< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
de Răzvan Alexandru Petre,
profesor de Reiki
Despre metoda de captare a energiei universale numită Reiki de fondatorul ei, Mikao Usui, puteţi citi articolul meu introductiv. Iată însă că, mulţumită cărţii "REIKI MODERN", de Dumitru Hristenco, am putut afla informaţii interesante despre alte sisteme moderne de Reiki. În ultimii ani au apărut zeci de şcoli care, profitând de notorietatea cuvântului "Reiki", şi-l adaugă la denumire, ca să capteze curioşii. Mărturisesc că, practicând Reiki Tradiţional Usui (Usui Shiki Ryoho), m-am convins 100% de eficacitatea şi beneficitatea acestei iniţieri. Plecând de la această bază fermă, îmi dau cu părerea despre cele citite în cartea maestrului Hristenco.
Îmi voi îndrepta privirea critică asupra şcolii Reiki Tera Mai, căci m-au frapat simbolurile folosite, ca şi unele afirmaţii ale iniţiatorilor ei.
În primul rând, asupra "entităţii înalt evoluate" care i-a sugerat fondatoarei să modifice – în mod repetat – iniţierile originale de Reiki, se ridică un mare semn de întrebare în privinţa faptului că ar fi ştiut ce face de la bun început. Adică, numai "înaltă" nu era acea entitate.
În al doilea rând, faptul că acel ghid spiritual susţine că Reiki original este o energie "elementală legată de pământ", ea adăugându-i ulterior iniţieri în celelalte elemente (apă, foc, aer), arată că, de fapt, noul sistem lucrează cu energii inferioare. Aşa stând lucrurile, este evident că adăugarea numelui de "Reiki" (care înseamnă "energie divină universală") acestui nou sistem nu e decât o impostură...
În al treilea rând, în legătură cu forma grafică a simbolurilor, am observat că simbolul CKR se trasează în oglindă faţă de varianta Usui, al doilea este identic ca formă cu SHK, al treilea este inspirat din HSZSN, iar al patrulea, din DKM. Puteţi vedea originalele aici. Ele au însă alte semnificaţii în Tera Mai!
De exemplu, primul se spune că foloseşte la "concentrare" (în loc de acces la sursă), iar al treilea, la "accesul la sursa de energie universală" (în loc de transmiterea energiei la distanţă).
Avem tot dreptul să suspectăm o crasă lipsă de imaginaţie a spiritelor (sau oamenilor) care au creat acest sistem. Chiar aveau nevoie să se legitimeze folosind lucruri deja cunoscute în alte contexte?! De ar fi doar asta, încă ar fi bine. Dar este chiar mai mult: o suprascriere şi desacralizare a semnificaţiei originale a simbolurilor respective. Iar tu, când trasezi simbolul, ce sens îi mai dai, că eşti deja buimăcit de semnificaţiile diferite?!
Practicanţii de Karuna Reiki afirmă că şi celelalte simboluri Tera Mai seamănă cu cele din iniţierea Karuna, dar "energiile se simt diferit". Este normal ca energiile să se simtă diferit, fiindcă sunt cu totul altele decât cele din Reiki original! Se accesează, de fapt, o sursă cu totul diferită (poate chiar opusă), ale căror efecte pot părea, eventual, mai puternice (fiindcă sunt mai grosiere), cu urmări impredictibile şi în biocâmpul practicantului de Tera Mai.
Este relevant faptul că simbolul principal CKR se trasează INVERS decât în iniţierea originală Usui. Acea pretinsă "entitate înaltă" mi se pare teribil de lipsită de originalitate. Oare se terminaseră liniile şi curbele?! Mai degrabă consider că a compus o pastişă batjocoritoare la adresa autenticului Reiki. Aşa procedează spiritele luciferice: imită formele concepute de Divinitate, denaturându-le pe ici, pe colo şi încărcându-le cu răutatea lor specifică.
În mod special INVERSAREA simbolurilor sfinte este preferată de satanism (amintiţi-vă de crucile şi pentagramele întoarse cu capul în jos!).
Risvan Rusu scrie în "Dicţionar de simboluri" că "Cho Ku Rei în varianta inversată se foloseşte pentru a extrage lumina dintr-un obiect, situaţie sau persoană", deci, evident, are un efect CONTRAR simbolului Reiki original.
Să nu uităm că spiritele luciferice au căpătat destulă ştiinţă spirituală ca să o folosească acum în astfel de "iniţieri", dar scopul lor final nu este binefacerea oamenilor, ci de a denigra Marea Operă a lui Dumnezeu, proslăvind, în schimb, "meşteşugul" îngerilor căzuţi. Abia acum am înţeles pe deplin câtă dreptate avea spiritul lui Mikao Usui, când afirma, în 1998, că "atunci când secretele Reiki ajung în mâna unor detractori, ei le pot transforma în alte simboluri, uşor modificate, dar cu rea intenţie, pentru a fi folosite în scopuri egoiste şi la bunul plac al unora"!
Acum, dacă stăm strâmb şi gândim drept, cei care ajung să primească astfel de iniţieri dubioase, dacă nu chiar malefice, probabil că le şi merită! Majoritatea aleargă după reţete magice prin care să manipuleze oamenii după bunul plac, nefiind interesaţi de transformarea lăuntrică întru Dumnezeu. Cine caută doar soluţii rapide la problemele cotidiene, nu şi înţelepciunea divină, aceştia vor fi atraşi ca muştele de promisiunile mincinoase ale căilor de "Reiki Paralel". Le spun aşa, fiindcă nu se intersectează cu scopurile nobile ale Reiki-ului tradiţional descoperit de Mikao Usui. La fel de bine le putem spune "Cacealma Reiki" sau "Lucifer Reiki", căci seamănă ca formă, dar diferă fundamental pe fond.
Multe noi sisteme de Reiki au apărut de niciunde, pe aceeaşi reţetă de succes şi anume "prin revelaţie". Dar cine le garantează beneficitatea? Doar timpul le va certifica sau nu. Oricum, cred că azi avem mai multe sisteme decât mari maeştri!... Indubitabil este că cei care neagă, minimalizează sau batjocoresc moştenirea lăsată omenirii de Mikao Usui nu au nicio legătură cu spiritul Reiki-ului şi nici cu energia universală, venită de la Dumnezeu.
În tratamente se pot folosi şi energii care NU vin direct de la Dumnezeu, având o anumită eficienţă locală, dar şi cu efecte secundare compromiţătoare. Din păcate, oamenii nu au suficient discernământ spiritual, intuiţie şi minima rezervă de a nu se arunca cu capul înainte în orice fel de iniţiere poleită cu aur contrafăcut! Partea bună este că, odată ce te îndoieşti de efectele practicii, poţi renunţa la ea, pur şi simplu, încetând astfel să mai fii un releu pentru acea energie prezumtiv nefastă. Doar ai pierdut nişte bani, timp şi energie.
Unii îşi fac colecţii de diplome esoterice, bune de pus în vitrină, dar care nu îi ajută cu nimic. Ba chiar le creează şi mai multă confuzie despre ce au de făcut în viaţă. Mai bine puţin şi bun! Iniţierile nu au valoare în sine, decât dacă sunt urmate de experimentarea personală. Numai practica îl face pe maestru.
Închei cu recomandarea oferită cititorului descumpănit de a avea încredere în calea de Reiki tradiţional Usui, fiindcă este şi eficient, şi, mai ales, benefic. L-am verificat personal, după ce am primit iniţierea de la maestrul Dumitru Hristenco.
Dacă tot veni vorba despre Reiki, iată o problemă interesantă, care nu merită a fi trecută cu vederea.
Întrebare: Atunci când adeptul trimite energie la distanţă cu ajutorul simbolurilor Reiki, oare nu este vorba despre autosugestie sau "wishful thinking"? Cei care cred în Reiki vor avea impresia că lucrurile se petrec într-un anume fel pentru că aşa le-au programat ei, deşi cauzele ar putea fi cu totul altele, absolut banale...
Răspuns: Din fericire, Reiki este o metodă adaptată scepticismului şi slăbiciunii mentale a omului civilizat! Funcţionează automat, doar pe baza iniţierii. Totuşi, fiind tot o metodă parapsihologică, nu poate face abstracţie de mecanismele psihice implicate în acest domeniu sensibil. Diferenţa dintre un începător şi un maestru Reiki o dă şi cunoaşterea şi aplicarea intuitivă a regulii pe care o voi dezvălui în continuare.
Pentru a lămuri această chestiune importantă în tot esoterismul (ştiinţa religioasă iniţiatică), nu numai pentru Reiki, voi folosi o schemă simplă.
Putem considera MINTEA ca având două laturi complementare: un aspect receptiv, yin şi altul emisiv, yang.
- Inteligenţa analitică ţine de aspectul yin, cu care mintea primeşte informaţii externe, gânduri, percepţii din realitatea înconjurătoare (nu numai cea fizică, ci şi cea a subtilă), pe care le ordonează şi le combină. Pentru a fi eficientă, analiza trebuie să fie rece, obiectivă, neutră. Altfel, ar produce în mintea omului o distorsionare a realităţii.
- Ceea ce numim "putere mentală" ţine de aspectul yang al minţii, fiind un flux de energie trimis de minte în exterior. Aici putem încadra puterea hipnotică, dar şi autosugestia ori credinţa.
În practica parapsihologică, se foloseşte emisia mentală în mod conştient şi educat. În acest caz, nimic nu este "neutru"! Fie apare o autosugestie pozitivă, fie una negativă. Scepticismul, rezerva, îndoiala se traduc aici prin autosugestie negativă, având un efect de frânare şi chiar de blocare a emisiei în sensul dorit.
În esoterism, acest lucru se numeşte conflictul dintre voinţă şi dorinţă, din care iese mereu învingătoare dorinţa. "Voinţa" semnifică intenţia conştientă de a realiza ceva, iar "dorinţa", sugestia subconştientă dată emisiei mentale: fie pozitivă, amplificatoare, fie negativă, distructivă. Dacă este negativă, înseamnă că a apărut acel conflict intern ce împiedică realizarea.
În concluzie, acţiunea parapsihologică este o emisie mentală (yang) ce trebuie însoţită de o autosugestie pozitivă (+). Abia apoi urmează feed-back-ul sau analiza rezultatelor, care este un proces receptiv (yin), ce trebuie să fie cât se poate de obiectiv şi sceptic (am obţinut ce mi-am dorit? rezultatele mi se datorează mie sau întâmplării? etc).
Dacă am proceda invers, efectele ar fi, desigur, nedorite. Astfel:
- Acţiunea parapsihologică, produsă cu îndoială, ar da un rezultat slab sau niciunul.
- Analiza, neobiectivă ori emoţională, ar distorsiona realitatea. În acest caz apare aşa-zisa "wishful thinking" (gândirea deziderativă), care nu este totuna cu autosugestia (în sensul dat de noi mai sus).
În cadrul modelului amintit, putem spune că o acţiune mentală corect executată constă dintr-un
1) Scop stabilit de "voinţă", care trebuie să fie alimentat energetic de "dorinţă", în vederea unui rezultat eficient.
Există cel puţin două posibile deviaţii de la normal.
2) În acţiunea mentală ineficientă, "dorinţa" nu alimentează scopul, ci i se opune, prin autosugestie negativă. Am explicat mai sus acest fapt. (Totuşi, se poate ca, uneori, subconştientul să fie mai înţelept decât conştientul şi atunci oprirea unor acţiuni încă din start să fie salutară...)
3) În gândirea deziderativă, "dorinţa" (emoţiile, prejudecăţile) stabilesc scopul, iar "voinţa" (raţionamentul) o slujeşte. Aceasta este "wishful thinking": o distorsiune perceptivă sau o eroare logică sau respingerea iraţională a argumentelor.
Iată şi reprezentarea grafică a celor 3 procese distincte:
Figura: Relaţia dintre Voinţă şi Dorinţă
Răzvan Petre, 9 iulie 2012