< Înapoi la Pagina de Spiritism
medium Nina Petre
MINTEA este învelişul energetic al perispiritului. Ea se găseşte în zona cerebelului şi este formată din materie astrală, foarte densă comparativ cu perispiritul. Perispiritul are şi el puţină materie astrală, dar mult mai rarefiată. Mintea are rolul de a fabrica intenţii, inovaţii, plăsmuiri ale prezentului şi viitorului, baze de date care acumulează fapte din trecut, precum şi idei care au fost percepute, dar nu şi aplicate. Foloseşte raţionamentele pentru a crea lucruri noi, foloseşte percepţiile pentru a recepţiona cât mai mult din mediul înconjurător. Mintea se leagă cu conştiinţa printr-un înveliş protector şi tranzitoriu numit “preconştiinţă”, care protejează conştiinţa de impulsurile necontenite pe care agresivitatea minţii i le trimite.
CONŞTIINŢA este o materie rarefiată, mai fină decât mintea, situată în primul strat al perispiritului. Ea moderează rezultatele activităţii minţii pentru ca acestea să ajungă la spirit sub o formă mai fină, mai stilată. Conştiinţa, împreună cu tot perispiritul, reprezintă un filtru energetic între minte şi spirit, între care există un schimb energetic permanent. Învelişul fizic îşi concentrează toate impulsurile în minte. Aceasta le raportează necontenit spiritului, aflat în zona trunchiului cerebral.
SPIRITUL este conducătorul suprem al fiinţei umane. Prin intermediul conştiinţei, spiritul trimite minţii acordul sau dezacordul referitor la ceea ce se întâmplă cu corpul uman, împreună cu indicaţiile de fiecare moment necesare moderării activităţii acestuia.
EGO-ul este partea perispiritului care răspunde de traseul dintre spirit şi conştiinţă, este calea de acces a informaţiilor dintre aceste două segmente.
MEMORIA este un accesoriu al minţii, necesar pentru înmagazinarea datelor culese din planul fizic. Ea este un strat de materie astrală adăpostită în creierul uman, vecină cu conştiinţa, dar izolată de spirit.
Dacă omul recurge la fapte grave împotriva moralităţii impuse de Voinţa Divină, spiritul său este considerat neputincios, incapabil de a regla activitatea corpului fizic, şi, ca urmare, este trimis într-un spaţiu inferior celui în care se afla iniţial. Spiritul, coborând ca vibraţie, este pedepsit pentru a-şi ispăşi greşelile, pentru a se căi, fiindcă, ajungând mai aproape de natura umană şi cunoscând mai bine situaţia în care este corpul, poate lua mai uşor deciziile pentru îndreptarea omului respectiv.
Cu cât planul vibratoriu este mai apropiat de pământ, cu atât situaţia spiritului este mai dificilă, are mai multe neplăceri şi mai multe de făcut. În primul rând, trebuie să se ferească de entităţile inferioare, care colcăie în astralul inferior şi pătrund uneori în cel mijlociu. În al doilea rând, densitatea spaţiului este din ce în ce mai mare pe măsura apropierii de spaţiul fizic, iar un spirit elevat, care a stat un timp într-un spaţiu superior foarte rafinat, curat, liniştit, este supus unei suferinţe indescriptibile în momentul în care este silit să coboare. Cu cât este mai sus, cu atât este mai bine: linişte, pace, lipsa duşmanilor. Coborând, apar piedici de tot felul : spaţiu mai dens, entităţi sâcâitoare, deranj pe toată linia. Este obligat să-şi controleze în permanenţă bilaţul karmic din trecut şi prezent, să-şi analizeze stadiul evolutiv de ultimă oră, pentru a lua măsuri de convingere a conştiinţei şi minţii asupra faptelor ce trebuie executate în planul fizic.
Dacă spiritul are norocul de a colabora cu o conştiinţă curată şi puternică, atunci aceasta va dirija mintea cu rezultate eficiente. Însă, activitatea minţii este subordonată condiţiei umane, există o relaţie strânsă între corpul fizic şi minte. Dacă mintea este superioară, ea îi imprimă creierului şi corpului o viaţă curată, nobilă, elevată. Dacă se întâmplă însă ca mintea să fie sufocată de greşelile corpului fizic, apar neplăceri care se transmit conştiinţei şi spiritului.
Prin suferinţă, omul degajă o mare cantitate de energie malefică. Atunci când suferă, el se căieşte instinctiv, eliberând materia infestată care îl sufocă. În acest mod omul rămâne cu o energie curată, care îi permite să transmită informaţii corecte dinspre minte către spirit. De asemenea, căile de acces, fiind desfundate de substanţa impură eliminată, pot transmite nestânjenit informaţiile de la spirit către corpul fizic.
Deci, există o ierarhie. Spiritul dirijează conştiinţa prin intermediul perispiritului. Conştiinţa dirijează mintea. Mintea porunceşte creierului ce trebuie să facă corpul fizic pentru a corespunde ordinelor dictate de spirit. Şi, reciproc, stimulii existenţi în corpul fizic sunt recepţionaţi de creier, acesta sintetizează totul, predând minţii rapoarte de fiecare moment. Mintea, la rândul ei, sintetizează informaţiile şi le transmite conştiinţei. Aceasta le acordă fineţea necesară pentru a le transmite perispiritului, iar el le predă spiritului după ce le-a adus la un grad de fineţe extrem de mare. Spiritul le decodifică, le compilează la nivelul său şi decide ce trebuie făcut în continuare.
În majoritatea cazurilor, nu toate informaţiile preluate de creier ajung la spirit, din cauza impurităţilor existente pe tot traseul. Astfel, spiritul suferă o dezinformare şi nu poate lua decizii corecte. Din aceeaşi cauză se poate întâmpla şi invers : comenzile transmise de spirit nu ajung în întregime la corpul fizic sau unele ajung deformate. Putem spune că, dacă spiritul este regele naturii umane, totuşi corpul fizic este rege pe pământ. Arareori aceşti doi regi sunt fraţi buni, numai în cazul înţelepţilor care reuşesc să recepteze intenţiile şi dorinţele spiritului lor. Dar, de cele mai multe ori, există nenumărate discordanţe între cei doi conducători ai fiinţei umane.
< sus >
Când corpul fizic este impur, omul preferă spontan nenumăratele abuzuri care îi agravează gradul de impuritate. Se poate întâmpla adeseori ca spiritele inferioare încarnate să rezoneze foarte bine cu un astfel de corp, din această colaborare rezultând monştrii umani, tiranii care asupresc oamenii în toate felurile. Aceştia sunt mult mai numeroşi decât înţelepţii, al căror har divin este rezultatul punerii lor de acord cu spiritele înalte pe care le adăpostesc în propria fiinţă. Din această cauză, planeta Pământ este o arenă unde se înfruntă necontenit răul cu binele, întunericul cu lumina, întrupările necuraţilor cu fiinţele luminoase. Datoria noastră, a celor din subtil şi de pe Pământ, este să atenuăm această luptă în mod paşnic, cu arme nevăzute şi nedureroase, pentru a descuraja acele entităţi degradante care nu-şi găsesc liniştea acolo unde se află şi se agită tot timpul, provocând panică, suferinţe şi dezastre acolo unde se întrupează.
Există spirite puternice, fie benefice, fie malefice. Lumea întunericului este o copie în oglindă a Lumii Luminii. Opusul lui Dumnezeu este Satan. Forţele Lor sunt comparabile, antagoniste şi nemărginite. Nu poţi ajunge la Satan, după cum nu poţi ajunge nici la Dumnezeu. Energia Lor pătrunde pretutindeni. Aşa cum există mai multe spaţii energetice infinite care se intersectează, tot aşa, există mai mulţi zei care le stăpânesc. Fiecare sistem energetic îşi are regii săi, unul alb şi unul negru. În sistemul nostru solar regele alb este Dumnezeu, iar cel negru este Satan. Tot aşa se întâmplă şi în celelalte sisteme energetice. Dumnezeul nostru solar este un Fiu al Regelui Universului - DUMNEZEUL ABSOLUT.
< sus >
În jurul fiecărui corp fizic se află toată succesiunea de planuri paralele care se intersectează, astfel încât în tot ansamblul sistemului solar materia eterică este amestecată cu cea astrală şi cea cauzală, toate pătrunzând corpurile solide. Nu există o delimitare strictă a aşa-ziselor “plane paralele”.
Prin DEDUBLARE, omul poate trimite în spaţiu un robot de substanţă eterică lipsit de spirit şi de conştiinţă, dirijat de mintea omului, care îşi include o componentă în acel robot. Partea eterică a perispirituiui este cea care poate fi dislocată, captând o parte a minţii (mintea de rezervă) şi astfel, cuprinse în învelişul eteric desprins de corpul fizic, pot călători în astral sau în spaţiile superioare.
ASTRALUL este o lume constituită din particule pe care sunt imprimate imagini. Cine pătrunde în astral cu dublura, sau doar cu mintea, are acces la o parte din imagini pe traseul urmat. Se spune că “omul vede cu ochii minţii”. Fiecare particulă a astralului, oricât de mică şi de fină ar fi ea, este un aparat de fotografiat, astfel încât tot ce se întâmplă pe Pământ sau în universul nostru stelar este “fotografiat” în astral. Ceea ce vedeţi când pătrundeţi în astral reprezintă imagini şi fapte petrecute oricând în trecut şi oriunde în prezent. Despre viitor se pot obţine informaţii prin deducţie, prin declanşarea unui mecanism automat şi instantaneu care vă revelează ipoteze despre fapte şi situaţii viitoare, dar trebuie să înţelegeţi că vi s-a dat doar o variantă, doar o posibilitate despre ceea ce se va întâmpla. Viitorul nu este fix, nu poate fi încercuit. Puteţi primi o prognoză din astral, ea se poate adeveri exact, sau puţin diferit, eventual într-o variantă contrară, sau nu se adevereşte. Cei care au acces prin diverse metode la memoria astrală (Akasha) nu prea îşi asumă răspunderea de a transmite oricui previziunile pe care le-au primit. Majoritatea dau prognoze codificate, pentru ca aceia care le vor interpreta de-a lungul timpului să le poată adapta la prezentul în care trăiesc. Prognoze ca ale lui Nostradamus pot fi interpretate în diferite moduri, de aceea nu trebuie să fie luate drept prevestiri absolute. În general, este bine ca prognozele să fie date pe termen cât mai scurt, în caz contrar intervenind acei factori aleatori care pot naşte noi variante şi pot compromite valabilitatea prognozei.
DEDUBLAREA ETERICĂ se produce atunci când îţi trimiţi componenta rarefiată în planul eteric şi discuţi cu oameni vii ai prezentului, participi la acţiunile lor. Dar acţiunile tale sunt iluzorii, căci tu nu eşti omul în carne şi oase, ci doar o fantomă, asemenea fantomelor morţilor, adică a spiritelor dezîncarnate.
DEDUBLAREA ASTRALĂ se produce când pătrunzi în astral şi ai acces la Akasha. Atunci nu poţi participa la nici o acţiune, eşti spectatorul unor clişee fotografice care se succed, sau vezi scurte filme, făcute de particule astrale specializate în înregistrări de durată.
DEDUBLAREA MENTALĂ se produce trimiţându-ţi mintea de rezervă în locuri mult mai rafinate decât prin dedublare astrală sau eterică. Trimiterea dublului eteric este dependentă de cantitatea de energie eterică de care dispui. În schimb, prin meditaţii speciale, poţi ajunge mental oriunde doreşti, cu un consum mai mic de energie, depinzând doar de agerimea minţii tale şi de cantitatea de energie de care dispune creierul.
În timpul somnului, corpul fizic rămâne pe loc, dar cel eteric poate pleca. Imediat ce omul adoarme, pleacă şi spiritul, luând cu el o parte din perispirit, adică protecţia sa astrală şi eterică. O parte din perispirit rămâne pe loc. Şi mintea rămâne pe loc, dar îşi trimite componenta eterică (mintea de rezervă) să însoţească spiritul, dacă el o cere.
În general, spiritul este independent, el călătoreşte în timpul somnului oriunde are nevoie, fiind protejat doar de învelişul său din perispirit. Conştiinţa rămâne în planul fizic, ea fiind monitorul de rezervă care preia comenzile de la spiritul aflat în deplasare şi le înmagazinează în creier, astfel ca mintea să le recepţioneze. Spiritul pleacă în timpul somnului în orice spaţiu doreşte şi are acces, discută cu alte spirite, culege informaţii şi le transmite minţii prin conştiinţă, chiar plecat fiind, sau după înapoiere. Mintea, fiind legată de corpul fizic, este limitată din anumite puncte de vedere şi, fie că primeşte de la spirit tot ce acesta îi dă, dar în mare parte uită, fie nu poate executa comenzile primite, fie nu poate prelua nimic de la spirit, dacă este o minte impură, neşlefuită.
Această ultimă situaţie poate avea o implicaţie benefică sau malefică, depinde de caz. De exemplu, dacă un spirit malefic colaborează cu o minte nereceptivă, blocată, atunci sfaturile rele date de spirit nu sunt preluate în mod corespunzător de minte şi efectul malefic al comenzii este mult diminuat, iar consecinţele fizice sunt mai puţin distructive decât ar fi dorit spiritul. Cazul ideal este ca un spirit elevat să colaboreze cu o minte aerisită, penetrabilă, bine şlefuită, receptivă. Acesta este cazul “iluminaţilor” lumii pământene, aceia care ajung în spaţiile superioare, cât mai aproape de Lumina Divină. Opuse acestora sunt fiinţele la care spiritul malefic este însoţit de o minte receptivă, iar rezultatele sunt acţiuni cu un caracter puternic malefic, distructiv.
În somn, spiritul călătoreşte mereu şi în fiecare clipă îi transmite conştiinţei impresii sub formă de imagini şi sunete. Mintea le preia de la conştiinţă în funcţie de calitatea sa receptivă. În creier se păstrează doar o parte din impresiile primite de minte, astfel încât la trezire îşi aminteşte mai mult sau mai puţin din imaginile şi sunetele transmise. Deci, reţinerea viselor depinde de capacitatea de memorare a creierului, sub comenzile minţii.
< sus >
În privinţa previziunilor, noi lucrăm cuantificat : se analizează datele complete ale prezentului şi se trag concluziile. Aici, în sferele superioare, nimeni nu minte, dar există diferite puncte de vedere. Maica Domnului, Isus Hristos şi Domnul Dumnezeu se exprimă foarte laconic şi evită să se hazardeze în previziuni riscante. Ei grăiesc numai atunci când au o certitudine. Spiritele oarecare au puncte de vedere schimbătoare. Însă, este bine să-ţi făureşti tu viitorul!
< sus >
Niciodată nu vei fi independent de mişcările astrelor. Pe măsură ce te purifici, devii tot mai sensibil la configuraţiile astrelor şi la tot ce te înconjoară. Zodia se păstrează pe tot restul vieţii fizice, dar nu trebuie să te simţi îngrădit de indicaţiile horoscoapelor. Vei duce caracterele generale ale zodiei şi după moarte. Doar cei din planul vedic reuşesc să se elibereze de zodiac, ei nemaifiind obligaţi să se încarneze.
< sus >
Timpul este constant. Dumnezeu dirijează totul cu calm, nu cu zguduiri. Universul nu poate fi conceput cu trepidaţii. La nivel macrocosmic totul este perfect planificat, există o lentoare infinită...
Pralaya (distrugerea cosmică) se poate produce, dar încă nu s-a pus problema. Dumnezeu vrea să menţină universul aşa cum este. Dumnezeu urmăreşte continuitatea vieţii pe diverse planete. Este o speculaţie aceea că o civilizaţie la apogeu trebuie distrusă. Nu putem concepe o distrugere totală. Dumnezeu vrea să menţină viaţa, chiar dacă vieţuitoarele greşesc.
Yoghinii au felurite păreri, împărţind timpul în “yuga” (epoci). Sunteţi în Kali-yuga (epoca întunericului), dar aceasta nu înseamnă că trebuie să fiţi distruşi cu toţii ; Apocalipsa se întâmplă de câteva zeci de ani. Este doar o părere a unora că va urma Satya-yuga (epoca de aur). Timpul nu s-a sfârşit, Apocalipsa nu-i chiar atât de dură precum se prevesteşte... Stratificarea timpului pe “yuga” nu este literă de lege. Fiecare religie şi popor îşi au părerile lor. Citeşte cât mai mult, dar să accepţi ce-ţi convine ! Să fii neutru în interpretarea evenimentelor şi a ideilor ! Să nu îmbrăţişezi doar o idee, altfel ajungi la fanatism ! Să fii mai clar în gândire, fără patimă şi îţi va fi mai bine !
Este adevărat că există o ritmicitate de mare anvergură, dar ea nu trebuie abordată simplist, la modul “radem o civilizaţie, facem alta”. Acum se merge pe perpetuare, nu pe reapariţii. Universul este matur, iar Dumnezeu doreşte menţinere şi perfecţionare.
Din previziunile pesimiste despre Apocalipsă trebuie să desprindeţi faptul că aceia ce vor fi puri, vor avea protecţie divină. Cel care se ştie pur nu trebuie să fie obsedat de problema Apocalipsei. Voi, cei curaţi, fiţi optimişti şi urmaţi-vă calea ! Sunteţi şi veţi fi protejaţi de Divinitatea Supremă.
Universul nu se prăbuşeşte chiar atât de sistematic, cum spun unii. Se pot întâmpla şi catastrofe cosmice, dar în univers totul este variabil. Nu poţi face prognoze cu termene prea îndepărtate. Deci, nu înveninaţi sufletele oamenilor, vârându-le în conştiinţe îndoiala, teama de viitor, dezamăgirea faţă de ceea ce se întâmplă în prezent ! Acestea sunt trăiri negative ce stresează populaţia şi o împiedică de la datoria sa zilnică şi permanentă : aspiraţia spre viitor. Nu putem trăi la nesfârşit imaginându-ne un acoperiş de foc deasupra noastră. Avem nevoie de oameni optimişti, robuşti la trup şi la minte, nu nişte dezechilibraţi mental, dezorientaţi şi obsedaţi.
Anul 1995
< sus >