Autobiografia unui YOGHIN

"Prima întâlnire a lui Lahiri Mahasaya cu Babaji este o poveste feerică, care-l caracterizează cel mai bine pe nemuritorul guru."

Cu aceste cuvinte şi-a început Swami Kebalananda povestea sa. Prima dată când am auzit-o am fost cuprins de stupoare. Apoi l-am rugat de mai multe ori pe amabilul meu profesor de sanscrită să mi-o relateze din nou. Mai târziu Sri Yukteswar mi-a povestit-o cam cu aceleaşi cuvinte. Cei doi discipoli ai lui Lahiri Mahasaya o ştiau direct de la guru lor.

"Prima mea întâlnire cu Babaji a avut loc când eu aveam 33 de ani", povestea Lahiri Mahasaya. "În toamna anului 1861 eram contabil la administraţia militară engleză la Danapur. Într-o dimineaţă şeful meu de birou m-a chemat la el.

'Lahiri', zise el, 'tocmai am primit o telegramă de la Biroul central. Vei fi transferat la Ranikhet, unde tocmai a fost instalat un post militar.' ^34-1

Însoţit de un servitor, am făcut această călătorie de 800 km. Pe cal sau în trăsură, am ajuns după 30 de zile în oraşul Ranikhet, în Himalaya. ^34-2

Treburile mele îmi lăsau mult timp liber, pe care îl foloseam rătăcind ore întregi pe dealuri. Gura lumii spunea că regiunea era binecuvântată de prezenţa sfinţilor. Mă simţeam pătruns de o vie dorinţă de a-i vedea. Într-o după amiază, în timpul unei excursii de acest gen, am fost surprins să aud o voce îndepărtată chemându-mă. Continuam să urc curajos pantele muntelui Drongiri, puţin neliniştit totuşi la ideea că întunericul mă va surprinde în munţi.

În cele din urmă am ajuns într-un loc mai neted cu laturile găurite de caverne; în faţa uneia dintre ele stătea un tânăr surâzător, care-mi întindea mâna într-un gest de bun venit. Am fost uimit să constat că el semăna cu mine ca o picătură de apă cu alta, cu excepţia părului său de culoarea cuprului.

'Lahiri, ai venit!' ^34-21 Sfântul mi-a vorbit afectuos în limba hindi. 'Odihneşte-te în această grotă. Eu te-am chemat.'

Am intrat într-o grotă în care se găseau câteva pături de lână şi câteva talere pentru cerşit (kamandulus).

'Lahiri, îţi aminteşti de acest loc?' Yoghinul arăta o pătură împachetată într-un colţ.

'Nu, Maestre.' Un pic năucit de neobişnuitul aventurii, am adăugat: 'Acum trebuie să plec, înainte de căderea nopţii. Mâine dimineaţă trebuie să fiu la biroul meu.'

Ciudatul sfânt a replicat în engleză: 'Biroul a fost făcut pentru tine şi nu tu pentru birou.'

Am fost uimit să-l aud pe ascetul din pădure vorbind astfel în limba engleză, dar şi parafrazând cuvintele lui Isus: "Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat" ^34-3

'Văd că telegrama mea a avut efect.' Această remarcă a yoghinului era de neînţeles. I-am cerut să-mi explice.

'Vorbesc de telegrama care te-a făcut să vii în această provincie singuratică. Eu i-am sugerat (mental) şefului tău să te transfere la Ranikhet. Pentru cel care este una cu toată umanitatea, toate fiinţele devin posturi de emisie-recepţie, prin intermediul cărora poate acţiona după voinţa sa. El adăugă cu afecţiune: 'Lahiri, sigur că această grotă ţi se pare familiară!'

Întrucât eu tăceam, sfântul s-a apropiat şi m-a atins uşor pe frunte. La acest contact, un curent mi-a străbătut întreaga fiinţă, eliberându-mi amintirile vieţii anterioare.

'Îmi amintesc!' Vocea mea era întretăiată de lacrimi de fericire: 'Eşti gurul meu Babaji, ai fost mereu! Scene ale trecutului se derulau clare în mintea mea: aici, în această grotă, trăisem ani întregi în cursul încarnării mele anterioare!' Pe măsură ce îmi reveneau aceste amintiri, îmbrăţişam plângând picioarele divinului meu guru.

'Am aşteptat mai mult de 30 de ani ca tu să vii la mine!' O dragoste cerească vibra în vocea lui Babaji. Te pierdusem, tu dispăruseşi în sânul valurilor tumultoase ale existenţei de dincolo de moarte. Bagheta magică a karma-ei tale te-a atins şi ai dispărut! Eu te-am urmat pe valurile luminoase ale oceanului astral unde plutesc îngerii glorioşi. Prin întuneric, prin furtuni, prin lumină, eu te-am urmat pretutindeni, aşa cum o mamă îşi veghează copilul. Ochii mei erau fixaţi asupra ta chiar de când tu erai în pântecele mamei tale. Când tu meditai, acoperit de nisipul de la Nadia, eu eram prezent invizibil. Cu răbdare, lună de lună, an de an, te-am vegheat aşteptând ziua fericită când vei fi din nou lângă mine. Aceasta este grota ta pe care o iubeai cândva. Eu am păstrat-o mereu curată şi gata să te primească. Iată pătura pe care îţi făceai asanele şi meditaţiile zilnice ca să-ţi umpli inima de Dumnezeu. Iată vasul din care tu beai nectarul pe care ţi-l dădeam eu! Iată-l cât de curat şi strălucitor ţi l-am păstrat, aşteptând să bei din el ca şi în trecut. Dragul meu, acum înţelegi?

'Ce pot spune?' am murmurat emoţionat. 'Cine a mai auzit vreodată de o asemenea iubire mai puternică decât moartea?' Cuprins de extaz, am contemplat îndelung comoara mea eternă, pe gurul meu în viaţă şi în moarte!

'Lahiri, trebuie să te purifici. Bea uleiul din acest vas şi du-te să te culci pe malul râului.' Înţelepciunea practică a lui Babaji, mă gândeam eu, a rămas aceeaşi.

Am executat ordinele sale. Deşi coborâse noaptea îngheţată a Himalayei, o radiaţie caldă şi binefăcătoare a început să mă cuprindă. Uleiul necunoscut fusese oare impregnat cu căldură cosmică?

Un vânt tăios sufla în jurul meu. Valurile îngheţate ale râului Gogash îmi acopereau din timp în timp corpul întins pe malul stâncos. Tigrii răgeau în apropiere, dar nu-mi era teamă; forţa radiantă care mă pătrunsese îmi dădea asigurarea unei protecţii depline. Orele treceau repede. Amintirile îndepărtate ale unei alte vieţi îmi reveneau în memorie, amestecându-se cu fericirea că mi-am regăsit guru-l divin.

Singurătatea mea a fost întreruptă de un zgomot de paşi care se apropiau. Pe întuneric, o mână m-a ajutat să mă ridic în picioare şi mi-a întins haine uscate.

'Vino frate', a zis tovarăşul meu. 'Maestrul te aşteaptă.'

M-a condus prin pădure. La o cotitură a drumului am văzut în depărtare o lumină slabă.

'Soarele se ridică deja?' am întrebat eu surprins. 'Totuşi mi se pare că noaptea nu s-a sfârşit!'

'Este miezul nopţii', mi-a răspuns ghidul meu zâmbind. 'Acea lumină emană de la un palat de aur pe care tocmai l-a materializat atotputernicul Babaji. În trecutul tău îndepărtat ţi-ai exprimat dorinţa de a te bucura de frumuseţea unui palat. Guru a materializat acum această dorinţă, eliberându-te astfel de ultima legătură a karma-ei tale. ^34-4 El adăugă: 'Superbul edificiu va fi locul iniţierii tale în Kriya Yoga. Fericiţi să vadă lungul tău exil terminat, toţi fraţii tăi de aici te salută! Priveşte!'

Un palat uriaş de culoare aurie apăru în faţa mea. Ornat cu o infinitate de pietre preţioase, în cadrul luxuriant al grădinilor, era un spectacol fără egal. Sfinţi cu feţe îngereşti stăteau la uşile strălucind de focul rubinelor. Perle, diamante, smaralde împodobeau frontoanele şi porticurile.

L-am urmat pe tovarăşul meu într-o mare sală de recepţie. Un parfum de tămâie şi de trandafiri îmbălsăma aerul; mii de lămpi răspândeau o lumină plăcută, multicoloră. Mici grupuri de credincioşi, unii cu pielea albă, alţii cu pielea mai închisă, cântau sau stăteau aşezaţi în tăcere în postură de meditaţie, cufundaţi în pacea lor interioară. Fericirea se simţea în aer.

'Bucură-ţi ochii de splendorile acestui palat, căci el nu a apărut decât în onoarea ta.' Ghidul îmi surâse amabil în timp ce eu scoteam exclamaţii de admiraţie.

'Frate', am zis, .'aceste minuni  arhitecturale depăşesc  limitele imaginaţiei umane. Binevoieşte să-mi dezvălui secretul originii lor.'

'Cu plăcere!' Înţelepciunea strălucea în ochii negri ai tovarăşului meu. 'Nu  este nimic  inexplicabil  în  această materializare. Ansamblul cosmosului este o proiecţie a gândului Creatorulu; însăşi planeta noastră plutind în spaţiu este un vis obiectiv al lui Dumnezeu, care a creat toate lucrurile în Spiritul

Său, aşa cum omul, în timpul somnului, produce şi animă propriile sale vise cu propriile sale creaturi.

La început Dumnezeu a creat Pământul ca idee; apoi El l-a condensat; energia atomică a materializat pământul, astfel că în final s-a născut o sferă solidă. Toate moleculele sunt legate între ele de Voinţa divină. Când Dumnezeu îşi va retrage Voinţa Sa, atomii tereştri se vor transforma din nou în energie. Energia atomului se va întoarce în sursa sa, ce este conştiinţă; şi ideea pământului va dispare ca obiectivitate.

Subconştientul celui care doarme face să treacă în realitate substanţa visului; când, la trezire, acest agent de coeziune încetează să acţioneze, visul şi elementele sale dispar. Omul care închide ochii pentru a adormi dă naştere unei serii de imagini pe care le dematerializează fără efort, la trezire. În aceasta el urmează arhetipul divin. La fel, când se va trezi la conştiinţa cosmică, el va dematerializa fără efort iluzia universului cosmic de vis.

Fiind una cu forţa divină creatoare, Babaji are puterea de a obliga atomii elementelor să se combine într-o infinitate de forme. Acest palat de aur pur, ridicat într-o clipă, este la fel de real ca şi pământul. Babaji, prin forţa spiritului său, a creat acest edificiu regal şi puterea voinţei sale îi ţine atomii prizonieri, la fel cum Dumnezeu a creat globul şi îl menţine în integritatea sa.' Tovarăşul meu mai adăugă: 'De îndată ce edificiul îşi va fi îndeplinit rolul, Babaji îl va dematerializa.'

Cum rămăsesem într-o tăcere uimită, ghidul meu făcu un gest ca de măturare. 'Acest palat superb, ornat cu bijuterii inestimabile, nu a fost construit prin efort omenesc. El se ridică în toată splendoarea, ca o sfidare a vanităţii umane. ^34-5 Cel care se consideră copil al lui Dumnezeu, cum este Babaji, poate face orice minune cu ajutorul puterii infinite ascunse în străfundurile fiinţei sale. O simplă piatră închide în ea o rezervă imensă de energie atomică ^34-6; chiar aşa, fără viaţă, este o centrală de putere a Divinităţii.'

Înţeleptul luă de pe masă un vas graţios cu mânerul bătut în diamante. 'Gurul nostru a creat acest palat solidificând miliarde de raze cosmice libere', a continuat el. 'Ia acest vas, atinge-i diamantele şi constată că pipăitul îţi va confirma ceea ce vezi.'

Am examinat vasul şi i-am pipăit pereţii de aur masiv. Fiecare piatră era demnă de un rege! O satisfacţie profundă îşi făcu loc în spiritul meu: fusese îndeplinită o dorinţă ascunsă într-un colţ secret al fiinţei mele. După vieţi întregi, acum dispăruse, într-un mod plin de recunoştinţă.

Tovarăşul meu mă conduse de-a lungul unor coridoare, prin mai multe camere bogat ornate într-un stil imperial, până într-o sală imensă, unde în centru se înălţa un tron aurit şi împodobit cu pietre multicolore. Acolo era aşezat marele Babaji în postura lotus. Am îngenunchiat pe duşumeaua strălucitoare la picioarele lui.

'Lahiri, mai nutreşti tu visul tău de a poseda un palat de aur?' Ochii gurului meu străluceau ca nişte pietre preţioase. 'Trezeşte-te! Toate dorinţele tale pământeşti sunt pe cale să fie satisfăcute pentru vecie!' Murmură câteva cuvinte mistice de binecuvântare. 'Ridică-te fiule. Primeşte iniţierea în împărăţia lui Dumnezeu prin Kriya Yoga.'

Babaji îşi întinse mâinile: homa, un foc de sacrificiu a apărut în mod miraculos, înconjurat de fructe şi de flori. Am primit tehnica eliberatoare a ştiinţei yoga în faţa altarului arzând.

În zori, ceremoniile s-au terminat. În starea mea extatică, nu simţeam nici o dorinţă să dorm şi rătăceam prin palatul în care se îngrămădeau obiecte de artă şi bogăţii fabuloase. Din grădinile feerice pe care am pornit să le vizitez, am văzut stâncile goale şi grotele care ieri nu aveau ca vecin vreun palat sau terasă cu flori.

Reîntors în palat odată cu primele raze ale soarelui din Himalaya, l-am căutat pe Maestru. L-am găsit pe tron, înconjurat de discipolii adânciţi în meditaţie.

'Ţi-e foame, Lahiri', zise Babaji. 'Închide ochii.'

Când i-am redeschis, palatul fermecat şi grădinile luxuriante dispăruseră. Babaji, discipolii şi eu însumi eram aşezaţi direct pe sol, în acelaşi loc unde l-am întâlnit la început, nu departe de grota cu intrarea însorită. Atunci mi-am amintit că ghidul îmi declarase că palatul se va dematerializa, atomii săi captivi se vor elibera şi vor dispare în esenţa gândurilor de unde ei proveneau. Încremenit de uimire, îl priveam totuşi cu încredere pe guru, întrebându-mă în acelaşi timp ce-mi va mai rezerva această zi atât de bogată în minuni.

'Ţelul pentru care a fost creat acest palat a fost atins', mi-a explicat Babaji. A luat de jos un vas de pământ ars. 'Apropie mâna de acest vas şi vei obţine tot ceea ce doreşti să mănânci.'

De îndată ce am luat vasul gol, el se umplu de luchis cald prăjit în unt, de curry şi de dulciuri rare. Am mâncat, constatând că recipientul nu se golea deloc. După ce m-am săturat, am căutat apă. Guru îmi indică vasul din care mâncasem. Oh! hrana dispăruse, fiind înlocuită de apă de izvor.

'Puţini muritori ştiu că Regatul lui Dumnezeu include şi regatul dorinţelor omeneşti', a zis Babaji. 'Acest Regat se întinde şi pe Pământul care, iluzoriu prin natura sa, nu poate conţine esenţa realităţii divine.'

'Maestre, în această noapte mi-ai demonstrat frumuseţea legăturii dintre pământ şi cer!' Am surâs la amintirea palatului fermecat dispărut; cu siguranţă că nici un yoghin nu a mai primit iniţierea în misterele auguste ale Spiritului, într-un loc atât de luxos! De acum înainte puteam contempla cu seninătate decorul simplu, contrastând într-un mod atât de izbitor cu cel de adineaori. Solul gol, grota, adăpost primitiv în aer liber, toate acestea păreau un loc ideal pentru sfinţii care mă înconjurau.

Am petrecut ziua în meditaţie şi mi-am reamintit realizările mele spirituale din vieţile anterioare. Guru-l divin s-a apropiat de mine, şi-a trecut mâna peste creştetul meu şi am cunoscut pentru prima dată starea de nirvikalpa samadhi, beatitudine în care am stat 7 zile neîntrerupte. Străpungând învelişurile succesive ale cunoaşterii Eului, am deschis uşa regatului nemuritor al Realităţii supreme. Vălurile iluziilor, al convingerilor trecătoare cădeau unul după altul; spiritul meu, reinstalat pe piedestalul său etern, era totuna cu Spiritul Cosmic. În dimineaţa celei de a opta zi, am îngenunchiat la picioarele gurului meu, implorându-l să mă păstreze veşnic lângă el, în singurătăţile sfinte.

'Fiule', îmi răspunse Babaji îmbrăţişându-mă, 'în această încarnare trebuie să-ţi joci rolul în faţa mulţimii. Sfinţit înainte de naşterea ta prin nenumărate vieţi petrecute în meditaţie solitară, acum tu trebuie să trăieşti printre oameni.

Faptul că nu m-ai întâlnit decât după ce te-ai căsătorit şi ai devenit un funcţionar modest, are un sens profund. Trebuie să abandonezi ideea de a te alătura grupului nostru misterios din Himalaya; viaţa ta se va derula printre oameni şi va constitui exemplul unui yoghin-cap de familie ideal.

Dumnezeu nu a rămas surd la strigătele numeroşilor oameni dezorientaţi, a continuat. Tu ai fost ales pentru a aduce, prin intermediul Kriya-ei Yoga, liniştea multor căutători sinceri. Cei care poartă grija unei familii şi a unor responsabilităţi zilnice vor primi această tehnică yoghină cu mai multă uşurinţă de la tine, care ai aceleaşi obligaţii ca şi ei. Trebuie să-i faci să înţeleagă că ţelul suprem al yoghinilor nu este inaccesibil celor care au legături familiale. Chiar în lume fiind, un yoghin care-şi îndeplineşte conştiincios sarcinile într-un scop dezinteresat, avansează cu siguranţă pe calea iluminării.

De acum înainte nimic nu te obligă să părăseşti lumea, pentru că tu ai rupt deja, în interiorul tău, toate ataşamentele karma-ice. Chiar dacă nu eşti al lumii, trebuie să trăieşti în lume. Mai ai încă mulţi ani pe care să-i dedici obligaţiilor familiale, civice şi spirituale. Speranţa divină va reînsufleţi de acum înainte inimile împietrite ale oamenilor acestui secol. Viaţa ta echilibrată îi va ajuta să înţeleagă că eliberarea depinde de renunţările interioare şi nu de cele exterioare.'

Cât de departe mi se păreau familia, biroul, lumea întreagă, în timp ce-l ascultam astfel pe guru-l meu, în singurătăţile Himalaya-ei! Totuşi adevărul vorbea prin gura sa; am acceptat supus să părăsesc acel loc al păcii. Apoi Babaji m-a învăţat regulile antice şi imuabile referitoare la transmiterea tehnicii yoga de la guru la discipol.

'Nu conferi cheia Kriya decât discipolilor care au calităţile cerute', mă instruia Babaji. 'Cel care face jurământul de a sacrifica totul pentru căutarea sa divină este demn să perceapă misterele sublime ale vieţii prin intermediul ştiinţei meditaţiei.'

'Guru sfânt, aşa cum tu ai binecuvântat omenirea reînviind arta pierdută Kriya Yoga, n-ai vrea să ai bunăvoinţa să îndulceşti condiţiile stricte necesare pentru a deveni discipol?' Îl priveam rugător pe Babaji. 'Te implor să-mi dai voie să transmit Kriya Yoga tuturor celor care o caută sincer, chiar dacă ei nu sunt capabili să facă jurământul renunţării complete. Oamenii din lumea întreagă, urmăriţi de întreita suferinţă ^34-7, au nevoie să fie încurajaţi. Poate că ei nu vor încerca niciodată să urmeze calea eliberării dacă li se refuză iniţierea în Kriya Yoga.'

'Aşa să fie. Voinţa divină a vorbit prin gura ta.' Cu aceste cuvinte simple, guru-l plin de compasiune a înlăturat barierele milenare, care ascunseseră Kriya de lume. 'Eşti liber să acorzi Kriya tuturor acelora care îţi cer umil ajutorul.' ^34-71

După o clipă de tăcere Babaji continuă: 'Repetă fiecăruia dintre discipolii tăi promisiunea minunată din Bhagavad-Gita: "Swalpamasya Dharmasya, Trayata Mahato Bhoyat" ["Chiar şi puţină practică a acestei dharma (rit religios sau acţiune virtuoasă) te va salva de mari pericole (mahato bhayat)" - suferinţele colosale inerente ciclurilor repetate ale naşterii şi morţii.] ^34-8

Când, a doua zi dimineaţă, am îngenuncheat la picioarele gurului meu pentru a mă binecuvânta înainte de plecare, el a simţit lipsa mea de entuziasm la gândul că trebuie să-l părăsesc.

'Despărţirea nu există pentru noi, preaiubitul meu copil!' M-a bătut uşor pe umăr. 'Oriunde vei fi, va fi suficient să mă chemi, pentru ca eu să fiu instantaneu cu tine.'

Consolat de această minunată promisiune, plin de înţelepciune divină regăsită, am luat drumul întoarcerii. La birou, colegii mei care de 10 zile mă credeau pierdut în jungla Himalayei, m-au primit cu căldură. Îndată sosi o scrisoare de la şeful de birou.

'Lahiri trebuie să se reîntoarcă la biroul de la Danapur. Transferarea lui la Ranikhet este o eroare. Un alt funcţionar va fi trimis în locul lui?'

Reflectând la "coincidenţa" care mă dusese în cel mai îndepărtat punct al Indiei, îmi veni să zâmbesc.

Înainte de a mă întoarce la Danapur ^34-9, am petrecut câteva zile la o familie bengaleză de la Moradabad. Şase prieteni au venit să mă salute aici. Cum eu aduceam conversaţia asupra unor subiecte de ordin spiritual, gazda mea remarcă trist:

'Vai, in zilele noastre India nu mai are sfinţi!'

'Babu', am protestat eu vehement, 'paşii marilor Maeştri sfinţesc încă solul nostru!'

Într-o dispoziţie de exaltare fierbinte, simţeam nevoia să relatez recenta mea experienţă din Himalaya. Auditoriul meu neîncrezător surâdea politicos.

'Lahiri', zise unul dintre ei cu un ton liniştitor, 'aerul rarefiat al munţilor te-a ameţit şi ai avut un soi de vis conştient.'

Dorind să fac să triumfe adevărul, am replicat fără să gândesc: 'Guru-l meu va apare chiar aici, în carne şi oase, la chemarea mea!'

De această dată, am reuşit să le trezesc interesul; nu era de mirare că fiecare din ei dorea să contemple un sfânt materializat într-un mod atât de neobişnuit! Am rugat-o pe gazdă să-mi pună la dispoziţie o cameră şi două pături moi.

'Maestrul va apare din eter', am zis eu. 'Rămâneţi tăcuţi după uşă; vă voi chema eu.'

M-am cufundat în meditaţie, chemându-l umil pe guru. Îndată, un clar de lună misterios a apărut în camera întunecată şi forma radioasă a lui Babaji s-a manifestat.

'Lahiri, de ce mă chemi pentru o nimica toată?'

Privirea Maestrului era severă.

'Adevărul este pentru căutătorii serioşi, nu pentru cei pe care îi mână simpla curiozitate. Este uşor să crezi când vezi; atunci nu mai este nevoie să cauţi din tot sufletul. Numai cel care îşi învinge singur scepticismul materialist descoperă adevărul suprasenzorial.' El adăugă cu severitate: 'Lasă-mă să plec!'

Am căzut rugător la picioarele lui: 'Guru sfânt, văd ce greşeală am făcut şi te rog umil să mă ierţi. Am îndrăznit să te chem pentru a reînvia credinţa în nişte minţi oarbe spiritual. Întrucât mi-ai făcut favoarea de a veni la chemarea mea, binevoieşte să nu pleci până nu acorzi binecuvântarea ta prietenilor mei. Chiar dacă le lipseşte credinţa, ei nu sunt mai puţin dornici să se convingă de adevărul aventurii mele neobişnuite.

'Bine, rămân. Nu vreu ca prietenii tăi să se îndoiască de cuvântul tău.' Babaji se îmblânzise, dar adăugă: 'De acum înainte, fiule, voi apare nu oricând mă chemi tu, ci atunci când vei avea nevoie de mine.' ^34-10

Când am deschis uşa, o tăcere încordată domnea în micul grup. Îndoindu-se de mărturia ochilor lor, prietenii mei contemplau cu gura căscată forma radioasă a lui Babaji, aşezată pe pătură.

'Este hipnoză colectivă', zise unul dintre spectatori râzând. 'Nimeni n-ar fi putut intra în cameră fără ca noi să ştim!'

Babaji înainta spre ei surâzând şi le ordonă să se convingă prin pipăit că el era foarte real. Îndoiala dispărând, prietenii mei îngenunchiară spăşiţi la picioarele Maestrului.

'Pregătiţi o halua' ^34-11, ceru Babaji pentru a da o dovadă în plus de realitatea corpului său fizic. În timp ce budinca fierbea, gurul divin conversa amabil. Metamorfoza acestor "Toma necredinciosul" în "Sfântul Pavel" devotaţi era măreaţă. Când am terminat budinca, Babaji ne binecuvântă unul după altul. Deodată apăru un fulger: noi am asistat la dematerializarea elementelor corpului Maestrului, ce s-au transformat într-o lumină difuză. Puterea lui Babaji, în armonie cu Dumnezeu, eliberase miliarde de atomi eterici pe care el îi ţinea legaţi sub formă de corp; seminţele de viaţă s-au reîntors la imensul lor rezervor cosmic.

'L-am văzut cu proprii mei ochi pe învingătorul morţii', exclamă Maitra ^34-12, unul din cei prezenţi. Faţa lui era transfigurată de această revelaţie. 'Marele guru se joacă cu timpul şi spaţiul tot atât de uşor cum un copil lansează baloane de săpun. L-am contemplat pe cel care ţine cheile cerului şi pământului.'

Peste puţin timp m-am întors din nou la Danapur. Înrădăcinat ferm în Spirit, mi-am reluat activităţile de funcţionar şi de şef de familie."

Lahiri Mahasaya le-a povestit lui Swami Kebalananda şi lui Sri Yukteswar o altă întâlnire cu Babaji, în împrejurări care aminteau de promisiunea gurului: "Voi veni numai atunci când vei avea nevoie de mine."

"Întâmplarea s-a petrecut în timpul unei serbări Kumbha Mela la Allahabad", povestea Lahiri Mahasaya discipolilor săi, "oraş unde-mi petreceam o vacanţă scurtă. În timp ce mă amestecam în mulţimea călugărilor şi a pelerinilor veniţi din toate colţurile Indiei pentru solemnitatea religioasă, am remarcat un ascet acoperit de cenuşă care avea un vas pentru cerşit. Spontan mi-a trecut prin minte că acesta era un impostor care etala semnele exterioare ale renunţării, fără o realizare spirituală corespunzătoare.

De-abia l-am depăşit pe ascet, că privirea mea surprinsă l-a întâlnit pe Babaji, îngenunchiat în faţa unui anahoret cu părul împletit.

'Guruji', am zis eu repezindu-mă spre el, 'ce faci?'

'Îi spăl picioarele acestui anahoret; apoi îi voi spăla vasele de bucătărie.' Babaji mi-a surâs ca un copil. Am înţeles că el voia să-mi arate că nu trebuie să critic pe nimeni, ci să-l văd pe Domnul existând în mod egal în toţi oamenii, mici sau mari. Maestrul adăugă: 'Servindu-i pe sadhus înţelepţi sau ignoranţi, eu învăţ să practic cea mai mare dintre virtuţi, cea care-i place lui Dumnezeu cel mai mult: umilinţa.' ^34-13

 "Ce este un miracol? Este un reproş,
 'Este o satiră implicită la adresa umanităţii."
                     -Edward Young, în Night Thoughts (Gânduri nocturne).