Iluminarea poate veni pe orice cale
Expresivitatea formelor mentale
Mintea astrală
Astralul inferior seamănă cu fizicul
Spiritul uman nu devine glob luminos
Vindecarea karmei
Scara Conştiinţei< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
Răzvan-Alexandru Petre
„Filmări” din lumea astrală
Iluminarea poate veni pe orice cale
Expresivitatea formelor mentale
Mintea astrală
Astralul inferior seamănă cu fizicul
Spiritul uman nu devine glob luminos
Vindecarea karmei
Scara Conştiinţei
Motto: «În Împărăţia Tatălui sunt multe lăcaşuri» (Isus)
Artistul plastic (ilustrator) şi, în acelaşi timp, călătorul astral JURGEN ZIEWE ne pune la dispoziţie un proiect vizual interesant. El a ilustrat grafic în 3D tărâmurile astrale pe care le-a vizitat. Este printre puţinii psihonauţi care reuşesc acestă performanţă într-un mod atât de realist, pentru ca oricine să poată avea o licărire a acelor tărâmuri ascunse vederii noastre.
Playlist cu câteva creaţii 3D ale lui Jurgen Ziewe
De asemenea, are şi o întreagă galerie cu tablouri 2D.
Light & Magic - windows into the next dimension
Animaţiile suprarealiste ale lui Jurgen Ziewe te scufundă într-o altă realitate, încât uiţi cine eşti. Uitând cine eşti, dispar toate gândurile egotice, rătăcitoare, obositoare. Rămâi simpla conştiinţă, uimită de noul pe care-l întâlneşte în fiecare clipă.
Cam aşa se petrece şi atunci când vizitezi o ţară complet străină, cu feţe noi, obiceiuri ciudate. Eşti foarte atent la exterior şi uiţi de gândurile personale. Vechea ta persoană rămâne undeva, în istorie. Tu eşti proaspăt cu fiecare nouă stradă sau clădire văzută.
< Sus >
Din interviul pe care Jurgen l-a dat emisiunii „Buddha at the Gas Pump”, am reţinut următoarea concluzie extraordinară. El spune că a avut de 3 ori experienţa iluminării spirituale depline, în care şi-a pierdut limitele personale.
Prima dată i s-a întâmplat în tinereţe, în mod spontan, total pe nepregătite, când îşi lua micul dejun. Pe atunci nu ştia nimic despre iluminare.
A doua oară s-a petrecut în timpul experienţelor sale astrale. El povesteşte cum călătorul astral ajunge să se plictisească la un moment dat de ceea ce îi oferă un anumit tărâm astral şi atunci doreşte să urce mai sus. Cu puţin efort, reuşeşte, spărgând, literalmente, tavanul acelei lumi astrale. Jurgen a reuşit să ajungă, treptat şi prin efort intens (sau tot prin Graţie), până la aceeaşi stare incomensurabilă de iluminare deplină.
A treia oară, în anul 2013, în timpul unei retrageri solitare într-o cabană din munţii Scoţiei, după câteva zile de meditaţii prelungite, a reuşit să atingă aceeaşi stare de impersonalitate supremă, care nu l-a mai părăsit. Practic, de atunci, putem spune că a devenit un iluminat.
La fel ca Ilie Cioară, Jurgen mărturiseste că, nu mai este deloc interesat de călătoriile astrale. De ce? Pentru că este îndrăgostit de realitatea cotidiană, care este mereu proaspătă. Aceasta este percepţia unui iluminat autentic. El nu simte nevoie să schimbe frumuseţea acestei realităţi naturale pentru altă realitate, la fel de interesantă, poate, dar aflată altundeva. Ba mai mult, el spune că nu este nevoie de dedublări astrale pentru a atinge această stare de binecuvântare permanentă, numită iluminare.
Concluzia din această mărturie este că iluminarea poate veni pe, cel puţin, oricare dintre aceste trei căi: 1) spontan şi pe nepregătite, 2) prin extracorporalizare şi 3) prin meditaţie. De obicei, cei care ajung la iluminare pe o cale sau pe alta încep să o propovăduiască ca fiind unica cheie a succesului. Jurgen a ajuns la aceeaşi experienţă prin mai multe căi, ca o dovadă că se poate oricum. Nimeni nu are monopol pe vreo metodă sau cale, căci Dumnezeu are căile Lui misterioase, pe care le împărtăşeşte cui vrea El.
Aceeaşi concluzie a tras şi Sri Ramakrishna, după ce a trăit iluminarea urmând mai multe tipuri de religii: Dumnezeu poate fi atins pe orice cale, cu condiţia ca aspirantul să fie sincer în căutarea sa spirituală. Vârful muntelui poate fi atins urcând pe oricare potecă.
Desigur, putem fi atraşi de charisma unui guru sau de o anumită metodă cu care rezonăm, dar asta nu înseamnă că este singura valabilă pentru toată lumea. Trebuie să avem o minte deschisă şi să manifestăm toleranţă cu cei care au alte opinii, mai ales în acest domeniul sensibil al spiritualităţii. Chiar şi iluminaţii pot avea păreri diferite, dar asta nu înseamnă că numai unii au dreptate în dauna altora. Fiecare are dreptatea sa.
Parafrazându-l pe Isus: «În Împărăţia Tatălui sunt multe păreri».
< Sus >
În lumea astrală superioară, fiinţele au mai multă libertate de exprimare şi se pot arăta în diverse forme, de exemplu sub forma unor clădiri. Clădirea este reprezentativă pentru personalitatea sa, prin formă şi aspect, ca şi prin sunetele ce le emite. Instantaneu, înţelegi cum este acea entitate. Desigur, ea poate să se manifeste şi sub o formă umană, dacă vrea, şi atunci o vei vedea cu nişte trăsături umanoide frumoase.
În planul mental, ideile apar sub forme abstracte şi simetrice. Dar nu sunt nişte forme simple, de cub sau tetraedru. Sunt forme complicate, de genul unui castel. La fel, ideea se manifestă ca formă şi sunet exact prin ceea ce este, şi poate fi foarte complicată, o întreagă ideologie exprimată într-o formă-gând.
Puteţi afla foarte multe informaţii interesante din videoclipurile publicate de Jurgen Ziewe, pe care le-am tradus în cadrul rubricii: Jürgen Ziewe - explorator al lumilor invizibile
< Sus >
Într-o călătorie astrală, Jurgen şi-a întâlnit tatăl decedat de câteva decenii, acum reîncarnat într-un băiat din Siberia. Forma sa astrală era identică cu a acelui băiat fizic, dar l-a recunoscut şi l-a strigat pe nume: „Jurgen!”. Desigur, mintea fizică a acelui băiat habar nu avea de nimic. Prin urmare, mintea astrală are memoria spiritului, dar în acelaşi timp, dublează viaţa omului în amănunt.
Este clar că nu există o corespondenţă imediată şi directă între timpul fizic şi timpul astral. Adică desfăşurarea acţiunilor din astral nu are neapărat legătură cu orarul fizic. În acest caz, Jurgen dedublându-se noaptea, băiatul din Siberia probabil că dormea. Totuşi, acelaşi băiat din astral se juca cu fratele său. Pare că sunt vieţi paralele, cea fizică şi cea astrală. Altfel zis, timpul curge diferit.
Şi totuşi, rolul minţii astrale este să ajute mintea fizică în faptele ei. Prin urmare, mintea astrală supraveghează îndeaproape acţiunile minţii fizice. Chiar şi visarea. Deci, unele acţiuni din astral pot deveni vise ale minţii fizice. De pildă, băiatul din Siberia ar fi putut visa că s-a întâlnit cu o persoană dragă, dar neputând-o identifica exact.
În concluzie, aşa cum mintea fizică are o activitate proprie, dar se ocupă şi de corpul fizic, tot aşa mintea astrală asistă mintea fizică, dar se ocupă şi de corpul astral, care desfăşoară diverse activităţi înrudite cu cele ale corpului fizic. Dacă mintea fizică suferă de diverse tulburări temporare, atunci şi mintea astrală îşi va crea automat un ambient neplăcut.
Totuşi, clarvăzătoarea Nina Petre a descoperit că, de pildă, în cazul unui handicapat mental declarat de o comisie medicală, mintea lui astrală poate fi foarte lucidă şi clară, nemanifestând deficienţele creierului.
Jurgen relatează cum, atunci când dorea să se ridice din planul astral mai sus, dincolo de „bariera ego-ului” s-a văzut pe sine care îl încuraja „Vino aici!”. Era mintea mentală ce luase o formă familiară. După ce Jurgen a reusit să treacă dincolo, s-a identificat automat cu acel alt eu superior.
Iată deci că, mintea mentală, pe lângă asistenţa pe care o oferă minţii astrale şi fizice, are un corp propriu de care se ocupă în planul mental. Însă, acel plan având o vibraţie net superioară, acolo nu există ambianţe neplăcute. Dacă omul fizic se află într-o stare afectivă foarte joasă, am putea spune că salvarea îi vine tocmai de la vibraţia mentală, care nu este prea influenţată negativ de aceasta. Esta farul, ancora şi colacul de salvare al sufletului încarnat.
Desigur, mintea mentală este o mini-copie a spiritului şi gândeşte aşa cum o învaţă el. Doar că spiritul are un orizont infinit mai larg, pe care nu are niciun rost să-l împărtăşească cu mintea mentală. Aceasta din urmă este focalizată mai ales pe ajutorul dat omului fizic, om care nu are nevoie să cunoască toate tainele creaţiei pentru a duce o viaţă bună, frumoasă şi folositoare pentru evoluţia spirituală.
Din experienţele lui Jurgen putem concluziona că, la omul obişnuit, cele trei minţi (fizică, astrală şi mentală) funcţionează relativ independent, deşi există o neîndoielnică comunicare şi colaborare între ele. Doar că mintea fizică nu este conştientă de celelalte două, dar minţile superioare văd foarte bine tot ce gândeşte mintea fizică şi încearcă să o ajute cu indicaţii.
La mediumi, mintea fizică devine conştientă de mintea astrală şi astfel interacţionează cu cealaltă realitate subtilă.
La omul care urmează o anumită practică spirituală, chiar şi informală, mintea fizică începe să devină tot mai conştientă de minţile superioare (Duhul Sfânt), până la nivelul când se înfrăţeşte cu ele, pe rând, adică gândeşte ca ele. Acest lucru îi poate părea straniu, fiindcă acel mod de gândire este neobişnuit pentru lumea ego-ului, dar este normal pentru lumile subtile.
< Sus >
Jurgen a petrecut destul timp în lumea astrală inferioară, pe care a descris-o cu lux de amănunte în cărţile sale. Nu este infernul, ci o copie ceva mai cenuşie a lumii fizice. Este aproape identică, am putea spune, doar că cerul este mereu plumburiu, acoperit de nori, iar oamenii sunt cam mofluzi. Până şi gunoaiele de pe străzi sunt la fel.
Este interesant cum se reuşeşte imitarea fidelă a planului fizic. Asta arată că nu este vorba aici doar de gândirea creatoare a locuitorilor astrali. Este un mecanism mai complex, de natură fizică-energetică, care preia informaţiile atomilor din planul fizic. Ne putem da seama că am nimerit într-o lume astrală din faptul că mai apar şi obiecte demodate sau care nu ar trebui să existe, dar în rest, similaritatea este izbitoare.
Acelor oameni le place să mănânce, ca o reminiscenţă a vieţii fizice şi pentru că chiar au nevoie de energie, şi o preiau prin această metaforă. Jurgen spune că nu există bani, ci un fel de schimb în natură, sau dacă se folosesc şi banii, ei au doar un rol simbolic de recunoştinţă. Locuitorii astrali s-au adaptat la acea realitate, sunt împăcaţi cu posibilităţile şi limitele ei, la fel cum sunt şi oamenii în planul fizic. De pildă, ei ştiu că ar putea levita, dar le ia un efort prea mare, care îi vlăguieşte – în astralul inferior. Aşa că preferă să meargă. Am putea face o paralelă cu Pământul, unde levitaţia, ba chiar şi un mic efect telekinetic solicită o imensă energie din partea celui care se încumetă.
Totuşi, gândul sau concentrarea mentală dă efecte mai rapide decât pe Pământ. De pildă, Jurgen s-a concentrat puţin şi a reuşit să dea norii la o parte, iar Soarele a strălucit pentru câteva minute asupra oraşului astral. Însă, atmosfera generală este sumbră, chiar dacă se pot obţine efecte benefice temporare, de genul fenomenelor „paranormale”.
Este o realitate consensuală, cu care oamenii sunt împăcaţi, dar pe care o produc şi singuri, automat, prin mentalitatea lor, rămasă aceeaşi cu cea care au avut-o pe Pământ. Ar putea s-o schimbe numai cu un mare efort colectiv, dar pe care nu îl face aproape nimeni. Şi iarăşi găsim o asemănare cu realitatea fizică, unde ştim că avem puterea de a schimba lucrurile, dar nu ne angrenăm, iar efectele individuale sunt aparent reduse.
Astralul inferior pare acceptabil, dar nu este deloc acel paradis în care speră să ajungă persoanele religioase după moarte. Nivelul astral în care vom ajunge după moarte este determinat de gândurile şi emoţiile predominante pe care le întreţinem în viaţa fizică. S-ar putea spune că ceea ce am avut în psihic devine realitatea exterioară în astral.
Un exemplu: când moare un om cu obsesii pornografice, va avea parte pe săturate de acele dorinţe încă nestinse în astralul inferior. Deci acolo nu este chiar infernul. Dar este păcat că a ajuns, prin rezonanţă, într-o lume astrală inferioară, unde bucuriile şi posibilităţile sunt reduse, aproape la fel ca pe Pământ. Există lumi astrale mult mai evoluate, unde viaţa este o fericire continuă, dar care, evident, nu satisfac obsesiile sexuale. Dacă oamenii şi-ar corecta defectele sau obsesiile cât timp trăiesc pe Pământ, ar fi atraşi după moarte în lumi mult mai plăcute.
Jurgen spune că în astralul inferior apar mereu fiinţe din planurile astrale superioare (mesageri sau salvatori) care încearcă să convingă locuitorii că există lumi mai plăcute, dar trebuie să-şi învingă inerţia pentru a ajunge mai sus. De pildă, la un moment dat, a văzut o orchestră care cânta în piaţa oraşului astral, făcând literalmente lumină în jur pe o rază de mai mulţi metri, în care perimetru locuitorii deveniseră veseli, dansau, se bucurau, îşi ridicaseră vibraţia şi se putea ridica pe următorul nivel astral. Şi astfel de salvatori apar mereu, sub diverse forme, la fel ca pe Pământ.
După cum se vede, astralul inferior este o copie a vieţii pe care am dus-o în fizic, generată de mentalitatea noastră. Deci psihologia joacă un rol mai important decât credinţa religioasă superficială. Există şi lumi astrale unde toată lumea este „religioasă”, la modul formal. Dar ce folos, că tot în astral au ajuns!
Din perspectiva umană, astralul este o lume iluzorie, definită de vibraţia pe care o avem la moarte. Pot ajunge în astralul inferior chiar şi spirite de rang mai înalt, dacă în viaţă şi-au hrănit pasiunile inferioare. Ele au însă avantajul că pot scăpa mai repede din astralul inferior, datorită experienţei lor. Spunem că este o lume iluzorie prin faptul că seamănă foarte mult cu lumea pământeană, ca o imitaţie de prost gust, o pastişă. Noi ştim cum este originalul, aşa că această imitaţie pare o tristă parodie.
Totuşi, când ne aflăm acolo, este singura realitate şi încă una foarte solidă, la fel cum simţim pe Pământ cu toate simţurile şi mintea noastră. Aşa că trebuie să ne punem serios întrebarea invers. Nu cumva şi realitatea fizică este la fel de iluzorie, privită din altă dimensiune...?! Înţelepţii spun că da.
< Sus >
Citat din Jurgen Ziewe, Afterlife Answers #1:
«Viaţa nu se schimbă după moarte. Acel mare eveniment, despre care vorbesc mulţi oameni, este că s-ar întâmpla, chipurile, ceva dramatic, ceva cu totul diferit, că ne transformăm în globuri de lumină sau în bule fără corp.»
Ultima parte a afirmaţiei lui Jurgen este clară: viaţa în planul astral seamănă cu cea de pe Pământ, mai mult sau mai puţin. Dar atunci, acele globuri luminoase pe care pământenii le imortalizează cu aparatele fotografice sau de filmat, ce sunt?
Noi am susţinut mereu că sunt spirite. Şi asta sunt. Dar ce sunt spiritele?
În ce priveşte numai acele globuri luminoase care ne apar pe aparate, am putea nuanţa explicaţia astfel. Ele sunt:
- fie entităţi energetice pământeşti non-umane.
- fie entităţi energetice extraterestre.
- fie îngeri sau alte entităţi superioare (din planurile mentale sau spirituale, conform clasificării lui Jurgen şi a teosofilor), venite ocazional cu misiuni precise în apropierea oamenilor. După cum spune Marius Ghidel, în planul mental şi mai sus de acesta ca vibraţie, entităţile nu au formă umană, ci sunt sferice.
După cum se ştie, fantomele au forme omeneşti vaporoase, ele nu apar ca globuri. Fantomele sunt suflete captive în planul eteric, adică o dimensiune astrală care copiază aproape identic mediul pământesc. În acest plan eteric se mai pot întâlni şi elementalii, fiinţe non-umane însărcinate cu întreţinerea mediului natural al Pământului: gnomi, salamandre, ondine, silfide (iele), dragoni etc. Acestea pot apărea uneori ca globuri luminoase în fotografii.
Doar în dimensiunile astrale entităţile provenite de pe Pământ îşi mai păstrează forma fizică, din obişnuinţă. În general, formele din astral seamănă cu cele cu care ne-am obişnuit pe Pământ. Probabil că astralul altor planete fizice seamănă cu formele lor fizice. Şi tot probabil, sufletele de animale au parte de altfel de ambianţă astrală, fiindcă s-ar plictisi în ambianţele umane.
Şi aici deschidem o paranteză. Există mai multe dimensiuni fizice în afară de aceasta 3D în care trăim noi. De pildă, majoritatea extratereştrilor se apropie de noi prin dimensiunile 4D, 5D sau chiar mai sus, până la 9D. Cei mai avansaţi nu vin cu OZN-uri, ci cu globuri de lumină (merkaba), după cum povesteşte Matias de Stefano. Iar cei mai avansaţi vin direct şi instantaneu, neavând nevoie de mijloace de transport. Desigur, ei sunt invizibili, dar se pot face vizibili, ba chiar pot imita la perfecţie forma corpului uman.
< Sus >
Un lucru important pe care îl prezintă Jurgen, pe care l-a trăit şi Adyashanti, este rezolvarea karmei vieţilor trecute atunci când ne aflăm într-o stare supramentală. Jurgen vorbeste despre faptul că s-a trezit într-o stare înaltă, mai sus de planul mental, unde se percepea în totalitatea sa, văzându-şi vieţile anterioare ca nişte centre energetice. Exact aceeaşi imagine a avut-o şi Adyashanti în momentul celei de-a doua iluminări, după vârsta de 30 de ani. Amândoi spun că puteau să intre în oricare dintre acele vieţi (cuvintele lui Adyashanti au fost că era ca şi cum se uita pe gaura din gard, care acum înfăţişa o întreagă scenă) şi să observe imediat ce probleme nerezolvate au rămas acolo. Focalizându-şi atenţia şi înţelepciunea, puteau aduce alinarea şi rezolvarea acelor probleme. Deci era un proces bidirecţional: trimiteau energie vindecătoare în trecut, care, la rândul său, le modifica în bine actuala existenţă terestră. Jurgen şi Adyashanti au realizat această performanţă într-o stare de conştiinţă modificată, supramentală.
< Sus >
În acord cu mărturiile şi modelul propus de exploratorul Jurgen Ziewe, când ajungem în planul astral, ni se pare mult mai real decât planul fizic. S-ar părea că acest fenomen apare datorită faptului că am lepădat un înveliş, haina fizică şi conştiinţa ne este mai puţin obturată. Doar că revelaţiile nu se opresc aici.
Când trecem în planul mental, atunci chiar şi planul astral pare un vis vag, prin comparaţie. Deci, lepădându-ne haina astrală, scăpăm de un alt filtru.
Iar când ajungem în planul spiritual, atunci chiar şi planul mental pare un vis iluzoriu, atât de clară şi lucidă ne-a devenit conştiinţa.
Prin urmare, putem spune că Conştiinţa spiritului se încarcă cu filtre de opacitate pe măsură ce coboară în materie. Cu cât Conştiinţa este mai liberă, cu atât ea percepe realitatea mai acut. Totul devine mai real, mai concret.
Extrapolând acest raţionament, când ne pierdem şi ultimul înveliş, cel spiritual, rămânem în Absolut, fără niciun filtru. Iar Absolutul rămâne singura Realitate, intensă, imaculată, faţă de care restul planurilor inferioare par nişte vise din colţurile conştiinţei.
Putem aborda chestiunea şi altfel. Când nodul dintre planul fizic şi cel astral este parţial deblocat, omul capătă percepţii extrasenzoriale sau capacitatea de a se dedubla conştient în astral. Exemplu, Eckhart Tolle relatează în "Puterea Prezentului" că, după prima trezire, percepea obiectele ca fiind mai proaspete, mai vii, mai luminoase. Aceasta, datorită percepţiei astrale. Alţii capătă o viziune la 360 de grade, putând vedea şi cu spatele.
Între planul astral şi cel mental există bariera ego-ului. Când putem, ca oameni vii, să ne depăşim radical ego-ul, putem spune că începem să avem acces la planul mental. Ego-ul nu dispare de tot, dar ia sfârşit dominaţia sa. Este ca şi cum creştem cantitatea de conştiinţă disponibilă. Efectul este acelaşi ca atunci când, dedublaţi fiind, ne lepădăm învelişul astral.
Între planul mental şi planul spiritual există o altă barieră, a minţii. Mintea nu are acces mai sus. Mintea omului are 3 componente: mintea fizică, mintea astrală şi mintea mentală. În planul spiritual operează Spiritul.
Iluminarea este atunci când omul capătă acces la planul spiritual, desigur, fără ajutorul minţii. Atunci el percepe unitatea cu Tot-ce-există. De asemenea, într-o altă etapă, percepe vidul sau nimicul. De fapt, acest vid este Spiritul, aşa cum pare a se oglindi în mintea omului. Nu este chiar vid, dar mintea nu îi poate găsi nicio corespondenţă printre conceptele sau senzaţiile omeneşti. Acest domeniu este total străin şi necunoscut minţii. Este incognoscibilul.
Până aici pot avea oamenii acces. La marginea planului spiritual este bariera individualităţii. Dacă am trece de ea, ne-am pierde individualitatea, intrând în tărâmul necreat, în Absolutul Ultim, în Dumnezeire. Odată ajunşi acolo, nu ne mai putem întoarce în Creaţie, dar putem comunica cu celelalte creaturi. Am devenit Dumnezeu. Aceea este adevărata Nirvana, dar suntem cu toţii departe de acel moment.
Puteţi afla foarte multe informaţii interesante din videoclipurile publicate de Jurgen Ziewe, pe care le-am tradus în cadrul rubricii: Jürgen Ziewe - explorator al lumilor invizibile
< Sus >
Răzvan A. Petre
10 martie 2022