" Eu, fosta cântăreaţă româncă
MIHAELA RUNCEANU, mă găsesc în aceste clipe
dureroase pentru voi toţi în Înaltul Cerului Dumnezeiesc, aproape, foarte
aproape de Bunul Domnul Dumnezeu. Mă număr printre onoraţii Îngeri apropiaţi
Divinităţii Supreme, unde îndeplinesc mii de îndatoriri onorabile şi sfinte. Am
grijă permanentă de purificarea sufletelor acelor oameni care sunt pregătiţi de
Necuratul să ia calea răutăţii, sadismului, a crimei deliberate. Aici sunt la
fel de fericită cum am fost şi în prea scurta mea viaţă. Îmi fac datoria întru
totul, aşa cum mi-am îndeplinit-o şi pe Pământ.
Am fost ucisă cu sânge rece de un nenorocit tânăr care se droga
de puţină vreme. L-am rugat de câteva ori să se oprească, spunându-i că îi văd
viitorul întunecat, ca şi gândurile lui. Pentru toţi cei ce m-au admirat şi
iubit, doresc să mărturisesc marele meu dar divin de a prevedea viitorul
omenirii. Am fost o fiinţă deosebită, poate prea deosebită în acele vremuri
grele pentru ţara şi poporul meu. Ştiam demult că voi pleca în lumea plină de
bunătate a Domnului din Cer. M-am străduit să finalizez ceea ce începusem în
cadrul carierei mele muzicale, conştientă fiind de importanţa darului ultim ce
trebuia să-l ofer poporului meu. Nu mi-am regretat obştescul sfârşit, fiindcă
ştiam de multă vreme luna şi anul când voi pleca de lângă cei dragi.
Daniel, tu, fostul meu prieten, te-ai căit vreodată pentru că
m-ai luat dintre cei dragi? Ai înţeles vreodată, în lunga ta detenţie, că ai
ucis o floare minunată a acestui popor? Sfârşitul tău nu va fi atât de rapid ca
al meu. Tu vei suferi ani îndelungaţi, până când Tatăl cel Bun te va chema în
această lume, pentru a te ajuta să înţelegi fapta cumplită pe care ai săvârşit-o
în nenorocita viaţă ce nu ai ştiut să o trăieşti cum se cuvine unui bun creştin.
Scumpii, dragii, nepreţuiţii mei părinţi, eu, Mihaela voastră
iubită, vă implor să nu mă mai plângeţi! Am rămas un suflet mare, aşa cum mă
ştiţi de când m-aţi adus pe lume. Vom fi mereu împreună, iubiţii mei, atât cât
va mai fi viaţă în Univers!
Scumpii şi adoraţii mei colegi, şi mai ales foşti elevi, ştiu că
m-aţi plâns, m-aţi regretat enorm de mult şi mi-aţi cinstit memoria aşa cum se
cuvine. Vă mulţumesc tuturor pentru gândurile şi faptele voastre minunate,
nobile, pline de perfecţiunea neuitării veşnice. Eu,
MIHAELA RUNCEANU, vă binecuvântez pe toţi, să vă
dea Bunul Dumnezeu numai bine şi frumuseţe în viaţă şi în sufletele voastre
minunate! Voi, dragii mei cântăreţi de astăzi, doresc să vă trimit de aici, din
Cer, toată binecuvântarea mea, toată mângâierea mea şi toată recunoştinţa
sufletului meu de acum! Voi reveni în viaţa de om nu peste multă vreme. Voi
reveni în viaţa cea plină de dureri şi suferinţe nenumărate, pentru a-mi
continua munca de înnobilare a sufletelor omeneşti.
Scumpii mei, iubiţii mei oameni buni, dragele şi frumoasele mele
colege, admiratoare, neuitatele mele fiinţe care mă cinstiţi şi astăzi, vă rog
să mă iertaţi pentru că v-am părăsit înainte de vreme! Mai aveam câţiva ani de
trăit, dar dacă mi-a fost grăbit sfârşitul, s-a întâmplat, din nefericire pentru
noi toţi. Vă iubesc, vă veghez şi vă binecuvântez pe voi, fiinţe umane adorate,
pentru toată iubirea dăruită cinstirii memoriei mele. Fiţi buni, oameni dragi şi
nepreţuiţi, fiţi curaţi la suflet, nobili în gesturi şi gândire, într-un cuvânt:
minunaţi!
A voastră neuitată colegă, prietenă şi artistă,
MIHAELA RUNCEANU "
- toate drepturile rezervate
www.spiritus.ro -