" Eu, fosta cântăreată româncă
MIHAELA RUNCEANU,
mă găsesc în aceste clipe dureroase pentru voi toti în Înaltul Cerului
Dumnezeiesc, aproape, foarte aproape de Bunul Domnul Dumnezeu. Mă număr printre
onoratii Îngeri apropiati Divinitătii Supreme, unde îndeplinesc mii de
îndatoriri onorabile si sfinte. Am grijă permanentă de purificarea sufletelor
acelor oameni care sunt pregătiti de Necuratul să ia calea răutătii, sadismului,
a crimei deliberate. Aici sunt la fel de fericită cum am fost si în prea scurta
mea viată. Îmi fac datoria întru totul, asa cum mi-am îndeplinit-o si pe Pământ.
Am fost ucisă cu sânge rece de un nenorocit tânăr care se droga
de putină vreme. L-am rugat de câteva ori să se oprească, spunându-i că îi văd
viitorul întunecat, ca si gândurile lui. Pentru toti cei ce m-au admirat si
iubit, doresc să mărturisesc marele meu dar divin de a prevedea viitorul
omenirii. Am fost o fiintă deosebită, poate prea deosebită în acele vremuri
grele pentru tara si poporul meu. Stiam demult că voi pleca în lumea plină de
bunătate a Domnului din Cer. M-am străduit să finalizez ceea ce începusem în
cadrul carierei mele muzicale, constientă fiind de importanta darului ultim ce
trebuia să-l ofer poporului meu. Nu mi-am regretat obstescul sfârsit, fiindcă stiam de multă vreme luna
si anul când voi pleca de lângă cei dragi.
Daniel, tu, fostul meu prieten, te-ai căit vreodată pentru că
m-ai luat dintre cei dragi? Ai înteles vreodată, în lunga ta detentie, că ai
ucis o floare minunată a acestui popor? Sfârsitul tău nu va fi atât de rapid ca
al meu. Tu vei suferi ani îndelungati, până când Tatăl cel Bun te va chema în
această lume, pentru a te ajuta să întelegi fapta cumplită pe care ai săvârsit-o
în nenorocita viată ce nu ai stiut să o trăiesti cum se cuvine unui bun crestin.
Scumpii, dragii, nepretuitii mei părinti, eu, Mihaela voastră
iubită, vă implor să nu mă mai plângeti! Am rămas un suflet mare, asa cum mă stiti de când m-ati adus pe lume. Vom fi mereu împreună, iubitii
mei, atât cât va mai fi viată în Univers!
Scumpii si adoratii mei colegi, si mai ales fosti elevi, stiu că
m-ati plâns, m-ati regretat enorm de mult si mi-ati cinstit memoria asa cum se
cuvine. Vă multumesc tuturor pentru gândurile si faptele voastre minunate,
nobile, pline de perfectiunea neuitării vesnice. Eu,
MIHAELA RUNCEANU, vă
binecuvântez pe toti, să vă dea Bunul Dumnezeu numai bine si frumusete în viată
si în sufletele voastre minunate! Voi, dragii mei cântăreti de astăzi, doresc să
vă trimit de aici, din Cer, toată binecuvântarea mea, toată mângâierea mea si
toată recunostinta sufletului meu de acum! Voi reveni în viata de om nu peste
multă vreme. Voi reveni în viata cea plină de dureri si suferinte nenumărate,
pentru a-mi continua munca de înnobilare a sufletelor omenesti.
Scumpii mei, iubitii mei oameni buni, dragele si frumoasele mele
colege, admiratoare, neuitatele mele fiinte care mă cinstiti si astăzi, vă rog
să mă iertati pentru că v-am părăsit înainte de vreme! Mai aveam câtiva ani de
trăit, dar dacă mi-a fost grăbit sfârsitul, s-a întâmplat, din nefericire pentru
noi toti. Vă iubesc, vă veghez si vă binecuvântez pe voi, fiinte umane adorate,
pentru toată iubirea dăruită cinstirii memoriei mele. Fiti buni, oameni dragi si
nepretuiti, fiti curati la suflet, nobili în gesturi si gândire, într-un cuvânt:
minunati!
A voastră neuitată colegă, prietenă si artistă,
MIHAELA RUNCEANU "