< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
de Răzvan Alexandru Petre
Savanţii contemporani au descoperit că spaţiul conţine o energie care îl umple complet – "energia vidului" sau "energia punctului zero" (fiindcă ea continuă să existe chiar şi la temperatura absolută de 0 grade Kelvin). Niciun loc nu este gol, ci este pătruns de acest câmp universal. Din el, cu metode potrivite, putem obţine oricâtă energie avem nevoie. Cu mult timp înainte, esoteriştii l-au numit planul sau câmpul eteric.
În jurul şi în interiorul fiinţelor vii, câmpul eteric este bine structurat, dens şi foarte dinamic, purtând numele de corp eteric, prin care circulă energia vieţii (numită şi prana, ki, chi etc).
Ţesuturile fizice sunt impregnate cu ţesut eteric sau dublu energetic. Cel mai bine "irigat" cu fluid eteric este ţesutul nervos, cel mai slab "irigat eteric" fiind ţesutul osos. De aceea, pasele biomagnetice dau cele mai rapide rezultate asupra tulburărilor de nervi şi mai greu sau deloc asupra oaselor.
Creierul este organul cel mai burduşit cu ţesut nervos, iar creierul eteric îl copiază în detaliu (sau invers!). În creierul eteric există şi mintea, care este un conglomerat energetic ce nu are un corespondent fizic observabil. În minte se găseşte conştiinţa sau conştientul – decidentul şi observatorul pe care îl considerăm a fi EU-l nostru.
Tot în planul eteric există şi memoria, o structură separabilă de minte. Amnezia apare când se întrerupe comunicarea minţii cu memoria.
Volatilitatea multor funcţii cerebrale poate fi explicată tocmai prin caracteristica de fluiditate, de curgere a substanţei eterice. Funcţionarea creierului va trebui analizată în planul eteric pentru a fi corect înţeleasă.
Se ştie că doar o mică parte din ceea ce percepe inconştientul ajunge la conştient. O problemă încă nedesluşită este că multe din aceste informaţii nu ajung pe cale senzorială la inconştient, ci nu se ştie cum. Explicaţia este următoarea: informaţiile ajung la creierul eteric prin câmpul eteric, care transmite nu numai senzaţiile fizice, dar şi cele inaccesibile fizic, precum şi gânduri, sentimente, care călătoresc pe căi mai subtile.
Dacă avem un creier eteric, vor exista şi simţuri eterice sau energetice. De fapt, nu există decât simţurile energetice!... Senzaţiile vin pe canalele eterice care, în mod obişnuit, sunt suprapuse cu nervii senzitivi fizici. De exemplu, cu toţii vedem cu ochii, unde se găsesc nervii senzitivi (conurile şi bastonaşele retinei). Însă în anumite condiţii experimentale, deviind canalul eteric vizual, să zicem către palmă, am putea vedea cu mâna şi degetele (este fenomenul paranormal denumit în parapsihologie percepţie dermato-optică).
Mai mult, scoţând din alinierea cu corpul fizic o parte a dublului eteric, am putea să ne extindem un fel de tentacul eteric prin care să percepem realitatea de la distanţă. Prin acest fascicul am putea, de exemplu, să vedem ce se întâmplă de cealaltă parte a zidului (vederea eterică). Acestea nu sunt ipoteze, ci experimente confirmate şi reconfirmate!
Ca o paranteză, în cadrul practicilor spirituale orientale se vorbeşte uneori despre TRANSFERUL UNEI ABILITĂŢI PARANORMALE de la Maestru la discipol. Într-un astfel de caz rar şi incredibil, Maestrul degajă şi trimite o porţiune din energia eterică a creierului său spre creierul discipolului, care va ajunge exact în porţiunea responsabilă de performanţa paranormală. Din acel moment de Graţie, adeptul se trezeşte că poate manifesta aceeaşi capacitate uluitoare...
În timpul somnului normal are loc o ieşire a întregului dublu eteric lângă trup, de unde se poate alimenta nestingherit cu energie cosmică regenerantă. În stare de veghe, când etericul este aliniat cu corpul fizic, accesul la energie este mai greoi, insuficient pentru o refacere completă a energiei pierdute peste zi. Pe timpul somnului, dublul eteric nu pleacă de lângă corp, iar mintea obosită nu percepe realitatea eterică decât într-un mod neclar, uneori sub aparenţa viselor.
Întărindu-ne creierul cu suficientă energie eterică, putem începe să distingem mai clar realitatea eterică de lângă noi, să ne controlăm visele (vise lucide) şi, în final, chiar să ne dedublăm.
ALCOOLUL şi unele DROGURI pot ajuta uneori la separarea brutală a etericului de fizic, dar cu efecte nedorite şi PERICULOASE, căci mintea omului obişnuit nu are suficientă energie pentru a controla fenomenele ciudate ce apar. În plus, apare crunta dependenţă şi afecţiunile somatice conexe substanţelor ingerate, dintre care unele sunt ucigaşe. Mai bine lipsă de aşa ceva!
Prin dedublarea eterică, unii oameni îşi desprind de trup un fel de robot eteric dotat cu toate simţurile, care poate vizita lumea eterică. Aceasta este un fel de dublură aproximativă a lumii fizice. S-ar putea spune că este o lume paralelă, fiindcă poţi face acolo acţiuni care nu se repercutează asupra vieţii fizice (vezi relatările lui Robert Monroe - download document). Lumea eterică are o frecvenţă de vibraţie ceva mai rafinată decât creierul eteric; este ca şi cum am compara aerul cu pământul – poţi înălţa de la sol un balon care să plutească în aer ceva timp, după care va coborî obligatoriu pe pământ.
Există mii de relatări (numai în SUA) ale unor persoane care susţin că au fost răpite de extratereştri. Cele mai multe sunt susţinute cu mărturii imbatabile obţinute sub hipnoză. Unii specialişti nu cred că fenomenul este real, ci dau vina pe sugestiile implementate involuntar de poveştile similare din mass-media. Ar fi un fel de epidemie psihică ce atacă subconştientul oamenilor mai influenţabili. Poate că unele cazuri au această explicaţie... Dar eu cred altceva. Poate că cele mai multe răpiri nu sunt fizice, mai ales când nu există probe concrete. În schimb, ar putea fi vorba de RĂPIREA CORPURILOR ETERICE ale victimelor. Astfel, totul se explică şi contradicţiile dispar. Operaţiile medicale asupra corpului eteric pot lăsa chiar urme fizice, reclamate de unii contactaţi.
Deciziile robotului trimis în planul eteric le ia aceeaşi conştiinţă fizică umană, adică ceea ce numim EU sau EGO.
Însă MAI EXISTĂ UN DECIDENT în fiinţa psihică, cărora unii i-au spus subconştient sau inconştient. (Atenţie la sensul cuvintelor: inconştientul nu este deloc neinteligent şi nici lipsit de conştiinţă!) Acesta este pus în evidenţă nemijlocit în experimentele hipnotice. Cine altcineva decât subconştientul declanşează procesul hipnotic?! Căci mintea conştientă, dorind în mod natural să controleze realitatea, nu ar putea să manifeste, ea însăşi, fenomenele stranii precum halucinaţiile, amneziile etc.
Prin prisma celor menţionate de noi cu alte ocazii, acest decident subconştient este cunoscut şi sub numele de minte astrală.
Faptul că mai există un decident subconştient, altul decât conştientul, a fost dovedit empiric de către Hilgard, un cercetător contemporan al hipnozei. Întâmplător, acesta a remarcat existenţa unui "observator ascuns", care intră în funcţiune când conştientul este sub sugestie hipnotică şi care este tot timpul atent şi perfect conştient. El este mereu acolo, ca un înger păzitor, privind tot ce se întâmplă printr-un fel de tunel. De fapt, cele două sisteme de control funcţionează permanent simultan, dar pe nivelele diferite specifice fiecăruia. În condiţii de hipnoză, putem intra în legătură şi pune în evidenţă "observatorul ascuns", cel care supervizează întregul experiment hipnotic şi se asigură că subiectul nu face şi nu păţeşte nimic rău.
Marele hipnoterapeut Milton Erickson subliniază respectul fundamental datorat subconştientului clientului, care deţine toate resursele necesare vindecării, fiecare persoană atingându-şi obiectivele în modul său propriu, nu după schemele terapeutului. În hipnoza tradiţională, inconştientul este asemănat cu un computer, căruia terapeutul îi introduce diverse programe. În noua hipnoză ericksoniană, inconştientul este solicitat ca o entitate superioară, depozitară a tuturor programelor posibile. Rezolvarea problemelor există deja în inconştient şi, prin terapie, ea prinde formă la nivel conştient. Soluţiile nu au fost utilizate până acum din cauza limitelor puse de experienţele anterioare conştiente ale pacientului.
Există o modalitate simplă şi directă a terapeutului de a comunica cu inconştientul clientului: prin semnalizare ideomotorie. Aceasta înseamnă că inconştientul clientului hipnotizat va răspunde cu DA, NU sau NU ŞTIU la întrebările terapeutului, în mod convenţional, prin mişcări ale degetelor, capului sau chiar prin mişcările unui pendul radiestezic ţinut între degetele subiectului!
În acord cu Milton Erickson, Peter Francuch vorbeşte despre cele două minţi: mintea exterioară (conştientul) şi mintea interioară (subconştientul). "Mintea interioară cunoaşte perfect toate problemele clientului, motivul lor şi modul de rezolvare a lor, care este unic pentru fiecare individ în parte. Ştie totul despre omul respectiv şi ce fel de ajutor este necesar." (sursa citatului)
Iată şi câteva sfaturi pentru hipnoterapişti, din perspectiva sa, ceea ce pune în evidenţă şi mai clar cât de independentă şi înţeleaptă este mintea subconştientă.
" - Când îi dai clientului sugestii, întotdeauna să verifici ce părere are mintea sa interioară, dacă le acceptă sau nu, dacă vrea sau nu vrea să le îndeplinească. Astfel, accentuezi pe libertatea ei de alegere, iar dacă răspunde afirmativ, mintea interioară se va angaja să coopereze şi să-ţi îndeplinească sugestiile. În cazul unui răspuns negativ, trebuie să găseşti ce este în neregulă cu ele, de ce nu au fost acceptate şi ce fel de sugestii sunt necesare în acest caz particular.
- De asemenea, când începi să rezolvi o problemă, întreabă mintea interioară dacă clientul este gata să abordeze acea problemă, să scoată la lumină cauza din spatele ei şi să scape de ea.
- Când consideri că ai terminat de lucrat asupra unei probleme, verifică întâi dacă mintea interioară consideră şi ea că problema a fost rezolvată şi dacă clientul este gata să treacă la următoarea problemă.
Aplicarea acestor proceduri de verificare este o regulă de bază a hipnozei spirituale."
Consider că acest principiu trebuie să stea şi la baza oricărei practici spirituale, care altfel s-ar baza doar pe autorităţi exterioare şi şi-ar formula scopuri fără atingere a esenţei individuale. DRUMUL SPRE SPIRIT TRECE PRIN SUBCONŞTIENT!
Prof.dr. Ion Dafinoiu, psihoterapeut, scrie despre potenţialul extraordinar de transformare interioară pe care îl oferă simpla luare la cunoştinţă despre decidentul subconştient: "Au fost pacienţi care mi-au spus, spontan, că momentul "convertirii" la doctrina inconştientului a fost cel mai important moment al terapiei prin hipnoză!"
Suntem şi noi în consens, considerând că rândurile de faţă, ca şi celelalte articole pe care le-am expus în site, pot schimba în bine pe mulţi dintre cei care le vor citi...
Hipnoza poate fi utilizată în scop terapeutic, experimental şi de spectacol.
Hipnoza EXPERIMENTALĂ este realizată, în cazurile cele mai fericite, de savanţi bine pregătiţi, în laboratoare de cercetare ultramoderne. În cazurile nefericite, diverşi amatori iresponsabili îşi găsesc victime printre colegi sau prieteni gata să-şi lase mintea la cheremul lor.
Mai există o a treia posibilitate, ca unele persoane să se auto-hipnotizeze în diverse scopuri, pragmatice (de exemplu, pentru numere de mentalism) sau spirituale (stări de transă mistică).
Hipnoza TERAPEUTICĂ este realizată de medici sau psihoterapeuţi atestaţi, iar utilizările ei sunt benefice pentru sănătatea psihică a pacienţilor. Uneori, chiar şi hipnoterapeuţii descoperă lucruri foarte interesante pe parcursul şedinţelor, care le pot schimba optica asupra lumii. Aşa s-a întâmplat cu unii actuali cercetători spirituali precum dr. Brian Weiss (vezi cartea "Multe vieţi, mulţi maeştri - o mărturie a reîncarnării"), dr. Michael Newton (vezi trilogia "Călătoria sufletelor", "Destinul sufletelor", "Viaţa dintre vieţi") şi mulţi alţii. Hipnoza regresivă poate fi folosită pentru aducerea pacientului în trecutul său traumatizant recent, în copilărie sau chiar mai departe, până în vieţile anterioare ale spiritului sau între vieţile terestre... Aici deja vorbim de terapii spirituale, neomologate de medicina oficială.
Putem adăuga şi hipnoza pentru optimizare în domenii precum sportul sau leadership-ul (pentru eliminarea emotivităţii în situaţii de concurs sau perfecţionarea însuşirii unor deprinderi etc).
Hipnoza de SPECTACOL este realizată de un operator experimentat şi talentat, care, lucrând la lumina reflectoarelor şi în gălăgia spectatorilor – deci în condiţiile cele mai grele –, nu îşi poate permite tatonări sau erori. Hipnotizatorul de scenă trebuie să fie dotat cu anumite capacităţi paranormale, chiar dacă nu le poate explica sau declară că nu le are.
Hipnoza de scenă oferă învăţăminte şi o distracţie pe cinste, dar poate avea uneori şi efecte negative. Iată-le expuse de Jeremy Wheeler, un fost hipnotist (sunt interesante şi alte pagini din acel site).
Ajunşi aici, trebuie să facem o diferenţă didactică între hipnotism şi mesmerism.
Cuvântul mesmerism provine de la Franz Mesmer, medic vienez, care folosea "magnetismul animal" în vindecările sale. În principiu, vindecătorul mesmerian scoate din corp sau respinge fluidul vital al pacientului şi îl înlocuieşte cu al său propriu. Aşa procedează astăzi vindecătorii cu bioenergie.
Putem folosi, prin extensie, cuvântul mesmerism pentru efectele spectaculoase realizate de "hipnotizatorii de scenă", pentru a sublinia că ele sunt realizate prin talentul, munca şi energia eterică manipulată de ei. În cazul mesmerismului, subiectul are un rol secundar, efortul principal realizându-l operatorul, cu ştiinţa lui.
În schimb, hipnotizatorul (de la grecesul hipno – somn) induce subiectului un fel de somn special (prin metode clasice de tipul focalizării pe un stimul până la inducerea relaxării mentale şi corporale) şi anumite sugestii. În hipnoză, în cadrul interacţiunii inductor-indus, cel din urmă, subiectul, este cel mai important factor (el intervine cu imaginaţia, sugestibilitatea, încrederea, expectanţele sale etc).
Hipnoza are asemănări atât cu somnul, fără a fi somn, cât şi cu starea de veghe, fără a fi veghe, dar cele mai multe asemănări le are cu starea hipnagogică (dintre veghe şi somn), când în mod natural apar imagerii şi halucinaţii.
La ora actuală nu se foloseşte aproape deloc cuvântul mesmerism şi, de exemplu, în limba engleză, deşi există verbul to mesmerize (sinonim cu to hypnotize), veţi găsi doar sintagma "stage hypnosis".
Conform DEX, substantivul mesmerian provine din francezul mesmerien. Mesmerianul este un "adept al mesmerismului", dar asta sună de parcă vorbim de o sectă!... De aceea, deşi încă nu apare în DEX, prefer cuvântul mesmerist, care sugerează o ocupaţie concretă, nu doar o credinţă. Mesmeristul a mai primit denumirea modernă de mentalist.
Mentalistul canadian cu nume de scenă
Messmer se autodefineşte ca fiind "fascinator"
şi recunoaşte că foloseşte şi transferul de energie (videoclip 15 minute).
Iată
ce înseamnă manipularea energiei eterice (videoclip 3 minute):
Derren Brown with Kung Fu Students
Hipnoza clasică şi cea de scenă diferă ca scop. În plus, pentru hipnoza clasică, formală sunt necesare nişte condiţii diferite (un cabinet, linişte relativă, o voce calmă şi fermă a operatorului, fixarea privirii subiectului sau alte forme de inducţie hipnotică, colaborarea deplină dintre inductor şi indus etc). Totuşi, în final se ajunge la acelaşi punct critic de sugestibilitate crescută şi subordonare a subiectului la cuvintele inductorului (nu şi la cele ale altor persoane!).
Poate veţi fi uimiţi, dar se poate induce transa hipnotică şi în lipsa relaxării! De exemplu, dervişii dansatori îşi autoinduc transa învârtindu-se pe loc. S-au obţinut experimental şi în laborator astfel de transe fără relaxare. O transă hipnotică hiperalertă se caracterizează printr-o tensiune sanguină şi atenţie sporite.
Analizând mecanismele psihice implicate în hipnoză, ne vom opri asupra celor principale: auto-hipnoza şi mesmerismul. Consider că focalizarea cercetărilor viitoare pe înţelegerea acestora este esenţială.
În funcţie de formele exterioare pe care le îmbracă, hipnoza poate fi de mai multe tipuri, dar în fiecare vom întâlni cele două mecanisme fundamentale amintite:
Autohipnoza automată sau involuntară. Este un fenomen comun, cotidian. Îl
întâlnim, de exemplu, în starea de reverie sau când privim un film artistic
interesant sau lecturăm captivaţi o carte. Atunci suntem "absorbiţi" – uităm că
e vorba de o simplă ficţiune şi ne lăsăm purtaţi de sugestiile autorilor.
Lectura unei cărţi ne antrenează mai mult imaginaţia decât un film, creând-ne astfel o aventură interioară mai frumoasă.
Unele persoane care practică anumite sporturi (de exemplu, jogging) intră spontan într-o stare de transă hipnotică, creierul lor eliberând endorfine. Ele mărturisesc faptul că au devenit dependente de respectivul sport, neştiind însă cauza psihică.
Pescuitul, prin fixarea ochilor pe firul undiţei, va duce la îngustarea atenţiei şi la o stare de transă, iar apoi la dependenţă de această ocupaţie autohipnotică.
Cercetările în domeniu arată că efectul placebo a devenit mai puternic în ultimii ani (reacţia biologică pozitivă la un fals medicament, dar prezentat drept autentic de către medic).
Mai există şi autohipnoza negativă, transa spontană a persoanelor ce suferă de depresie sau anxietate.
Un alt exemplu nedorit este "hipnoza de autostradă", care apare mai ales noaptea. Rulând pe şoseaua monotonă, şoferul, puţin obosit, fixează cu privirea becurile maşinii din faţă sau doar şoseaua – iată condiţiile în care şoferul poate aţipi, adică intra în stare hipnotică involuntară şi necontrolată, cu urmări posibil tragice.
Autohipnoza voluntară. Omul foloseşte diverse metode verificate pentru a
intra într-o stare modificată de conştiinţă. De exemplu: metodele de
autosugestie, trainingul autogen, sofrologia, procedee de yoga, tehnici
şamanice etc.
Hipnoza
clasică, formală. Necesită prezenţa unui operator care oferă ocazia şi stimulii
potriviţi pentru ca subiectul să trăiască o intensă absorbire interioară, ce
conduce la o stare de conştiinţă modificată (autohipnoza). E nevoie şi de
colaborarea deplină a subiectului. Dacă operatorul posedă şi calităţi
biomagnetice evidente, putem spune că se adaugă şi o doză de mesmerism.
Hipnoza
(mesmerismul) de scenă. Poate avea uneori un caracter pronunţat mesmeric,
după cum, la fel de bine, putem vorbi şi de o doză importantă de autohipnoză.
Aceasta din urmă rezultă atât din folosirea procedeelor clasice de hipnoză, cât
şi din faptul că, odată ce subiecţii şi-au dat acordul de a se da în spectacol,
decidentul lor subconştient este dispus să-i ajute la jucarea rolului asumat. Şi
nu se pune problema că s-ar preface că sunt hipnotizaţi!
Mesmerism ocult. Nu solicită acordul subiectului, care devine practic o
"victimă". Un exemplu pozitiv ar fi spectacolele de mentalism sau fachirism.
Din păcate, poate deveni şi o metodă de agresiune psihică utilizată de satanişti, traficanţii de carne vie şi alţi împătimiţi de putere fără scrupule morale! Este nelipsită din panoplia procedeelor folosite de sectele religioase pentru a-şi racola şi păstra adepţii.
Hipnoza şi mesmerismul sunt încă mistere neînţelese de ştiinţă, în ciuda vehiculării unor teorii. Fiind diametral opuse, teoriile academice asupra hipnozei nu pot fi conciliate nicicum. Hipnoza este unanim considerată un fenomen remarcabil, dar imposibil de explicat şi conceptualizat.
Pe baza noţiunilor esoterice menţionate în introducere, vom încerca totuşi să desluşim posibilele MECANISME ale acestui fenomen enigmatic de conştiinţă. IPOTEZELE pe care le inserez în textele de mai jos vor fi colorate în albastru şi cu acest caracter de literă.
Hipnoza pentru divertisment ne oferă astăzi o cazuistica video variată şi spectaculoasă, care poate fi studiată de oricine. Ea confirmă cazurile din literatura despre hipnoză sau fachirism, care păreau uneori neveridice. "Nu cred până nu văd cu ochii mei", este deviza scepticului, pe care îl invităm să vadă, ca să creadă... Iată două filme cu numere de hipnoză (se pot numi şi mentalism), pe care le voi cita, încercând să le şi explic în acest capitol. Puteţi să le urmăriţi integral acum, înainte de a citi comentariile mele.
1. Gerald Rogers.
Hipnoză de scenă, oferită de el în cadrul unui
spectacol, cu
scopul de a evidenţia imensele resurse interioare care zac nefolosite în orice
om (durata 1h 27min).
2. Derren Brown. Film pe DVD ce arată numere de mesmerism ocult efectuate
asupra unor persoane alese la întâmplare: "Inside your mind"
(durata 1h 13min).
Filmul integral
la
https://www.youtube.com/watch?v=0D4IpP9hbSI (1h
27min)
Notă: Puteţi alege oricare alt video cu hipnoză de scenă (stage hypnosis), căci toate conţin cam aceleaşi elemente.
Pe scenă, hipnotistul va suspenda intermitent (în momentele cheie ale
spectacolului) voinţa şi simţul critic al subiecţilor aleşi. Astfel,
aflându-se într-o transă uşoară, ceea ce ei vor face va scăpa de cenzura
ego-ului şi chiar va fi uitat de către ei.
În general, această nouă stare de "copil" este o armă cu două tăişuri. Pe de o parte, dacă subiectul este benefic condus, poate realiza lucruri deosebite, care îi erau imposibile în starea normală de conştiinţă, condiţionată de trecut. Pe de altă parte, voinţa subiectului este la cheremul hipnotizatorului – devenind o conştiinţă-zombi, fără o personalitate bine definită. În mintea subiectului, comenzile primite de la operator trec pe primul plan, iar ceilalţi stimuli trec în plan secundar.
Apropo de această SELECTIVITATE extremă a stimulilor senzoriali, ea apare şi în auto-hipnoza yoghină prin care se obţine pratyahara (retragerea simţurilor). Intrând în această stare, yoghinul nu mai percepe niciun semnal cu cele 5 simţuri, astfel nemaifiind deranjat de nimic şi putându-se concentra exclusiv pe o idee nobilă, un ideal, care îi va induce ulterior starea de transă profundă (extaz).
Cum se poate obţine o conştiinţă-zombi pe scenă? Fie prin hipnoză, fie folosind mesmerismul. Mesmeristul învăluie subiectul cu fluidul său eteric. Astfel, gândurile primului sunt receptate imediat (uneori şi fără cuvinte) şi ţin loc de voinţă proprie a celui de-al doilea. Fluidul eteric al operatorului hipnotizator îi filtrează subiectului realitatea înconjurătoare, la propriu. Deci este posibilă şi hipnoza fără cuvinte, care nu sunt esenţiale în mesmerism, unde apare o comunicare telepatică foarte eficientă. Aşa putem discerne imediat dacă avem de a face cu un procedeu de hipnoză sau unul de mentalism.
Există discuţii între specialişti privind cât de mult rău ar putea face un om total dependent de voinţa operatorului. Este o stare de hipnoză "uşoară", în care limita răului este trasată doar de SIMŢUL MORAL INTERIORIZAT al subiectului. El ar putea face un rău mai mic sau mai mare, la comanda operatorului. Fiecare om are propriile sale limite morale interiorizate, stabilite de decidentul subconştient propriu.
De exemplu, s-a observat că somnambulii nu comit niciodată fapte imorale sau ucigaşe. Somnambulul se găseşte într-o stare de autohipnoză mai adâncă în care este prezentă doar conştiinţa decidentului subconştient. El poate merge şi acţiona cu ochii închişi, percepând realitatea cu văzul eteric şi având un relativ discernământ al faptelor.
Există şi demonstraţii contrare, cum ar fi experimentul reuşit al lui Derren Brown de a crea un ucigaş sub hipnoză.
The
Assassin (durata 47 minute)
Observăm pe parcursul spectacolului şi introducerea unor sugestii
post-hipnotice asupra subiecţilor, de obicei de a-şi aminti sau a nu-şi
aminti evenimentele petrecute pe timpul şedinţei de hipnoză.
Comenzile nu se adresează memoriei însăşi, ci
decidentului subconştient, instanţa superioară care poate comuta între
blocurile de memorie accesibile conştientului fizic.
Sugestiile post-hipnotice pot conţine cuvinte-cod sau imagini, gesturi, simboluri etc, care îi vor declanşa ulterior subiectului un comportament inexplicabil, atunci când le percepe din nou, în stare de veghe.
În demonstraţia lui Gerald Rogers e prezentat un exemplu de reacţie posthipnotică:
Reacţie
posthipnotică, de la 0:31:00 la 0:36:00
Femeia se ridică în picioare şi chiuie la auzul cuvântului "prosperity", iar la cuvântul "safety" bărbaţii se manifestă ca nişte... centuri de siguranţă. Impulsul de a face asta le vine de la decidentul subconştient. Tot el le blochează accesul la amintirea faptului că acea comandă a fost primită de la hipnotizator cu câteva clipe înainte. Li se pare că acel comportament vine din propria iniţiativă sau dintr-un alt motiv necunoscut...
În alte contexte, cuvintele-cod se pot folosi şi pentru a declanşa auto-hipnoza ori în hipnoza prin telefon, după o primă şedinţă de hipnoză reuşită.
Sugestiile post-hipnotice pot fi eliminate într-o şedinţă ulterioară de hipnoză. Peste sugestia iniţială a amneziei este "suprascrisă" sugestia eliminării stimulului ascuns.
Alteori, când stimulul-cod s-a insinuat singur în minte (de obicei într-o situaţie traumatizantă), hipnoterapeutul induce sugestia rememorării conştiente a momentului critic acum uitat, eventual comandând inconştientului să disocieze emoţia negativă de faptul obiectiv. Acesta din urmă devenise un stimul-cod pentru un comportament dăunător, supărător pentru pacient, însoţit de aceeaşi emoţie negativă inexplicabilă.
În urma unor iniţieri spirituale de tip oriental, adepţii primesc într-un cadru special o anumită mantră. Dacă iniţiatorul este un maestru autentic, iniţierea le induce realmente o stare ce poate fi numită hipnotică, în sensul benefic de apelare a unor instanţe psihice superioare. Adepţii sunt instruiţi să continue zilnic practica repetării mantrei. Putem deci presupune că, uneori, mantra este un cuvânt-cod care reiterează aceeaşi stare autohipnotică de la ritualul de iniţiere.
În NLP, cuvintele-cod care declanşează reacţii posthipnotice se numesc ancore. Deşi NLP nu foloseşte hipnoza, fondatorii sistemului consideră că oamenii se află mereu într-o transă mai profundă sau mai superficială, aşa că mecanismele hipnozei funcţionează şi în aşa-zisa stare de veghe.
Catalepsia, fenomen foarte spectaculos ce desemnează blocarea,
întărirea unor părţi ale trupului, ca şi cum ar fi pietrificate.
Frecvent, se foloseşte acest termen în practica hipnoterapeutică pentru a desemna incapacitatea subiectului de a-şi mişca voluntar mâinile, picioarele, pleoapele, întregul corp. Cauza pare a fi tot o contractură musculară echilibrată, dictată însă de subconştient.
Merită să urmărim catalepsia realizată în finalul spectacolului lui Gerald Rogers. Poza de mai sus este făcută în momentul final al demonstraţiei.
Punte
cataleptică, de
la minutul 1:19:00 la 1:23:30
Aceeaşi sugestie nu ar funcţiona în starea de hipnoză uşoară (conştiinţa-zombi) în care se găsesc ceilalţi participanţi de pe scenă. Pentru a realiza "puntea cataleptică" (termen clasic pentru suspendarea corpului între două puncte de sprijin), se induce starea de somn (o transă mai profundă), ca decidentul subconştient să preia controlul total. Prin urmare, performanţele realizate cu trupul se datorează subconştientului, care se dovedeşte a fi un executant extrem de ascultător şi conştiincios, spre deosebire de conştientul obişnuit.
Oare câte alte performanţe nu ne-ar deveni accesibile dacă am avea o legătură mai bună cu decidentul subconştient chiar în stare de perfectă luciditate?! Nu se pune problema suprimării simţului critic specific conştiinţei fizice. Conştientul are un rol evident în integrarea omului în mediul înconjurător. Ce n-am face fără discernământ? Am fi ca nişte somnambuli manipulabili de către alţii, incapabili să înţelegem realitatea în profunzime. Totuşi, uneori ne-am dori să ne mobilizăm toate resursele interne pentru unele sarcini dificile (asimilarea rapidă a unei imense cantităţi de informaţii, vindecarea de o boală, rezolvarea unei situaţii critice etc). Conştiinţa fizică – ce mereu se îndoieşte, analizează, compară situaţiile cu trecutul – are propriile sale limite şi nu reuşeşte întotdeauna, iar omul cedează, pierde, este înfrânt de viaţă. În cazurile mai dramatice este deci salutar apelul la posibilităţile decidentului subconştient (eventual prin hipnoză) de a ne mobiliza complet resursele nelimitate ale organismului.
Specia umană va evolua, fără îndoială. Scrutându-i viitorul, vom găsi un tip de om al cărui conştient şi subconştient vor fi una, o echipă perfect sudată. Omul viitorului va şti instantaneu orice va dori şi îi va fi cu putinţă subconştientului să afle. În acelaşi timp, el va acţiona în acord deplin cu sfaturile bine intenţionate şi competente ale subconştientului. Hipnoza va deveni inutilă şi inaplicabilă, căci toţi oamenii vor fi nişte iluminaţi, în noua rasă umană...
Filmul
"INSIDE YOUR MIND" integral
(1h 13min) la
http://www.youtube.com/watch?v=5iJmjpqWipM
SELECŢII COMENTATE
Blocarea temporară a memoriei (episodice) a unor
subiecţi aleşi de pe stradă.
Secvenţa
00:02:20 –
00:04:16, precum şi între 00:13:15 - 00:15:00
Fetele au impresia că furculiţele se îndoaie, deşi în
realitate nu se întâmplă nimic.
Secvenţa
00:39:00 -
00:41:20
Cărţi de joc
ghicite în Cazino.
Secvenţa
00:08:50 -
00:13:10, precum şi în continuare între 00:15:00 - 00:20:00
Citeşte orice pagină dintr-o carte oarecare.
Secvenţa
00:34:20 -
00:38:00
Explicaţie: Derren Brown memorează paginile prin metoda numită "Photo Reading", care de curând a fost oferită publicului de Paul Sheele. Desigur, numai un om foarte dotat nativ poate reţine cu atâta exactitate orice detaliu din carte. Procedeul de memorizare nu este conştient, ci apelează exclusiv la memoria eterică (subconştientă), după intrarea subiectului într-o stare de semitransă.
O altă posibilă explicaţie, la fel de neobişnuită, ar fi că el nu memorează nici paginile din carte şi nici cărţile de joc – aşa cum pretinde în faţa necunoscătorilor. Ci priveşte cu ochii eterici pagina indicată, precum şi cărţile de joc întoarse (pe toate, pe rând, fără efort, rapid). Totul ţine deci de antrenamentul său în citirea şi memorarea cu vederea eterică.
Derren îşi impune voinţa casierei, suspendându-i temporar puterea de
raţionare şi făcând-o să îi dea nişte bani nemeritaţi. (Aşa proceda şi legendarul
Wolf Messing.) Explicaţie: el trimite un fascicul eteric
către creierul acesteia ce conţine gândul, puternic mentalizat, că "biletul ar fi
cel câştigător".
Secvenţa
00:44:40 - 00:48:00,
precum şi în continuare între 00:51:00 - 00:53:50
Mentalistul poate şti imediat ce vede şi gândeşte persoana din faţa
sa, după cum îi poate şi impune o anumită alegere, fără ca ea să îşi dea seama
că voinţa nu-i aparţine în acel moment. Pe canalul eteric,
informaţiile circulă neperturbate în ambele sensuri, dar numai persoana
sensibilă extrasenzorial poate controla fenomenul. În inducţia telepatică,
cuvintele doar uşurează munca operatorului, vorbirea nefiind însă esenţială.
Secvenţa
00:04:20 - 00:08:50
(studenta la Psihologie)
Secvenţa
00:41:20 - 00:44:40,
(recepţie la Universitatea Oxford)
Secvenţa
00:59:00 - 01:02:20,
(induce telepatic numele lui Orson Wells)
Învăţarea în starea de transă uşoară. De data aceasta, nu se rupe comunicarea cu memoria (ca în amnezia indusă), ci dimpotrivă, se asigură o legătură netulburată între minte şi memorie.
De ce nu ar fi posibil acest lucru în stare de conştiinţă normală? Fiindcă nu există suficientă concentrare asupra sarcinii de lucru. Secretul bunei memorizări este perfecta concentrare asupra celor lecturate sau auzite. În transă uşoară, concentrarea este naturală, nu oboseşte creierul, datorită condiţiilor speciale impuse de hipnotizator. Am putea obţine aceeaşi performanţă dacă ne-am asigura perfectă linişte şi nu ne-ar distrage nimic de la învăţare. De aceea, nu este igienic mental să lecturăm cu fond muzical sau alţi stimuli suplimentari inutili.
Insensibilitatea la durere (analgezia). Ştim că durerea este transmisă de nervi, dar nervii funcţionează cu eter. Fără eter, apare insensibilitatea. Deci, se elimină parţial etericul din locul respectiv supus testului. Şi mijloacele medicale obişnuite pot realiza acest lucru. Anestezicele scot temporar din locul ei energia eterică, ceea ce automat blochează transmisia neuronală.
Inducerea simptomelor. Atunci când ţi se sugerează că te-ai ars şi chiar îţi apar băşici pe piele, ce se petrece? Prin puterea voinţei subiectului (dirijate însă de comanda hipnotizatorului), se modifică învelişul eteric în locul respectiv. Desigur, unii au o mai mare putere de autosugestie, adică de manipulare a substanţei eterice personale. Prin acest mecanism psihic, autoprovocat involuntar, unii studenţii la medicină simt că au simptomele de boală despre care tocmai studiază...
Se poate chiar muri prin autosugestie, prin ieşirea completă a dublului eteric din corpul fizic. Există relatări în acest sens ale unor persoane care au suferit o moarte clinică. De exemplu, înţeleptul Ramana Maharishi, în copilărie, s-a gândit intens la cum este atunci când mori şi... chiar a murit puţin. În documentarul francez "Falsa plecare", o doamnă relatează moartea sa clinică, survenită din... spaima că va muri.
Orbirea hipnotică (invizibilitatea aparentă). Este o halucinaţie deprivativă de senzaţii. Într-o experienţă, subiectului i s-a sugerat că nu era nimeni în cameră, iar subiectul chiar nu-i vedea pe experimentatori. Vedea doar o ţigară aprinsă plutind în aer, dar nu vedea şi fumătorul.
Acelaşi gen de orbire hipnotică este prezentat în documentarul "Captive minds: Hypnosis and beyond", menţionat în capitolul "Hipnoza noastră cea de toate zilele" de mai jos, între minutele 5:30 şi 8:50.
Neuroştiinţele nu explică acest fenomen decât cel mult în termeni filosofici. Se ştie că impulsurile neuronale de la retină sunt transmise către creier, unde sunt prelucrate în aşa fel încât recompun realitatea obiectivă care este văzută la nivelul ochiului. În acest proces misterios sugestia hipnotică intervine modificând imaginea reconstruită, eliminând sau adăugând elementele impuse de hipnotizator. Nu se ştie însă cum.
O posibilă explicaţie esoterică a acestui fenomen este introducerea vederii subiectului (poate a tuturor simţurilor) în planul eteric. Mediul eteric este identic cu cel fizic, cu excepţia persoanelor indicate prin sugestie. Schimbarea realităţii eterice se face la voinţa minţii subconştiente a subiectului. Deci explicaţia orbirii hipnotice este comutarea simţurilor subiectului în planul eteric simultan cu modificarea ambientului eteric de către subconştient, conform sugestiei.
Levitaţia. Gravitaţia este un efect al câmpului eteric al planetei. Levitaţia se produce prin contrabalansarea câmpului eteric înconjurător, ceea ce implică nişte procese despre care ştiinţa academică nu ştie mai nimic. Acest fenomen obiectiv contrazice părerile unora conform cărora "sub hipnoză nu poţi face decât ceea ce ai fi putut face şi în stare conştientă dacă te-ai fi concentrat suficient de bine"... Dumneavoastră ce credeţi: oare levitaţia este realizată de subconştientul subiectului, la comanda hipnotizatorului sau oare este operată direct de hipnotizator asupra subiectului care, aflându-se în transă, este mai uşor de manevrat eteric?
În paranteză fie spus, obţinerea invizibilităţii, dematerializării sau rematerializării obiectelor sau propriului trup nu face obiectul hipnotizatorilor, ci a activităţii MAGICIENILOR. Aceste fenomene incredibile au la bază translaţia perfect controlată a obiectului sau corpului viu din planul fizic în cel eteric şi viceversa.
Pentru exemplificare, câteva demonstraţii de levitaţie autentică:
EDNOVI Levitación con Liliana Lago
Penn and Teller Levitation Magic - The One Show - BBC One
Buddhist Monk Levitation - Minutul 35
Un profesor care vorbea despre hipnoză a fost întrebat de către un student: "Dumneavoastră aţi vrea să fiţi hipnotizat?". Profesorul răspunse: "Nu!". "De ce?", veni replica învăţăcelului. "Fiindcă mi-e teamă că îmi va plăcea prea mult!"...
Hipnoza realizată de un operator poate avea asupra subiectului un uşor efect ulterior de creştere a sugestibilităţii şi docilităţii în viaţa de zi cu zi, din cauza plăcerii pe care a gustat-o de a se lăsa condus şi dominat de voinţa hipnotizatorului. Dar în viaţă, rareori dăm peste oameni bine intenţionaţi, cei mai mulţi având în minte să profite de bunăvoinţa noastră. Unii dintre ei ştiu să îşi impună voinţa în faţa celorlalţi. După cum alţii sunt predispuşi la obedienţă. De aceea, în principiu, este periculos să ne antrenăm mintea să devină prea receptivă. Trebuie, în schimb, să ne întărim autocontrolul şi imunitatea la sugestiile exterioare ale colegilor, vecinilor, rudelor, cunoştinţelor, duşmanilor etc.
Desigur, cele spuse mai sus nu se aplică şi cazurilor medicale în care se impune hipnoterapia. De asemenea, omul trebuie să îşi păstreze nealterată capacitatea de autohipnoză voluntară (utilă în rugăciune, meditaţie, schimbarea unei stări emoţionale negative, gustarea plăcerii unui spectacol, lecturi etc).
Paramahamsa Yogananda spunea fără ocolişuri, în "Autobiografia unui yoghin", spre finalul capitolului 5: "Hipnotismul a fost folosit de medici în operaţii minore sau ca un fel de cloroform psihic pentru persoanele a căror viaţă putea fi periclitată de folosirea anestezicelor. Dar hipnoza este periculoasă pentru cei care i se supun frecvent; ea poate suscita un efect psihic negativ capabil să lezeze celulele cerebrale. Hipnoza este o incursiune în conştiinţa altuia. Acest fenomen temporar nu are nimic a face cu miracolele împlinite de sfinţi. Conştienţi de Dumnezeu, adevăraţii sfinţi provoacă transformări în această lume de vis datorită voinţei lor, perfect acordată cu cea a Visătorului Cosmic Creator."
Ajunşi la finalul articolului, s-ar putea să rămânem cu impresia că hipnoza nu are prea mult de a face cu existenţa noastră cotidiană. În fond, prea puţini dintre noi ajung la hipnoterapeuţi sau participă la numere de hipnoză de scenă, nu-i aşa?! Totuşi, vă propun să vă gândiţi cum, prin câteva cuvinte ale hipnotizatorului, cineva poate uita cum se numeşte sau, dimpotrivă, să îşi amintească vieţile anterioare, cum poate deveni capabil de performanţe incredibile fizice sau mentale, sau, dimpotrivă, poate halucina privind la lucruri inexistente...! Vedeţi cât de simplu poate fi restructurat universul psihic al oricărui om?!
Să nu uităm că suntem bombardaţi cu diverse sugestii pe toate canalele mass-media. Unele sunt reclame sau promo-uri care au tocmai acest rol, dar şi simpla urmărire atentă a unei emisiuni oarecare ne predispune la primirea şi inducerea în subconştient a unor idei, unele chiar contrare dorinţelor noastre. Practic, aproape tot ceea ce urmărim ne marchează subconştientul, mai ales că în faţa televizorului ne găsim într-o stare pasivă, receptivă mental, ca într-o hipnoză uşoară. De aceea, este important să ne alegem cu mare discernământ emisiunile la care privim...
Poate că deseori suntem direct sugestionaţi, manipulaţi, participăm la o irealitate... Realitatea obiectivă are multe faţete şi noi obosim să le luăm în considerare pe toate. Preluăm viziunea oferită de societate, ne supunem gândirii colective, ne abandonăm voinţa în faţa celor mai puternici. În loc să cercetăm adevărul cu toată curiozitatea, ne mulăm pe tiparele existente, blocându-ne intuiţia şi inteligenţa superioară. Cel mai adesea, ne lăsăm duşi de părerile celorlalţi sau de prejudecăţi, considerându-le în mod fals drept repere absolute. Desigur, putem ulterior să ne corectăm, uneori cu greu, dar până atunci ne-am pus credinţa într-o minciună, trăim o iluzie, hrănim irealitatea. Chiar nu suntem sub hipnoză sau doar halucinăm că nu suntem sub hipnoză?!
Oare n-ar trebui să fim mereu alerţi, treji, atenţi la sugestiile permanente ale mediului şi să ne întrebăm în sinea noastră: oare cât e frumos şi bun din ce văd şi aud? oare sunt eu cel care m-am obişnuit să fiu sau pot fi mult mai mult? oare realitatea e aşa cum o percep acum sau lumina adevărului trece printr-un filtru până la ochii, inima şi mintea mea? În orice moment ai putea cădea sub o "vrajă" venită de aiurea dacă nu încerci să te păstrezi treaz.
- De unde a apărut violenţa şi desfrânarea din şcoli? Este o reacţie post-hipnotică la sugestiile din mass-media.
- De ce se apucă oamenii de diverse vicii nocive? De inteligenţi ce sunt? Nu, ci fiindcă sunt sub hipnoza obiceiurilor proaste.
- Ai făcut vreodată lucruri pe care le-ai regretat ulterior? De ce le-ai făcut? Fiindcă în acel moment erai sub hipnoză şi nu puteai gândi.
- Te-ai simţit fermecat(ă) de un partener de sex opus nepotrivit, pe care apoi l-ai respins? Erai sub hipnoza atracţiei pasionale.
- Traversai strada cu mintea aiurea şi era să te omoare o maşină? Ai fost somnambul pentru câteva clipe.
- Te trezeşti că vorbeşti urât, înjuri fără rost? Eşti sub hipnoza anturajului de proastă calitate.
- Ce să mai zicem de efectele alcoolului, drogurilor, muzicii de tip "trance", boxelor date tare şi altor metode de pierdere a cunoştinţei?
- Eşti de părere că dacă ai avea mulţi, foarte mulţi bani, toate grijile vor dispărea şi vei fi fericit proporţional cu valoarea averii? Eşti sub hipnoza banilor.
- Hipnoza stă la baza unor aspecte umane precum: spectacolul modei sau al fotbalului, religia, propaganda politică, instrucţia militară, dependenţa de pornografie sau jocurile video etc...
- Nenumăraţi oameni au fost convinşi că anul 2000 va aduce sfârşitul lumii, translaţia planetei, trei zile de întuneric etc. Au fost victimele unei hipnoze globale. Iar acum continuă că creadă că sfârşitul vine pe 21 decembrie 2012! La câtă campanie s-a făcut, chiar şi oamenii cu capul pe umeri sunt puţin atinşi de îngrijorare. Urmarea este slăbirea minţii şi a voinţei multor indivizi.
Cine sunt hipnotizatorii? Poate fi o persoană, un grup, ego-ul propriu (trăsături de personalitate, gândurile şi emoţiile automatizate etc), subconştientul colectiv, propriul nivel de conştiinţă ş.a.m.d. Chiar nu contează. Se schimbă mereu. Ce contează e să ieşi din starea de hipnoză. Şi apoi vei înţelege mai multe...
Poate că nu vei fi de acord cu cele afirmate mai sus. Nu crezi că ai fi hipnotizat. Crezi că faci numai ce doreşti conştient. Da, mai există şi momente când nu te afli sub hipnoză. De exemplu, acum, când citeşti aceste rânduri. Dar mă întreb: oare nu vei uita ceea ce tocmai citeşti acum, în acest capitol final?! Uite cum poţi verifica că am avut dreptate. Se va întâmpla, cu siguranţă, să citeşti sau să auzi undeva cuvântul "hipnoză". Dacă însă nu-ţi vei aminti că poţi fi şi tu sub un gen de hipnoză, înseamnă că vei avea o amnezie hipnotică tocmai atunci...
Iată un scurt documentar
intitulat "Captive minds: Hypnosis and beyond"
(durata 1h 5min). Veţi găsi aici câteva exemplificări concrete ale
ideilor despre care am scris.
Este important de subliniat că hipnoza aceasta comună nu este continuă, ci intermitentă. O bună ilustrare a pendulării instantanee între starea normală şi cea hipnotică o puteţi găsi în documentarul de mai sus - între minutele 5:30 şi 8:50 (fenomenul de orbire hipnotică) -, unde hipnotizatorul (după ce i-a indus subiectului o sugestie post-hipnotică legată de mişcarea capului său) îi comută vederea alternativ de la realitatea fizică la cea imaginată şi invers. Aşa e şi în viaţă: nu putem şti niciodată dacă în clipa următoare nu vom intra într-o realitate modificată de chiar psihicul nostru.
Puţine sunt lucrurile pe care te poţi baza la exterior, dictate de legi obiective. Cea mai importantă parte a vieţii tale se petrece în universul tău psihic şi în relaţiile interpersonale, construite pe viziunea variabilă a celorlalţi. Or, în planul subiectivităţii există o mare fluditate şi un potenţial de schimbare bruscă, dramatică uneori. Realitatea nu e chiar atât de solidă, la urma urmei...
Dacă te-a impresionat ceva din filmele despre hipnoză, să revezi şi să-ţi aminteşti acel lucru cât mai des! Îţi poate folosi cândva şi mereu, fiindcă îţi înlătură obişnuinţa de a gândi banal, te ajută să te eliberezi de hipnoza colectivă sub care trăim cu toţii. Dacă te vei întreba mereu "lucrul ăsta chiar este real sau e doar o sugestie acceptată de toată lumea?", îţi vei adânci discernământul. Vei putea să diferenţiezi nu numai între realitatea fizică obiectivă şi cea psihică, ci şi între acestea şi intervenţiile metafizice! Deseori oamenii fac confuzii între cele trei. De exemplu, cineva poate lua drept miracol ceea ce este doar un efect placebo. Sau o halucinaţie drept fapt real, dacă nu-şi ia elemente de control. Sau drept un fapt explicabil fizic, ceea ce a fost un fenomen paranormal. Şi invers. E atât de uşor să confunzi lucrurile, mai ales că sunt amestecate...!
Interogaţia permanentă te poate ajuta şi să te decondiţionezi psihic. Când vrei neapărat un lucru oarecare, te poţi întreba: "îl doresc fiindcă sunt sub hipnoză sau acel lucru este esenţial pentru mine?". Dacă îţi displace ceva, te poţi întreba: "oare nu mă aflu într-o sugestie hipnotică ce mă face să reacţionez agresiv?". Numai când crezi în hipnoza colectivă eşti bine înarmat să te opui ei. Hipnoza este o forţă adevărată, ea te poate trece instantaneu într-o realitate alternativă. Şi pe ceilalţi de lângă tine. De aceea trebuie să fii mereu treaz!... "Vegheaţi neîncetat!", spunea Mântuitorul Isus. Oare la ce se referea?
Cum petreci tu timpul? Iată, într-o poză: Noaptea, în visare, Ziua, sub hipnoză! |
Dacă vei urmări să te observi cât mai des, mai ales când te afli sub stres sau în stare de relaxare (când intrarea în transă este mai probabilă), nu înseamnă că nu vei mai cădea în plasa hipnozei despre care am vorbit. Însă imediat vei conştientiza şi îţi vei reveni, vei putea domina starea în care te afli. Voalurile succesive de hipnoză zilnică vor deveni tot mai transparente. Vei intui sau vedea ce se află dincolo de ele. Luciditatea este euforică. Claritatea mentală tot mai mare îţi va oferi noi prilejuri de descoperiri umitoare.
Când vei cunoaşte nu numai intelectual, ci prin insight, din experienţa proprie, că oamenii se află în cea mai mare parte a timpului într-un fel de transă, vei deveni mult mai înţelegător cu ei şi cu tine însuţi. Vei căpăta înţelepciunea şi compasiunea!
Atenţie! Ceea ce am prezentat mai sus este o tehnică pentru dehipnotizare spirituală. Ea trebuie însoţită obligatoriu de păstrarea disponibilităţii pentru autohipnoză (cu toate utilizările sale pozitive, menţionate deja în articol)! Altfel ar putea apare fenomene secundare precum prea mult pragmatism, materialism, incapacitate de a visa, de a te bucura de frumos şi de viaţă, sau inacţiune şi pasivitate. Nu trebuie să respingi ceea ce conştientizezi. Nu trebuie să-ţi pierzi entuziasmul şi curiozitatea, ci să le muţi pe un nivel superior...
articol de Răzvan Petre,
10 decembrie 2012
Articole similare: Mentalismul nu e iluzie, Magia ca spectacol
Alte videoclipuri interesante legate de domeniul minţii, hipnozei, mentalismului:
Canalul YouTube al mentalistului Keith Barry
Canalul YouTube al mentalistului Derren Brown
Discovery Channel - Hypnosis (film 60 minute)
Lectură: MINUNI OBŢINUTE PRIN HIPNOTISM, capitol din cartea "Egiptul secret", de Paul Brunton
< sus >