Dar un astfel de băiat cu adevărat spiritual nu a lăsat capul în jos în asemenea situaţie şi a zis: Tot ceea ce există în marea şi bogata lume a lui DUMNEZEU este luminat în timpul zilei de cea mai clară lumină solară şi chiar şi noaptea nu este niciodată aşa de întuneric, încât să nu vezi nimic: de ce oare trebuie ca tocmai această importantă învăţătură, care în esenţă are menirea de a arăta oamenilor cât mai clar şi cât mai limpede calea cea dreaptă spre adevărata tămăduire şi mântuire, ajunge să le fie dată acestora într-un mod atât de greoi şi încâlcit, încât aproape că nu mai este cu putinţă să o înţeleagă nici un suflet?
           Trebuie să ştiţi că băiatul care tocmai reproşase bătrânilor învăţaţi ai Templului acest lucru, eram Eu însumi (Iisus) şi prin întrebarea mea simplă şi precisă i-am pus astfel într-o mare încurcătură, mai ales că la unison cu Mine tot poporul aflat de faţă a început să-Mi dea dreptate spunând: "Pe DUMNEZEUL lui Abraham, Isaac şi Iacob - iată că acest băiat este uimitor de deştept şi fără îndoială că el trebuie să discute mai mult cu bătrânii şi învăţaţii! Vrem tocmai de aceea să depunem pentru el o danie însemnată în cutia milelor."
           Un israelit foarte bogat din Bretania (şi anume tatăl, pe atunci încă în viaţă, al lui Lazăr, Martha şi Maria) a păşit atunci cu curaj înainte şi pentru că Mă admira a depus pentru Mine o danie de 30 de pfunzi de argint şi ceva aur pur şi simplu pentru ca eu să pot discuta mai departe cu bătrânii şi învătaţii Templului.
           Bătrânii şi învăţaţii au acceptat, bineînţeles, cu o foarte multă plăcere această danie mare, iar Eu am căpătat astfel dreptul de a angaja cu bătrânii Templului o discuţie cu totul extraordinară şi care cu siguranţă că era nemaipomenită până atunci.
           Această problemă şi primă întrebare deja amintită era însă din Isaia, iar răspunsul oferit la ea era extrem de mistic - fiind foarte abscons modul în care se răspundea la ea. După cum vom vedea, această întrebare a constituit motivul dezbaterii detaliate următoare, pe care o vom urmări şi noi. Cine o va citi cu o mare atenţie şi cu inima bună şi plină de o dragoste curată pentru DUMNEZEU, acela va obţine fără îndoială din ea multe lucruri foarte valoroase pentru sufletul şi mintea sa.
           Înainte însă de a fi ajuns la dezbaterea care a avut loc după aceea mai pe larg, pentru că acum aveam plătită libertatea de a vorbi, am revenit la prima problemă pe care o ridicasem şi am început să-i chestionez pe bătrâni şi pe înţelepţii de la Templu, punct cu punct.
           Problema pe care Eu o ridicasem era însă luată din Isaia, cap.7, versetele 14, 15 şi 16 şi versetele respective sună astfel: "Domnul DUMNEZEU însuşi vă va da un semn: priviţi şi veţi vedea că o fecioară va fi însărcinată şi în final ea va naşte un prunc pe care îl va numi Emanuel.            El va mânca lapte şi miere, până când va ajunge să ştie să respingă răul şi să aleagă numai binele. Dar luaţi aminte căci mai înainte ca băiatul să înveţe să respingă răul şi să aleagă numai binele, ţara, pentru care vă temeţi, va fi părăsită de doi regi ai săi."
           Prima parte a problemei este: cine este fecioara şi cine este fiul ei Emanuel şi când va fi necesar ca un asemenea fiu să vină pe lume. Timpul indicat ar trebui să fi sosit deja, de vreme ce iată că ţara lui Iacob a rămas de mai mulţi ani fără cei doi regi ai săi şi este stăpânită de păgâni. Oare nu cumva acel băiat născut acum doisprezece ani la Betleem într-un staul de oi de către Fecioara Maria, cea care a fost încredinţată tâmplarului Iosif - însă nu ca soţie, ci ca pupilă, după vechea datină a Templului - băiat pentru care au venit magii de la răsărit, spre a-l saluta ca pe Marele Rege promis iudeilor şi căruia, Ana şi Simon i-au obţinut de la Templu un certificat mare, cu ocazia tăierii împrejur - oare nu cumva El este tocmai acel Emanuel, despre care a prorocit Isaia?
           Ei bine, la această întrebare, nu lipsită de importanţă, un bătrân care în realitate era un amărât dornic de mărire deşartă, a început să pălăvrăgească nişte lucruri cât se poate de încâlcite, pe care nu vreau să le fac cunoscute,. pentru că, printre altele, M-a numit un băiat prost crescut, deoarece ştiam doar câte ceva despre ce înseamnă a fi născut dintr-o femeie. Atunci un învăţat mai tănăr şi cu-o înfăţisare ceva mai omenoasă s-a ridicat împotrivă şi a spus că asemenea cunoştinte nu indică nici pe departe o proastă educaţie, deoarece, în special în Galileea, băieţii se maturizează mai devreme decât în acest Ierusalim degenerat, unde nu întâlneşti altceva decât lux, iar copiii sunt extrem de răsfăţaţi. El a mai spus că s-ar putea să Mi se dea un răspuns mai bun şi a adăugat că el garantează pentru Mine, deoarece consideră că Eu sunt bine familiarizat cu toate raporturile dintre oameni. Apoi a cerut ca ceilalţi băieţi să fie îndepărtaţi şi să se discute cu Mine ca de la bărbat la bărbat.
           Dar atunci bătrânul a bombănit ceva în barbă, iar Eu am întrebat apoi pe învăţatul cu înfăţişare ceva mai omenoasă despre situaţia cu naşterea din Betleem. Dar am remarcat că şi acesta a spus cu privire la aceasta ceva destul de complicat:
           (Învăţatul mai tânăr a spus:) "Da, copil drag şi binecuvântat, de acea poveşte aproape cu totul uitată, despre care s-a vorbit atât de mult la vremea aceea, nu s-a ales nimic, mai ales în ceea e priveşte prezicerea absconsă a profetului Isaia, care prevestea doar pentru timpul său, în imagini întotdeauna sumbre, căci din câte am auzit, după uciderea pruncilor din Betleem de către Irod - cu care prilej cu siguranţă că a fost tăiat şi cel care a fost salutat de Magii din Orient ca fiind Marele Rege al iudeilor - bătrânii respectivi au fugit din Iudeea şi probabil nici nu mai sunt în viaţă; căci de atunci nu s-a mai auzit nimic de existenţa lor.
           Trebuie însă să fi fost ceva adevărat cu toată povestea asta, pentru că ea a făcut foarte multă vâlvă atunci; dar, în mod ciudat, doar câţiva ani după aceea, ea s-a pierdut în oceanul uitării totale aproape complet, încât acum, iată că nici un om nu mai pomeneşte nici o iotă despre ceea ce a fost şi, de fapt, nici nu merită să te osteneşti să mai spui vreun cuvânt despre aceasta: Simeon şi Ana sunt cunoscuţi ca fiind doi bătrâni exaltaţi ai Templului, care au făcut mai multor copii prevestri mesianice pe un ton hermetic, de au înnebunit destul de mulţi părinţi slabi din fire.
           Când Domnul DUMNEZEU i-a dat lui Moise Legile Sale pe Muntele Sinai, s-a cutremurat aproape întreg pământul, iar despre acea apariţie miraculoasă din pustiu s-a tot vorbit după aceea aproape patruzeci de ani încheiaţi şi tocmai de aceea aproape întreaga lume a trebuit să recunoască atotputernicia lui Iehova. Cu atât mai mult, eu cred că îşi va face apariţia, zguduind întreaga lume, acel Mesia care va veni, despre care David cânta: "Deschideţi larg porţile şi uşile lumii înălţaţi, să intre Împăratul slavei ! Cine este acest împărat al slavei ? EL este Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel mereu puternic în luptă! Deschideţi larg porţile şi uşile lumii înălţaţi, să intre Împăratul slavei ! Cine este acest Împărat al slavei ? El este Domnul Savaot, El este Împăratul slavei ! (David, 23, n.tr.)
           Si tu, copil bine-cuvântat, vei recunoaşte, desigur, că povestea cu naşterea din Betleem s-a pierdut fără urmă, iar în ceea ce priveşte sosirea mult aşteptată a lui Mesia, ea se va face pe căi bine stabilite! Gândeşte-te, numai, cum L-a prevestit David, şi ce trebuie făcut mai înainte, când marele Împărat al slavei va coborî din cer la iudei: şi mai gândeşte-te că, desigur, toţi iudeii vor fi chemaţi cu câţiva ani mai înainte de mari profeţi - de exemplu de Ilie, care va precede pe Domnul slavei - să pună cu toţii în practică ceea ce a ordonat marele rege David, pentru a se pregăti în vederea sosirii atât de măreţe a Trimisului Lui DUMNEZEU Cel Atotputernic!
           Gândeşte-te, copil binecuvântat, la tot ce ţi-am spus, şi vei înţelege că un Iehova Savaot, nu vine chiar aşa de uşor pe lume. De aceea acum, că ştii tot ceea ce Ţi-am spus, du-te şi nu mai întreba de aşa ceva!
           Abia după asta am rostit Eu remarca amintită mai înainte, care a determinat pe omul bogat din Bretania să plătească pentru Mine acea taxă mare, spre a-Mi da posibilitatea de a aduce noi obiecţii la problema pusă de Mine şi de a Mă pronunţa în continuare cu privire la textele din Isaia referitoare la Mesia; căci el era unul din puţinii care aşteptau sosirea Împâratului slavei după Ilie, nu cu furtună şi foc, ci în vârtejuri uşoare de vânt.

Mergi la capitolul urmator