< Lecţia 4 << Înapoi la Spiritualitatea în 5 ilustraţii
Orice are un început, are şi un sfârşit. Ceea ce este efemer nu este real la scara eternităţii. Este bine ca omul să cunoască, pe lângă lucrurile banale de care se loveşte la tot pasul în viaţă, şi ceea ce este important pe termen lung, acordându-i respectul cuvenit. Ce se va întâmpla la moarte cu tine dacă nu te pregăteşti din timp, ca un bun gospodar?!
Imaginează-te în ultimele clipe de viaţă, gata să treci pe tărâmul celălalt... Tot ce ai acumulat material, toate cunoştinţele intelectuale, le vei lăsa în spate, inutile. De acum înainte rămâi singur, cu Spiritul tău. Vei depinde exclusiv de El. Dacă este un Spirit superior, vei fi fericit. Îţi vei găsi un culcuş veşnic în El, dar nu spre a dormi, ci spre a vă bucura împreună de lumile spirituale. Dacă l-ai servit bine, el a evoluat, ceea ce te va încânta şi pe tine, ca Suflet. Atunci ţi se va arăta limpede că sensul vieţii tale muritoare a fost cel de a sluji cât mai bine scopurile acestui Spirit invizibil din tine. Răsplata îţi vine odată cu moartea, când tu devii un Suflet invizibil în El, te uneşti total cu acesta, pierzându-ţi identitatea separată.
Explicaţia planşei
Ce este moartea? Moartea este procesul în care omul se destramă în componentele sale care s-au unit la naştere (vezi lecţia 2), rămânând integral doar Spiritul etern. Moartea are mai multe etape.
Etapa 1 - Sufletul şi Spiritul părăsesc împreună trupul (exact aşa cum se petrece şi în fenomenul de dedublare astrală conştientă, de data aceasta în mod ireversibil). În urmă rămâne corpul fizic (roşu) şi cel eteric-vital (portocaliu). Începe procesul de putrefacţie al trupului. Cam după 10 zile, începe şi fărâmiţarea corpului eteric în particulele sale eterice, care se disipă în mediul eteric ambiant. În acest interval de timp este posibilă revenirea corpului la viaţă, prin reîntoarcerea Spiritului. O astfel de situaţie se numeşte "moarte clinică", cu alte cuvinte o moarte reversibilă.
Etapa 2 - După circa 40 de zile, începe şi destrămarea corpului astral (verde), care însoţea Spiritul. Particulele sale se împrăştie în mediul astral. Astfel dispar din orizontul Conştiinţei preocupările omeneşti (gândurile-dorinţe) avute de fostul suflet al decedatului. În creştinism, parastasul de 6 săptămâni marchează acest eveniment spiritual important - renunţarea la vechea personalitate limitată, în favoarea unei deschideri totale către noua viaţă de spirit liber.
Etapa 3 - Ce mai rămăsese din fostul Suflet (intelectul şi Conştiinţa) sunt absorbite în învelişul mental, respectiv cauzal al Spiritului (vezi planşa de la lecţia 3). Astfel, Conştiinţa revine în cauzalul spiritual (galben), iar experienţa intelectuală îmbogăţeşte mentalul spiritual (albastru). Fosta Conştiinţă umană îşi pierde individualitatea, ceea ce nu este o moarte, ci dimpotrivă, o trăire mult mai largă. Este ca şi cum omul ar căpăta conştiinţa integrală a Spiritului, pierzând-o pe cea de om. În jurul acestui mic nucleu al fostei conştiinţe umane se păstrează, pentru eternitate, amintirile esenţiale ale vieţii terestre abia încheiate. În învelişul cauzal al Spiritului se află, sub formă condensată, toate sufletele pe care le-a animat Spiritul de-a lungul reîncarnărilor succesive, împreună cu faptele lor (karma).
La o primă vedere, s-ar putea spune că idealul tuturor misticilor de a se uni cu Spiritul se va realiza automat şi fără efort când murim. Pentru ce atunci atâta chin din partea căutătorilor spirituali? Nici un efort nu rămâne nerăsplătit, dacă e făcut cu bună intenţie. Spre deosebire de procesul morţii, Conştiinţa misticului care reuşeşte să îşi realizeze Sinele va reveni în trup şi va putea acţiona cu înţelepciune, fiind un releu perfect al intenţiilor Spiritului său (vezi lecţia 4, starea 4 şi 5). Acest fapt îl va ridica în rang spiritual, lucru de care se va bucura mai ales după părăsirea lumii fizice. Dar, după moarte, omul dispare şi nu mai poate să dea mărturie semenilor despre fericirea spirituală. Viaţa de spirit liber se supune cu totul altor reguli decât viaţa omului, iar comunicarea dintre cele două lumi este, deocamdată, deficitară, ocazională, neclară, subiectivă şi mai ales, incredibilă pentru mulţi muritori.
Care este rostul vieţii dacă tot murim? Spiritul are aceeaşi alcătuire înainte de naştere ca şi după moarte: Atman înconjurat de perispirit (vezi lecţia 2). Însă perispiritul este supus transformărilor de-a lungul vieţii, el se îmbogăţeşte cu experienţă. Totodată, este posibil să se şi impurifice, din cauza faptelor rele (păcatele), şi atunci omul va trebui să depună un efort conştient de purificare moral-spirituală, pentru a-şi ridica Spiritul la un rang cât mai înalt posibil. Cu cât rangul este mai înalt, cu atât fericirea este mai mare şi neîntreruptă. Scopul reîncarnărilor este ca Spiritul să capete o cât mai mare experienţă de viaţă, în acelaşi timp purificându-şi învelişurile energetice, ca să aibă acces cât mai aproape de beatitudinea ce o răspândeşte Dumnezeu. Este adevărat că nucleul Spiritului (Atman) are o natură pur divină, dar Spiritul mai conţine şi acel perispirit subtil, cu care acţionează în Univers. Un Spirit înalt şi puternic este cel care şi-a adus perispiritul aproape de perfecţiune.
Răzvan Petre