< Lecţia 3 << Înapoi la Spiritualitatea în 5 ilustraţii Lecţia 5 >
Sufletul (care, conform Yoga, conţine Conştiinţa, mentalul şi astralul) este separat de Spirit (vezi lecţia 3). Această scindare nativă îl face pe om să caute să se reîntregească, să regăsească unitatea cu Spiritul său divin - şi aceasta este cea mai clară definire a spiritualităţii profunde. Androginul este fiinţa ideală în care Sufletul uman (femininul) se reuneşte cu Spiritul (masculinul).
Căutarea spirituală îi oferă Conştiinţei umane o aventură interioară, în care poate trăi diverse stări extraordinare. Acestea se numesc în psihologie stări modificate de conştiinţă şi includ visul, transa, extazul şi multe altele care se mai pot ivi. Ele pot apare şi accidental, involuntar.
Cum am mai spus, spiritualitatea înseamnă o expansiune a Conştiinţei umane spre trăiri mai ample şi înţelesuri mai profunde asupra vieţii. De-a lungul antrenamentului spiritual, vor apare neîndoielnic evenimente inedite, când Conştiinţa va ieşi din chingile obişnuinţei, având atunci nevoie de îndrumare pentru a nu se rătăci, ca şi de curaj pentru a merge mai departe, spre necunoscut. Pentru căutătorul avizat, ţelul final al aventurii, indiferent pe ce cale spirituală se desfăşoară, este unirea cu Dumnezeu, Absolutul, Totul... Chiar dacă nu există cuvinte potrivite să descrie acest ultim ţel, căutătorii adevărului Îl intuiesc şi îi simt Prezenţa reală ascunsă în spatele aparenţelor lumii efemere.
Explicaţia planşei
Reamintim că, la crearea omului, din învelişul cauzal al Spiritului (E - galben), se separă un fragment numit Conştiinţă umană. El formează împreună cu învelişurile inferioare (D, C, B, A) o entitate distinctă, care se află la o oarecare distanţă vibratorie de Spirit. În practică, acest lucru se traduce prin faptul că omul este ignorant, indiferent şi chiar recalcitrant faţă de prezenţa tăcută a Spiritului din el. În planşă, am reprezentat acest fapt printr-o distanţă pe orizontală între cele două entităţi. Aventura Conştiinţei constă în parcurgerea acestei diferenţe de potenţial până la unirea sa cu Spiritul. Putem înţelege aceasta ca o purificare gradată a Conştiinţei, până când va intra în rezonanţă perfectă cu Spiritul.
Starea 1 - Se referă la starea normală de veghe, în care Conştiinţa este total absorbită de senzaţiile fizice şi operaţiile psiho-mentale. Omul se consideră a fi un ego distinct de restul lumii, singur şi vulnerabil.
Starea 2 - În urma unei practici meditativ-contemplative prin care realizează starea de martor detaşat, de observator al fluctuaţiilor mentale, Conştiinţa se separă complet de Minte, dispărându-i temporar amintirile şi experienţele senzorial-mentale. În budism se numeşte starea de vid, iar misticii creştini o numesc "noaptea neagră a sufletului". Ego-ul aproape că a dispărut, dar nicio altă experienţă minunată încă nu a apărut. Este o situaţie de cumpănă (motiv pentru care am plasat-o pe o curbă descendentă în figură), care va fi depăşită prin răbdare, credinţă şi perseverenţă, fiind urmată în mod natural de starea 4.
Starea 3 - Pe planşă, traiectoria pe care se deplasează Conştiinţa trece prin lumea eterică (B), astrală (C) şi mentală (D). Prin aceasta am simbolizat fenomenul de dedublare sau proiecţie a Conştiinţei în afara corpului. Este o stare întâlnită în moartea clinică sau în dedublarea conştientă, numită în creştinism "răpirea în duh". Conştiinţa împreună cu un mic fragment din Minte însoţeşte Spiritul în călătoriile sale, fiind părtaşă la experienţe inimaginabile în planurile paralele ale universului. Maeştrii spirituali avertizează asupra tentaţiilor acestor lumi minunate, aspirantul riscând să-şi blocheze singur evoluţia spre Absolut. Nu este obligatoriu să apară astfel de experienţe în practica meditativă, ele ţinând mai mult de configuraţia energetică a omului respectiv!
Starea 4 - În urma continuării practicii meditative din stadiul 2, Conştiinţa revine în învelişul cauzal al Spiritului, mult dincolo de Minte, de unde a fost desprinsă la începutul vieţii omului. Este o experienţă de preafericire - realizarea Sinelui, recunoaşterea naturii beatifice proprii Conştiinţei. Ego-ul uman a dispărut, făcând loc unei stări expansionate la infinit, în care Conştiinţa cuprinde cu iubire toate obiectele şi fiinţele. Încă se mai păstrează un vag sentiment de "EU" cosmic, care va fi treptat transcens. în Yoga este considerat a fi primul stadiu de extaz ("cu suport"), care trebuie continuat cu stadiul final ("fără suport"). Cel care ajunge aici este un om binecuvântat, putând da mărturie de măreţia Spiritului şi a lui Dumnezeu, pe care Îl simte de aproape.
Starea 5 - Dacă primeşte Graţia Divină, Conştiinţa poate trece dincolo de starea sa proprie cauzală (E), în gloria lui Atman (Nucleul divin al Spiritului). Aceasta este adevărata iluminare spirituală, în care dispare complet dualitatea eu-lume, fiind trăită starea indescriptibilă a Divinităţii pure, necreate (adică având alte proprietăţi decât fiinţele şi obiectele din cele 5 lumi create). Este starea preamărită de învăţăturile Advaita-Vedanta ca fiind ultimul ţel al căutării spirituale, când orice efort încetează, fiind atinsă unirea cu Dumnezeu cel Absolut, unica Fiinţă ce există în eternitate. Nici măcar cuvântul "beatitudine" nu se mai potriveşte aici. Acei rari oameni care au atins acest nivel suprem devin un focar de putere şi inspiraţie divină pentru semeni, prin simpla lor prezenţă, putând realiza orice miracole (dacă doresc). Un astfel de om a fost marele Isus Cristos, ca şi alţi Sfinţi ai tuturor tradiţiilor spirituale, de-a lungul istoriei şi chiar în contemporaneitate...
Răzvan Petre