare dintre Lumi: "materie", "substanţă" şi "masă". [...] În sfera a treia domină "masa" electromagnetică a atomilor în modurile vibratorii luminos, chimic şi radioactiv.

Această schemă elementară ne oferă deci 9 stări particulare pentru fiecare dintre lumi, adică în total 27 de aspecte generale ale energiei, între care apar relaţii mutuale.

N.trad. – Şi savanţii au clasificat, convenţional, materia în trei calităţi: substanţă (particule), energie (câmpuri de forţă) şi informaţie (mesaje cu sens). Surprinzător, această împărţire se mulează perfect pe conceptul antic hindus al celor 3 guna: tamo (inerţie), raja (acţiune), sattva (puritate).

În această lume, Faptele au doar o importanţă relativă, căci domină Legile sau Cauzele. Este deci o lume echilibrată prin excelenţă. Este lumea conexiunilor. Niciun principiu din al treilea Plan nu poate coborî în Lumea Materială fără să treacă prin sfera a doua. Nicio acţiune din Lumea Materială nu poate atinge Lumea Principiilor fără să treacă prin această Lume a Cauzelor.

Este lumea purificărilor. Nimic nu poate trece în sus sau în jos fără să fie filtrat de Legi, care stabilesc astfel responsabilităţile celor care au acţionat. Niciun gând ce urcă în această lume nu poate atinge lumea superioară decât dezbrăcat de vibraţiile specifice aspectului material al lucrurilor.

În această lume, fiinţa umană îşi trăieşte mai ales dorinţele. Legea morală îi domină toate activităţile. Aceasta explică raţiunea pentru care moralitatea are o atât de mare importanţă în Evoluţie.

În acest Plan admirabil, Evoluţia este, să spunem aşa, mecanică. Fiecare se aşază automat în locul care i se potriveşte. Dublul, substanţa sau veşmântul eteric pe care îl posedă cineva vibrează în rezonanţă cu una din frecvenţele substanţei acestei lumi. Cel care se complace pe tărâmul dorinţelor inferioare, fiinţa senzuală ataşată de toate formele materiale, cei care trăiesc doar pentru a-şi satisface poftele fără să se preocupe de moralitatea gândurilor, dorinţelor sau faptelor lor, toţi aceştia se vor duce direct în părţile inferioare ale acestei lumi. Ei nu sunt aleşi de o judecată celestă. Justiţia este mult mai raţională, din moment ce fiecare se judecă pe sine, repartizându-se într-o atmosferă ce rezonează cu dorinţele sale.

Apropo, acest principiu al Libertăţii este general în toate lumile. Nimeni nu ne obligă să facem nimic contrar voinţei noastre. Nicio forţă divină nu intervine ca să ne oblige să acţionăm într-un sens sau celălalt. Pentru dezvoltarea Conştiinţei nu se exercită nicio presiune. Trebuie să ajungem să pricepem prin propriile mijloace ce este mai bun pentru noi. Curiozitatea nu este suficientă. Pentru a evolua, trebuie neapărat să asimilăm faptul că Principiile superioare din noi reprezintă ceea ce este mai bun şi mai pur în Univers. Atâta timp cât nu apare acest discernământ, omul este ca un sclav prins între straturile substanţei. Iar când a înţeles fără niciun dubiu toate detaliile Planului de Evoluţie care i se adresează, el nu poate face altceva decât să iubească din toată fiinţa acea Lumină eternă a vieţii superioare; ceea ce are ca rezultat detaşarea de vibraţiile substanţei mai grosiere şi elevarea către sfera unde domină "masa radioactivă" a atomilor. (1)

Viaţa pe Pământ nu are altă raţiune decât această libertate. Noi am venit voluntar, atraşi de afinităţi materiale. În ziua când vom decide cu adevărat să o părăsim, vom găsi ajutorul necesar. Acest studiu experimental este dovada vie.

Bărbatul sau Femeia onestă (2), adică marea majoritate a locuitorilor, se vor regăsi în regiunile mijlocii, unde domneşte o Pace, o fericire durabilă.

(2) În Invizibil, sufletele nu au sex. (Nota autorului)

Fiinţa umană care a meditat la problemele existenţei, cel sau cea care a simţit dorinţa de a scăpa de viaţa materială şi a cunoaşte o viaţă mai elevată, toţi cei care au simţit nevoia de un ideal, se vor regăsi în regiunile superioare ale acestei a doua sfere.

Viaţa în această Lume a Dorinţelor îmbracă atâtea varietăţi câte sensibilităţi diferite există. În această lume nu există ipocrizie, căci caracteristica sa dominantă este manifestarea dorinţei.

Te obişnuieşti repede cu condiţiile materiale de viaţă în această a doua sferă. Chiar şi în diviziunile sale inferioare, posibilităţile acestei lumi nu se compară cu grosolănia materiei terestre. Totuşi, există anumite limite, care se relaxează progresiv către regiunile superioare. De la stările inferioare către cele superioare, presiunea se diminuează. Este deci suficient să te detaşezi, prin puterea gândului şi a voinţei, de atracţiile care te leagă de substanţa inferioară, pentru a te înălţa automat, ca un balon eliberat de sfoară.

În "Doctorul Sufletului", am văzut rezultatele dedublării conştiente în această lume.

În părţile inferioare, substanţa este grea, ai senzaţia că respiri dificil, eşti invadat de un rău general, te mişti cu dificultate. Atmosfera este sumbră, aproape neagră; iei contact cu fiinţe depravate care te insultă, cu forme elementare care îţi dau o senzaţie lipicioasă. Domină senzaţiile materiale, dorinţele grosiere. Conştiinţa este chinuită; simte nevoia de a părăsi această mlaştină; ea doreşte să se înalţe într-un spaţiu mai adecvat, mai clar, dar mai întâi trebuie să-şi epuizeze energia pe care personalitatea sa terestră a acumulat-o prin dorinţele şi emoţiile sale inferioare.

Înălţându-ne către regiunile superioare ale acestei Lumi, viaţa devine mai interesantă. Începem să întâlnim Suflete simpatice. Regăsim cu plăcere oameni cu care avem interese comune. Atmosfera se purifică, devine mai uşoară, ne mişcăm cu mai multă lejeritate, aspectul obscur trece succesiv prin tonuri intermediare de gri, comparabile cu cele din zorii zilei. Încă nu e fericirea perfectă, dar e o linişte relativă, nici bună, nici rea. Se poate spune că o anumită senzaţie de Pace odihneşte Sufletul în aceste regiuni mijlocii. Aici e locul unde poţi întâlni organizaţiile sociale pe care vi le-am expus în "Doctorul Sufletului". Fiecare se ocupă de ceea ce făcea în mod obişnuit şi învaţă astfel să atingă excelenţa comparativ cu viaţa terestră.

Îndreptându-ne către gradele superioare, viaţa capătă un caracter mai maiestuos. Chiar şi cea mai slabă dorinţă de manifestare a unui ideal va fi îndeplinită imediat. Fiecare fiinţă va fi conştientă de urmările gândului său. Acest gând va crea exact formele şi nuanţele idealului social, religios sau ştiinţific întrevăzut pe Pământ. Substanţa este mai degajată de presiunea eterului. Ne simţim mai liberi, mai bine. Se manifestă o bucurie intimă, o mare iubire ne uneşte cu Sufletele din jur. Gândul este pus în execuţie mai rapid. O sinteză de facultăţi ne creează o putere de acţiune necunoscută în gradele inferioare. Cu adevărat, aici este viaţa ideală pe care ne-o închipuiam pe Pământ.

Să reţinem caracteristica acestei Lumi, fără de care este imposibil a pătrunde în următoarea: Legea morală, ghid esenţial şi obligatoriu pentru Fiinţa Dorinţei.

 

VI. LUMEA IDEILOR sau a PRINCIPIILOR

Pentru a trece din Lumea Terestră în Lumea Dorinţelor, trebuie să te dedublezi sau să mori. Aceasta înseamnă, pe scurt, a-ţi părăsi forma cu care aveai acces la fenomenele materiale.

Fiind mai puţin material, nu înseamnă totuşi că dublul folosit în Invizibil ar avea mai puţină substanţă specifică lumii subtile. Acest corp al dorinţei – forma umană compusă din substanţa sferei a doua – e capabil de a vibra conform acordurilor acelei lumi. Elementele din care este alcătuit sunt superioare celulelor fizice; ele se modifică sub influenţa voinţei şi se adaptează la diviziunile, densităţile, vibraţiile Planului al doilea; oferă Conştiinţei acces imediat la posibilităţile stării astrale.

Am ajuns acum la sfera a treia sau Lumea Ideilor. Când vrem să intrăm în Lumea Ideilor, trebuie să părăsim corpul dorinţei. Această despărţire este o a doua moarte.

Să nu credeţi că această moarte ar fi doar o metaforă, o probabilitate, o ipoteză. Este la fel de reală, de sigură, de adevărată precum moartea terestră. Sufletul simte o senzaţie de pierdere, de abandon, de lipsă a atracţiilor cu care se obişnuise. Vom vedea mai târziu rezultatele experienţei.

Lumea Ideilor conţine Principiile care acţionează în celelalte sfere. Pentru a putea trăi aici, Fiinţa umană trebuie să fi înţeles ideile de Ordine şi Armonie necesare în toate lucrurile. Cu cât Conştiinţa se simte mai mulţumită şi poate trăi doar cu gândurile din acest mediu, cu atât corpul mental are o vitalitate mai mare.

Timpul pe care Fiinţa umană îl va petrece în această a treia sferă va fi deci proporţional cu energia pe care a acumulat-o gândind intens la idei elevate de folos general, voind a cunoaşte Principiile directoare ale Evoluţiei.

Această a treia sferă este copia celorlalte. În substanţa sa se găsesc diviziunile sferei noastre, în aceeaşi ordine; în organizarea sa cosmică, calităţile corespondente. Aici, o repet, avem Faptele, Legile şi Principiile.

În partea inferioară, Faptele corespund Lumii Materiale. În regiunea mijlocie, Legile corespund Lumii Dorinţei. În partea superioară sunt Principiile Ordinii şi Organizării cosmice.

Reflectând puţin, oricine poate folosi ceea ce am spus despre lumea precedentă pentru a-şi reprezenta caracteristicile acesteia.

În gradele inferioare găsim Fiinţe care au atins pe Pământ un anumit echilibru al raţionamentului şi au înţeles necesitatea unui Ideal. Nivelul de moralitate al acestui Ideal, elevarea, iubirea superioară cu care este înconjurat îi definesc şi posibilităţile. Îi întâlnim aici pe cei ataşaţi de o formă de organizare socială, religioasă sau ştiinţifică. Aici îşi împlinesc complet toate speranţele.

În regiunile mijlocii selecţia este mai strânsă. Doar artiştii veritabili care au iubit perfecţiunea în sine, idealiştii concepţiilor nobile bine ordonate, echilibrate, filozofii moralişti care au pătruns misterele unei metafizici raţionale, doar ei pot avea acces aici. Numai substanţa de rafinament mai înalt le poate oferi Armonia necesară concepţiilor lor.

În ce priveşte regiunile superioare, ele sunt aproape inabordabile. Nu pentru că ar fi apărate de un cerber atotputernic. Din contră, dacă există în Invizibil părţi mai accesibile, cred că sunt regiunile superioare ale acestei lumi. Pentru că este suficient să te umpli cu o iubire superioară, o iubire dezinteresată, o iubire pură, ca să atingi cele mai înalte posibilităţi. Dificultatea rezidă în schimbarea de mentalitate, în noul gen de viaţă care se impune. Într-adevăr, o caracteristică destul de curioasă a acestei părţi a celei de-a treia sfere este diferenţa de presiune. Cea de aici este atât de redusă, încât aspectul exterior al lucrurilor nu mai poate fi remarcat. Dacă dorinţele noastre nu se pot satisface fără un aspect exterior, nu vom putea intra şi nici fi conştienţi de posibilităţile din această regiune fără formă.

Aspectul general al acestei Lumi este în întregime luminos. Pe măsură ce intrăm în dimensiunile mai înalte, se simte progresiv o senzaţie de calm, de religiozitate. Contemplarea atmosferei devine atât de intensă, încât nici nu mai îndrăznim să gândim. Există aici o asemenea sensibilitate vie, o desfătare atât de intensă, că nu mai îndrăznim să avansăm. Şi totuşi, vă asigur că nu există nimic care ne-ar putea opri. Dar simţim în această atmosferă translucidă vibraţii vii atât de intime încât, contrar nouă înşine, ezităm. Nu se vede nimic şi totuşi suntem invadaţi de un mare respect. Deşi nu apar diferenţe în vizibilitatea atmosferică, gândul devine mai profund, mai meditativ. Într-o nouă dimensiune, simţim că este clipa solemnă. Am putea crede că atomii înşişi sunt impregnaţi de o imensă compasiune, o imensă iubire!

Dacă nu am renunţat suficient la atracţia formelor şi intrăm aici cu forţa, vom simţi o aşa de mare tulburare, că vom fi obligaţi să coborâm într-o dimensiune mai accesibilă. Vom avea impresia că explodăm. Şi că e imposibil să avansăm dacă nu facem eforturile necesare pentru a ne dezbăra personalitatea de emoţiile egocentrice care ne blochează.

Menţionez rapiditatea aproape instantanee a deplasării, unirea facultăţilor în una şi aceeaşi Dragoste pentru Principiul de organizare cosmică.

Viaţa în această parte superioară a celei de-a treia lumi reprezintă deci esenţa gândurilor, sentimentelor şi dorinţelor din celelalte două: sentimente pure, cunoaşterea Principiilor Ordinii şi Armoniei, conştiinţa unuia şi aceluiaşi Bine spre care tind toate formele de energie, discernământ intelectual al principiilor Evoluţiei.

Din moment ce nu există forme exterioare – cu ajutorul cărora majoritatea oamenilor judecă şi stabilesc calităţile lucrurilor şi fiinţelor – am putea crede, din prejudecată, că viaţa ar fi plictisitoare şi greu de suportat aici.

O dată pentru totdeauna, să distrugem astfel de păreri şubrede şi învechite despre un paradis contemplativ! Vă spun că, pe măsură ce evoluăm spre Principiul Energiei Cosmice, activitatea noastră devine mai intensă. Şi putem enunţa cu toată certitudinea acest principiu fundamental al dezvoltării umane: activitatea facultăţilor este direct proporţională cu Evoluţia Conştiinţei, cu înţelegerea Principiilor Vieţii. Ea este invers proporţională cu vulgaritatea gândurilor, dorinţelor şi sentimentelor noastre. Limitând energia de acţiune într-una din Lumi, Timpul şi Spaţiul ne limitează facultăţile.

Dincolo de cele trei sfere în care Conştiinţa umană îşi face ucenicia, se află realizarea perfectă a Unităţii Multiplicitate în eternul Prezent. Conştiinţa este sinonimă acolo cu activitatea, cu gândirea. Este un Centru de energie capabil să menţină Lumea.

 

VII. LUMEA DE "DUPĂ EVOLUŢIE"

Cele trei Lumi, ale căror caracteristici generale le-am subliniat mai devreme, sunt supuse unei presiuni constante care le reglează condiţiile de viaţă şi evoluţie.

Când fiinţa umană a atins ultimele grade ale celei de-a treia sfere, această presiune nu mai există, fiinţa este "eliberată". Toate restricţiile legate de materie dispar complet. Ea intră în Planul divin.

Deşi de natură diferită, această Lume conţine Esenţele existenţei noastre. Partea cea mai accesibilă poate fi considerată ca o supersferă compusă din Unităţi tridimensionale perfect echilibrate. Se numeşte Plan divin pentru că evoluţia Conştiinţei s-a încheiat. Fiinţa care intră aici este complet despuiată de orice legături cu substanţa. În această Lume, cele două extreme, Materie şi Forţă, sunt unite (3). De aceea, se poate numi Lumea echilibrului de "după Evoluţie". Adică, Lumea Perfectă, mai presus de gândirea noastră obişnuită.

(3) Din capitolul 1.3 al cărţii "Doctorul sufletului", de acelaşi autor:

Substanţa Universului nostru variază de la o stare de densitate extremă, pe care o putem califica ca "Materie", până la esenţa radioactivă căreia îi putem da numele de "Forţă". Starea "Materie" reprezintă energia fragmentată de către Timp şi Spaţiu până la un minim de activitate, pe când starea de "Forţă" constituie un maximum de activitate instantanee. Nenumărate sunt treptele scării cosmice cuprinse între aceste două extreme.

A defini viaţa în această supersferă, a o compara cu a noastră, a ne evalua facultăţile inerente acestei stări, a le observa funcţionarea în raport cu simţirea noastră actuală, toate acestea sunt imposibile pentru imaginaţie.

Pe de altă parte, a o interpreta doar prin prisma Inteligenţelor care trăiesc aici nu e decât o soluţie provizorie. Oricare ar fi explicaţiile pe care aceste Fiinţe superioare ni le-ar putea da, cred că nimic nu întrece experienţa personală.

Graţie ajutorului lor nepreţuit, am realizat imposibilul de a înţelege direct condiţiile de viaţă din această Lume misterioasă. Chiar am reuşit să prind câteva Esenţe, pe care le-am studiat pe îndelete timp de o zi întreagă - printre tracasările cotidiene, trecând peste indiferenţa gloatei şi ipocrizia moravurilor sociale.

Deci nu am niciun merit pentru precizia detaliilor pe care vi le voi oferi. Doar am tradus în gânduri observaţiile experimentale.

Pentru a realiza această performanţă, a trebuit să folosesc un subterfugiu. Neavând suficientă energie personală ca să ies într-o clipită din planul manifestării, m-am unit temporar cu atmosfera spirituală a soţiei mele. Dintr-o dată, energia mea a atins o amploare extraordinară. Astfel că, fără a rupe legătura cu Pământul, am intrat, complet treaz, în starea de dedublare conştientă, în această Perfecţiune admirabilă la care cu toţii vom ajunge.

Încercaţi să vă imaginaţi trăind într-un mediu material în care fiecare atom este o Unitate vie dotată cu forţă de atracţie. Această atracţie vie a fiecărui Punct al acestei Lumi a echilibrului nu are o direcţie determinată. Dar Sinele, Energia activă care îl animă, va trezi în fiecare din ele o viaţă ciudată, care li se încorporează cu o delicateţe, o dulceaţă incomparabilă.

Fiinţa umană, aşa cum o ştim, nu mai există. A devenit o sinteză de Energie universală, în afara Timpului şi Spaţiului. Este un Centru de viaţă ce exprimă o activitate constantă într-o Unitate Multiplicitate.

Timpul a devenit Unitatea instantanee. Spaţiul este perceput ca o Multiplicitate.

Unitatea Multiplicitate reprezintă Sinteza umană în Eternul Prezent.

Pentru a vă explica mai clar, sunt obligat să le detaliez, să le separ, dar vă spuneam că, într-o astfel de experienţă, toate facultăţile sunt sinestezice şi că senzaţia de Unitate este inseparabilă de cea de Multiplicitate.

*  *  *

În ea însăşi, experienţa este foarte simplă. Activitatea mea consta în a "mă cufunda" în Spaţiu. Asta e tot. Cum vedeţi, nu este complicat. Şi totuşi, dacă aş dori să detaliez anvergura acestei stări sublime, ar fi necesare multe explicaţii.

Centrul de energie vie reprezentând perfecţiunea umană se poate defini astfel: Unitate a vieţii într-o Multiplicitate a facultăţilor conştiente; totul inclus într-o imensă Iubire.

Practic, am observat un Calm, un Repaus incredibil. Nu gândeam şi totuşi ştiam, simţeam că puteam lua instantaneu orice decizie pe care o consideram utilă. Nu eram nici trist, nici fericit. Era o seninătate indescriptibilă.

Expansiunea mea în Spaţiu nu avea nimic de a face cu efortul sau cu cheltuirea de energie. Nu mai există nici ideea de oboseală. Este un fel de fecundaţie din care se degajă o imensă fericire. Pe măsură ce ne dilatăm în atmosferă, experimentăm o senzaţie inexprimabilă de fericire. Fiecare atom de viaţă se colorează cu Iubirea noastră. Delicateţea şi dulceaţa lor extraordinară se manifestă nuanţat, în concordanţă cu Armonia pe care o reprezintă. Precum un Ocean care se întinde treptat în matca sa, intensitatea acestei Iubiri creşte fără încetare.

A defini fecundarea Spaţiului prin termenul de "întindere" nu este exact. Este mai corect să spunem că această extindere se realizează printr-o Multiplicare a Sinelui. Unitatea de Conştiinţă spirituală atinsă de Fiinţa umană nu poate fi nici diminuată, nici mărită. Extensia sa este o Multiplicare. Diferenţa dintre Mine şi Non-mine îmi parvenea prin senzaţia catifelată a unei sfere goale care creştea în proporţii de necrezut, prin repetarea Energiei mele spirituale.

Acest impuls expansiv nu avea loc, repet, împotriva unei rezistenţe ce trebuia învinsă. Ideea de energie nu mai există. Acţiunea mea era o punere în operă a unei imense Iubiri. Manifestarea acelei Iubiri nu îmi cauza oboseală. Din contră. Pe măsură ce mă multiplicam astfel în Spaţiu, simţeam o fericire inimaginabilă. Aveam senzaţia că mă "topeam" în ceva.

Şi în această senzaţie am observat foarte distinct:

1. Atmosfera catifelată, pe care expansiunea mea o rula în unde sferice, lin, ritmic şi progresiv.

2. Fuziunea amoroasă care mă conecta cu Unitatea spirituală a soţiei mele. Aceasta îmi permitea să mă multiplic printr-o radiaţie mai mare, pe măsură ce uniunea era tot mai intimă.

3. Trezirea progresivă a vieţii în fiecare grăunte de energie astfel fecundat, asimilând Iubirea mea şi reproducând aceeaşi Unitate, diferit nuanţată.

4. Un potop echilibrat de senzaţii infinit de delicate, de o dulceaţă negăsită nicăieri în celelalte Lumi pe care le-am parcurs până aici.

Fără a mă mişca, simţeam că străbat o distanţă imensă. Senzaţia de "Unitate" provenea deci:

1. Din marginea sferică a radiaţiei, dându-mi impresia de a fi în Centrul unei imense sfere.

2. Din percepţia conştientă pe care o aveam în fiecare dintre atomi.

3. Din Esenţa spirituală a soţiei mele unită cu a mea, care se completau armonios şi se îmbinau într-o splendidă Unitate alcătuită dintr-o Multitudine de sentimente echilibrate.

4. Din Conştiinţa că Sinele meu este cât se poate de real. Certitudinea unei asemenea Realităţi divinizate este inexprimabilă.

5. Din modul de acţiune, care se exercită întotdeauna printr-un "impuls" al întregii Multiplicităţi.

În acelaşi timp, această senzaţie de Unitate era "dublată" de senzaţia Multiplicităţii:

1. Prin simţirea simultană a tuturor particulelor de energie din atmosfera pe care o ocupam.

2. Prin senzaţia simultană de a fi prezent "integral" în fiecare dintre acele particule. Mi-ar fi imposibil să spun că aş fi fost mai degrabă în centrul acestui sistem decât în alt loc. Eram la fel de conştient, la fel de simţitor, la fel de iubitor, cu aceeaşi intensitate, în toate punctele Spaţiului;

3. Prin siguranţa, prin libertatea de a putea acţiona imediat în tot Spaţiul pe care îl ocupam sau numai într-o parte a sa, în aceeaşi măsură şi intensitate, fără scăderea sau mărirea energiei personale;

4. Prin numărul nedefinit de sentimente pe care mă simţeam capabil să le manifest separat sau simultan;

5. Prin mulţimea de facultăţi pe care mă simţeam apt să le utilizez imediat fie într-o parte, fie în întreg spaţiul pe care îl ocupam.

Am observat de asemenea următorul fapt. La un moment dat, am simţit o rezistenţă în această Multiplicare a mea. Această rezistenţă mi-a parvenit ca un punct de oprire a radiaţiei mele. Într-o fracţiune, am fost informat asupra motivului acelei frânări şi asupra persoanei care era autorul. Şi în acelaşi moment acţionam în sensul şi cu măsura necesară pentru a debloca energia care îmi parvenea astfel.

Acea energie era o dragoste profundă care îmi era adresată de un locuitor al Terrei. Blocajul era cauzat de aspectul egoist care îi era ataşat. A fost doar o fulgerare, dar în acea clipă am avut ocazia de a observa modul cum se acţionează în Lumea divină.

Reacţia care se opune este exact proporţională cu acţiunea. Ea se exercită în punctul exact şi într-o măsură clar determinată. Cunoaşterea tuturor detaliilor legate de evenimentul neaşteptat este simultană cu reacţia proporţională care i se opune. Şi această reacţie are loc printr-un impuls al Sinelui. Totuşi, să nu credeţi că această rapiditate înseamnă brutalitate. Departe de aşa ceva! Cu o dulceaţă, o delicateţe, o iubire, o compasiune topite într-o aceeaşi Unitate inexprimabilă, aplicam un impuls stabilit de mine la punctul exact unde avea loc blocajul.

Acest fapt mi-a permis să verific următoarea axiomă.

Pentru a intra în Conştiinţa Cosmică, trebuie smulsă radăcina egoistă a Sinelui. Este condiţia sine qua non a acestei stări divinizate a Sinelui spiritual.

Această lume divină, accesibilă tuturor prin dezvoltarea Conştiinţei, uneşte elementele care s-au diferenţiat prin Evoluţie în Timp şi Spaţiu.

Unitatea, a cărei Ordine statornică reglează raporturile dintre Cauză şi Efect, este acolo la ea acasă.

Conştiinţa spirituală a acestei stări reprezintă Relaţia eternă fără de care nicio Evoluţie nu s-ar putea manifesta. Timpul Prezent este neschimbător şi de neperturbat. Fiinţa regenerată este în acelaşi timp Una şi Multiplă. Nu mai este supusă măririi sau micşorării. Este pretutindeni într-o clipă, fără a fi în vreun loc în mod special. Admirabil conştientă de puterile sale, fericirea sa este sintetizată de aceste trei forme de activitate instantanee: A iubi, A crea şi A fi iubit.

 publicat pe site
14 martie 2016

 

Alte cărţi scrise de YRAM, disponibile în format electronic :

Doctorul sufletului (1925) - republicată şi sub numele de Secretele lumilor astrale

Practical Astral Projection (1926)

< Sus >