MENTALISMUL NU E ILUZIE

În industria divertismentului există 3 tipuri de "fermecători": magicienii, mentaliştii şi iluzioniştii. Fac ei acelaşi lucru, sub nume diferite? După declaraţiile lor, da. Judecând după fapte, NU. Iată, în cele ce urmează, o clarificare "pour les connaisseurs", pe care nu o veţi găsi nicăieri, fiindcă nimeni din această industrie nu este interesat să lămurească lucrurile, ci dimpotrivă, să păstreze misterul, pentru atragerea interesului publicului.

1. MENTALIŞTII îşi folosesc forţa minţii lor puternice şi antrenate pentru a face lucruri incredibile asupra propriei persoane, a altora sau asupra unor obiecte. Uneori ei le explică prin "simple" jocuri psihologice, dar alteori sunt performanţe ce ţin evident de paranormal. Mintea umană are încă secrete care îi fac să pară drept "supraoameni" pe cei care le aplică. Totuşi, mentaliştii nu pot explica toate mecanismele subtile implicate – pur şi simplu, ei îşi propun ceva, iar Mintea lor îi serveşte. Curentul modern al "mentalismului" recuperează onoarea, oarecum pierdută, a magiei de spectacol, astăzi confundată cu iluzionismul...

Ce pot face mentaliştii, "pe bune": citirea gândurilor, inducerea telepatică a ideilor, controlul funcţiilor involuntare ale organismului, psihochinezia (de exemplu, îndoirea lingurilor, mişcarea unor obiecte la distanţă sau întreruperea/generarea electricităţii), percepția extrasenzorială (de exemplu, descrierea unor locuri, obiecte sau evenimente simultane aflate la distanţă), abilităţi mintale deosebite (teste de memorie, calcule matematice rapide), hipnoza pe scenă asupra unui grup de oameni, conducerea automobilului legat la ochi etc. Unii maeştri de arte marţiale fac şi ei demonstraţii care ţin de mentalism (lupte fără contact, prinderea din zbor a gloanţelor, invulnerabilitate fizică, aprinderea focului doar cu mâinile şi alte performanţe de acest gen). Desigur, fiecare mentalist are doar anumite specializări din cele amintite mai sus, nimeni nu le stăpâneşte la perfecţiune pe toate.

Exemple de realizări mentaliste:

- Un recent mentalist român: Cristian Gog şi o altă apariţie a sa la televiziune 1 | 2 | 3

- Un mentalist invitat de câteva ori în emisiunea “Surprize, surprize": magul spaniol Anthony Blake.

- Peformanţele maestrului vindecător John Chang, care, printre altele, aprinde focul cu mâna goală.

- Arte marţiale chinezeşti: o lovitură incredibilă cu o bilă de energie (stilul beţivului).

- Mentalistul Keith Barry

- Un mentalist celebru: David Blaine (street magic), cu numeroase videoclipuri pe YouTube.com

2. MAGICIENII DE SCENĂ sunt şi ei mentalişti, doar că apelează uneori şi la spirite puternice, care le permit nişte realizări fizice incredibile (levitaţie, dematerializări şi materializări, teleportare, interpenetrarea obiectelor solide, predicții apropiate în timp etc). Mintea umană are nişte limite care pot fi învinse doar cu ştiinţa spiritelor. Mai precis, magicianul (care, în acest caz, este şi un medium special) vine cu mintea şi energia sa, iar spiritele, cu ştiinţa rafinată a miracolelor. Graniţa dintre mentalism şi magie este foarte subţire şi mişcătoare, aşa că orice mentalist poate aluneca, chiar fără să o ştie, spre magie, din când în când.

Exemple de magicieni de spectacol:

- Ilustrul magician român Johannes

- Celebrul magician David Copperfield, care a readus această artă în atenţia telespectatorilor de pretutindeni

"În Statele Unite există un magician numit David Copperfield. De fapt este un maestru al capacităţilor supranormale, ceea ce i-a permis să treacă prin Marele Zid. În momentul trecerii prin zid, a folosit o pânză albă pentru a se acoperi pe sine şi zidul şi apoi a trecut. Când a ieşit, a scos o mână în afară, a ridicat pânza şi a păşit afară. De ce a făcut asta? În acest fel audienţa crede că este spectacol magic. Motivul pentru care ei denumesc aceste capacităţi supranormale magie este că nu le folosesc pentru a-şi cultiva corpul, ci pentru distracţia spectatorilor sau pentru a prezenta minuni pe scenă. (Master LI HONGZHI, fondatorul Falun Gong).

- La fel de vestitul Chriss Angel, protagonistul emisiunii de televiziune "Mindfreak", ale cărui numeroase videoclipuri pot fi găsite pe YouTube.com

Există şi oameni obişnuiţi care, fără a se declara mentalişti sau magicieni, reuşesc uneori performanţe similare acestora. E vorba de o reamintire a unor abilităţi deţinute de spiritul lor într-o încarnare anterioară, când poate au fost fachiri, yoghini, asceţi, călugări, ce au dobândit respectivele puteri în urma unor practici îndelungate şi obositoare. Mai este posibil ca asemenea capacităţi "nepământene" să provină din încarnările anterioare ale spiritului lor pe planete superioare Pământului. În general, orice putem realiza fără mare efort, aproape ca-n joacă, este efectul binemeritat al eforturilor antecesorilor noştri spirituali, de care noi profităm acum...

3. ILUZIONIŞTII folosesc trucuri pentru a poza în magicieni sau mentalişti. Nu este nimic miraculos, ci totul se bazează pe tehnici de manipulare a atenţiei spectatorilor, scamatorii tehnice etc.

Iată o situaţie obişnuită când iluzionistul se pretinde a fi clarvăzător, deşi nu este: el alege o persoană din public "la întâmplare" şi începe să îi spună unele lucruri personale pe care nu avea de unde să le cunoască. În acest caz, iluzionistul poate folosi 3 tipuri de "citire" a persoanei:

Tehnica Hot reading semnifică obţinerea de informaţii preliminare despre subiect – devenit astfel o victimă – prin orice metodă detectivistică (cercetarea biografică, tragerea de limbă a vecinilor, tragerea cu urechea la conversaţiile subiectului, discuţii prealabile cu membri ai echipei iluzionistului, folosirea complicilor, a microfoanelor, camerelor video etc).

În filmul Leap of Faith (Salt în credinţă) este arătat cum funcţionează această tehnică în industria miracolelor religioase.

Tehnica Warm reading – iluzionistul face nişte afirmaţii generale, care se potrivesc marii majorităţi a oamenilor, utilizînd principiile psihologiei. Uneori încearcă să impresioneze sau să sugestioneze subiectul într-un anumit sens, pentru a-i smulge confirmarea. Alteori, frazele sunt astfel concepute încât să menţioneze atât o anumită trăsătură, cât şi opusul său, acoperind astfel toate faţetele unei chestiuni (este o metodă des folosită şi de astrologi) – de exemplu: "eşti o persoană amabilă şi calmă, dar când cineva îţi înşală încrederea, eşti furios".

Tehnica Cold reading semnifică obţinerea de informaţii despre subiect printr-o discuţie liberă cu acesta, timp în care falsul-clarvăzător îi studiază rapid limbajul corpului, vârsta, îmbrăcămintea, tunsoarea, genul, religia, rasa, etnia, nivelul de educaţie, maniera de a vorbi, locul de origine etc. Iluzionistul este foarte atent la semnalele de răspuns faţă de afirmaţiile sale, ca să îşi dea seama dacă ghicitul său merge în direcţia bună sau nu, îndepărtându-se rapid de pistele greşite şi multiplicând supoziţiile pe direcţia probabil corectă.

Această ultimă tehnică nu poate funcţiona fără intuiţia performerului, devenind cu timpul o abilitate naturală a minţii acestuia, care va părea de-a dreptul paranormală. (De fapt, intuiţia în sine este o calitate inexplicabilă ştiinţific.) I se poate spune "citire subconştientă", calitate ce se dezvoltă la mulţi profesionişti care lucrează mult cu publicul (poliţişti, psihiatri, psihologi, preoţi, profesori, avocaţi etc).

Atenţie! Se întâmplă adeseori ca tocmai magicienii ori mentaliştii autentici să pretindă că ei realizează numai şi numai iluzii - afirmaţii ce produc cu adevărat multă confuzie. Este pe jumătate o minciună, dar pentru care aceştia nu se simt deloc vinovaţi, fiindcă oricum spectatorul se aşteaptă să fie păcălit cu ceva, cumva. Dar această ambiguitate are şi ea un preţ: mentaliştii vor fi puşi în situaţia penibilă să nu li se recunoască meritele reale, ci să fie acuzaţi că fraieresc publicul.

Ei au totuşi nişte motive puternice pentru care aleg această deghizare: fie pentru a stinge suspiciunea celor foarte religioşi, fie pentru a se proteja de agresiunile de dincolo de scenă (vezi lovitura de pumn fatală primită de vestitul magician "invulnerabil" Houdini), fie pentru a păstra suspansul spectacolului sau din alte motive pragmatice. Dacă s-ar pretinde a fi "paranormali" sadea, tot soiul de imbecili pisălogi le-ar putea cere să demonstreze acest lucru în afara scenei, ceea ce ar deveni foarte supărător.

Pe de altă parte, este adevărat, mentaliştii chiar intercalează trucuri şi iluzii "clasice" în programul lor, de obicei pentru "încălzire", pentru că sunt mai simplu de realizat. Iar asta le oferă cârcotaşilor materialişti satisfacţia de a le putea explica (prin analogie cu trucurile deja dezvăluite în cărţi, pe internet sau la cursurile dedicate pseudo-magiei).

Deseori, magicienii realizează versiuni personale ale trucurilor clasice, păstrându-le doar forma exterioară aparentă, însă la care explicaţiile cunoscute nu se mai potrivesc. Nu orice număr de scenă realmente magic poate fi reprodus şi nici măcar înţeles de către iluzionişti. Aceştia sunt cam invidioşi pe adevăraţii mentalişti sau magicieni, cărora încearcă să le minimalizeze performanţele (care le depăşesc, în unele privinţe, pe ale lor proprii).

Mi-a atras atenţia afirmaţia unui mentalist într-un interviu. Zicea el: "Aş jigni inteligenţa spectatorilor dacă aş pretinde că ceea ce fac eu pe scenă este altceva decât o iluzie!". În realitate este tocmai invers! Asta e, niciodată nu poţi pune bază pe vorbele unui "fermecător"... Ce cred eu despre afirmaţia de mai sus? Ca spectator, este normal să te laşi păcălit de un truc de scenă, luându-l drept o realitate pretins "paranormală" şi apoi să cauţi o explicaţie logică, analizând toate amănuntele. Uneori ai putea-o bănui. În schimb, dacă nu găseşti acea explicaţie, nu e deloc o dovadă de inteligenţă să priveşti un fenomen posibil paranormal ca fiind un truc sau iluzie, doar aşa, din obişnuinţă şi în ciuda glasului raţiunii. Mai ales că numerele de magie sunt disponibile azi şi pe video, încât ai posibilitatea să revezi toate detaliile. Iar când laudă galant o asemenea obtuzitate mentală, mentalistul citat mai sus nu face, în fapt, decât să evite să şi-i pună-n cap pe spectatorii idioţi, cu minţile adormite, dar agresivi în semidoctismul lor.

Astăzi lumea merge în direcţia multiplicării miracolelor şi, în paralel, a credinţei oamenilor în existenţa fenomenelor paranormale. Pe lângă magia inovaţiilor tehnologice de ultimă oră, mai există, realmente există posibilităţi inimaginabile ale minţii umane (deocamdată doar a unor persoane speciale), care vor deveni treptat comune, obişnuite, pe măsura regenerării speciei umane.

Indiferent de diferenţele fundamentale dintre ei, iluzioniştii, magicienii şi mentaliştii aparţin, indubitabil, aceleiaşi bresle, de "show entertainers" şi îşi împrumută unii de la alţii idei, numere, trucuri. În fond, ei fac acelaşi lucru: uimesc oamenii, îi fac să uite pentru câteva clipe de grijile cotidiene şi, mai ales, de concepţia materialistă, care ne conduce tuturor vieţile, într-un mod foarte autoritar. Ei ne prezintă lucrurile altfel decât se petrec ele în mod obişnuit, iar acest fapt ne destinde, ne înveseleşte, ne blochează temporar prejudecăţile, deschizându-ne mintea, ne aduce aminte că suntem copiii lui Dumnezeu cel fără limite... Desigur, asta din urmă o uităm imediat, dar ceva tot rămâne acolo, în sufletul nostru de copil! Ceva care ne va ajuta, poate, să învingem obstacolele întâlnite pe drumul destinului...