DOROBANŢUL LUI DUMNEZEU

RUGĂCIUNEA PĂRINTELUI NIL DOROBANŢU

Slavă Ţie, Iisuse, că toate le-ai lucrat spre binele Etern şi Infinit! Lucrează şi vorbeşte Doamne, pentru că robul Tău ascultă! Slavă Ţie, Iisuse Dulce! Ai făcut minuni multe în faţa noastră, a tuturora, dar inimile împietrite, urechile necircumcise, cerbiciile încordate nu vor să se smerească! Hristos ne dă har şi iubire, credinţă şi nădejde, chiar în prigoana şi în amara primejduire, ne dă harisme precum odinioară primei Sfinte Biserici Ortodoxe.

Deci nu mă părăsi Doamne, că nici eu, păcătosul, nu mă ruşinez de Tine în faţa lumii! Că în fiecare zi mor pentru Tine, sunt urât de tot cosmosul pentru Tine şi port rănile, Crucea, spinii, ocara, Biserica Ta în spinare! Ocara cu care Te-au urât ighemonii a căzut asupra mea! Şi râvna casei Tale m-a mâncat! În timpul muncii, în via şi în ogorul Tău experimentez mistic. Şi totuşi Hristos a biruit şi de data aceasta. Iată că s-a proslăvit, întru puterea Sa infinită eternă. Şi-a arătat slava Sa cea mare şi întru mine, m-a scos din pragurile morţii şi ale iadului cu Mână Tare şi Braţ Înalt, m-a însănătoşit fără să mă încredinţeze ajutorului omenesc. Parcă a fost un vis. Învie Doamne, să se risipească vrăjmaşii Tăi! Fă minuni Doamne, că Tu eşti Dumnezeul cel mare şi Atotputernic! Şi azi te-am experimentat, Te-am constatat că eşti Acelaşi Dumnezeu, viu şi lucrător şi adevărat, întrucât am auzit glasuri din ceruri şi Ţi-am văzut lumina Taborică, Te-am gustat zilnic cât de Bun eşti, Tu, Iisuse Dulce, scump Mântuitor, şi văd cum mă proniezi şi mă porţi pe braţe şi pe umeri spre Patria Cerească! Că sunt primit la Ceruri şi sunt iubit cu iubire veşnică, numai pe Tine Te iubesc şi Te propovăduiesc! Am murit şi am înviat din nou, ca să-ţi laud Slava Ta!

Sunt îndrăgostit de Tine, Iisuse Dulce, n-am vorbe, nici scris care să corespundă demnităţii Tale Divine, faţă de marile daruri pe care le-ai adus din destul peste mine! Ce să fac să-ţi mulţumesc, să Te bucur pe Tine, care ai spus că Ţi-e întristat sufletul până la moarte? Lasă-mă să-Ţi scot spinii şi piroanele, vino la sânul meu bolnav şi mă tămăduieşte definitiv, minunează cu milele Tale viaţa mea cea surghiunită! Că numai pe Tine te am Scump Odor, Te iubesc cu iubire înflăcărată, în locul tuturor iubirilor! Vreau să Te am pururea pretutindeni! De aceea Te port şi Te apăr, îmi risc viaţa pentru Tine, cum şi Tu Te-ai răstignit pentru mine şi m-ai iertat înainte de a mă naşte! Pătrunde în sufletul meu îndurerat, veseleşte-mi inima rănită, lucrează precum ştii în viaţa mea, ca să mă mântuiesc şi să-Ţi slujesc Sfânta Liturghie zilnic! Dă-mi un loc să-mi întind Sfântul Antimis, să-ţi ridic altar sfânt curat, să mă rog pentru tot cosmosul, să Te proslăvesc împreună cu toată Ortodoxia şi cu Sfânta Biserica triumfătoare.

Amin!

Ai milă Iisuse Dulce! Că sunt prigonit şi n-am putere, n-am nimic şi nu pot să deschid gura! Dar nu mă ruşinez în faţa duşmanilor Tăi, Iisuse, ca să nu Te hulească, să nu Te defăimeze din cauza noastră! Preamăreşte Sfânt numele Tău, întru toate, arată tăria Braţului Puterii Tale şi miluieşte-mă şi acoperă-mă, că sunt strâmtorat din toate părţile şi nu am reazăm decât la Tine, scump Dumnezeule Sfânt!

Auzi-mă Iisuse! Rămâi cu mine Iisuse Dulce, mângâierea sufletului meu, şi mă miluieşte, că sunt şi eu robul Tău şi nu am nici un alt scop decât să Te iubesc! Toţi mă prigonesc, mă roagă să ies din hotarele lor, precum şi pe Tine te-au persecutat, te-au hulit cu batjocuri din hotarul gadarenilor şi a gherghesenilor! Dar dacă Tu ai suferit, cine sunt eu păcătosul să fiu slăvit în valea plângerii?

Slavă Ţie, Iisuse, pentru toate! Te iubesc veşnic şi te apăr cu slabele mele puteri, că atunci când sunt slab sunt mai tare! Că tu esti eşti Dumnezeul viu, “Sfinte Tare“ , întru Tine mi-am pus nădejdea şi pe Tine Te iubesc, întru Tine nădăjduiesc pururea, pretutindeni, cu dor nespus. (…)

Iată, ard de dorul Tău, de a Te vedea, de a Te auzi, de a Te simţi precum eşti, de a Te apăra, precum mi-am pus viaţa în joc pentru sfânta Ta Cruce, Icoana, Taina, peste tot, cu sfânta râvnă spre îndumnezeire! Ai lovit pe toţi duşmanii cu milă, ca să se pocăiască! Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac! Dacă nu i-ar ispiti satana, n-ar huli şi n-ar prigoni ce nu cunosc. Deci ai milă, Iisuse Dulce, şi întăreşte zidirea Ta, înalţă-ţi Dreapta Ta spre izbăvire şi apără-mă şi pe mine de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, trimite îngerul păzitor să mă acopere cu ale sale aripi şi îmi dă să am har şi iubire, credinţă şi nădejde, lucrare în via şi în ogorul Tău, că Tu eşti Adevăr şi Viaţă, Înviere şi Lumină şi pre Tine te laudă toate Puterile Cereşti, în veşnicia Infinită.

Amin!

Eu sunt vierme şi praf în Faţa Ta, creatorule Divin, şi vreau să mă mântuiesc! Slavă Ţie, Doamne, pentru toate şi binecuvântat să fii în vecii nesfârşiţi! Te iubesc Iisuse, vreau să-Ţi rămân credincios, vreau să Te propovăduiesc, vreau să Te am în inima mea rănită, vreau să Te apăr, vreau să te slujesc mereu ca să am plată, să fiu cu Tine în Ceruri! Ia-mă Doamne de pe pământ şi ţine-mă lângă Sânul tău, pune-mă în harul ceresc divin de-a dreapta Slavei Tale, iubeşte-mă şi acoperă-mă cu iubirea ta mereu! Că n-am alt Dumnezeu afară de Tine şi n-am altă nădejde în afară de Iubirea Ta!

Numai pe Tine Te am, Iisuse Dulce, şi numai întru Tine am nădejdea, numai cu Tine vreau să fiu! Sunt certat de toţi şi sunt bătut, toţi scrâşnesc din dinţi asupra mea, mă hulesc şi mă batjocoresc! Dar şi Tu ai fost prigonit şi hulit, bătut, scuipat şi înspinat, flămând şi gol, dosădit şi urât în zadar.

Eu pentru Tine sufăr azi! Primeşte jertfa mea în Ceruri şi lacrimile mi le şterge, mă apără că neputincios sunt, slab şi urât şi n-am loc unde să-mi plec capul! Că sunt prigonit nu numai din cetate în cetate, dar chiar din casă în casă şi din om în om. Dar şi sfintele Icoane, sfintele Cruci, sfintele Taine şi altarele Tale sunt prigonite, hulite şi călcate în picioare. Iar Tu taci, sau vorbeşti pe şoptite Cuvânt Ceresc! Te văd cât eşti de dosădit şi neînţeles de creaturi, Iisuse Dulce!

Mai lasă-mă, Iisuse, să răsuflu în durerea-mi grea! Mai slăbeşte, Scump Iisus, prigoana, ca să mă bucur de pacea Ta! Tu apără-mă şi acoperă-mă, ca să înceteze prigoana şi mă pune sub lumina aripilor Tale, mă scapă de toate relele şi mă întăreşte cu harul Tău, că sunt mic şi prost şi n-am alt ajutor decât Dumnezeirea Ta Sfântă şi Dulce!

Dar ce mai doresc altceva oare? Numai pe Tine vreau să Te iubesc şi să Te gust! Numai întru Tine am încredere şi vreau să Te cunosc, fericirea şi viaţa veşnică este întru cunoaşterea Ta Divină! Eu pe Tine Te vreau, Iisuse Dulce, şi întru toate pre Tine te cercetez, te caut, ca să mă îmbogăţesc întru Slava Ta eternă Infinită, să am comori în Ceruri, că Sus e adevărata bogăţie, la Tine de-a dreapta Slavei!

Iartă-mă că Te-am răstignit cu neamul şi cu ucenicii mei, îndură-te şi dă-mi iubire, har şi putere de a-ţi sluji veşnic! Vreau să mă înflăcărez de iubirea Ta şi să nu mai simt spinii, boldurile şi piroanele! Ajută-mi Doamne, că prea sunt persecutat de tot cosmosul! Ajută-mi Iisuse Dulce să fac slujbe divine, să scot suflete din iadul cel mai din afund! Pentru prigoana dinlăuntru, încetează şi prohibeşte-o pe cea din afară, deşi toate sunt grele! Dar cu Sfânta Ta Cruce biruiesc totul, că numai întru Tine îmi aflu tot dorul.

Iartă-mă Iisuse, că n-am cuvinte puternice, mă rog şi nu ştiu ce-aş vorbi eu, păcătosul! Te-am pus ca pe o pecete pe inima mea, m-am pitit în Sfintele tale răni, m-am pitulat lângă Sfânta Ta Cruce, am luat jugul Tău cel bun şi uşor, m-am învelit cu Sfântul Sânge Euharistic, sunt copleşit de vederea Ta, încântat de Cuvântul Tău Ceresc Divin!

Vreau să mă pocăiesc şi să nu te mai supăr cu păcatele mele! Că pentru Tine mă mânii, mă doare sufletul când Te văd prigonit, vreau să Te apăr şi să-Ţi iau ocara asupra mea, mă supăr şi plâng, blestem pe satan şi pe toţi vrăjmasii Tăi, aş vrea să-i trăsnească Sfântul Ilie şi să crape pământul sub ei, că nu mai pot suferi să Te hulească atâta!

În toate frământările şi prigoanele am văzut minuni şi taine divine, lucrarea lui Hristos a umplut totul, încât toţi vrăjmaşii ei, cu capete şi picioare sparte şi rupte, hăituiţi de îngerul lui Hristos, au încetat prigoana. Dar lumea creaturii este schimbătoare şi iar mă va persecuta. Deci nu aştept decât mila, iubirea, providenţa lui Hristos, întru care nu-i schimbare, nici umbră de mutare. În mijlocul durerii, postului, foamei, setei, golătăţii, terorii, străinătăţii, sunt cu Tine, Iisuse Dulce, şi Tu-mi eşti de toate.

Ajută-mi Doamne Iisuse pururea, pretutindeni, lucrează prin mine, scrie şi propovăduieşte, dă har şi puteri, minuni şi semne, scoate din iad la Sfânta Liturghie miliarde de suflete! Primeşte, Doamne Sfinte, jertfa zilnică, iubirea, credinţa, nădejdea. Te apăr cu preţul vieţii mele, pentru că Tu Ţi-ai dat viaţa pentru mine şi pentru întreg cosmosul. Iar eu dacă mi-am pus viaţa în joc pentru Tine, înseamnă că dobândesc viaţa veşnică şi învierea întru slava Ta eternă Infinită.

Sufăr pentru Tine, în fiecare zi sunt dat ca oile spre junghiere pentru Împărăţia Cerurilor! Mă zbat cu frică şi cu cutremur, lucrând pentru mântuire! Duşmanii Tăi vor să-ţi dea afară Sfintele Taine, Sfânta Cruce, să-ţi dărâme Sfintele altare, catacombele prigonite! N-am loc şi vreme în contra-timpul incomensurabil, sunt singur şi rănit de iubirea Ta! Port ocara Ta între duşmanii Tăi, între farisei şi vipere, străin şi însetat, gol şi flămând, rănit şi închis, prigonit şi din afară şi dinlăuntru! Între spini şi şerpi zac, e grea Crucea pe care o duc singur, părăsit de toţi! Dar Te am exemplu pe Tine, căci ai dus Sfânta Cruce singur până la capăt şi porţi Sfintele Răni, în care mă ascund şi eu azi. Că înainte de a suferi noi, creaturile, Tu însuţi ai fost ascultător până la moarte.

Eşti şi astăzi hulit, procesul şi judecata Ta încă nu s-au închis. Te înjură în faţa mea de Sfintele Paşti, Te blestemă şi Te hulesc toţi. Dar cum nu ţi-ai deschis gura din Sfintele Icoane şi de pe Sfânta Cruce, la fel tac şi eu, mai mult Te înţeleg, Te iubesc şi Te ador, Iisuse Dulce! N-am cu cine vorbi si n-am cui să mă spovedesc, de aceea-Ţi scriu din groapa cu lei şi din Egiptul patimilor, din amara primejduire, dintre ameninţări şi calomnii. Nu mă părăsi, nu mă prigoni şi Tu, că pe cine vine la Tine nu-i scoţi afară, iar eu la cine mă voi duce, Doamne?

Această “Plângere-Rugăciune” este extrasă din “Mistica”, scrisă de ieroschimonahul Nil Dorobanţu (pg. 105) - internet

Nil Dorobanţu - "Nebunul pentru Hristos"