BABILONII SPIRITUALISTE

Ştiinţa se bazează iniţial, ca şi religia, pe... o credinţă. Diferenţa este că ştiinţa renunţă la ideile eronate, neadaptate la realitate. „Adevărul absolut” este un ideal pe care omul de ştiinţă ştie că nu-l va atinge niciodată, dar omul religios îl are în buzunarul hainei.

„Ştiinţa spirituală” este un concept modern despre religie. Ea consideră că adevărul spiritual se dezvăluie treptat, potrivit nivelului de înţelegere al omenirii. Prin urmare, adevărul spiritual este supus permanentei îmbogăţiri, clarificări, rafinări. Dogmele sunt inamicii cunoaşterii adevărului, deşi pretind contrariul. Totuşi, ştiinţa spirituală este destul de evazivă, apropiindu-se ca abordare de fizica cuantică. Savanţii moderni s-au obişnuit deja cu probabilităţile şi paradoxurile, ca şi cu influenţa involuntară a cercetătorului asupra rezultatelor, renunţând tot mai mult la „obiectivitatea” ştiinţifică.

„Filosofia perenă” (philosophia perennis) este un concept potrivit căruia există un corp de adevăruri eterne, care au străbătut istoria deghizate în diverse idei religioase. În ciuda unor diferenţe de exprimare, marile adevăruri (precum Fiinţa Supremă Creatoare, conştiinţa - temelia universului, multi-etajarea fiinţei umane complexe, purificare morală şi virtute, supravieţuirea după moarte, reîncarnarea spiritelor, memoria indestructibilă a universului şi altele asemenea) nu sunt nici rodul imaginaţiei, nici al credinţelor efemere, ci sunt legi şi fenomene universale.

„Spiritismul” este o doctrină filosofică şi religioasă care îmbracă atât forma ştiinţei spirituale, cât şi a filosofiei perene. În spaţiul anglo-saxon, o denumire oarecum echivalentă pentru spiritism este cea de „spiritualism”. Se bazează pe practica comunicării cu spiritele cu ajutorul mediumilor – persoane special dotate, antrenate şi conştientizate pentru această misiune dificilă şi nobilă.

Mesajele şi dialogurile cu spiritele s-au acumulat şi s-au publicat în reviste, cărţi, antologii. Astăzi, avem tot mai multe cărţi, dar tot mai puţin timp să citim. Este nevoie şi de un anumit discernământ în aprecierea critică a surselor şi respingerea imposturii. O îndoială iniţială este binevenită în acest domeniu.

Dar şi îndoiala este o artă... „Agnostic” este cel care nu stabileşte niciodată ce este adevărat şi ce este fals, pentru el totul fiind dubios. „Lucid” este cel care discerne imediat între minciună şi realitate, între superficial şi valoare. Marea masă a omenirii se înşiră pe podul dintre aceste două maluri ale îndoielii, traversând râul adevărului. Puţinii curajoşii care se aruncă direct în apă pot gusta plăcerea adevărului pur – ei se numesc „mistici” sau „iluminaţi”. Acolo nu mai există nici minciună, nici adevăr, ca opus al ei, şi nici orice altă dualitate, căci Adevărul este unul singur, adică non-dual.

„REVELAŢII” ABSURDE

Un cititor atent al literaturii spiritiste poate sesiza o dezvoltare continuă de-a lungul deceniilor, de la apariţia spiritismului modern şi până în zilele noastre. Din păcate, luând ca reper doar mediumii celebri sau best-seller-urile din domeniu, putem face în paralel şi o listă cu idei absurde, în ciuda şi alături de marile idei divine călăuzitoare.

Ne putem întreba, pe bună dreptate, de unde au venit aceste idei nepotrivite cu tabloul general sau dovedite ulterior a fi false, şi cum de autorii le-au luat în serios?

- Ne înşală cumva cuvintele nepotrivite, fiindcă nu avem în vocabularul omenesc noţiunile care să indice sensul spiritual corect?!

- Mesajele erau limitate de capacitatea de înţelegere şi prejudecăţile oamenilor care le-au primit?!

- Oare mediumi respectivi au fost oare un fel de teren de joacă şi antrenament pentru spirite neexperimentate, cu avizul bonom al spiritelor supraveghetoare?! Acestea din urmă, după ce au transmis mesajele importante pe care le aveau de transmis, le-au lăsat şi pe spiritele „micuţe” să-şi „facă mâna” cu mediumii?! Poate că lumea spiritelor este mult mai plină de umor şi detaşare decât ne dăm noi seama. Poate că noi uneori exagerăm cu sacralizarea aceste comunicări (cum am făcut cu scripturile religioase)! Dar, pe de altă parte, ele sunt atât de rare şi de necesare pentru noi, ignoranţii...!

- Se poate oare ca marile Spirite, prietene cu mediumi bine dotaţi pentru acest rol, să delege spirite asistente să comunice cu mediumi mai „modeşti”?! Este atât de uşor pentru un spirit cât de cât evoluat să dea sfaturi şi să impersoneze Spirite celebre... Au la dispoziţie întreaga Akasha, precum şi propria inteligenţă superioară oamenilor. Şi au libertatea să se facă interesante, precum şi o mai mică responsabilitate...

- Poate că minciunile cu care ne amăgesc spiritele mediocre nu sunt intenţionate. Dorinţele, prejudecăţile lor filtrează cunoaşterea, iar imaginaţia lor debordantă, nelimitată face restul: scenarii mai fantastice decât cel mai prolific autor terestru.

- Poate că, uneori, spiritele legate cu un medium propun „revelaţii” ciudate şi absurde doar pentru a menţine treaz interesul publicului, avid de noutăţi şi bizarerii. Se vede că omenirea la ora actuală s-a plictisit de normalitate şi caută senzaţionalul...

- Sau poate că unii mediumi transmit lucruri atât de importante, încât ele nu trebuie crezute de oricine, şi atunci li se pun în gură şi unele absurdităţi, pentru a fi parţial decredibilizaţi, dar numai în ochii celor dedicaţi răului. „Aleşii” care merită vor rămâne în minte numai cu veştile importante şi nu se vor împiedica de ceea ce nu este adevărat.

Desigur, cele de mai sus pot fi luate ca întrebări retorice sau simple speculaţii. Mai bine, să luăm câteva exemple şi să le comentăm.

EXEMPLE SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII

- Deseori citim revelaţii care spun că în lumile subtile nu există timp. De aici a fost doar un pas până la presupunerea sci-fi că timpul este reversibil, negând astfel noţiunea de evoluţie şi sensul Creaţiei. De fapt, există durată chiar şi în astral, dar nu poate fi măsurată după niciun reper exterior. Deci timpul există şi în universurile paralele, dar el poate avea o altă curgere decât pe Pământ, datorită frecvenţei ridicate a planului vibraţional respectiv.

- Sfântul Augustin a lansat, acum multe secole, celebrul aforism „Răul este absenţa binelui”, care este o afirmaţie filosofică interesantă, dar numai pe jumătate adevărată. Ea a fost preluată şi dezvoltată de unele secte new-age de astăzi, sub influenţa unor profeţi şi vizionari moderni. S-a ajuns să se afirme, contrar evidenţei, că lumea spiritelor este populată doar de spirite binevoitoare, iar răul este numai în gândirea oamenilor. Negând însă realitatea energiilor şi entităţilor malefice inteligente, facem jocul Necuraţilor, care, la adăpostul invizibilităţii şi a lipsei noastre de pregătire, ne pot juca orice fel de festă neplăcută şi dăunătoare. Când Isus ne avertiza „Vegheaţi mereu!”, la supravegherea gândurilor se referea, mai ales când ele vin din afara minţii noastre.

- Hipnoterapeutul Michael Newton a luat contact cu spiritele încarnate în pacienţii săi cu ajutorul transei hipnotice, transformându-i în mediumi sui-generis. Sunt interesante datele culese de el, dar cel puţin una din informaţii contrastează cu cele de până acum. În „Destinul sufletelor” se reiterează ideea că spiritul se poate încarna simultan în două persoane!!! Afirmaţia mi se pare exagerată. De altfel, autorul adaugă faptul că acest tip de încarnare simultană este extrem de rară şi dificilă.

- O altă afirmaţie incredibilă din aceeaşi carte este aceea că spiritul, când se încarnează într-un om, îşi lasă departe, în lumea spiritelor, o rezervă din Sine însuşi. Din fericire, am găsit o soluţie pentru acceptarea ei: am decriptat-o ca fiind pe jumătate o metaforă – sugerându-ne că spiritul se împarte în două. Astfel, prin prisma teoriei mele a conştiinţei: „rezerva din astral” ar fi chiar spiritul încarnat în corp, conştient de Sine, iar cealaltă parte, cea „încarnată”, este conştiinţa umană – adică sufletul. Conştiinţa umană este partea din spirit care şi-a uitat originea sa divină, identificându-se doar cu mintea fizică; spiritul încarnat, în schimb, nu şi-a uitat idealurile eterne şi îşi angrenează voinţa spirituală uneori chiar potrivnic celei umane. Conciliem astfel teoria psiho-spiritistă cu teoria lui Michael Newton.

Metafora este un mijloc de exprimare des folosit de spirite, alături de alte forme stilistice. Deseori le este dificil să transmită întocmai ceea ce gândesc, şi atunci folosesc „materialul clientului” – imaginile din subconştientul mediumului cele mai apropiate ca sens. Exagerările apar când oamenii transformă o metaforă într-un întreg sistem teoretic! Asta se întâmplă în toate teologiile. Mărturisesc că şi mie mi s-a întâmplat, extinzând uneori o metaforă într-o întreagă alegorie filosofică. Anumite adevăruri sunt atât de neobişnuite, încât numai limbajul poetic le poate descrie cel mai bine.

- Aproape toţi spiritiştii consideră că sufletul este totuna cu spiritul încarnat. În opinia noastră, este o neclaritate pe care spiritele nu au putut să o evite până acum, din cauză că oamenii cu greu pot să-şi depăşească egocentrismul şi modelele de gândire „umaniste”. În fapt, sufletul diferă fundamental de spirit. Doar spiritul este etern; sufletul nu este nemuritor şi nici nu se reîncarnează. Totuşi, esenţa sufletului se păstrează în spirit, asigurând continuitatea conştiinţei şi memoriei după moarte.

- Deşi rostind aparent acelaşi adevăr că spiritul este diferit de suflet, un alt grup de învăţători spirituali din ramura non-duală, înţeleg cu totul altceva, amplificând haosul din capul adepţilor. De fapt, ei spun „suflet” la esenţa spiritului, centrul său. Ştim, din spusele spiritelor însele, că spiritul se împarte, grosso-modo, în două părţi distincte: centrul sau nucleul divin şi perispiritul (învelişurile subtile energetice). Dacă despre perispirit oamenii au mai descoperit câte ceva, prin faptul că însuşi omul este alcătuit din corpuri subtile, în schimb despre nucleul spiritual sau sufletul spiritului nu putem face decât speculaţii şi aproximări conforme cu teoria pe care o îmbrăţişăm. Realitatea divină întrece însă orice raţiune umană.

Spiritul este o aparenţă, este doar persoana, spune într-un video Burt Harding, învăţător al căii spirituale non-duale. Sufletul (spiritului – n.n.) este perfect, etern, inexplicabil, de neconceput de minte, fără calităţi personale. Abia prin iluminare spiritul devine una cu sufletul. Spiritul experimentează lumea, dar devine suflet (divin – n.n.) când rămâne doar conştiinţa experimentării, energia pură (vacuitatea), şi dispare eul. Nimeni nu experimentează iluminarea; iluminarea este starea naturală a non-eului, adică a sufletului (spiritului – n.n.).

Parapsihologul Bob Olson interpretează această diferenţă spunând că „sufletul” (centrul spiritului – n.n.) este precum oceanul, iar spiritul este precum un val trimis să cunoască ţărmul. Valul nu se reîncarnează, ci oceanul creează un nou val.

- În continuarea ideii de mai sus, Bob Olson, probabil inspirat de cartea lui Michael Newton, afirmă că spiritul nu părăseşte niciodată lumea spiritelor (precum oceanul nu se amestecă cu pământul) şi el poate fi regăsit acolo de cei dragi, chiar dacă între timp s-a reîncarnat (adică oceanul a format un nou val). Aceasta este o idee poetică, dar nu se potriveşte cu realitatea. Un spirit reîncarnat părăseşte lumea spiritelor şi nu mai poate fi contactat până la moartea omului, decât dacă spiritul părăseşte realmente corpul fizic pentru o durată limitată (de exemplu, în starea de dedublare sau proiecţie astrală).

Mediumul Lisa împacă cele două alternative ireconciliabile, afirmând în cartea sa „Supravieţuirea sufletului” următoarele: „Este posibil şi ca dragii noştri (spiritele morţilor – n.n.) să se fi întors pe pământ într-o nouă încarnare. Când se întâmplă asta, sufletele nu vor mai putea fi contactate pentru vreun fel de comunicare care implică vorbitul. Ca medium, am învăţat că un spirit lasă o amprentă energetică pe lumea cealaltă, precum urmele de ADN pe o haină sau amprentele degetelor pe sticlă. Un medium poate citi acea amprentă, dar nu se poate conecta pentru a primi mesaje.” (Observaţi şi în cazul Lisei aceeaşi indecizie în folosirea termenilor de spirit şi suflet!)

Citiţi aici minunata carte a Lisei Williams "Supravieţuirea sufletului" în format PDF sau format DOC

În schimb, se poate petrece altceva: un spirit celebru (reîncarnat în prezent), ar putea fi impersonat (înlocuit într-un dialog telepatic) de un alt spirit prieten de acelaşi rang spiritual, în scopul comunicării mediumnice cu oamenii sincer interesaţi de el. Putem lua exemplul spiritului marelui filosof mistic Sri Aurobindo, dezîncarnat în 1950 şi reîncarnat în 1958 în persoana marelui artist Michael Jackson. Cei care l-au invocat după data reîncarnării sale au receptat mesaje de la alte spirite înalte, prietene şi susţinătoare a acestuia. Nu a fost o înşelătorie, fiindcă oamenii au avut numai de câştigat şi nu era drept să li se refuze încurajarea spirituală. Astfel de substituiri se întâmplă mai des decât credem, fiindcă spiritele evoluate se susţin unele pe altele în nobilele lor misiuni şi nu au niciun orgoliu privind adevărata lor identitate. De altfel, noi, ca oameni, nici nu putem înţelege măreţia şi universalitatea personalităţii unui spirit liber şi pur. Spiritele evoluate formează o adevărată frăţie, de o dragoste reciprocă cum nu există pe Pământ.

În concluzie, trebuie să admitem cu regret că aceste inconsistenţe slăbesc poziţia religioasă a spiritismului şi teoriilor pseudo-ştiinţifice spiritualiste (dacă adoptăm sloganul „crede şi nu cerceta!”)... În schimb, recunoaşterea lor este un demers de rigoare, care întăreşte poziţia ştiinţifică („crede şi cercetează!”) şi ne face să fim siguri că numai ştiinţa spirituală poate fi religia viitorului. Religiile prezente nu au cum ieşi din constrângerile trecutului, ele, prin definiţie, păstrând tradiţia spirituală, justă sau eronată, oricum ar fi ea.

Ca o remarcă generală, dacă asemenea erori apar sub semnătură, cum atunci să nu apară în vechile scrieri, şi ele rod al transmisiilor mediumnice, strânse în scripturi milenare?! Scrierile religioase sunt pline de mai mici sau mai mari greşeli, dar care la timpul lor poate că nu contau. Sau poate că contraargumentele erau slab fundamentate. Altele erau priorităţile: promovarea moralităţii şi credinţei în Divinitate şi, desigur, obedienţa în faţa liderilor religioşi. Astăzi însă ele ne deranjează când căutăm adevărul şi trebuie punctate critic.

PAUL ŞTEFĂNESCU, în Introducerea la cartea sa „SPIRITISMUL” răspunde interogaţiilor de mai sus după cum urmează:

«Planul astral inferior, cu care majoritatea spiritiştilor intră în legătură de cele mai multe ori, este populat în mare măsură cu entităţi cu inteligenţă limitată şi un grad redus de spiritualitate. Multe dintre acestea sunt rău intenţionate, plăcându-le să joace rolul unor celebrităţi, din spirit de glumă sau pentru a-şi satisace orgoliul. În acest mod se explică provenienţa unor mesaje lipsite de orice sens.

Mai există şi alte comunicări, care, deşi provin dintr-un strat mai înalt al planului astral, sunt totuşi nesatisfăcătoare. Ele reprezintă adesea enunţuri de simple banalităţi, este drept spirituale, exprimate de cele mai multe ori sub o formă bombastică. A nu se uita că plăcerea unora de a ţine cuvântări pe vremea când erau în viaţă reprezintă, în fond, o slăbiciune, şi în nici un caz nu înseamnă că aceştia sunt neapărat spirite evoluate.

Dacă un spirit a trecut „dincolo” nu înseamnă neapărat că el a ajuns să posede întreaga cunoaştere. Nu-şi va putea însuşi cunoştinţele tuturor planurilor sau acele adevăruri filosofice legate de reîncarnare sau karma. El va transmite impresii cu totul neadevărate despre viaţa de după moarte şi îi va face pe cei rămaşi să adopte unele idei care sunt parţial adevărate.

În această situaţie, trebuie să aibă prioritate comunicarea cu planul mental mai degrabă decât cu cel astral, care este impregnat atât de mult de emotivitate şi amăgire. Ca atare, este indicat ca persoana care serveşte drept medium să fie o persoană cultă şi posedând cunoştinţe temeinice.

Există şi mediumi care pot fi în întregime controlaţi de călăuza lor. Aceştia pot vorbi adesea în limbi pe care, în mod normal, nu le vorbesc. Profunzimea transei necesare pentru un asemenea control riguros comportă şi un anumit grad de risc psihic. În plus, aceste transe sunt extrem de obositoare şi pot deveni dăunătoare pentru sănătate când se abuzează de ele.»

LIMITĂRI ALE PRACTICII SPIRITISTE

Rareori marile spirite dezvăluie adevărate secrete ale lumii lor şi planurile pentru omenire. Poate că face parte din strategie ca unele să ne ofere surogate de cunoaştere, rumeguş pentru minte. Rareori vreun spirit afirmă sincer şi brutal, dar şi credibil, că o anume informaţie nu ne poate fi oferită. Uneori, suntem duşi cu vorba, ni se dau nişte informaţii secundare sau născociri frumoase, pentru a păstra firul dialogului, dar a ne îndepărta de zona „fierbinte” interzisă cunoaşterii muritorilor.

Prin urmare, ne putem aştepta la îndemnuri generale şi sfaturi personale concrete, dar mai puţin sau deloc la dezvăluiri cruciale sau acţiuni mesianice. Marile acţiuni spirituale sunt coordonate şi puse în aplicare fără cunoştinţa oamenilor. Pe bună dreptate, fiindcă ei rareori sunt de încredere şi au o putinţă limitată de a păstra secrete, a susţine ferm o atitudine în contra sorţilor potrivnici...

Cele mai multe descoperiri ştiinţifice sau tehnice nu au apărut prin colaborarea cu mediumi declaraţi. Inspiraţia apare în viaţa obişnuită a savantului. El simte că i-a venit o idee extraordinară, dar nu vede sursa spirituală. Dacă ar fi conştient că rolul de „savant” este mai mult o joacă, iar descoperirile cu adevărat importante nu pot fi rolul întâmplării sau rutinei, ci numai unei transmisii spirituale ţintite, atunci poate că acel om s-ar simţi îngrădit, mărunt şi nesemnificativ la scara istoriei. Poate că i-ar cam pieri iniţiativa şi entuziasmul. Lipsit de suficientă înţelepciune ca să accepte statutul de intermediar (medium) şi să-şi depăşească egoul, probabil că ar reacţiona negativ. Nu-i mai bine să lăsăm sursa de inspiraţie necunoscută?! au gândit muzele.

O componentă a lumilor subtile este... imaginaţia creatoare a locuitorilor acelor tărâmuri invizibile. Rolul imaginaţiei este esenţial şi în experienţele de extracorporalizare sau călătoriile astrale. Şi în şedinţele de hipnoză, imaginaţia clientului semi-adormit poate fi foarte uşor dirijată, îmbogăţind în proporţii baroce scenariul sugerat de hipnotizator. Prin urmare, nu este nicio surpriză că mulţi dintre cei care se cred mediumi cu scriere automată confundă inspiraţia venită de la propriul subconştient cu cea de la o sursă spirituală externă. Un om neinformat şi naiv poate crede că avalanşa de cuvinte înseamnă neapărat o pronie cerească. De fapt, cel mai adesea sunt cam acelaşi idei ale autorului, care este inspirat, desigur, dar nu de Dumnezeu, ci de propria sa minte plină de imaginaţie. Tot este ceva deosebit, dar nu ceea ce se pretinde...

MEDIUMI

În general, spiritele superioare au grijă ca prin comunicările lor să nu ne bulverseze prea tare viaţa normală. O depăşire a dreptei măsuri ar putea genera nişte adepţi ai spiritismului neadaptaţi la viaţa terestră sau nişte obsedaţi.

Mediumii sunt oameni speciali, cu nevoi speciale, greu de înţeles de oricine. De obicei, sunt ridiculizaţi şi repudiaţi de persoane apropiate. Li se pun obstacole de unde nu se aşteaptă. Aici se vede amestecul malefic al Necuratului. Totodată se găseşte mereu cineva care să îi sprijine până în pânzele albe, ca să îşi ducă misiunea la bun sfârşit. Aici se vede Mâna providenţială a Divinităţii.

Mediumii au nevoie de grijă şi încurajare din partea spiritelor care le au în grijă, ca să nu se deregleze, să-şi suporte mai uşor vulnerabilitatea. Uneori li se „cântă în struna” idiosincraziilor lor, pentru a „ţine aproape” legătura sufletească şi a le menţine echilibrul psihic. Spiritele cunosc foarte bine personalitatea mediumului şi se folosesc de tot ce ştiu pentru a-şi păstra colaboratorul.

Există atâtea obstacole obiective şi subiective care pot degrada sau desfiinţa rezultatul muncii de medium! Cele mai periculoase capcane sunt întinse de către spiritele malefice, imature, capricioase. E atât de uşor, amuzant şi interesant pentru acestea să intre în mintea mediumului fără autorizaţie de la spiritele superioare! Asta se poate petrece când mediumul nu are nişte gardieni puternici (poate fiindcă nu a devenit conştient şi dornic de colaborare cu mesagerii divinităţii; poate fiindcă nu are destulă experienţă; sau poate fiindcă e înclinat spre deşertăciuni şi meschinării, atrăgând magnetic spirite inferioare). Chiar şi cu protecţie, oricând, mai ales pe un fond de oboseală, pot apare influenţe negative ori sugestii răuvoitoare care pot deturna mediumul de pe calea cea dreaptă...

Are mare importanţă mintea mediumului pentru calitatea comunicării spiritiste. În favoarea sa este cultura şi educaţia, nu numai pentru o exprimare nuanţată şi corectă, ci şi pentru a prinde idei înalte ori neobişnuite. Ne referim aici la mediumii mentali, căci mediumii de manifestări fizice (mai rari astăzi) e suficient să aibă calităţi fizice deosebite, nu intelectuale. Operele spiritiste de mare valoare au în spate nişte mediumi sau coautori de înaltă ţinută intelectuală.

SUPRALICITAREA MEDIUMNITĂŢII

În cazul mesajelor destinate publicului avid de comunicări spiritiste poate interveni fenomenul credulităţii şi dependenţei de „guru” sau „channel”, care le spune în fiecare zi cu ce să se îmbrace, ce să mănânce şi cum să gândească. În ultima vreme, au apărut în mass-media tot felul de „profeţi” care transmit periodic diverse mesaje de la posibile spirite. Ei şi-au creat un public captiv, a căror expectanţe influenţează decisiv mesajele primite. Dacă publicul crede în astrologie, atunci „spiritul” va vorbi în termeni astrologici. Dacă publicul este desprins de realitate, atunci „spiritul” va vorbi despre planete şi sori îndepărtaţi, cu extratereştri pe post de învăţători. Dacă publicul este deprimat, atunci „spiritul” le va face psihoterapie de grup prin diverse sugestii pozitive. Dacă publicul începe să se arate sceptic, atunci „spiritul” le va profeţi apropiatul sfârşit apocaliptic al planetei şi soarta minunată a „aleşilor”...

De pildă, internautul găseşte azi numeroase cercuri de studiu al comunicărilor cu diverse entităţi extraterestre, autointitulate arcturieni, pleiadieni, zetani, orionieni, draconieni, siriuseni, lirieni, andromedani, centaurieni, procyonieni, bellatricieni, formalhautani, şi lista n-are sfârşit. În opinia mea, este o modă lansată de nişte spirite care îşi arogă o falsă identitate „extraterestră”, când, de fapt, ele sunt entităţi invizibile pământene. Mesajele lor sunt uneori controversate, deşi deseori optimiste. Pot avea urmări psihologice nefavorabile pe termen lung asupra celor care le iau prea în serios, fiindcă frumoasa teorie nu se potriveşte cu realitatea.

De ce extratereştrii nu ar avea motive să comunice cu noi prin mediumi? Fiindcă mii de spirite terestre sunt deja pregătite şi doritoare de a o face. Ele au fost încarnate pe Pământ, au multe experienţe umane la activ, deţin toate informaţiile necesare pământenilor. E dreptul şi misiunea LOR de a le vorbi oamenilor prin mediumi. Extratereştrii vor rămâne nişte străini stranii pentru noi. Nu e treaba lor să ne educe, să ne moralizeze, să ne salveze. Nici măcar misterioasele cercuri din lanuri nu sunt opera alienilor...

Vreau să mă fac bine înţeles: nu acuz pe nimeni de şarlatanie în aceste cazuri! Ipocriţii se vor scufunda în propria minciună. Mă interesează să găsim o explicaţie logică.

Diversitatea mesajelor şi identităţilor poate fi explicată prin faptul că fiecare medium se află în sfera de influenţă a unui grup de entităţi spirituale, care au de spus o anumită poveste. Poate fi privită şi ca un mesaj general transmis sub diverse forme în diverse locuri diferitelor genuri de oameni. Cât de diferiţi suntem sub raport cultural şi intelectual, cât de greu este să găseşti un limbaj comun! Antropologii înţeleg fenomenul diversităţii cel mai bine.

MEDIUMI AD-HOC

Domnul Malanga este un om onest, inteligent, entuziast, un adevărat savant. După sute de şedinţe de „hipnoză regresivă”, cum le numeşte domnia sa, a descoperit cine sunt extratereştrii care răpesc oameni de pe Terra (!?). Se exclude ipoteza că pacienţii ar fi minţit. Posibilitatea de a fi fost influenţaţi fundamental de hipnotizator se exclude şi ea, datorită onestităţii sale. Se pare că mărturiile independente se coroborează într-un soi de adevăr incontestabil, care nu ar fi doar imaginat de subiecţi.

Domnul Corrado Malanga, deşi a studiat religiile lumii, le respinge pe toate, pare a fi chiar un om complet lipsit de prejudecăţi, un savant total obiectiv. Acest lucru este binevenit, dar are şi un inconvenient, acela că ia drept absolut bune şi corecte informaţiile obţinute prin hipnoză. Majoritatea ufologilor britanici au renunţat deja la această metodă de studiu, fiindcă rezultatele erau dubioase, dacă nu chiar contradictorii, şi nu îi conduceau la nicio concluzie. Datele obţinute de domnul Malanga nu sunt tocmai conforme cu cele obţinute de alţi cercetători similari (Brain Weiss, Michael Newton şi alţi hipnologi vestiţi), sau sunt interpretate într-un mod cam prea original... Chiar şi în acest domeniu alunecos şi permanent înnoit, există nişte adevăruri universale de bază, cunoscute şi verificate îndelung de esoterişti.

Ce susţine că a descoperit Corrado Malanga? Iată: Extratereştrii aparţin unor dimensiuni suprafizice şi, deşi au aparenţe corporale energetice, nu au un corp fizic. Ei răpesc sufletele oamenilor, pentru a se folosi de energia lor sufletească în scopuri absconse şi în defavoarea oamenilor supuşi experimentelor.

Pentru că cercetarea s-a limitat la oameni chinuiţi (poate chiar bolnavi psihic), nu ne mirăm că Malanga identifică speciile de „extratereştri” descoperiţi de el cu demonii, dracii, lucifericii din tradiţiile religioase. Şi poate că tocmai acesta este clenciul! Deşi savantul dispreţuieşte interpretările „copilăreşti” ale religiilor, el de fapt redescoperă acelaşi adevăr spiritual etern, sub alt nume. E vorba despre atacul demonilor asupra oamenilor. Deşi detaliile imagistice pe care ni le oferă (talia, aspectul, numărul şi forma degetelor, forma craniului etc) sunt la fel de „copilăreşti” ca picturile de draci de pe pereţii bisericilor, este important că a obţinut o oarecare clasificare a „demonilor extratereştri”. Dar ea nu trebuie absolutizată.

În planul eteric, unde se petrece toată acţiunea de răpire şi molestare energetică, forma corpurilor poate fi manipulată la dorinţa entităţilor. Aspectul lor trebuie interpretat mai mult simbolic, metaforic. Călătorii astrali vorbesc deseori despre variabilitatea formelor în planul eteric, ca şi despre atacuri şi lupte cu entităţi neprietenoase.

Prin urmare, se pare că pacienţii domnului Malanga erau agresaţi de demoni, nu de extratereştri. Se pare că problema presantă a omenirii, în general, nu sunt extratereştrii autentici (are cine să se ocupe de ei şi de experimentele asupra pământenilor!), ci posedările şi influenţele spiritelor inferioare, satanice.

Cercetătorul susţine că cei hipnotizaţi relatează exact ceea ce găsesc în memoria nealterată a inconştientului. Ca dânsul mai cred şi alţi cercetători. Din păcate, este o prezumţie falsă. Sub hipnoză, subconştientul devine liber să schimbe informaţii telepatice în timp real cu lumea spiritelor. Hipnotizatul devine un medium la comanda hipnotizatorului. El poate vedea nu numai ceea ce este înmagazinat în memorie, ci i se pot înfăţişa şi imagini noi, concepute special de gândirea unor spirite mai mult sau mai puţin binevoitoare (ca să nu mai menţionăm şi posibilul aport al imaginaţiei). Pacienţii „răpiţi” sau „asupriţi” de entităţi malefice relatează ceea ce văd, dar aceasta poate fi doar o alegorie astrală.

Putem înţelege din datele obţinute de savantul italian că subiecţii săi descriu un scenariu general pus în practică de entităţile satanice, pentru subjugarea cugetelor şi sufletelor pământenilor. Simbolicul „furt al energiei sufleteşti” reprezintă manipularea cât mai multor oameni să se manifeste satanic în viaţa de zi cu zi. Influenţa se poate manifesta atât în somn (ca „răpire”), cât şi în stare de veghe (ca emoţii şi idei inoculate mental). Acesta este scopul demonilor, cunoscut încă din vechime de înţelepţii planetei. Nu este nimic nou, decât poate frecvenţa sporită cu care aceste entităţi neliniştite asaltează minţile oamenilor în ultimul timp (sau darea lor în vileag). Să fie acesta semnul că încleştarea finală dintre Bine şi Rău se apropie?

DE LA TĂBLIŢA OUIJA LA TABLETA VORBITOARE

Ştiţi ce este tăbliţa „oui-ja”? Dar aţi auzit cum se făcea spiritismul la început? Se strângeau mai multe persoane şi puneau o întrebare spiritului invocat. Oamenii aşezau degetele pe un pahar întors, iar spiritul deplasa paharul spre literele alfabetului şi cuvintele "Da" (OUI, în franceză, JA, în germană) ori "Nu". Astfel se formau cuvinte cu înţeles, încropind răspunsuri cât se poate de logice. Unii, mai tehnici, au înlocuit paharul cu un triunghi din placaj prevăzut cu un indicator şi montat pe rulmenţi, pentru a facilita alunecarea pe tabla cu litere şi cifre. Aceasta este „tăbliţa ouija” sau „planşeta spiritistă”.

Dar astăzi ne-am emancipat, fraţilor! O invenţie năstruşnică a năucit internetul. A fost creată aplicaţia cu care vorbeşti cu spiritele direct pe smartphone sau tabletă!!! Tu pui întrebarea şi apoi încerci să desluşeşti, printre nişte bolboroseli electronice, cuvinte care să semnifice un răspuns cât de cât rezonabil. Din păcate, spiritele nu ştiu să vorbească decât în engleză, că autorul programului este american...

Ca să nu mai lungim suspansul şi gluma, să demascăm escrocheria! E vorba de aplicaţia Echovox, care produce aleatoriu nişte foneme, amestecându-le la întâmplare din baza de date cu vocale şi consoane, dar şi cu vorbele captate de microfon. Este doar o imitaţie de sunete reverberate pe care naivii le-ar putea lua drept „vocile spiritelor”. Un alt program ce funcţionează pe aceeaşi bază psihologică este Spirit Box, care îşi obţine fonemele din scanarea la întâmplare a frecvenţelor posturilor de radio.

Revenind la făcătură, este uimitor cât de mulţi proşti încearcă să discute cu „spiritele” prin tabletă sau smartphone! Sunt mii de videouri pe YouTube şi câteva grupuri pe Facebook cu sute de „investigatori”. Aplicaţia e folosită şi în unele emisiuni TV care se ocupă de fenomenele paranormale ("Ghost Hunters").

Să fie un mijloc de probă că spiritele există? Nicidecum, este o şarlatanie pe faţă. O distracţie pentru amatorii de bungee-jumping psihic. Un mijloc de făcut bani fără scrupule. Pentru o minte lucidă, este clar că un asemenea dispozitiv nici măcar nu permite spiritelor să intervină, chiar dacă ar dori s-o facă!

Şi poate rezulta ceva mai grav: o discreditare a spiritismului autentic. Moda cu EchoVox-ul nu durează decât un sezon, după care apare dezamăgirea şi plictiseala. La minţile slabe, prinde orice păcăleală, distrăgându-le atenţia de la chestiunile serioase. Oamenii de astăzi nu mai citesc cărţi spiritualiste, dar se grăbesc să facă chat cu spiritele, din goana după senzaţii tari. Au mai degrabă încredere în tehnologie decât în persoane pricepute în domeniu. Din aşa ghiveci de cultură, ce poate răsări?!

Omenirea se află în următoarea situaţie penibilă, descrisă simplificat astfel:

Spiritele evoluate locuiesc în astral, dar puterile lor fizice sunt zero. De la ele am avea ceva interesant de învăţat, dar nu le putem auzi. Sau sunt reticente de a ne vorbi oricând şi oricum. În schimb, câte spirite comune ale decedaţilor nu ar vrea să ia contact cu cei dragi în mod direct, dar nu reuşesc să se facă simţite! Deocamdată, cel mai sensibil instrument de detecţie este chiar fiinţa umană. Numai ea poate asigura o percepere corectă şi, uneori, o comunicare eficientă.

Dar în lumea intermediară dintre Pământ şi Cer, blocate în planul eteric, spiritele care nu vor sau nu pot să meargă în lumină pot interveni uneori asupra materiei fizice, provocând spaimă printre oameni (fenomenul poltergeist). De la acestea nu prea avem ce învăţa, ba dimpotrivă, oamenii se feresc instinctiv de ceea ce numesc fantome, moroi etc. Nu este un dialog civilizat între lumi.

Fenomenul vocilor electronice există, dar interacţiunea cu lumea spiritelor necesită instalaţii sofisticate, fără a garanta rezultate remarcabile. Chiar dacă se ajunge în faza luării contactului, interlocutorii sunt nişte spirite inferioare, iresponsabile, pe a căror spuse nu ne putem baza întotdeauna. Dialogul este focalizat strict pe problemele pământeşti ale spiritelor captive, rămase nerezolvate (crime, dezamăgiri, regrete etc). Nu e vorba de nişte comunicări ştiinţifice de interes general. Rămâne, deocamdată, un simplu pionierat într-un domeniu al viitorului.

Pentru ca transcomunicaţiile electronice să aibă succesul fulminant pe care l-au avut şedinţele mediumnice la mijlocul secolului 19, la apariţia spiritismului modern, va fi nevoie de inventarea unor aparate de mare fineţe, care să poată capta gândurile spiritelor superioare. Va fi nevoie de un medium pentru calibrarea tehnică. Echipa ştiinţifică va fi agreată de spiritele superioare, din punctul de vedere al purităţii morale. Experimentele nu vor fi subordonate unor interese meschine sau militare. Când toate aceste condiţii vor fi obţinute, înseamnă că vremea unor comunicări facile cu lumea de dincolo a venit. Va fi un moment istoric pentru omenire, când va dispare ateismul şi materialismul din mintea pământenilor...