|
|
RELATÃRI DESPRE SHAMBHALA Planeta noastră este guvernată în
taină de un centru secret al puterii oculte, tărâmul misterios al înţelepţilor
cunoscut în tradiţia orientală sub numele de
Shambala. Acest tărâm tainic nu se află pe planeta noastră în planul
fizic, ci într-o lume paralelă nevăzută, planul eteric al manifestării. Din
această dimensiune subtilă, fiinţele din Shambala pot vedea ce se petrece
în planul fizic şi pot interveni prompt în anumite conjuncturi speciale, pentru
a ajuta sau inspira orice fiinţă umană care merită acest ajutor, sau chiar
pentru a modifica în bine destinul planetar. Dacă acesta este adevărul, se pot
întreba scepticii, de ce merg lucrurile aşa de rău pe Pământ? Citiţi şi: Tomas Andrew - SHAMBHALA, OAZÃ DE LUMINÃ |
De unde ştim că Shambala există cu adevărat? În primul rând, pentru că toate
tradiţiile populare şi spirituale ale planetei vorbesc despre ea. E drept că sub
nume diferite: Tula, Insula Albă, Tărâmul fericirii, Lumea înţelepţilor, Ţara
apelor albe, Hiperboreea, Shangri La, Shambala... Dar toate afirmă acelaşi
lucru: că există o lume tainică a înţelepţilor care ghidează şi susţine
umanitatea. Din această lume au venit, probabil, marii eroi civilizatori, marii
deschizători de drumuri, marii înţelepţi. Putem crede că este doar un mit, dar
iată că în ultima vreme marile mituri ale umanităţii se dovedesc a fi fost cât
se poate de reale: certificarea ştiinţifică a potopului biblic (şi descoperirea
resturilor arcei lui Noe pe muntele Ararat) sau descoperirea Troiei sunt doar
două exemple elocvente. Fără îndoială că nu este o simplă coincidenţă faptul că
toate tradiţiile afirmă acelaşi lucru: existenţa Shambalei este o realitate.
Shambala este cu certitudine reală.
Alt argument hotărâtor: există fiinţe umane, personaje istorice mai mult sau mai
puţin cunoscute, care au fost în Shambala, atât pentru a primi anumite iniţieri
de natură spirituală, cât şi pentru a le fi încredinţate anumite "misiuni".
Dintre aceştia, cei mai cunoscuţi sunt Apollonius din Tyana, contele de Saint
Germain, Nicholas Roerich, Paracelsus, Lao Tse, marele reformator şi rege al
Tibetului Tsong-kha-pa, marele yoghin tibetan Tilopa.
Există alte fiinţe umane, care au reuşit să comunice telepatic cu înţelepţii din
lumea Shambalei, precum Saint-Yves d’Alveydre şi Helena Blavatsky. Întrucât şi
în cazul acestor fiinţe umane, ca şi în cazul tradiţiilor populare şi esoterice,
relatările coincid, este evident că Shambala - centrul spiritual al planetei -
există cu adevărat.
Tradiţiile oculte ale planetei afirmă faptul că, datorită degradării umanităţii, în epoca de regres spiritual care a început încă dinainte de naşterea lui Iisus, existenţa Shambalei a fost ocultată (ascunsă). Desigur că înţelepţii au ştiut întotdeauna despre Shambala, dar aceştia au respectat cu stricteţe secretul învăţăturilor spirituale. În Orient totuşi, existenţa Shambalei era chiar şi în secolele trecute destul de bine cunoscută de foarte mulţi oameni. Prin secolele XVI-XVII, călătorii occidentali au adus din Orient informaţii despre Shambala. La începutul secolului XX au apărut în Europa câteva lucrări de referinţă despre Shambala, care au atras atenţia cititorilor. Dar nu s-a făcut prea multă publicitate acestui lucru, deoarece guvernanţii actuali ai omenirii nu au nici un interes ca lumea să ştie că există o putere mai presus decât a lor. Totuşi, tradiţia se confirmă, în sensul că ea prevedea revelarea publică a unor informaţii despre Shambala în această epocă în care trăim noi acum. Tot mai mulţi oameni încep să caute şi să-şi pună întrebări. Diverse lucrări tibetane ultrasecrete despre Shambala au apărut traduse în Occident. Calea către Shambala se redeschide gradat...
În tradiţia spirituală planetară, Shambala apare deopotrivă ca început şi
sfârşit, ca sursă a înţelepciunii şi orizont al speranţelor umanităţii. Toate
culturile, toate legendele, toate marile mituri converg şi revelează o viziune
comună, conform căreia există un tărâm tainic, locuit de înţelepţi şi înzestrat
cu o neasemuită frumuseţe şi bogăţie. Acesta este denumit în tradiţia indiană,
tibetană şi mongolă Shambala.
Shambala este locul de unde au pornit toate învăţăturile înţelepciunii şi de
aceea este unanim considerată "centrul" spiritual al planetei Pământ. Deşi
tradiţiile menţionează şi alte nume pentru acest focar tainic al spiritualităţii
umane, suntem îndreptăţiţi să considerăm că este vorba de acelaşi tărâm al
spiritelor foarte elevate, căci "înţelepţii au o lume comună". Centrul spiritual
al planetei veghează permanent, în taină, asupra noastră. În Shambala este
păstrat nealterat tezaurul universal de spiritualitate.
În perioadele dificile ale istoriei, când predomină pe planetă influenţa
forţelor demoniace şi satanice - necredinţa, dizarmonia, conflictele, viciile,
violenţa, întunericul etc. - centrul spiritual al planetei este ocultat, ascuns.
Însă înţelepţii din Shambala şi mai ales Regele Shambalei continuă să vegheze
asupra oamenilor, să inspire căutarea sufletelor elevate, dornice de adevărata
cunoaştere şi iubitoare de Dumnezeu. Tot Shambala este cea care ne aduce
speranţa pentru un viitor spiritual al umanităţii; pentru că din Shambala - se
spune - vor porni armatele Luminii în confruntarea finală dintre Bine şi Rău,
prevestită şi de Apocalipsa Sfântului Ioan. Cel care este acum Regele Shambalei
va conduce lupta împotriva forţelor demoniace şi satanice pe care le va
înfrânge. Astfel va reîncepe Vârsta de Aur a omenirii.
Prin urmare, regăsim în mitul Shambalei, analogic, cele trei aspecte ale
trinităţii hinduse: Brahma, Vishnu şi Rudra Shiva, Divinul în aspectele sale de
Creator, Menţinător şi Distrugător al Universului. Brahma este ipostaza lui
Dumnezeu care dă naştere întregii manifestări, ca stăpân al Vieţii şi al forţei
creatoare. Vishnu este aspectul divin care menţine viaţa şi, potrivit tradiţiei
hinduse, se manifestă periodic pe Pământ, pentru a ajuta oamenii să depăşească
momentele de răscruce sau pentru a revigora spiritualitatea şi credinţa în
Dumnezeu. Al treilea aspect, Rudra Shiva este asociat ipostazei terifiante a
Divinului, care distruge răul şi pune capăt unei anumite manifestări pentru a
începe o nouă creaţie.
Shambala manifestă aceleaşi trei faţete. Prima faţetă reprezintă sursa, izvorul,
originea creatoare a înţelepciunii. A doua - tărâmul protector şi inspirator
care menţine vie tradiţia spirituală. Iar a treia este faţeta către care se
îndreaptă speranţele omenirii pentru renaşterea sa spirituală.
Prin forţa sa tainică provenită de la Dumnezeu, Shambala luptă cu succes
împotriva răului care tinde să acapareze acum Pământul. Neîntâmplător, cel care
este acum Regele Shambalei este numit Rudra Chakrin, Teribilul Purtător al
Roţii. El este chiar acel Rege prin care se va manifesta pedeapsă divină pentru
forţele satanice şi demoniace care caută să ia în stăpânire planeta noastră.
Shambala este un tărâm foarte vast, de o frumuseţe paradisiacă. Ea nu este
doar un paradis, ci este scena unei activităţi frenetice, şi mare parte din
această activitate are ca scop susţinerea şi ghidarea spirituală a fiinţelor
umane încarnate pe Pământ. Chiar şi textele vechi care descriu Shambala ne
indică faptul că în această lume există un nivel tehnologic foarte avansat
(locuitorii Shambalei folosesc de exemplu anumite vehicule de zbor foarte
performante). Există aici arhive vaste care tezaurizează istoria şi
spiritualitatea planetară, există temple splendide şi palate fastuoase.
Shambala, ne spune tradiţia tibetană, are forma unei flori de lotus cu opt
petale, adică este împărţită în opt regiuni principale, iar în centru se află
capitala, Kalapa, unde îşi are reşedinţa Regele Lumii. Fiecare dintre cele opt
regiuni principale este împărţită în 12 domenii având fiecare un guvernator.
Practic, în Shambala există 96 de provincii distincte, plus capitala, Kalapa, un
oraş vast şi înfloritor, în care se află impresionantul palat al Regelui
Shambalei. Descrierea tradiţională a Shambalei menţionează şi faptul că ea este
înconjurată de munţi foarte înalţi şi imposibil de trecut, simbol evident al
faptului că acest tărâm există într-o dimensiune paralelă subtilă, dar şi al
protecţiei care face imposibil accesul în Shambala pentru fiinţe umane care nu
merită acest lucru.
Shambala, ca tărâm spiritual care guvernează şi inspiră umanitatea şi planeta
noastră, este în ultimă instanţă sursa tuturor învăţăturilor şi căilor
spirituale autentice. Fie că noi ştim sau nu aceste lucruri, fie că le înţelegem
sau nu, fie că le percepem direct sau nu, realitatea Shambalei este
incontestabilă. Putem spune chiar că orice cale spirituală autentică "trece prin
Shambala". Fiecare şcoală spirituală autentică este inspirată şi susţinută prin
intermediul lumii tainice a Shambalei şi fiecare aspirant spiritual sincer este
susţinut şi ghidat la rândul său de forţa tainică a înţelepţilor Shambalei şi a
Regelui Lumii din Shambala.
Shambala nu este doar o legendă a trecutului, ci o realitate a prezentului. Nu doar misterioşii iniţiaţi tibetani ai secolelor trecute au reuşit să ajungă în Shambala. Un exemplu elocvent în acest sens este pictorul rus Nicholas Roerich (1874 – 1947), un personaj misterios şi fascinant, despre care apropiaţii săi spun că a fost în Shambala şi ale cărui scrieri şi picturi inspirate revelează cunoaşterea sa profundă asupra Shambalei. Nicholas Roerich a călătorit şi a trăit timp de aproape 20 de ani în India, Himalaya, Asia Centrală, China, Mongolia şi Tibet, studiind tradiţiile populare, explorând locuri misterioase şi sacre şi având ocazia să întâlnească iniţiaţi care l-au ghidat în căutările sale.
Vom prezenta în continuare câteva fragmente excepţionale dintr-un text scris de Nicholas Roerich în anul 1928, la Talai-Pho-Brang, în Tibet. Acest text, denumit sugestiv de autor « Shambala, cea plină de splendoare », redă dialogul lui Roerich cu un Lama tibetan, iniţiat în misterele Shambalei, care i-a confirmat autenticitatea cunoştinţelor şi experienţelor sale directe legate de Shambala şi i-a revelat multe aspecte tainice. Din păcate, Roerich a păstrat tăcerea asupra majorităţii acestor revelaţii...
Roerich: " Lama, când ne aflam în apropiere de Ulan-Davan (în Mongolia) am
văzut un imens vultur negru, care zbura la joasă înălţime pe lângă tabăra
noastră. El a trecut prin faţa unei sfere luminoase extraordinar de frumoasă,
care zbura către sud pe deasupra noastră şi care strălucea în lumina Soarelui."
Lama a tresărit. El ne-a întrebat prompt, cu ochii strălucitori:
"Aţi simţit cumva şi miros de tămâie în deşert?"
"Lama, aşa este: în acel deşert pietros, la câteva zile de mers depărtare de
orice localitate, mulţi dintre noi am perceput în acelaşi timp o adiere extrem
de parfumată. Acest lucru s-a petrecut în mai multe rânduri. Niciodată nu am mai
mirosit un parfum atât de încântător ca acesta" (n.n. această percepţie
paranormală confirmă interferenţa cu o lume spirituală subtilă).
"Ah – aceasta înseamnă că eşti protejat de către Shambala. Vulturul negru
simbolizează inamicul care doreşte să îţi distrugă rezultatele muncii şi
efortului tău, dar forţa protectoare provenind din Shambala, manifestată în
forma materială a sferei strălucitoare, te urmează pretutindeni. Această forţă
este mereu alături de tine, deşi tu nu o percepi întotdeauna, căci ea se
manifestă vizibil doar în anumite momente de cumpănă, pentru a te susţine,
conferindu-ţi mai multă forţă lăuntrică şi pentru a te ghida. Ai ţinut minte
direcţia în care s-a îndreptat acea sferă? Urmăreşte chiar să îţi continui
căutările mergând în direcţia respectivă.
Ai spus că ştii faptul că atunci când o fiinţă umană aude cuvântul sacru
Kalagiya, ea de fapt este chemată în lumea Shambalei, având permisiunea de a
pătrunde acolo. Atunci când auziţi această chemare imperativă, trebuie să ştiţi
că drumul Shambalei este deschis pentru voi. Trebuie să răspundeţi din tot
sufletul acestei chemări şi să ţineţi minte momentul în care aţi perceput-o
pentru prima dată, pentru că începând din acel moment, veţi fi pentru totdeauna
asistaţi de Binecuvântatul Rege al Shambalei. Oamenii ar trebui să înveţe să
recunoască şi să realizeze modul în care primesc ajutor de la entităţile
subtile, deoarece deseori, neînţelegând aceste aspecte, au tendinţa să respingă
ajutorul care le este oferit".
Desigur, nu toţi cei chemaţi sunt şi aleşii care răspund chemării şi primesc
astfel această susţinere necondiţionată a forţelor spirituale în tot ceea ce ei
întreprind benefic. Mulţi sunt cei chemaţi, dar puţini sunt cei aleşi, şi aici
contează desigur modul în care fiinţa umană este capabilă să răspundă acestei
chemări cu dăruire şi abnegaţie, abandonându-şi interesele personale, orgoliul
şi egoismul, pentru a păşi pe drumul spiritual dificil, dar fascinant care îl
conduce către împlinirea menirii sale spirituale proprii.
În ceea ce priveşte existenţa misterioaselor pasaje secrete de trecere către
lumea Shambalei, Roerich ne oferă câteva detalii incitante: "Lama, în Tourfan şi
în Turkestan am văzut nişte peşteri în care există porţiuni neexplorate,
tuneluri despre care se presupune că sunt extrem de lungi. Oare se poate ajunge
în Shambala prin aceste tuneluri? Localnicii ne-au povestit că uneori au ieşit
din acele tuneluri nişte străini care, venind în oraşele lor, au vrut să cumpere
diferite lucruri cu monede vechi, care nu mai erau folosite de foarte mult
timp."
"Adevărat, adevărat îţi spun, locuitorii Shambalei vin uneori pe Pământ, mai
ales pentru a se întâlni cu fiinţele umane care sunt inspirate şi ghidate de
Shambala şi îşi dăruiesc viaţa împlinirii idealurilor divine ale înţelepciunii
şi compasiunii. Ei aduc atunci, pentru binele întregii umanităţi, preţioase
daruri spirituale şi relicve sfinte. Ţi-aş putea istorisi multe povestiri despre
minunate daruri care s-au materializat direct, din spaţiu."
În continuare, Lama relatează despre manifestarea directă a Regelui Shambalei
în planul fizic. Profeţiile pe care acesta le-a făcut sunt deja în mod evident
pentru noi foarte corecte, şi am subliniat aceste aspecte prin scurte precizări
adăugate (în paranteze) la textul original:
"Chiar Rigden-jyepo (cu acest nume se referă Lama la Regele Shambalei) însuşi se
arată uneori în locurile sacre, în unele mănăstiri, şi în momentele predestinate
el rosteşte anumite profeţii.
Noaptea sau dimineaţa devreme, înainte de răsăritul Soarelui, Conducătorul Lumii
soseşte în Templu. Atunci când El păşeşte în Templu, toate lămpile se aprind
singure, dintr-o dată. Unii dintre cei prezenţi îl recunosc pe Marele Străin şi
se pleacă în faţa lui cu profund respect. Ei ascultă cu cea mai mare atenţie
profeţiile Regelui Lumii. O epocă măreaţă va sosi în curând (trecerea planetei
în Satya Yuga). Conducătorul Lumii este pregătit pentru luptă (referire la lupta
finală dintre forţele binelui şi ale răului, Armaghedonul biblic). Focul cosmic
se va apropia din nou de Pământ (aceasta poate fi o referire la pericolul
lovirii planetei de un asteroid). Planetele vor manifesta o nouă eră.
Dar înainte de noua epocă a prosperităţii, vor surveni multe cataclisme (deja în
ultimii ani s-au produs din ce în ce mai multe cutremure, furtuni, uragane,
inundaţii, avalanşe, etc.). Din nou şi din nou umanitatea va fi testată, pentru
a atinge maturitatea spirituală. Focul subteran încearcă acum să intre în
legătură cu periculosul şi misteriosul Akasha, al cincilea element subtil. Dacă
forţele benefice de pe planetă nu se vor manifesta toate la unison, în mod
unitar, catacismele cutremurătoare sunt inevitabile. (Aici este indicată foarte
clar importanţa angrenării la unison, care, aşa cum ştim, amplifică foarte mult
eficienţa unor acţiuni şi tehnici spirituale.)
Există şi povestiri care relatează manifestarea binecuvântatului Rigden-jyepo,
Regele Shambalei, pentru a transmite direct anumite indicaţii mesagerilor săi:
de exemplu, apariţia puternicului Rege pe drumul către Ladak, pe o stâncă
neagră. Din toate părţile au venit atunci mesageri călare care s-au apropiat de
el şi i-au ascultat cuvintele cu un respect profund, iar apoi s-au răspândit în
cele patru zări pentru a împlini cu promptitudine poruncile sale pline de
înţelepciune."
Shambala, ca tărâm spiritual care guvernează şi inspiră umanitatea şi planeta
noastră, este în ultimă instanţă sursa tuturor învăţăturilor şi căilor
spirituale autentice. Fie că noi ştim sau nu aceste lucruri, fie că le înţelegem
sau nu, fie că le percepem direct sau nu, realitatea Shambalei este
incontestabilă. Putem spune chiar că orice cale spirituală autentică "trece prin
Shambala". Fiecare şcoală spirituală autentică este inspirată şi susţinută prin
intermediul lumii tainice a Shambalei şi fiecare aspirant spiritual sincer este
susţinut şi ghidat la rândul său de forţa tainică a înţelepţilor Shambalei şi a
Regelui Lumii. Prin urmare, dacă vom conştientiza aceste aspecte, dacă vom apela
sincer şi frenetic ajutorul şi ghidarea acestora, vom atinge mult mai rapid
succesul atât în practica spirituală, cât şi în toate acţiunile noastre benefic
orientate. "Adresându-te direct Binecuvîntatului Rege al Shambalei poţi atinge
succesul," spune Lama.
"Când se spune că cea mai scurtă cale spirituală trece prin Shambala, trebuie să
înţelegem că mesajul esenţial al Shambalei este acela că realizarea spirituală
supremă, eliberarea spirituală ultimă, nu este un scop abstract, de neatins, ci
poate fi obţinut prin aspiraţie sinceră şi efort spiritual susţinut chiar aici,
pe acest Pământ, chiar în această viaţă. Aceasta este învăţătura Shambalei. Cu
adevărat, orice fiinţă poate atinge realizarea spirituală. Cu adevărat, orice
fiinţă poate auzi chemarea sacră, Kalagiya!
Dar nu este suficient să auzi chemarea Shambalei. Aceia care sunt chemaţi
trebuie să se dăruiască cu toată fiinţa lor căutării spirituale şi servirii
umanităţii şi a semenilor lor. Cei care lucrează în această lume sub inspiraţia
şi ghidarea Shambalei, iniţiaţii şi mesagerii Shambalei, nu trăiesc retraşi,
izolaţi departe de lume. Din contră, ei călătoresc pretutindeni. Adeseori
oamenii nu îi recunosc şi nu ştiu cine sunt ei, şi uneori ei nu se cunosc nici
între ei. Dar ceea ce aceste fiinţe excepţionale au în comun este faptul că ele
îşi îndeplinesc menirea spirituală proprie, realizând anumite acţiuni benefice
nu pentru ei înşişi, ci pentru Glorioasa Shambala; şi ei toţi cunosc şi
manifestă marele simbol al anonimatului. Uneori ei pot părea bogaţi, dar în
realitate ei nu posedă nimic. Li se oferă totul, dar ei nu iau niciodată nimic
pentru ei înşişi. Prin urmare, atunci când vă dăruiţi cu abnegaţie Lumii
Shambalei, în acelaşi timp vi se ia totul şi vi se dă totul. Dacă aveţi regrete,
atunci veţi fi înfrânţi; dacă dăruiţi totul cu bucurie, vă veţi simţi
îmbogăţiţi."
Aici este exprimată foarte clar valoarea iniţiatică magică a renunţării şi
detaşării, cunoscută în sistemul yoga ca aparigraha (a nu acumula bunuri
materiale), unul din cele 10 principii etice şi morale care fundamentează
practica yoghină. Renunţarea la ataşamentele şi interesele materiale atrage după
sine o veritabilă îmbogăţire spirituală. Mai mult decât atât, acela care
urmăreşte să se manifeste ca un veritabil releu divin, pentru a dărui lumina
divină, iubirea divină şi ajutorul spiritual celorlalte fiinţe umane, primeşte
la rândul său, direct de la Dumnezeu, exact acele energii benefice care se
manifestă atunci prin fiinţa sa.
"La modul esenţial, învăţătura Shambalei este aceea că aceste lucruri, aceste
realităţi despre care vă vorbesc acum, nu sunt nici depărtate sau imposibile,
nici ţinute ascunse. Prin urmare, este suficient să ştiţi că Shambala există şi
se manifestă aici pe Pământ; veţi înţelege astfel că cele mai înalte realizări
spirituale sunt posibile aici, pe Pământ, şi că toate eforturile voastre vor fi
recompensate aici, pe Pământ. Răspunsul plin de graţie al Shambalei va
recompensa din plin eforturile voastre spirituale. Învăţătura spirituală a
Shambalei este de o importanţă vitală, inspiraţia şi susţinerea sa vă vor ajuta
în toate acţiunile benefic orientate, vă vor pregăti pentru a fi capabili să vă
împliniţi menirea spirituală, vă vor deschide sufletul pentru a accepta tot ceea
ce se manifestă pentru voi ca venind de la Dumnezeu.
Adevărat, adevărat vă spun, prin intermediul Shambalei şi cu ajutorul Shambalei,
practicând Kalachakra Tantra, puteţi atinge foarte rapid perfecţiunea şi starea
de îndumnezeire.
Kalagiya, Kalagiya, Kalagiya! Veniţi în Shambala!"
În istoria Europei medievale găsim şi un alt indiciu foarte elocvent privitor
la existenţa Shambalei. Astfel, pe foarte multe hărţi medievale, găsim în
centrul Asiei o ţară întinsă desemnată cu numele de “Împărăţia Preotului Ioan".
Nu exista pe vremea respectivă nici o ţară de o asemenea întindere în Asia, unde
se aflau, mai degrabă, mici regate cu o întindere şi autoritate redusă.
Împărăţia Preotului Ioan se întindea însă, pe aceste hărţi, din Turkestan până
în Tibet şi de la Munţii Himalaya până dincolo de deşertul Gobi.
Istoricii occidentali medievali menţionează şi ei existenţa, în Orient, a unui
Rege-Preot, descendent al Regilor Magi (despre care esoteriştii afirmă că au
venit din Shambala).
Cel mai misterios aspect dintre toate este acela că în arhivele Vaticanului se
află numeroase documente, cu precădere din secolul al XII-lea, care atestă
corespondenţa întreţinută de Împăratul Bizanţului, de Împăratul Imperiului
Romano-Germanic, de Papa Alexandru al III-lea şi de alte personalităţi faimoase
ale epocii, cu “faimosul Rege al Indiilor", Preotul Ioan.
Shambala, tărâmul subtil care este totodată centrul spiritual al planetei
noastre, este precum un Soare spiritual în jurul căruia gravitează întreaga
înţelepciune planetară: toate marile religii, toate marile tradiţii iniţiatice,
curentele esoterice divin inspirate, toate şcolile şi căile spirituale autentice
sunt inspirate de Shambala.
În fiecare epocă istorică, dintre toate şcolile şi curentele spirituale, se
poate delimita o anumită zonă (chiar geografică) de maximă înflorire spirituală,
principalul focar spiritual al planetei în acea perioadă, unde tradiţia
spirituală este vie, unde trăiesc foarte mulţi înţelepţi şi în general foarte
multe fiinţe umane încarnate în acea perioadă în zona respectivă sunt preocupate
de spiritualitate. În mod firesc, prin intermediul aspiraţiilor spirituale ale
fiinţelor umane, legătura subtilă telepatică (afectivă şi mentală) cu lumea
Shambalei este acolo foarte puternică. Acolo, fiinţele umane sunt direct
inspirate de lumea Shambalei şi – conform tradiţiei – sunt chiar încarnate
fiinţe care au trăit în Shambala.
Astfel, în fiecare epocă istorică, principalul focar spiritual planetar este
considerat a fi Proiecţia Shambalei pe Pământ, ceea ce înseamnă nu numai că
legătura sa cu Shambala este foarte puternică, ci şi că Shambala acţionează
direct, pentru a impulsiona evoluţia spirituală planetară, prin intermediul
fiinţelor umane care au privilegiul de a face parte din grupările spirituale
respective. Din aceste motive, Proiecţia Shambalei pe Pământ poate fi
considerată chiar ca o manifestare directă a ei, ca o extindere a Shambalei în
planul fizic. Dar chiar mai mult decât atât, în zonele de proiecţie a Shambalei
pe Pământ există anumite pasaje speciale secrete de trecere între aceste două
lumi (de exemplu, tunele), fapt atestat de legendele care povestesc călătoria
unor fiinţe umane către Shambala. Există profeţii celebre (precum cele ale lui
Sundar Singh şi Serafim de Sarov) care afirmă că România va deveni în viitor
focarul spiritual principal al planetei noastre şi diferite surse iniţiatice
atestă faptul că, deja din această perioadă, zona de proiecţie a Shambalei în
planul fizic este România.
Deoarece este evident că în perioada imediat anterioară a istoriei planetare
locul privilegiat, zona de maximă înflorire a spiritualităţii planetare s-a
aflat în Tibet, tot în Tibet s-a aflat şi proiecţia Shambalei. Şi de aceea cele
mai autentice şi consistente informaţii despre Shambala pot fi găsite în
tradiţia spirituală tibetană.
Dar cu trecerea timpului, mergând înapoi pe firul veacurilor, descoperim că nu
întotdeauna Tibetul a fost focarul spiritual cel mai puternic al planetei. În
fiecare perioadă, acolo unde se afla acest focar (în Egipt, în Grecia, în India,
în Dacia, în Irlanda, în America de Sud etc.), acolo se afla şi zona de
proiecţie în planul fizic a Shambalei. Şi deşi aproape toate vechile tradiţii
spirituale sunt de mult uitate, impregnarea spirituală specială a locurilor
respective se păstrează: rezonanţa cu lumea Shambalei este încă puternică în
toate aceste locuri, lucru care poate fi cu uşurinţă perceput de către fiinţele
care au percepţii extrasenzoriale. La fel cum este mult mai uşor să trăieşti o
stare de comuniune cu Dumnezeu într-o biserică sau în natură – şi nu într-un bar
sau într-un magazin – în acelaşi mod, impregnarea subtilă a acestor locuri
misterioase şi privilegiate care au fost, chiar oricât de departe în timp, în
legătură directă cu Shambala, trezeşte în orice fiinţă umană pură şi armonios
receptivă o fascinaţie specială, un fior mistic sub care se ascunde, de multe
ori nebănuită, influenţa spirituală elevantă a lumii Shambalei. Dincolo de
atracţia turistică a Muntelui Kailasa din Tibet, a Sfinxului din Egipt, a
Piramidei Soarelui (Mexic) sau a templului lui Apollo din Delfi (Grecia) se
ascunde cu siguranţă şi fascinaţia exercitată de forţa spirituală a Shambalei.
Analizând legendele legate de marile locuri sacre ale planetei noastre, dar mai
ales vizitându-le pentru a le putea percepe direct măreţia, descoperim de multe
ori elemente comune. Iar aceste elemente comune, fie că este vorba de tradiţia
tibetană, mayaşă, greacă, egipteană, gaelică etc., ne conduc către acelaşi focar
comun care le-a inspirat pe toate: lumea Shambalei.
Foarte mulţi căutători ai Shambalei au încercat să localizeze şi să găsească
Shambala chiar pe Pământ, mai ales în vastele ţinuturi misterioase şi
neexplorate din Asia Centrală. Dar Shambala este un tărâm imens, locuit de
milioane de fiinţe, şi este imposibil ca ea să fi putut rămâne ascunsă dacă ar
fi fost undeva pe planeta noastră. Deoarece în descrierea tradiţională a
Shambalei se precizează faptul că ea este înconjurată de munţi foarte înalţi, şi
deoarece în tradiţia tibetană există anumite texte care descriu drumul către
Shambala pornind din Tibet, mulţi occidentali îşi imaginează, în mod eronat, că
Shambala se află în Tibet. Mai mult chiar, interdicţia accesului occidentalilor
în Tibet a sporit fascinaţia pentru această ţară misterioasă. Deşi Shambala nu
este acolo, totuşi este adevărat că Tibetul a fost în secolele anterioare zona
de proiecţie a Shambalei pe Pământ.
În ceea ce priveşte capitala Tibetului, Lhassa, restricţiile accesului erau şi
mai severe: ea putea fi vizitată numai de către budişti. Dificultatea accesului
în Lhassa, precum şi faptul că se cunoşteau practic foarte puţine lucruri despre
acest oraş (inclusiv despre localizarea sa - nu se ştia precis până în 1866 unde
este Lhassa) au făcut ca Lhassa să fie supranumită “Oraşul Pierdut" sau “Oraşul
Interzis". În Lhassa se află Palatul Potala, care era sediul tradiţional al lui
Dalai Lama (conducătorul spiritual al budiştilor tibetani). Ceea ce este foarte
interesant pentru noi este faptul că palatul Potala, construit în secolul al
XVII-lea, seamănă foarte mult cu Casa Poporului (actualmente Palatul
Parlamentului) din Bucureşti, deşi este puţin probabil ca arhitecţii acesteia
din urmă să se fi inspirat după arhitectura palatului tibetan. Această
sincronicitate este remarcabilă şi foarte semnificativă în sensul confirmării
profeţiilor care afirmă că Bucureştiul va deveni în scurt timp Noul Ierusalim,
adică principalul oraş sacru al planetei. Trebuie menţionat în acest context că
celebrele profeţii ale lui Sundar Singh – referitoare la misiunea spirituală
planetară a poporului român – au prezis corect construirea Casei Poporului,
precum şi a canalului Dunăre - Marea Neagră, încă de pe vremea când nimeni nu şi
le-ar fi imaginat.
Un alt loc sacru al Tibetului (atât pentru budişti cât şi pentru hinduşi) este
muntele Kailasa, un vârf izolat, de formă piramidală, situat în sudul Tibetului,
într-un lanţ muntos paralel cu Himalaya. Accesul europenilor nu era permis în
această zonă, primul european care a reuşit să întreprindă pelerinajul în jurul
muntelui Kailasa fiind Hevin Sven Anders (exploratorul care a realizat primele
hărţi ale Tibetului), în anul 1907. Muntele sacru Kailasa este identificat atât
de tradiţia budistă şi cât şi de tradiţia hindusă cu Muntele Meru, “Axa Lumii",
şi se spune că realizarea de 108 ori a pelerinajului în jurul acestui munte, pe
un traseu de 50 de km, aflat la 5000 de metri altitudine, asigură atingerea
eliberării spirituale.
Este interesat de remarcat că şi în alte locuri în care a fost, cu mult timp în
urmă, proiecţia Shambalei pe Pământ, tradiţia locală asociază locul respectiv cu
“centrul lumii": de exemplu la Delfi, în Grecia, exista o piatră denumită
“omphalos" (buricul pământului) care marca precis locul unde credeau grecii că
se află acest centru al lumii. Despre Sfinxul şi Piramidele de la Gizeh, Egipt,
se afirmă de asemenea că sunt plasate în centrul suprafeţei Pământului:
meridianul şi paralela care trec prin Gizeh împart globul în câte două părţi,
fiecare conţinând aceeaşi suprafaţă terestră (de “uscat").
Despre zeul Apollo, al cărui templu este inima sanctuarului de la Delfi,
tradiţia spune că era “hiperborean", venit din mistica Hiperboreea, tărâmul
legendar aflat “dincolo de vântul de nord", a cărui legendă este în strânsă
legătură cu Shambala. În Insula Şerpilor (Insula Albă) din Marea Neagră exista
de asemenea un măreţ templu al lui Apollo, şi tradiţia populară leagă această
“Insulă Albă" de mitul Shambalei.
Este extrem de semnificativ faptul că, în tradiţii complet diferite, în locuri
diferite de pe Pământ, iniţiaţii din vechime au construit locuri sacre frapant
de asemănătoare, în condiţiile în care se presupune (probabil eronat) că în
acele vremuri nu existau mijloace de transport şi astfel aceste culturi s-au
dezvoltat complet independent. Fără îndoială că există totuşi o sursă comună de
inspiraţie, şi aceasta este şi rămâne Shambala, misteriosul centru spiritual al
planetei noastre. Iniţiaţii afirmă că în această perioadă Proiecţia Shambalei pe
Pământ este în România, şi probabil că vom asista în curând la apariţia unor noi
locuri sacre, în propria noastră ţară.
Un alt loc celebru asociat cu Shambala este complexul de la Gizeh, lângă
Cairo (Egipt). Nenumărate sunt tainele care înconjoară Piramidele şi Sfinxul de
la Gizeh.
Misterioasele energii care impregnează acele locuri, datorate în mare parte şi
efectului de piramidă, fac ca aceste vestigii istorice să se sustragă multor
cercetări ştiinţifice realizate cu aparate ultramoderne. Astfel, rezultatele
investigaţiilor diferă în mod inexplicabil pentru oamenii de ştiinţă în funcţie
de fazele lunii; în anumite zile aparatele nici măcar nu funcţionează. Piloţii
evită să zboare pe deasupra piramidelor, deoarece aparatele de bord sunt complet
dereglate de fluxul energetic emanat de acestea. Teoriile istoricilor legate de
modul în care au fost construite Piramidele şi Sfinxul sunt foarte şubrede, la
fel ca şi datarea lor şi presupusa lor destinaţie (de monumente funerare). Mult
mai coerente sunt teoriile esoterice, care afirmă că în perioada de maximă
înflorire a spiritualităţii egiptene, acestea erau folosite pentru iniţierea
adepţilor în anumite tehnici spirituale. Istoricii greci menţionează că Pitagora
ar fi fost iniţiat în Egipt (şi se presupune că şi Zamolxis ar fi primit anumite
iniţieri tainice aici). Dar cel mai interesant, din perspectiva corelaţiilor cu
Shambala, este faptul că sub Sfinxul de la Gizeh au fost descoperite anumite
tunele şi încăperi tainice; clarvăzătorii afirmă chiar că există aici şi tunele
care conduc în lumea Shambalei.
Misterioasa cultură Maya, în perioada sa de glorie, era axată pe cultul solar
pe care iniţiaţii îl corelează cu Shambala, centrul spiritual planetar. Una
dintre capodoperele acestei culturi, complexul de la Teotihuacan, se numără
printre cele mai grandioase locuri sacre ale planetei noastre. Despre complexul
de la Gizeh s-a descoperit că este construit după modelul constelaţiei Orion.
Complexul de la Teotihuacan este construit după modelul sistemului solar. Cele
două piramide impresionante, denumite Piramida Soarelui şi Piramida Lunii, a
căror destinaţie iniţială este un mister pentru istorici, şi-au păstrat peste
veacuri forţa spirituală tainică de înălţare şi transfigurare a sufletului uman.
Teotihuacan înseamnă, în traducere, “locul unde se nasc zeii", ceea ce probabil
că se referă la faptul că aici exista pe vremuri un puternic centru iniţiatic în
cadrul căruia adepţii puteau atinge condiţia existenţială divină.