MIHAELA RUNCEANU
In memoriam
|
|
|
 |
Omagii |
OMAGII, MĂRTURII, MESAJE
Dan - jud. Braşov:
Am gasit pagina dedicată Mihaelei Runceanu. Ce să zic, a fost o femeie foarte frumoasă, eu aveam doar 19 ani când fusese ucisă, dar stiu că îmi plăcea foarte mult. În memoria noastră a rămas o femeie tânără si frumoasă.
8 octombrie 2009
Aurica R. - Israel:
Pentru prima dată o ascult pe îngerasul pe nume Mihaela Runceanu si mi-a dat pentru prima dată fiori cum s-a dus ea, asa usor, o fiintă de neuitat pe lumea asta. Şi acum parcă o văd cum urcă pe scenă si e atât de frumoasă, că nu îmi închipui cum a dispărut asa de rapid. Eu vă multumesc cu stimă si respect că încă mai arătati această floare care a existat si mai există. Sunteti minunati.
8 octombrie 2009
Marius I. T. - Târgu Mures:
A fost unul din cele mai mari socuri din viata mea, disparitia în acel mod tragic a Mihaelei Runceanu, cea mai frumoasă si talentată cântăreată a României... din toate timpurile...!
3 octombrie 2009
Maria - Târgoviste:
- MIHAELA TE IUBESC! MI-AI MÂNGÂIAT CU CÂNTECELE TALE ADOLESCENTA, TI-AM ADMIRAT FRUMUSETEA SI ELEGANTA. AI RĂMAS PENTRU MINE UN ARTIST DESĂVÂRSIT. SUNT CUVINTE SIMPLE... SIMPLE CA SI TINE! DAR CARE CRED CĂ VOR AVEA PUTEREA SĂ PĂTRUNDĂ ÎN UNIVERS, ACOLO UNDE ESTI, SI SĂ-TI ÎNCĂLZEASCĂ SPIRITUL TĂU DESĂVÂRSIT.
2 octombrie 2009
Loredana P.:
Am realizat că numai o iubire infinit de mare pentru Mihaela v-a determinat să construiti o asemenea pagină de internet. E foarte frumos realizată. As vrea, dacă îmi permiteti, să vă spun câteva lucruri, care poate nu vi se vor părea importante, însă vi le scriu totusi: am absolvit Scoala Populară de Artă din Rm. Vâlcea cu nota 9.75 în 1989. Am avut-o ca profesoară pe Ileana Lungu, fosta colegă a Mihaelei la Conservator. Era fascinată de sansa pe care a avut-o de a studia si cu prof. Nina Bercaru. Mi-a vorbit foarte frumos despre Mihaela, despre personalitatea ei puternică, inteligenta nativă... De frumusete, nu mai vorbim. I se părea extrem de gingasă si afabilă cu toată lumea. Frumusetea ei venea de undeva din interior.
În ziua mortii ei, aveam ora de canto la Scoala Populară... Am găsit-o prăbusită, cu bratele întinse pe pian, plângând. Mi-a spus doar atât: "Mihaela, s-a dus... nu mai e! S-a dus într-o lume mai bună". Aveam 15 ani pe atunci. Nu am urmat o carieră în muzică, am preferat să urmez o facultate cu profil economic. Nu am să uit nici azi privirea tristă a profesoarei mele de canto. Îmi amintesc că în ziua aceea am interpretat numai cântece din repertoriul său, în semn de amintire.
2 noiembrie 2008
Daniela V. - Pitesti:
FIRUL PÂNZEI DE PĂIANJEN
încep să mă simt un peste, să mă uit la cer prin ochii năvodului... vreau să respir si simt că nu mai pot, am uitat normalul... si melodia lină a Mihaelei Runceanu... am uitat să mă mai găsesc, mi-am pierdut timpul într-o oglindă, si oglinda într-un vis cât un ochi de vulpe... m-am păcălit, aprobând starea de anormalitate!
2 aprilie 2008
Otilia C. - Târgu-Jiu:
Piesa "E-adevărat, iubirea mea" ne-a unit destinele, mie si sotului meu. O ador, de când mă stiu, pe Mihaela. Si părintii mei ascultau foarte des muzica ei...
1 noiembrie 2007
Silvia S. - Bucuresti:
Am participat în 1999 la Festivalul de Muzică Mihaela Runceanu, iar atunci, în culise, când aveam cele mai mari emotii si îmi doream ca totul să iasă perfect, m-am rugat si către spiritul Mihaelei să mă ajute... si am câstigat trofeul... De aceea, as dori să fac parte din acest fan club.
19 august 2007
Mihaela H. - Ploiesti:
Înfiintarea acestui fan club este o idee nemaipomenită, pentru care vă felicit din tot sufletul. Am fost si sunt încă fascinată de această fiintă care a fost MIHAELA RUNCEANU, de superba ei voce care ne încântă sufletele.
Pentru mine, MIHAELA RUNCEANU a fost ca un înger trimis de DUMNEZEU să ne facă mai buni, mai sensibili. Eram în liceu când s-a întâmplat nenorocirea, am fost chiar la înmormântare. După aceea, am luat legătura cu părintii Mihaelei, care sunt niste oameni nemaipomeniti, dar care suferă enorm, ea fiind singurul lor copil, singura alinare. De fapt, cred că tuturor ne-a lăsat un gol imens în suflet. Nu ne rămâne decât să-i ascultăm în continuare glasul angelic si să ne amintim cu plăcere ce fiintă minunată a fost...
23 martie 2007
Mihaela G. - Horezu:
Ati avut o idee minunată, sunt oameni care au plecat dintre noi, dar care rămân în sufletele noastre, asa si Mihaela. Nu am cunoscut-o, dar am iubit-o pentru dragostea si sufletul pe care îl punea în tot ceea ce cânta. Aceea voce, care ar fi vrut parcă să urce până la stele, a urcat... dar împreună cu ea. Ceva a rămas, vocea ei unică, inconfundabilă, tonalitatea si dragostea pentru ceea ce i-a fost drag - muzica.
Va rămâne acolo unde nimeni si nimic nu o poate atinge, în sufletul nostru.
7 martie 2007
Gertrude C. - Craiova:
Vocea ei m-a fascinat dintotdeauna si i-am ascultat cu plăcere toate cântecele... Glasul ei este de-a dreptul răscolitor!
5 martie 2007
Laura C. - Baia Mare:
Îmi doresc tare mult să pot deveni si eu membră în fan Club Mihaela Runceanu, si asta pentru faptul că în perioada când eram elevă o admiram cu ardoare. Muzica cântată de ea are doar vibratii îanlte si transmite mesaje al căror continut este cu mult peste întelegerea noastră, a muritorilor de rând.
Uneori o identificam cu Victoria Principal, actrita care a jucat în serialul "Dallas". Credeam că e vorba de asemănarea fizică, dar cred că sunt chiar suflete gemene... Mă bucur că este în Înalt, pentru că un suflet pur nu poate merge decât acolo unde este Puritate. Vă multumesc din suflet.
3 martie 2007
Iuliana C. - Tel Aviv, Israel:
Ideea ta, cu înfiintarea unui fan club Mihaela Runceanu, mi se pare extraordinară, cu atât mai mult cu cât te simt foarte apropiată sufleteste de ea si stiu că vei face tot posibilul ca el să existe si să reziste... Înainte de a-ti scrie, am navigat pe Internet, încercând să aflu dacă mai există fan cluburi, dacă lumea, presa vorbesc despre ea... În afară de detalii despre moartea ei si pe ici, pe colo câtiva cântăreti care se laudă că au fost la clasa ei - nimic. Am găsit, culmea, un site din America unde se vinde albumul ei "Vom fi mereu", dar maxim 5 bucăti. Este totusi ceva... Însă referiri la ea ca om, artist, impresii ale unor cântăreti cunoscuti acum (chiar promotia mea), amintiri legate de ea - nimic. Mă intrigă asta, cu atât mai mult cu cât stiu foarte bine câte a făcut ea pentru multi care acum sunt un nume... Dar ăsta e unul din defectele noastre românesti: uităm de unde am plecat si cine ne-a întins o mână atunci când am avut nevoie... Mă ierti... Am găsit site-ul unui fan club unde se află si numele ei, destul de frumos conceput, cu rubrici de discografie, biografie, videoclip, audio, însă accesându-le, la toate am primit răspunsul "nu există informatii"... Mă rog, nu asta contează, dar haide să concepem noi unul frumos!
Referitor la informatii despre ea, mă gândeam că dacă se va lua legătura cu
părintii ei, care locuiesc în Buzău, cred că s-ar bucura nespus să vadă că
există oameni care se interesează de ea si nu au uitat-o, chiar dacă acest lucru
le va trezi din nou durerea. Simt că dacă le-ai povesti despre întâlnirea ta cu
ea si mesajul ei, le vei aduce fericire în suflet. Sunt oameni în vârstă; dacă
îi vom găsi, poate ne vor pune la dispozitie fotografii din viata ei, ca elevă,
studentă, tot felul... stiu că era foarte apropiată de părinti. Mai stiu că
era invidiată încă de pe când era în viată. Singurul lucru pe care nu si-au
permis să-l bârfească despre ea a fost că ar fi ajuns vedetă recurgând la
"compromisuri". Ea se mândrea foarte mult cu faptul că
s-a ridicat numai datorită talentului ei. Era muziciană -
violonistă, absolvise Conservatorul, avea multe atu-uri în fata multora dintre
colegele ei de breaslă.
25 februarie 2007
Mădălina B. - Beirut, Liban:
Vă felicit pentru ideea minunată de a deschide un fan club
Mihaela
Runceanu, acest suflet minunat plecat înainte de vreme, care merită a fi
cinstit prin aduceri aminte. Merită din plin o recunoastere din partea
noastră, a tuturor. Eu îi cântam melodiile, adolescentă fiind. Despre
Mihaela am doar amintiri frumoase, de la televizor, când ne încânta cu superba
ei voce. Îmi aduc aminte cât am regretat trecerea ei în nefiintă, la fel ca
multi altii care au îndrăgit-o. Citind interviul dumneavoastră, mi-am amintit ce
am gândit eu atunci când ne-a părăsit: că acest suflet minunat, cu o
voce si un timbru deosebit, ne-a părăsit mult prea devreme. Asta am simtit eu
atunci, si ca dovadă, ea singură a adeverit aceasta în interviul pe are vi l-a
dat.
1 martie 2007
Maria I. - Horezu, jud. Vâlcea:
Am plăcut-o mult pe Mihaela, tot timpul îi fredonam melodiile si nu am acceptat moartea ei niciodată. Simt ca si cum nu ar fi plecat dincolo, ca si cum nu s-a întâmplat ce s-a întâmplat... Dumneavoastră ati adus-o pe Mihaela din nou printre noi, dar nu într-un mod dureros, ci într-unul care alină si mângâie.
2 martie 2007
Răzvan Petre - Brasov:
Când eram tânăr ascultam Radio "Europa Liberă" si credeam că Lumina vine de la Apus.
Acum, la maturitate, ascult melodiile Mihaelei Runceanu si cred că Lumina poate veni din interiorul sufletului omenesc.
Trebuie să încurajăm si să apreciem valorile acestui neam. Pentru că în vârful ierarhiei Ceresti stă Dumnezeu, respectarea oamenilor de valoare este primul pas al credintei religioase. Cum am putea întelege si slăvi pe Creatorul Suprem dacă nu Îi recunoastem opera si calitătile - manifestate neîngrădit în oamenii extraordinari?!
Acest fan-club este un semn de iubire si un îndemn către desăvârsire.
25 februarie 2007
Blog dedicat Mihaelei Runceanu http://opimusic.blogspot.com/2007/04/remembermihaela-runceanu.html
OMAGII MIHAELEI RUNCEANU
(preluate de pe Internet)
Desigur că MIHAELA RUNCEANU nu a fost doar atât.
Ea a fost si a rămas simbolul celor mai nobile
virtuti cu care poate fi înzestrată o fiintă umană, simbolul infinitătii si al
iubirii. Numele Ei este sinonim cu iubirea, fiindcă
în ea se regăseste aceeasi bunătate, generozitate, candoare, frumusete, emotie
si sensibilitate care se regăseau în sufletul Ei,
în tot ceea ce făcea si o reprezenta pe
MIHAELA. Poate că nu sunt eu persoana cea mai
indicată a vorbi despre inegalabila si mult regretata interpretă, neavând acea
putere expresivă nemăsurată pe care o avea
Ea, si poate nici talentul necesar. M-am încumetat
însă să o fac din dorinta de a-I împrospăta si fortifica amintirea, din dorinta
de a arăta tuturor că
MIHAELA RUNCEANU nu a murit, că
Ea a rămas încă printre noi prin muzica si iubirea
ce ni le-a dăruit cu atâta generozitate si profesionalism în cântec.
Această lucrare contine putine informatii exacte, ea este de fapt un cumul de
figuri de stil, niste cuvinte orânduite în asa fel încât să o ridice pe Ea în
cel mai plăcut mod ca solist, ca dascăl si ca om. Este un omagiu sincer adus în
amintirea MIHAELEI RUNCEANU, plin de sentimentalism
si nostalgie, o părere, o impresie…
Importanta si valoarea acestor rânduri constă doar în faptul că fiecare frază
s-a născut din admiratie si iubire pentru MIHAELA RUNCEANU,
iar atunci nici un cuvânt frumos scris în memoria Ei
nu este de prisos, nici o comparatie, prea măreată si nici o lacrimă vărsata cu
gândul la
Ea, fără rost. Consider că, asa cum Ea
ne-a dăruit "tot ce avea mai bun si mai frumos în
Ea" (M.Runceanu),
asa si noi, la rândul nostru, trebuie să facem tot ceea ce ne stă în putere
pentru a-I păstra o amintire eternă, frumoasă si curată, omagiul suprem pe care
I-l putem aduce acum, când MIHAELA RUNCEANU este numai cântec…
Când privesc un răsărit sau un apus de soare, din marea infinită a cerului mii
de crâmpeie de gânduri si sclipiri trandafirii fugare scânteie în aceeasi clipă,
înlăntuindu-se si dând nastere unei fericiri infinite, înnăbusită însă de o
părere de rău dureroasă. De-odată, timpul se opreste în loc, destrămându-se
asemeni unei pânze de in prea veche si, pentru o clipă, mii de raze tremurătoare
mă îmbrătisează fără să vreau, iar în ochi îmi răsare, mai întâi ca niste
sclipiri fugare, apoi tot mai concret, un chip de fată cu zâmbet strălucitor,
scăldat în lumină si purtat pe aripi de vânturi, iar în gând parcă o aud cântând
cu glas senin si mlădios.
Avea un chip duios, conturat de trăsături fine, bine definite, pline de
rafinament si feminitate: un cap rotund si tânăr de fată, încărcat de un păr
negru ca abanosul, extrem de bogat, ce cădea într-o tunsoare deosebită, asemeni
unei cascade, până la baza gâtului ei subtire si delicat. Chipul ei era vesnic
inundat de o lumină usor pală, cuceritoare, ce răspândea în juru-i candoare si
iubire, căci avea un ten luminos, neted si curat, asemeni petalelor unui crin
strălucitor, ce contrasta puternic cu negrul intens al părului. Fruntea-i era
înaltă si senină, acoperită cu mici suvite de păr delicate, ce-i împodobeau în
chip fericit fizionomia, dându-i un aer proaspăt, juvenil. Nasul micut si
rotunjor îi conferea o usoara notă de infantilitate, iar gura cu buze subtirele,
dar pline, parcă zâmbea tot timpul. Avea un zâmbet cald si luminos, ca o
chemare. În el parcă stătea ascunsă o rază de soare cald, ce radia sperante
luminoase si mii de iluzii. În ochii ei căprui, mari si adânci, în care fremăta
neobosit o sclipire tainică, se oglindeau parcă toate frumusetile lumii, căci
erau pururea învăluiti de o lumină diafană si de o dragoste nemăsurată. Erau
fascinanti prin privirea lor blăjină, inundată de bucuria vietii si a iubirii,
privire a cărei lumină infinită se pierdea dincolo de orizonturi, pătrunzând în
spatii nedefinite. Ochii ei mari si luminosi, în care parcă se înecase luna si
toate stelele cerului, erau încununati de sprâncene subtiri, puternic arcuite
spre coadă, si înconjurati de gene lungi si dese, ce-i confereau o elegantă
catifelată si un aer romantic infinit. Ei străluceau tot timpul de emotie sau
veselie, iar flacăra lor măreată îi mângâia chipul ca o ploaie de lumină
cerească. Acea privire învăluită de un aer romantic linistit, tulburător de
senină si inocentă, în care se regăsea un ocean de iubire, un strop de
eternitate, nu poate fi altceva decât o dovadă vie a sufletului ei fragil si
curat, asemeni petalelor unui crin, voios si inocent ca cel al unui copil,
strălucitor ca un astru, cald si senin asemeni unei zile de primăvara; oglinda
caracterului ei de o putere vulcanică, îmbrăcat însă în armura divină a candorii
si a iubirii, caracter în care străluceau scânteile mistuitoare ale fortei ei
creatoare si crâmpeie de lumini necunoscute, menite să picure în inimi iubirea
adevărata si mii de sperante.
Desi era delicată asemeni unei flori si nu mare de statură, glasul ei era
puternic si pătrunzător, dar dulce si mângâietor ca o apă lină si curată, în
care vibra o sinceritate caldă. Glasul ei cristalin, tremurat de dragoste si
emotie, era învăluit de o vrajă unică, în care plutea acea sensibilitate
cutremurătoare, acea emotie coplesitoare, acea căldură infinită ce o
caracterizau.
Muzica MIHAELEI RUNCEANU este o bucurie pe care ea
ne-a dăruit-o din adâncul sufletului, o cascadă de sunete diafane, sentimente si
trăiri unice, transmise - dincolo de banda sonoră - către sufletele noastre.
Muzica ei este sperantă, viată si iubire. Prin expresivitatea ei inegalabilă
reusea să fascineze si să impresioneze, risipind în juru-i o dragoste
înfiorătoare, unică prin intensitate si fortă creatoare – dragostea înăltătoare
de viată, de muzică si de frumos, dragoste ce a înnobilat-o si a ridicat-o
deasupra tuturor lucrurilor lumesti, proiectând-o în nemărginire. Glasul ei
dulce si mângâietor, ce răspândea valuri de încredere si simpatie, a fost un dar
pe care i l-a hărăzit Divinitatea, dar pe care ea a stiut să-l pretuiască,
dedicându-si viata perfectionării lui, dobândind astfel o tehnică vocală
desăvârsită, cu ajutorul căreia ne-a dăruit, cu cea mai mare generozitate,
emotie, profesionalism si bucuria unică a muzicii, împlinindu-si astfel în cel
mai fericit chip nobila-i menire.
"Cânt de când am învătat să vorbesc" (M. Runceanu)
MIHAELA RUNCEANU era totdeauna o prezentă
coplesitoare prin elegantă si sensibilitate, cuceritoare prin frumusetea si
farmecul ei lăuntric, prin vocea ei inconfundabilă, prin stilul ei original,
spontan si rafinat, printr-o privire plină de iubire si lumină, ce-si avea
obârsia în prisosul de bunătate ce sălăsluia în sufletul ei mare, privire care,
în ciuda mortii si a trecerii timpului, si-a păstrat strălucirea însufletită,
căci ea străluceste încă în lumina soarelui, în razele lunii si a stelelor de pe
cer, în lumina sufletelor generoase. Prin talentul ei unic si tehnica vocală
desăvârsită, pe care a dobândit-o prin multă muncă, a dominat - în prea putinii
ei ani de carieră - scena interpretativă a muzicii usoare românesti,
întruchipând fericirea si iubirea simplă, tumultoasă, în glasul si în chipul ei
oglindindu-se cele mai nobile virtuti si cele mai frumoase sentimente.
MIHAELA RUNCEANU era asemeni unei oaze dătătoare de
viată: plină de prospetime, liniste si frumusete. O minune pe această lume plină
de răutate, răutate ce a fost mai puternică decât bunătatea ei si care-a ucis-o.
O stea luminoasă în noaptea lumii, noapte în care lumina iubirii ei s-a stins. O
rază de soare cald pe un cer încărcat cu nori negri, soare al iubirii ce răsare
acum doar în inimile noastre.
Generoasa MIHAELA RUNCEANU si-a dedicat o bună
parte din scurta ei existentă făuririi de caractere, personalităti si voci,
practicând una dintre cele mai nobile profesii, si anume cea de pedagog.
Strălucita profesoară de canto a Scolii Populare de Artă a contribuit
considerabil la initierea elevilor săi în lumea muzicii, lume pe care ea a
iubit-o atât de mult si căreia i s-a dedicat în întregime. Si-a iubit si si-a
sprijinit mereu "copiii" si a încercat să le modeleze glasurile si sufletele
după tiparul său unic, incomparabil, lăsându-si pentru totdeauna amprenta asupra
lor, căci prin tehnica ei unică a reusit să le picure în suflete un strop din
sensibilitatea ei eternă si să le sădească în inimi ambitia si dragostea
infinită pentru acel miracol etern care este muzica.
Avea un caracter complex, în care străluceau asemeni unor nestemate: dragostea
de oameni si muzică, generozitatea, ambitia, corectitudinea, sensibilitatea si
tragismul. În glasul si în vorba ei se oglindea întreg sufletul ei, ce era
asemeni unei cărti deschise, care te îndemna să o citesti, învătând de la ea să
fii generos, sincer, bun, să devii vesnic asemeni timpului iubind, să fii ceea
ce trebuie să fii - un OM. Prin transparenta sufletului ei, prin calitătile sale
de solist, dascăl si om s-a statornicit ireversibil în sufletele oamenilor, căci
numai prin glasul ei a avut - si are încă puterea - de a schimba înfătisarea
lumii, însufletind tot ceea ce o înconjura, învingând - prin iubirea infinită ce
ne-o dăruia în cântec - timpul, rămânând vie dincolo de moarte, pentru
eternitate, căci iubirea adevărată nu moare niciodată, ea trăieste în sufletul
omului pe veci, însotindu-l pretutindeni, chiar si dincolo de moarte.
MIHAELA RUNCEANU a rămas în sufletele noastre,
umplându-ne si acum inimile cu o lumină nostalgică uriasă, ce deschide în noi o
rană ce părea demult închisă. Ea constituie un întreg univers, univers care
cuprinde cele mai alese si nobile simtăminte, cele mai frumoase si intense
trăiri.
MIHAELA RUNCEANU - o fată frumoasă, cu glas de
cristal si ochi de stele, imaginea ce ne răsare în minte atunci când îi auzim
glasul sau numele, a fost efemeră asemeni fericirii pe acest pământ, de fapt ea
a fost însasi un crâmpei de fericire ce s-a întrupat într-o făptura minunată,
fericire care ne-a fost răpită prea timpuriu, lăsând în urmă-i doar o amintire
frumoasă si curată.
MIHAELA RUNCEANU pare că s-a transformat într-un
înger care aduce încă iubire pe pământ, o zână bună care ne bucură chiar si acum
sufletele cu glasul ei plin de iubire sfântă. A fost si a rămas pentru totdeauna
o artistă desăvârsită, demnă de a fi venerată si elogiată, o floare minunată în
grădina muzicii usoare românesti, o floare frumoasă de primăvara ce a fost
alungată de nemiloasa toamnă a lumii, înainte ca ea să poată oferi omenirii tot
ceea ce avea mai bun si mai frumos în ea, sau poate că nici un secol nu ar fi
fost de ajuns ca forta ei creatoare să se istovească, pentru că parfumul acestei
flori minunate răzbate încă peste ani si înfloreste la umbra sufletelor
generoase, biruind moartea si uitarea.
Despre MIHAELA RUNCEANU s-ar putea scrie mii de
pagini, am putea să o comparăm cu toate frumusetile lumii si totusi să nu putem
exprima tot ceea ce a fost ea, căci ea era "un cumul de virtuti întrupate într-o
singură fiintă" (Diana Chis), un vulcan de viată si iubire, o cascadă de
trăiri unice care nu au si nici nu vor avea vreodată seamăn. Era înzestrată cu
atâtea si atâtea virtuti, încât nu pot fi numărate si exprimate în cuvinte, căci
asa cum universul nu poate fi definit, asa nu poate fi definită ea. Asa cum
oamenii se prăbusesc înaintea sortii, asa neputincioase rămân vorbele în fata
fortei ei creatoare, iar figurile de stil, oricât ar fi ele de complexe si
mărete, rămân mute înaintea expresivitătii ei.
Glasul MIHAELEI RUNCEANU este acea liniste
tulburătoare peste care un suflet pluteste si se leagănă usor, ca o luntre pe un
lac fără undă, o explozie de optimism si viată, o fericire dureroasă, în care se
rătăcesc toate gândurile, mistuindu-se în focul privirii ei mărete si în glasul
ei atât de alintător.
NU, MIHAELA RUNCEANU nu a murit, căci "oamenii
alesi nu mor niciodată" (Diana
Chis), ea trăieste în fiecare din noi si în tot ceea ce ne înconjoară: în
firul ploii ce ne atinge, în zborul vântului care ne dezmiardă, în gingăsia
florilor care ne bucură sufletele, în lumina soarelui care ne dă viată, în
fiecare glas si în fiece inimă, trebuie doar să ai puterea de a crede în
EA!
Nicoleta Opait
7 aprilie 2002 Sursa:
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/16874/index.html
de Nicoleta Opait Cu ochi senini, calzi si blajini 1 noiembrie 2001 Sursa:
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/15662/index.html
O lacrimă, o floare Odense
Sursa:
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/10426/%5C
Mihaelaei Runceanu
de Nicoleta Opait
Cu păru-ti lung, parcă de raze
20 martie 2002
Sursa:
MIHAELA
RUNCEANU a fost... este... si va fi mereu !
de Nicoleta Opait
În aceste rânduri voi încerca să aduc din negura uitării icoana neestompată
de vreme a aceleia ce a fost pentru noi toti o formă concretă, dar efemeră a
iubirii pe acest pământ.
" Ca zefirii ce adie
Cânturi dulci ca un fior
Când prin flori de iasomie
Îsi strâng sufletele lor
Astfel notele murinde
Blânde, palide, încet
Zbor sub mâna-ti tremurânde
Ca dulci gânduri de poet
Esti tu nota rătăcită
Din cântarea sferelor
Ce eterna nefinită
Îngerii o cântă-n cor?
Esti fiinta-armonioasă
Ce-o gândi un serafim
Când pe lira-i tânguioasă
Mâna cântecul divin ?
Ah, ca visul ce se-mbină
Palid, lin, încetisor ,
Cu o rază de lumină
Ce-arde geana ochilor;
Tu, cântare întreruptă!
De-al aplauzelor fior
Dispărând divinizată
Răpisi sufletu-mi în dor. "
("La o artistă", de Mihai Eminescu )
MIHAELA RUNCEANU
A FOST...
ESTE...
SI
"VA FI MEREU"
Când a părăsit lumea, a lăsat un gol imens, pe care nimeni si nimic nu-l va
putea umple vreodată, o tristete uriasă ce nu-si va găsi nicicând mângâierea.
Soarta ei atât de crudă ne-a arătat încă o dată cât de neputinciosi suntem în
fata furtunii vietii si a mortii, care nu tine cont de frumusete si iubire, de
bunătate, de omenie, de nimic… Sufletul ei a rămas legat de omenire prin mii de
firisoare, spiritul si glasul ei însotindu-ne pretutindeni, îmbrătisându-ne "la
orice colt de stradă" fără să vrem sau să stim, acoperindu-ne sufletul cu ceva
nespus de bun si cald, răsfătându-ne întreaga fire. Ea a rămas în amintirea
tuturor celor care au cunoscut-o si au iubit-o ca "o femeie fantastică, un
prieten si coleg minunat, un artist desăvârsit, un pedagog iubit si talentat".
Ea a fost si este "un crâmpei de infinit", bucuria eterna si nemărginită, care -
pentru mintea limitată a omului - devine uneori parcă prea complexă pentru a
putea fi înteleasă. Poate că ea a fost si "VA FI MEREU", în toate timpurile si
pretutindeni, o zeită a muzicii cu suflet etern, o formă concretă, dar efemeră a
iubirii pe acest pământ, sau poate un simplu om care s-a luptat cu destinul si
care ne-a dăruit viata si sufletul său cu cea mai mare generozitate de care este
capabilă o inimă umană.
ÎN AMINTIREA
MIHAELEI RUNCEANU
Mi te-am închipuit cândva
În mâini tinând trei flori de crin
Cântând cu glas usor de nea.
Pe drum de soare si de flori
Păseai cu mersul legănat
Pe buze cu surâs de zori
În strai de raze minunat
Priveai spre zări cu ochi senini
Scăldati în lacrimi de lumină
Si te ploua cu flori de crini,
Cu stropi usori de apă lină.
Mergeai încet, cântând usor
Cu mii de stele-n păr sclipind
Iar păsări albe-n tandru zbor
Veneau în urmă-ti ciripind.
În ochi cu flăcără de vis
Tu, înger blând cu glas de dor
Veneai cântând din paradis
Pe mii de raze-n mândru zbor.
Cântai ca-n vis despre iubire
Plutind pe-a vântului aripă
Iară cu mândra ta privire
Opreai timpul pentru o clipă.
Ploua cu vise-n calea ta,
Cu albe flori si stele mii,
Ningea cu fulgi usori de nea,
Cu stropi de soare aurii.
Venind spre mine tot cântând
M-ai mângâiat cu mâini de flori,
Iar eu, ca un copil râzând,
În suflet te-am primit cu dor.
Odată poate te-am pierdut,
Tu, cer albastru fără nor,
Fără să simt că m-a durut,
Fără să stiu că mi-a fost dor.
Te-am căutat neîncetat
În stele, zori si nori plângând,
Credeam că poate m-ai uitat
Însă te-am regăsit cântând.
De-atunci te întâlnesc mereu
În flori si păsări cântătoare,
În dragoste, în Dumnezeu,
În zborul vântului si-n soare.
Mihaelei
Runceanu - post mortem!
de Luci Frederiksen
Tie îti vom dărui.
Pe mormîntul tau, pe care
Lungi zăpezi vor troieni.
Ai fost iubire de copil
Ai fost un dar divin
Ai apărut într-un april
Cînd florile ne vin.
Si ne-ai cîntat plăcut si iată
Ne-ai preschimbat în noi
Ne-ai dat putere nouă-n viată
Si ne-ai ferit de ploi.
Cu glasu-ti de privighetoare
Cu sufletu-ti divin
Sădita-i dragostea în floare
Zdrobind al vietii chin.
Dar soarta tristă-a fost să fie
Si sufletul un chin
Căci noi ti-am spus ADIO tie
Te-am asezat în scrin.
Ne vom gîndi la tine floare,
Tu, ce ne-ai luat durerea
Rugîndu-ne-nainte de culcare
Vom spune Mihaela.
O lacrimă,o floare
Tie îti vom dărui
Pe mormîntul tău, pe care
Lungi zăpezi vor troieni.
15 decembrie 2001
SPRE CER
Cu umeri netezi, albi si reci
Cu ochi pierduti departe-n zare
Peste hotarul lumii treci.
Tu te asemeni cu o zână,
Cu-n înger pogorât din rai
Cu aripi lunge, pân`la lună
Un înger gingas si bălai
Tu, tu ai ochii de lumină
Si ai privirea ca un vis
E ca o zi de mai senină,
E ca un colt de paradis
În haina-ti de mătase moale
Tu treci prin lume-asa zâmbind
Împodobită cu flori albe
Si cu stelute de argint.
Si dintr-o dată te înalti
Spre cer albastru fără nori
Când poala-ti argintată salti,
Începi usor, usor să zbori.
Spre zări albastre, însorite
Începi usor, usor să zbori
Pe drumurile infinite
Te-ndrepti si lasi în urmă-ti… flori…