Consiliere parapsihologică în probleme de viaţă
Clarvăzător NINA PETRE
< Înapoi la "Conversaţii pe întuneric"
de Răzvan-Alexandru Petre
Citate selectate din mesajele spiritelor care au fost încarnate în: Cosmo Lang, Mahatma Gandhi, Oscar Wilde, Frederic Chopin, Oliver Lodge, Elisabeth Fry şi alţii. Glasurile spiritelor se puteau auzi, pur şi simplu, răsunând în aer în prezenţa mediumului Leslie Flint, dar dintr-un punct diferit de locul unde se afla acesta.
Traduceri de Răzvan-Alexandru Petre din sursele: [ 1 ] , [ 2 ] , [ 3 ]
La o şedinţă privată cu dl. Flint, spiritul Dr. Cosmo Lang – care, în calitate de Arhiepiscop de York, blocase un raport al Bisericii Anglicane ce găsise adevărate dovezile spiritualiste despre supravieţuirea după moarte – a exprimat regretele sale privind comportarea sa pământeană:
"Dacă aş putea trăi din nou cu ce ştiu acum, aş acţiona cu totul altfel. Aş fi putut face atâtea, dar mi-a fost teamă. Acum cred cu putere că Spiritualismul este atât de important, încât cu toţii ar trebui să-l cunoască."
Dar el a avertizat persoanele materialiste care vor să-şi dezvolte abilităţi de medium:
"Dacă doriţi să contactaţi cele mai înalte forţe, forţele binelui, care pot ridica spiritual umanitatea, trebuie să aveţi mediumi sau instrumente care au o gândire de acelaşi nivel înalt de vibraţie; dar mi se pare că unii dintre mediumii voştri sunt, din păcate, de un nivel inferior."
Nu vreau să credeţi că eu vă condamn, departe de mine asta, sunt doar nerăbdător să ajut. Părerea mea este că doar când Spiritualismul va fi folosit în mod just, cu mediumi de un înalt nivel mental şi spiritual – care vor renunţa la chestiunile materiale slujindu-L pe Dumnezeu, considerându-se simple instrumente ale puterii divine în serviciul copiilor Pământului – abia atunci omenirea va beneficia cu adevărat.
Dacă marele adevăr al supravieţuirii după moarte ar fi demonstrat şi făcut evident în sensul cel mai real şi elevat, întreaga lume ar putea fi schimbată în bine."
"Există doar o cale prin care lumea poate fi salvată de ea însăşi şi anume prin dragoste, care învinge totul. Datorită ei, cei care au plecat dintre voi se preocupă acum de fiecare dintre cei rămaşi. Venim înapoi în lumea voastră, încercând să dărâmăm barierele pe care voi le-aţi creat de-a lungul secolelor, din prostie şi ignoranţă. Batem la poarta voastră, sperând şi rugându-ne să deschideţi, măcar un pic, ca să putem intra şi să vă salvăm de voi înşivă."
"Ar trebui să-ţi aminteşti, poate mai presus decât orice, că Vocea Spiritului – deşi este nelimitată într-un sens – poate fi utilizată şi manifestată conform situaţiei şi momentului. Vocea Spiritului, aş spune că este formată din nenumărate suflete. Poţi avea o comunicare de la o persoană şi totuşi cele mai multe lucruri spuse de ea se datorează influenţei a nenumărate alte fiinţe care sunt pe aceeaşi lungime de undă, cum spuneţi voi, transmisă prin diferite "vehicule" de expresie."
"Este foarte important ca omul să ştie că, într-un sens, el este responsabilul pentru mântuirea sa. Nimeni nu te poate salva. Doar tu însuţi. Nimeni dintre cei pogorâţi în lumea voastră nu a spus sau sugerat vreodată că, dacă credeţi în el ca persoană, veţi fi automat salvaţi. Urmaţi-mă, urmaţi-mi exemplul, străduiţi-vă să faceţi ceea ce fac eu – da, ceea este foarte diferit. Asta înseamnă că mântuirea vine din ceea ce faci, ce eşti, ce dobândeşti, cum te sacrifici pentru cei mai puţin norocoşi, dacă este necesar. Să dăruieşti iubire. Asta e mântuirea sufletului. Nimeni nu îşi va lua asupră-şi răspunderea să te salveze. Îţi va arăta calea, te va ajuta, îţi va lua deseori povara de pe umeri, va poposi cu tine când va fi cazul, dar toate acestea, cu scopul ca tu să păşeşti pe cale. Nimeni nu o poate străbate pentru tine."
< sus >
Pe 21 iunie 1961, o voce care susţinea că este a regretatului Mahatma Gandhi s-a manifestat în camera în care mediumul britanic Leslie Flint ţinea o şedinţă spiritistă. Vocea a spus:
"Moartea este considerată tabu în lumea voastră. Oamenilor le este frică să rostească cuvântul. Nu le place să se gândească la ea. Fug de ea. Se tem de ea, fiindcă ştiu în adâncul inimii lor că este o realitate cu care se vor confrunta în cele din urmă. Se tem de ea, fiindcă ştiu în adâncul cugetului că nu sunt pregătiţi pentru ea. Ştiu atât de puţine şi se tem să afle mai multe.
Frica domină inimile şi minţile oamenilor. Iar noi ştim că, dacă nu se face nimic în privinţa asta înainte de a fi prea târziu, consecinţele vor fi atât de dezastruoase, încât nici nu îndrăznim să ne gândim la ele.
Astăzi, lumea voastră stă ca pe un pod al distrugerii. În orice moment, acest pod nesigur ar putea să nu mai poată susţine greutatea aflată pe el, pentru că însuşi omul – în mod inconştient, dar în unele aspecte conştient – a creat atâta confuzie, ură şi intoleranţă.
Istoria se repetă.
Iar istoria ne arată că fericirea umană se întemeiază pe cunoaşterea şi înţelegerea vieţii care va veni după moarte. Viaţa pământească este doar câmpul de antrenament. Este doar şcoala în care omul trebuie să înveţe lecţia care îi va oferi ocazia să moştenească Împărăţia Tatălui cel Viu.
De ce este atâta frică în lumea voastră? Pentru că omul nu a învăţat calea.
Există o singură cale adevărată. Este calea spiritului şi doar câţiva o urmează. Sunt unii care o practică, care se străduiesc, dar numai câţiva reuşesc, şi asta fiindcă oamenii nu se pot uita pe ei înşişi.
Prima lecţie pe care trebuie să o înveţi este să uiţi de tine, să dăruieşti cu iubire tot ce poţi, căci vei fi răsplătit. Ce a spus Cristos şi toţi marii învăţători, toţi marii filosofi de-a lungul epocilor a fost că omul trebuie să uite de sine, pentru ca, în schimb, să se poată găsi pe sine.
E ca şi cum te-ai arunca în puterea purificatoare a eternului ocean al iubirii. Când te pierzi într-un ocean de iubire, atunci simţi cum atingi malurile. Şi nu te scufunzi, ci te ridici ca o geamandură, fiind dus de valuri. Munca ta abia atunci începe. Pe multe ţărmuri vei fi aruncat, ajutându-i şi pe alţii să găsească ceea ce tu ai găsit deja."
Spiritul lui Gandhi a spus mult mai multe în discursul său de o jumătate de oră. Cele de mai sus sunt doar câteva extrase.
< sus >
Pe 20 august 1962, s-a auzit o voce în camera de spiritism a mediumului britanic Leslie Flint, pretinzând că îi aparţine răposatului Oscar Wilde.
Faimosul poet şi dramaturg irlandez a murit la Paris în 1900, când deja căzuse în dizgraţia societăţii puritane. Odată fusese aclamat ca un artist de o inteligenţă strălucită şi o fantezie exuberantă. Dintre operele sale amintim piesa "Ce înseamnă să fii onest" şi cartea "Portretul lui Dorian Grey".
Spiritul lui Oscar Wilde s-a prezentat în aceeaşi manieră glumeaţă şi sarcastică sub care a fost cunoscut pe când trăia pe Pământ. La început, nu se ştia cine vorbeşte. Când dna Greene l-a întrebat cum se numeşte, vocea a răspuns:
"Numele meu m-a băgat în multe necazuri pe când trăiam în lumea voastră!"
Dl Woods a intervenit: "Când le punem aceste înregistrări altor oameni, ei ne întreabă cine este cel care vorbeşte."
Spiritul lui Wilde: "Poţi să le spui că este Colonelul Bogey!" (un personaj fictiv)
Până la urmă, şi-a spus numele, iar dl Woods l-a întrebat:
"Domnule Wilde, puteţi să ne spuneţi câte ceva despre viaţa dumneavoastră de Dincolo? Ce faceţi acolo?"
Wilde: "Este o uşurare să fiu întrebat despre viaţa de aici, fiindcă, oricum, viaţa mea pământeană este destul de cunoscută amatorilor de bârfe! Dacă v-aş spune că viaţa mea de aici nu diferă de cea de pe Pământ, probabil că aţi fi îngroziţi! Dar se întâmplă a fi perfect adevărat şi nu îmi pare rău deloc...
Reputaţia mea nu mă îngrijorează, dar se pare că îi îngrijorează al naibii de mult pe destui dintre voi!"
Woods: "Cărţile dv oferă o cunoaştere foarte valoroasă."
Wilde: "De când am murit, s-au făcut mai mulţi bani din reputaţia mea decât am putut face eu vreodată din piesele mele de teatru, ceea ce înseamnă că păcatul are mare succes!"
Woods: "L-aţi întâlnit pe Bernard Shaw dincolo?"
Wilde: "L-am întâlnit pe Shaw. Ce om! Un caracter extraordinar, strălucitor, deşi... mai bine n-aş face afirmaţii d-astea. Nu asta se aşteaptă de la mine."
Woods: "Dincolo, mai scrieţi piese?"
Wilde: "Oh, mai scriu, continui. Lumea noastră, după cum neîndoielnic aţi auzit, în anumite sensuri este foarte similară cu Pământul vostru. Avem tot felul de peisaje cu care sunteţi familiarizaţi, dar mult mai frumoase. Natura, aşa cum o ştiţi, există aici, dar nu există aspectele ei mai rele sau mai deranjante.
De exemplu, nu avem paraziţi precum muşte, urechelniţe şi toate chestiile agasante cu care natura îi necăjeşte pe oameni. Din fericire, se pare că astfel de lucruri au dispărut. Avem toată frumuseţea şi drăgălăşenia naturii, fără micile ei deranjuri. Fără muşte!
Oh, am cunoscut odată o femeie care adora să-şi petreacă toată după-amiaza într-un scaun cu un plici în mână, şi ce amiază plicioasă avea! Deseori mă întreb ce o face ea aici fără plici, fără muşte de plesnit!
Oh, a trecut mult timp, lucrurile s-au schimbat. Mă uit la Londra şi abia o mai recunosc. Slavă Domnului că m-am născut prea devreme!"
Dna Greene: "Domnule Wilde, aţi avut întotdeauna o minte foarte deschisă, nu-i aşa?"
Wilde: "Aşa cum spuneţi, mintea mea era foarte deschisă, peste medie. Puteţi să-mi spuneţi care este media şi cât de deschisă trebuie să fie o minte? Eram mereu gata să primesc inspiraţie. Pot spune că operele cele mai de succes s-au datorat faptului că am avut o minte deschisă şi, în consecinţă, a curs multă inspiraţie în ea... de mare succes. Sunt sigur că altfel nu ar fi apărut unele dintre lucrările mele celebre. Dar toate astea sunt chestiuni discutabile pentru mulţi. Ceea ce pentru unul e mumă, pentru altul e ciumă."
Greene: "Oh, nu! Într-o anumită măsură, cred că fiecare scriitor îşi primeşte inspiraţia de undeva."
Wilde: "Oh, dar nu ne lua personalitatea, draga mea, te rog! Totuşi, sunt gata să admit că am fost inspirat. Am fost mereu o figură inspirată; de fapt, acum aproape că inspir groază! Poate pentru că sunt mort!"
Greene: "Domnule Wilde..."
Wilde: "Vrei să renunţ la frivolitate şi să fiu serios? Să fii serios înseamnă deseori să fii plictisitor."
Greene: "Nu, nu! Nu aţi mai fi dumneavoastră. Nu renunţaţi."
Wilde: "Când eram pe Pământ, atâţia oameni erau aşa de serioşi, că nu ratau ocazia să fie cumplit de plictisitori. Refuz să fac parte dintr-o asemenea adunare!"
Greene: "Nu, vă rog, nu renunţaţi, pentru că nu aţi mai fi dumneavoastră."
Wilde: "Fac asta în mod intenţionat, fiindcă mereu se vor găsi oameni să spună: "De unde ştim noi că ăsta este Oscar Wilde?" – Se aşteaptă să revin în acelaşi fel, cu aceeaşi atitudine despre viaţă şi oameni, şi să spun acele chestii care se aşteaptă de la mine. De dragul vostru fac asta, pentru că ştiu, sărmanii mei dragi, că vă străduiţi cu disperare că îi convingeţi. Şi dacă pot să vă ajut să-i convingeţi, poate că îmi voi mai spăla din păcate!
Vocea a continuat să vorbească pentru ceva timp şi apoi s-a retras, din lipsă de energie.
< sus >
Într-o dimineaţă rece de sâmbătă, 19 decembrie 1959, George Woods şi Betty Greene şi-au cărat magnetofonul greu din Croydon la Londra ca să înregistreze o şedinţă cu mediumul de voci directe Leslie Flint. El posedă un talent rar. Vocile se aud dintr-un punct din spaţiu şi nu sunt rostite de el.
După un timp se aude vocea ghidului său, Mickey, de băieţandru voios – întâi în şoaptă, apoi tare şi clar: "Bună dimineaţa!"
După încă ceva timp, se manifestă altă voce ezitantă cu accent străin: "Nu ştiu dacă e amiază sau dimineaţă... Timpul e o chestiune prea complicată pentru noi ca să fim siguri. Când intrăm în condiţiile terestre, suntem mereu predispuşi să fim încurcaţi de anumite lucruri.
Dna Betty Greene: "Putem să ştim cum vă cheamă?"
Vocea: "Numele meu este Chopin, Frederic Chopin."
Chopin vorbeşte în engleză. Nimeni dintre participanţi nu înţelege franceza.
Despre trecerea sa Dincolo, Chopin le-a spus (pe scurt):
"Îmi amintesc doar că eram foarte bolnav, zăceam la pat. Câţiva prieteni erau lângă mine şi, gradat, totul a devenit nemişcat. Parcă mă îndepărtam de toate. Atunci am început să văd o lumină enormă. La început, era doar o mică licărire, apoi a devenit tot mai strălucitoare... şi am început să aud sunete. Muzica a început să crească, tot mai tare... parcă era o întreagă orchestră. Magnific!
Am încercat să recunosc melodia. Nu am putut. Nu era o muzică cu care eram obişnuit. Era diferită, mult mai frumoasă decât orice auzisem vreodată.
Muzica adevărată, muzica reală, muzica mare vine din afara lumii voastre şi izvorăşte din aspectul spiritual al omului: realizarea măreţiei şi unităţii cu Dumnezeu. Muzica mare este cu adevărat născută în spirit şi este reprodusă, poate foarte prost, în lumea voastră.
În planurile mai înalte, în planurile foarte evoluate, putem crea muzică fără instrumente, doar prin simplul efort al gândirii. Pentru că acolo gândul creează, un mare muzician poate realiza o întreagă operă fără niciun instrument! Cum s-ar spune, el poate crea toate sunetele din el însuşi şi, în consecinţă, cei care sunt în rezonanţă cu gândurile sale şi cu el vor auzi ceea ce compozitorul a creat.
În lumea voastră, omul – deşi a avansat enorm în multe direcţii – încă e foarte neştiutor de puterea spiritului. Puterea ascunsă în interior. Vi s-a spus: "Bate şi ţi se va deschide". Dar puţini oameni se deranjează să bată. Ei se mulţumesc cu ceea ce li se dă. În lumea voastră, mulţi oameni sunt foarte sinceri, foarte amabili, foarte buni... dar şi foarte naivi!"
< sus >
Dl. Ohlson fusese un prieten personal al d-nei Betty Greene, d-lui George Woods şi al mediumului. Fusese foarte interesat în Spiritualism şi vindecări. Moartea sa a fost neaşteptată, se pare că prin sinucidere. În noiembrie 1967, s-a întors la ei. Prima comunicare a fost foarte scurtă. Aceasta este a doua, cu vocea identică precum în prima.
Betty Greene: "Hello! Cine e?"
Spirit: "Dumnezeule! Ohlson sunt!"
George Woods: "Oh, Mr. Ohlson!"
B.G.: "Hello, Mr. Ohlson!"
Spiritul lui Ohlson: "Ce faceţi amândoi?"
G.W.: "Oh, foarte bine."
B.G.: "Mulţumesc, bine."
G.W.: "Dar tu cum o duci?"
Mr. O.: "Foarte bine, nu am regrete, sunt foarte fericit. Nu m-aş întoarce nici dacă mi-ai oferi tot aurul din China. Sunt foarte bine şi perfect fericit şi vreau să-ţi spun că este minunat să fii mort!"
G.W.: "Eu niciodată..."
Mr. O: "Nu ştiam – mă rog, tu ştii că eram foarte interesat în toate chestiile astea şi mergeam la întâlniri spiritiste..."
B.G.: "Am participat alături de tine în această cameră..."
Mr. O.: "Ştiu, asta a fost acum câţiva ani! – Dumnezeule, oamenii ar trebui să se considere norocoşi în ziua când dau ortul popii!"
B.G.: "În ce stare ai ajuns? În ce fel de loc?"
Mr. O: "Ei bine, locul în care am ajuns s-ar asemăna cel mai bine cu un loc de la ţară, ar putea fi oriunde. Adică, erau copaci şi păsări, aşa cum te-ai trezi într-un sat. Curând mi-am dat seama că erau mii şi mii de oameni. Mulţi trăiesc în ce aţi spune că sunt case cu apartamente – vaste clădiri adăpostind mii de oameni – dar nu sunt ca acele şiruri de case din Anglia, deloc.
Cred că acest loc unde am ajuns prima oară era un fel de punct de primire – e singurul mod în care îl pot descrie – fiindcă este evident că destule persoane, când vin aici pentru prima dată, au nevoie de ajutor şi atenţie – este o perioadă dificilă. Ei nu prea pricep la început că acum sunt separaţi de oamenii la care ţineau pe Pământ. Se pot întoarce, deşi o fac foarte rar, şi au ocazia să discute sau să ofere mângâiere persoanelor pe care le cunoşteau şi le iubeau pe Pământ, totuşi pricep destul de repede că nu sunt băgaţi în seamă şi nu sunt bineveniţi. Desigur, asta îi necăjeşte mult la început. Tocmai din această cauză e nevoie de aceste puncte de primire, unde sunt preluaţi de suflete avansate care ştiu cum să trateze cazurile dificile. Prin urmare, aici sunt introduşi într-un nou mod de gândire. Cred că cele mai dificile cazuri sunt oamenii care au convingeri puternice, credinţe religioase, perspective înguste.
Avem centre comunitare unde, desigur, copiii sunt una din cele mai mari bucurii. Am văzut atâţia copii trăind cu fiinţele lor dragi aici. Desigur, părinţii multora încă sunt pe Pământ, dar sunt luaţi în grijă de rude, de o bunică sau altcineva. Iar dacă nu există relaţii strânse de familie, se prezintă oricând un suflet care îşi va lua această misiune. Avem şcoli pentru ei, unde învaţă tot felul de lucruri, multe dintre ele mult mai importante decât ce au învăţat la şcoală pe Pământ.
Ştii că aici sunt mari oraşe, dar şi comunităţi de oameni care – fiindcă avuseseră obiceiul de a trăi împreună pe Pământ – se adună şi aici după naţionalitate, după culoarea pielii?! Desigur, este o chestiune temporară pentru majoritatea dintre ei.
Avem săli mari pentru învăţare şi pentru muzică. Poţi studia orice lucru care te atrage, mai ales din domeniul artei. Îmi pare acum şi mai evident decât înainte că arta şi chestiunile de intelect şi spirit sunt cele care durează cel mai mult.
Vezi tu, aici este o lumea REALĂ, dar nu este materială. Adică nu avem aspectele materiale pe care le aveţi voi, pe Pământ. De exemplu, nu avem fabrici mari. Nu avem căi ferate şi gări, şi Slavă Domnului! nu avem tot acel zgomot, murdăria şi mizeria. Lumea este de o frumuseţe absolută şi ne oferă bucuria că progresăm în toate, sentimentul de exaltare că tot timpul mergem înainte, ne ridicăm. Mereu apare ceva nou, ceva şi mai interesant, o experienţă inedită, un loc nou de mers, noi fiinţe de vizitat, veniri proaspete de pe Pământ. Sunt oamenii pe care i-am cunoscut şi iubit, pe care acum îi ajutăm să se aşeze aici şi îi atragem spre tot felul de lucruri interesante.
Aici nu-i o atmosferă searbădă. Nu-i ceva vag, fără esenţă. Este o existenţă reală şi, în felul nostru, suntem la fel de "fizici" cum sunteţi voi. Totuşi, nu avem un corp fizic ca al vostru. La exterior, ar putea părea la fel, dar nu este, alcătuirea lui este diferită. Trăind pe un plan de vibraţie atât de îndepărtat de cel pământean, totul e foarte rarefiat şi tot ce facem are un sens şi un scop.
Lumea voastră mi se pare, ei bine, ca şi cum ar fi o atmosferă întunecată, mohorâtă, ceţoasă. Forţele gândurilor ce emană în masă din lumea voastră sunt teribile. E adunată toată supărarea, ura, amărăciunea şi răutatea. Nu aş vrea să mă mai întorc acolo.
Ce auzi acum este o transmisie a gândurilor mele prin intermediul acestei cutii vocale artificiale, spune-i cum doreşti, pe care le converteşte în sunet. Este creată artificial, putem vorbi la ea, putem comunica prin efortul vocal, dar ne dăm seama repede că cea mai bună formă de comunicare este un proces mental.
Aceasta este o lume a realităţii mentale, care, prin însăşi puterea ce stă la baza ei, creează ceea ce ai putea numi o imagine fizică sau un film al lucrurilor. Aici, cu cât te dezvolţi mental şi spiritual, cu atât devii mai conştient de alte locuri, perspective şi fiinţe. E o simplă chestiune de a capta sursa şi a te acorda la ea.
B.G.: "Dle Ohlson, cum îţi petreci acum timpul?"
Mr. O.: "Timpul, timpul, timpul! Păi, nu suntem conştienţi de timp. Timpul nu înseamnă nimic pentru noi. Venind la voi, redevenim conştienţi de timp într-o oarecare măsură. Voi ziceţi "Sunt sigur că răposatul va veni şi ne va vorbi fiindcă e ziua lui de naştere." Nu ne pasă deloc de aniversări. De fapt, nici nu ne-am aduce aminte că era ziua noastră dacă nu am fi preluat ideea din mintea oamenilor apropiaţi, care ne-au fost dragi cât am trăit pe Pământ."
George şi Betty au schimbat multe alte idei cu fostul lor prieten. După o jumătate de oră, puterea mediumului s-a terminat şi au trebuit să-şi ia rămas bun. Ohlson nu s-a mai întors în camera pentru şedinţe spiritiste. Dar poate că s-au întâlnit deja, ca spirite!
< sus >
Aceasta este doar una din multele poveşti pe care fiinţe obişnuite le-au relatat la şedinţele spiritiste ale regretatului medium britanic Leslie Flint. Ce este cu totul extraordinar este că vocea nu venea din gura mediumului, ci se manifesta într-un punct din spaţiu la o anumită distanţă de medium. Rareori, figura spiritului comunicator se şi materializa. Flint a fost testat de multe ori de investigatori serioşi, care nu au putut spune decât că nu e niciun truc la mijloc.
Dna Betty Greene: "Nu ne spuneţi şi nouă cum aţi trecut dincolo şi cum v-aţi simţit?"
Vocea spiritului: "Oh, am murit!"
Greene: "Ne puteţi spune cum v-aţi simţit, ce reacţii aţi avut când v-aţi văzut "mort"?"
Vocea spiritului: "Oh, stăteam pe scaun. Citeam ziarul care tocmai venise. Şi m-am simţit cam ciudat. Mi-am scos ochelarii, i-am pus pe masă şi m-am gândit să stau liniştit un minut, că va trece. Următorul lucru de care mi-am dat seama era că stăteam acolo, dar nu eram acolo, nu eram! Parcă stăteam în picioare lângă scaun, privind la mine! Erau acolo, pe masă, ziarul, ochelarii şi m-am gândit că e tare ciudat! Foarte ciudat! Nu pricepeam nicicum.
Apoi am conştientizat că cineva bate la uşă. Nu înţeleg cum, era chiar amuzant, stăteam şi mă priveam cum stau în scaun, auzeam bătăile în uşă şi în acelaşi timp, într-o secundă, am putut vedea cine bate la uşă, deşi eram înăuntru. Era sora mea. Locuia în apropiere. M-am gândit, ce o să fac? Nu pot deschide uşa, eram cumva în panică.
Să fi trecut câteva minute, s-a întors cu un poliţist. El a intrat în cameră pe fereastră, l-am recunoscut, îl văzusem de multe ori patrulând. Mi-a luat ceva timp să înţeleg ce se întâmpla. Poliţistul m-a zgâlţâit. Credea că dorm, cum credeam şi eu, dar n-am avut nicio reacţie.
Apoi a priceput că eram mort şi a deschis uşa. Sora mea a intrat. Doar pe ea o mai aveam, pe May. Şi s-au dus după doctor, desigur. Bătrânul Dr. Foskett a venit, dar nu mai era de niciun folos! Nu mai putea să mă ajute cu nimic, evident. Mi-am dat seama atunci că am "dat ortul". Şi încercam să-mi calmez sora. Nu m-a observat. M-am aşezat în faţa ei, mi-am pus mâna pe umărul ei şi încercam să îi spun că sunt bine, că nu eu eram cel de pe scaun, că eu stăteam în picioare lângă ea. Dar probabil că nu înţelegea că sunt eu. Stătea acolo, într-o stare jalnică.
Apoi doctorul a plecat şi au venit ceilalţi, mi-au luat corpul, mi l-au trântit ca pe un sac de cartofi. Mi-am zis că nu mă duc cu ei, o să stau aici în casa mea, chiar o să stau pe scaun, acum că e gol. Aşa că m-am aşezat şi am încercat să-i dau de capăt situaţiei.
Sora mea plecase şi eram singur în casă din nou. Dintr-o dată, şemineul a dispărut! Doar aşa mă pot exprima. Şi acolo unde fusese şemineul, zidul parcă dispăruse şi puteam vedea câmpuri verzi minunate şi copaci şi un fel de, eram să spun râu, dar era doar un pârâu.
Şi am putut vedea ceva, ceva, la început nu ştiam ce e, venind spre mine din depărtare, şi mi-am dat seama că era o figură. Era mama! Oh, draga de ea! Arăta, oh, ca în poza agăţată în cameră, făcută la nunta ei. Venea direct înspre locul unde fusese şemineul, către mine. Zâmbea cu toată faţa şi era foarte fericită. Mi-a zis: "Haide, nu o să stai aici! Nu-i de niciun folos să stai aici, nimeni nu te va băga în seamă. Nu te vor simţi. Trebuie să vii şi să stai cu mine." Aşa că am plecat cu mama. Şi m-a amuzat să trec prin ceea ce fusese şemineul, intrând în acest peisaj minunat de ţară."
< sus >
În 1963, spiritul lui Sir Oliver Lodge, celebrul fizician, a spus:
"Sunt mulţi în lumea voastră care sunt curioşi cum se poate ca noi, aşa-zişii morţi, să putem comunica cu voi într-o manieră vocală, să putem să asimilăm, fie şi pentru un scurt moment, personalitatea anterioară, vorba noastră, să vă dăm indicii de identificare a personalităţii şi caracterului nostru, confirmate de voi datorită legăturilor sau relaţiilor cu noi din trecut."
"Să ţii o conversaţie lungă, să fii în stare să transmiţi nişte gânduri clare, distincte, ca voi să înţelegeţi ce ne străduim să spunem, este în sine o sarcină ce mobilizează multe fiinţe din partea noastră, chiar un întreg grup. Sunt cei a căror misiune este să construiască cât pot de bine o clonă a organelor vocale necesare vorbirii, din ectoplasmă, acea substanţă extrasă mai ales de la medium, această substanţă dătătoare de viaţă, cu ajutorul căreia suntem capabili să comunicăm cu voi."
Mary Ivan, o scoţiancă, a descris trecerea ei dincolo după cum urmează:
Dna Betty Greene: "Mary, cum te-ai simţit trecând dincolo, ce condiţii ai găsit acolo...?"
Spiritul lui Mary Ivan: "Oh, m-am trezit într-un loc ca un spital. M-am întrebat, ce e asta? Fiindcă eram în casa mea, eram bolnavă la pat şi tot restul... Mă îngrijea o soră de-a mea.
Îmi amintesc că m-am trezit aici într-un fel de adăpost, un spital foarte drăguţ şi foarte curat, totul părea atât de proaspăt şi aerisit. M-am gândit că e cam ciudat. Sunt sigură că stăteam acasă în patul meu, dar iată-mă acum într-un spital. Probabil că fusesem inconştientă şi m-au adus la spital.
Nu-mi trecea prin cap că murisem.
Apoi, după puţin timp, am putut vedea şi alte suflete zăcând prin jur. Şi era într-un pat lângă mine o fetiţă dulce, blondă, drăguţă, şi tot sporovăia. Mi-a arătat nişte lucruri de-ale ei, o păpuşă, nişte cărţi, ceva. Şi a zis: Nu-i aşa că-i drăguţ aici? Sunt aşa de fericită!
Am zis: Da, e foarte drăguţ, dar tu ce ai?
Ea zice: Oh, am difterie.
Eu zic: Păi, nu prea arăţi ca şi cum ai avea difterie. Arăţi proaspătă ca o margaretă, iar obrajii şi toată figura ţi-e luminoasă şi voioasă.
Nu-mi trecea prin minte că e ceva în neregulă cu acea fetiţă şi am zis: De când eşti pe aici?
Ea zice: Tocmai am sosit. Totuşi, sunt foarte fericită.
Zic: Văd asta.
Atunci mi-am văzut sora venind către mine şi eram foarte surprinsă. Ştii, avusesem o soră care murise foarte de tânără, când eu aveam 12 ani. Se numea Kate. M-am gândit că e ciudat, Kate nu poate fi aici, Kate e moartă.
Dar iat-o venind spre mine cu un buchet mare de flori în braţe. Erau nişte flori frumoase, proaspete, cu roua pe ele. Şi zice ea: Uite ce ţi-am adus, suntem aşa de bucuroşi că ai venit. Vine şi mama imediat, şi tata.
Zic. Nu, e imposibil. Dar tu cum ai ajuns aici? Tu nu eşti de aici, eşti moartă.
Ea zice: Oh, nu te prosti, sunt moartă-moartă, ca şi tine.
Zic: Ce vrei să spui că sunt moartă?
Zice: Eşti moartă.
Zic: Nooo, asta nu-i posibil. Sunt foarte vie. Sunt în spital. Dar tu cum ai intrat? Te-a văzut cineva intrând pe uşă?
Zice: Da, m-au văzut toţi intrând, pentru că toţi sunt morţi aicea.
Zic. Nu pricep deloc.
Dar micuţa din patul de alături, stătea în capul oaselor şi mă privea. Zice: Da, e adevărat? Suntem moarte? Iar doamna, doamna e şi ea moartă?
Păi, e sora mea şi e moartă. Şi dacă ea e moartă, atunci şi noi trebuie să fim moarte, dar totuşi vii!"
Elisabeth Fry a fost un Quaker (sectă protestantă puritană) plină de curaj, care a luptat pentru reforme în închisorile britanice. Spiritul său spune:
"Aici nu sunt lideri. Avem o organizare foarte subtilă şi totuşi atât de naturală, fiindcă aici nimeni nu dă ordine. Avem grupuri de suflete care îşi fac treaba. Dar noi înţelegem automat singuri care este partea noastră, ce treabă avem de făcut şi că suntem cu toţii împletiţi unul cu celălalt. Suntem cu toţii foarte conştienţi de această unitate de spirit.
Aici nimeni nu se făleşte că este conducător, pe când în lumea voastră vezi acest gen de glorificare a unor indivizi în organizaţiile religioase şi politice. Primul lucru pe care trebuie să-l înveţi aici, dacă vrei să progresezi, este să uiţi ideea importanţei de sine. Cei cu adevărat evoluaţi în lumea noastră niciodată, dar niciodată nu dau această impresie, pentru că nici măcar nu este în natura lor şi nici nu vor să apară importanţi.
Orice spunem, orice facem e însoţit de iubire absolută şi armonie între noi. Nimeni nu vrea să treacă peste altul. Toată influenţa noastră este spre bine şi din dragoste şi de aceea nu avem aici organizaţii ca atare. Nu admitem conducători în sensul în care o faceţi voi."
Spiritul lui Ellen Terry, actriţă faimoasă (1847-1929):
"Aici este o unitate completă, armonie şi iubire. Aici este o frăţie adevărată. Aici este înţelepciunea tuturor timpurilor, exprimată în multe feluri, de tot felul de oameni, fără deosebire de ideile pământene despre clasă, credinţă sau culoarea pielii. Cu adevărat este o lume spirituală, dar nu aşa cum şi-au imaginat-o oamenii. Aşa este, atât de diferită şi extraordinar de vie, atât de departe de concepţiile umane, încât nu poate fi descrisă. Poţi doar s-o simţi, s-o cunoşti direct şi s-o percepi – este atât de vastă şi de minunată."
Spiritul lui John Brown, mediumul Reginei Victoria:
"Aici moartea îi nivelează pe oameni. Îţi dai seama că nu contează ce ai fost pe Pământ, ce situaţie ai avut. Contează ceea ce ai fost înăuntrul tău. Dacă ai fost o persoană adevărată, adică cu valori autentice, cu o apreciere justă a lucrurilor care erau importante. Când ajungem aici, poate pentru prima oară, ne vedem aşa cum suntem în realitate."
Spiritul scriitorului Oscar Wilde:
"Cu toţii începem să ne contopim până când devenim armonioşi împreună şi astfel trăim în pace, linişte şi armonie. Toţi şi fiecare poate să-şi urmeze interesele, oricare ar fi ele. Eu prefer să continui să scriu, pentru că scrisul a fost viaţa mea, în mare parte, şi sper că găsesc un instrument potrivit în lumea voastră, dacă reuşesc, a cărui minte va fi suficient de receptivă ca să-i pot transmite noi piese de teatru, noi opere, noi lucruri interesante pentru a ajuta şi ilumina omenirea."
Spiritul Lordului Birkenhead, Lord Cancelar al Angliei (1872-1930):
"Justiţia în sine foarte rar are o justificare. Ea nu rezolvă neapărat problemele societăţii, pentru că, deseori, interpretarea dată justiţiei nu e corectă sau umană sau înţeleaptă sau spirituală sau creştină. Dacă omul păcătuieşte împotriva societăţii, societatea se simte ultragiată şi se apără imediat. În consecinţă, aproape invariabil, comite o crimă deseori la fel de gravă ca a criminalilor, iar uneori chiar mai rea."
Spiritul lui Confucius (transmiţând printr-un spirit de nivel intermediar):
"Nu puteţi spera să primiţi descrieri ale existenţei din cele mai înalte sfere, care sunt atât de îndepărtate de înţelegerea voastră şi chiar de a sufletelor din sferele mai joase. Ea poate fi simţită doar prin fuziune – fiind în rezonanţă cu noi. E ceva ce puteţi avea în sufletul vostru, care va veni cu o înţelegere şi un impact teribil atunci când veţi fi gata pregătiţi."
"Fratele Josephus" (către medium şi asistenţi), despre înregistrările vocilor spiritelor pe benzile magnetice:
"Va veni o vreme când veţi fi chemaţi aici ca să vă odihniţi, vremea când veţi ieşi din trupul fizic în tărâmul Spiritului. Atunci veţi putea vedea, abia atunci, cu o claritate a viziunii care acum vă este străină, cât de mult aţi realizat, cât de mare vă e răsplata pentru răbdarea dovedită. Voi aţi scos la lumină vocea Spiritului şi mulţi oameni au fost iluminaţi şi, astfel, binecuvântaţi."
< sus >
Răzvan Alexandru Petre
8 februarie 2018
Transcrieri ale videoclipurilor traduse
Voice of Valentino, by Lynn Russell.html
Clarvăzător NINA PETRE