Autobiografia unui YOGHIN

de Paramhansa Yogananda

 

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >

CAPITOLUL: 31

Un interviu cu Mama Sfântă

"Cuvioasă Mamă, soţul dumitale m-a botezat în copilăria mea. El a fost gurul părinţilor mei şi al propriului meu Maestru, Sri Yukteswar. Îmi poţi acorda privilegiul de a-mi vorbi de viaţa lui sfântă?"

Astfel m-am adresat doamnei Srimati Kashi Moni, tovarăşa de viaţă a lui Lahiri Mahasaya. În trecere prin Benares, m-am decis să-mi satisfac o veche dorinţă, de a o vizita pe această doamnă venerabilă. Ea m-a primit cu bunăvoinţă în vechea locuinţă a lui Lahiri, din cartierul Garudeswar Mohulla din Benares. Deşi foarte în vârstă, ea arăta înfloritoare; o înconjura o puternică atmosferă spirituală. De înălţime medie, cu gâtul fin şi pielea albă, avea nişte ochi mari şi luminoşi care-i îndulceau faţa maternă.

"Eşti binevenit, fiule; intră."

Kashi Moni m-a condus într-o cămăruţă unde a trăit ea cu soţul ei. Era o onoare pentru mine să intru în sanctuarul în care Maestrul fără egal a binevoit să joace drama umană a vieţii conjugale. Amabila doamnă m-a poftit să mă aşez pe o pernă lângă ea.

"Au trecut ani până să înţeleg natura divină a soţului meu", începu ea. "Într-o noapte, chiar în această cameră, am avut un vis. Îngeri planau graţios deasupra capului meu. Atât de real era spectacolul, încât m-am trezit brusc; toată camera era scăldată într-o lumină orbitoare.

Soţul meu, aşezat în postura lotus, plutea în mijlocul camerei, înconjurat de îngeri care îl adorau, cu mâinile împreunate într-un gest de nobilă invocare. Mai mult decât uimită, credeam că încă visez.

'Femeie', a zis Lahiri Mahasaya, 'eşti foarte trează. Uită pentru totdeauna somnul sufletului tău'. El a coborât lent pe podea şi am îngenuncheat la picioarele lui.

'Maestre', am exclamat, 'nu voi înceta să îngenunchez la picioarele tale! Mă vei ierta vreodată că am fost nebună să te consider soţul meu? Mor de ruşine când văd că dormeam ca o ignorantă alături de un om divin. Din această noapte nu mai eşti soţul meu, ci gurul meu. Mă accepţi ca discipol?' 31-1

Maestrul m-a mângâiat uşor.  'Ridică-te suflet sfânt. Te accept'.  El arătă îngerii. 'Dacă vrei,
înclină-te în faţa fiecăruia dintre aceşti îngeri sfinţi.'

Când am terminat umilele mele plecăciuni, vocile îngerilor au răsunat ca un cor din Scripturile antice:

'Soţie a Divinităţii, fii binecuvântată! Noi te salutăm.' Ei s-au înclinat la picioarele mele şi au dispărut. Camera a redevenit întunecată.

Gurul meu m-a întrebat dacă vreau să primesc de la el iniţierea în Kriya yoga.

'Desigur', am răspuns eu. 'Regret că n-am avut-o mai devreme, pentru a sfinţi viaţa mea.'

'Încă nu sosise timpul', a răspuns Lahiri Mahasaya cu un surâs consolator. 'Eu am răscumpărat în secret o mare parte din karma ta. Acum iată-te pregătită.'

El mă atinse pe frunte. A apărut un vârtej de lumină ce s-a transformat gradat într-un ochi spiritual de culoarea opalului înconjurat în aur şi cu o stea albă cu 5 colţuri în centru.

'Fă să-ţi treacă conştiinţa prin această stea, pentru ca ea să pătrundă în Regatul Absolutului!' Vocea gurului meu răsuna ca o muzică îndepărtată şi suavă.

Viziuni după viziuni, ca valurile oceanului, veneau la suprafaţa sufletului meu. Deodată, orizonturile orbitoare se transformară într-o mare de fericire care m-a încântat nespus de mult. Când, după câteva ore, am revenit la conştiinţa obişnuită, Maestrul mi-a comunicat tehnica de Kriya yoga.

Începând din acea noapte, Lahiri Mahasaya, n-a mai dormit niciodată în camera mea şi, dealtfel, el neglija complet somnul, rămânând în camera de la parter în compania discipolilor săi atât ziua, cât şi noaptea."

Viziune spirituală în Kriya Yoga:
Steaua albă în 5 colţuri din mijlocul ochiului de opal, înconjurat în aur

Ilustra doamnă s-a închis în tăcere. Realizând unicitatea relaţiei ei cu sublimul yoghin, m-am hotărât în cele din urmă să-i cer şi alte amănunte interesante despre viaţa lui.

"Eşti îndrăzneţ, fiule. Cu toate acestea îţi voi povesti o altă amintire." Ea surâse timid. "Trebuie să mărturisesc un păcat faţă de guru, soţul meu. La câteva luni după iniţire am început să mă simt părăsită, neglijată. Într-o dimineaţă, Lahiri Mahasaya intră în camera mea pentru a lua ceva. Plină de ciudă, am început să-i fac reproşuri:

'Îţi petreci tot timpul cu discipolii tăi. Ce faci cu responsabilităţile faţă de familie şi copii? Mi-aş dori să te ocupi mai mult ca să obţii bani pentru nevoile casei.'

Maestrul m-a observat un moment şi, deodată, a devenit invizibil. Îngrozită, îi auzeam vocea răsunând în vidul din cameră:

'Eu nu sunt nimic, nu vezi? Cum ar putea un nimic să-ţi procure bani?'

'Guruji', am strigat eu, 'de un milion de ori te rog iartă-mă! Ochii mei păcătoşi nu te mai văd; te rog să te faci din nou vizibil în forma ta sacră!'

'Iată-mă!' Am auzit aceste vorbe deasupra capului meu. Am ridicat ochii şi l-am văzut pe Maestru materializându-se în aer, capul său atingând plafonul. Ochii lui lansau fulgere orbitoare. Îngrozită, m-am întors cu faţa spre pământ în timp ce el cobora uşor pe podea.

'Femeie', zise el, 'caută bogăţia spirituală şi nu bunurile terestre efemere. După ce vei obţine bogăţia interioară, vei vedea că bunurile materiale o vor însoţi întotdeauna.' El adăugă: 'Unul din fiii mei spirituali va avea grijă de tine.'

Cuvintele gurului s-au realizat; unul din discipoli dăruind o sumă considerabilă familiei noastre.

I-am mulţumit lui Kashi Moni pentru că mi-a povestit amintirile sale 31-2. A doua zi m-am dus din nou la ea şi am avut plăcerea să port discuţii filosofice cu Tincouri şi Ducouri Lahiri. Aceşti doi fii ai marelui yoghin îl urmau îndeaproape. Amândoi bărbaţii erau robuşti, înalţi, aveau barba deasă, vocea blândă, maniere plăcute, după moda veche.

Soţia lui Lahiri Mahasaya nu era singurul lui discipol femeie; el avusese sute, inclusiv pe mama mea. O femeie chela i-a cerut într-o zi gurului o fotografie de-a sa. El i-a dat-o spunând: "Dacă crezi că este o protecţie, aşa să fie; dacă nu, nu este decât o imagine".

După câteva zile, acea femeie şi nora lui Lahiri Mahasaya studiau Bhagavad Gita la o masă în spatele căreia era agăţată fotografia Maestrului. Deodată, a izbucnit o furtună înspăimântătoare.

"Fie ca Lahiri Mahasaya să ne apere!" Cele două femei au îngenuncheat în faţa fotografiei. Un fulger a lovit cartea care era pe masă, dar cele două discipole au fost protejate.

"Am simţit în jurul corpului meu un soi de înveliş de gheaţă care mă proteja de căldura arzătoare", relata una din chela.

Lahiri Mahasaya a făcut alte două minuni în favoarea unei femei-discipol, Abhoya. Ea şi soţul ei, un avocat din Calcutta, au plecat într-o zi la Benares, pentru a-l vedea pe guru. Trăsura lor a întârziat din cauza aglomeraţiei şi au ajuns la gara Howrah, principala staţie din Calcutta, tocmai când trenul şuiera gata de plecare.

Abhoya a rămas liniştită la ghişeu.

"Lahiri Mahasaya, se ruga ea în tăcere, te implor să opreşti trenul! Aş suferi prea mult dacă aş aştepta încă o zi pentru a te vedea."

Roţile au continuat să se rotească, dar trenul rămânea pe loc. Mecanicul şi pasagerii au coborât uimiţi pe peron pentru a observa fenomenul. Un hamal englez s-a apropiat de Abhoya şi de soţul ei, contrar uzanţelor, şi şi-a oferit voluntar serviciile.

"Babu, zise el, daţi-mi bani să cumpăr bilete, în timp ce dumneavoastră veţi urca în vagon".

De îndată ce cei doi s-au instalat în compartiment şi au primit biletele, trenul s-a pus încet în mişcare. Cuprinşi de panică, mecanicul şi pasagerii n-au avut decât timpul să-şi reia locurile, neştiind nici de ce se oprise trenul, nici cum s-a pus în mişcare.

Sosită la Lahiri Mahasaya la Benares, Abhoya a îngenuncheat în tăcere în faţa Maestrului şi s-a străduit să-i atingă picioarele sacre.

"Învaţă să te stăpâneşti, Abhoya", a remarcat el. "Cum îţi mai place să mă deranjezi! Ce, nu puteai să vii cu trenul următor?!"

Abhoya l-a vizitat pe Lahiri Mahasaya într-o altă ocazie memorabilă. De această dată a solicitat intervenţia nu pentru tren, ci pentru barză.

"Te implor ca cel de-al nouălea copil al meu să supravieţuiască!" zicea ea. "Am născut opt şi toţi au murit la puţină vreme după naştere."

Maestrul surâse cu compasiune: "Copilul pe care-l aştepţi va trăi. Conformează-te riguros instrucţiunilor mele. Copilul, o fată, se va naşte noaptea. Veghează ca lampa să ardă până în zori; străduieşte-te să nu adormi şi să nu o laşi să se stingă."

Copilul s-a născut noaptea, aşa cum prezise gurul omniscient. Mama a instruit-o pe doică să umple bine lampa cu ulei. Cele două femei au vegheat astfel până la o oră foarte avansată, dar până la urmă au adormit. Deja lampa nu mai avea decât o licărire slabă, gata să se stingă.

Deodată, uşa camerei se deschise cu un zgomot violent. Cele două femei s-au trezit şi în faţa ochilor lor uimiţi a apărut însuşi Lahiri Mahasaya:

"Abhoya, priveşte, lampa este aproape stinsă!" zise el arătând lampa, pe care doica se grăbi s-o umple. Îndată lampa lumină din nou şi Maestrul dispăru. Uşa se închise, iar ivărul se puse de la sine.

Aşa a supravieţuit cel de-al nouălea copil al lui Abhoya. Ea încă mai trăia în 1935 când am aflat ultimele veşti despre ea.

Unul dintre discipolii lui Lahiri Mahasaya, venerabilul Kali Kumar Roy, mi-a relatat multe detalii fascinante din viaţa sa alături de Maestru.

"Petreceam adesea săptămâni întregi în casa sa din Benares", povestea Roy. "Am observat că multe figuri sfinte, danda swamis 31-3 soseau în tăcerea nopţii pentru a se aşeza la picioarele gurului . Uneori auzeam discuţii despre meditaţie sau despre subiecte filosofice. În zori, vizitatorii îşi luau rămas bun. În timpul frecventelor mele şederi la Lahiri Mahasaya, am observat că acesta nu dormea niciodată.

La începutul contactului meu cu Maestrul m-am lovit de o opoziţie fermă din partea patronului meu, care era un materialist.

'Eu nu vreau fanatici religioşi în serviciul meu', râdea el. 'Dacă-l întâlnesc vreodată pe şarlatanul vostru de guru, am să-i spun nişte vorbe să mă ţină minte!'

Această ameninţare n-a reuşit să întrerupă vizitele mele regulate; îmi petreceam aproape toate serile la gurul meu. Într-o seară, patronul m-a urmărit şi a intrat în salon, desigur cu intenţia de a-şi pune ameninţarea în fapt. De-abia s-a aşezat el, că Lahiri Mahasaya s-a adresat unui grup de circa 12 discipoli:

'Vreţi să vedeţi un tablou?'

Noi am aprobat şi el ne-a rugat să stingem lumina. 'Aşezaţi-vă în cerc, unul în spatele altuia, zise el, şi puneţi mâinile pe ochii persoanei din faţa voastră.'

N-am fost deloc uimit când patronul meu a executat ordinul Maestrului, desigur împotriva dorinţei lui. După câteva minute Lahiri Mahasaya ne-a întrebat ce am văzut.

'Maestre, am răspuns eu, eu văd o femeie frumoasă îmbrăcată cu un sari cu dungi roşii, care stă lângă o plantă cu frunze mari. Ceilalţi discipoli au făcut aceeaşi descriere. Maestrul se întoarse spre patron: 'O recunoaşteţi pe această femeie?'

'Da'. Era evident că omul se lupta cu emoţia: 'Am cheltuit nebuneşte bani pentru a o întreţine, deşi am o soţie virtuoasă. Mi-e ruşine de motivul care m-a adus aici; mă ierţi şi mă primeşti ca discipol?'

'Dacă timp de 6 luni vei duce o viaţă ireproşabilă, te voi accepta.' Maestrul adăugă: 'Dacă nu, nu te voi iniţia.'

Timp de 3 luni, patronul meu a rezistat tentaţiei, dar a fost învins şi a reînnoit relaţia sa cu femeia. El a murit două luni mai târziu. Atunci am înţeles profeţia gurului meu privind improbabilitatea acestei iniţieri."

Lahiri Mahasaya avea un prieten foarte celebru, Swami Trailanga, despre care se spunea că este în vârstă de peste 300 de ani. Cei doi yoghini meditau adesea împreună. Trailanga se bucura de un renume atât de mare, încât puţini hinduşi ar fi pus la îndoială autenticitatea uimitoarelor lui minuni. Dacă Isus, revenit pe pământ, s-ar fi plimbat pe străzile New York-ului, arătându-şi puterile, asta ar fi provocat aceeaşi agitaţie ca sosirea lui Trailanga la Benares, acum câteva decenii. Trailanga a fost una din acele fiinţe perfecte (siddhas) care a protejat India contra eroziunii timpului.

Adesea, sfântul a fost văzut înghiţind otrăvuri mortale, iar gestul său rămânea fără nici un efect. Mii de oameni, dintre care unii trăiesc încă, l-au văzut pe Trailanga plutind pe Gange. Zile întregi el se menţinea la suprafaţa apei, sau se scufunda pentru perioade lungi. Era ceva obişnuit să-l vezi pe Trailanga la Manikarnika Ghat (băi din Benares) aşezat imobil pe dalele încinse, expuse arşiţei soarelui indian. Prin aceste isprăvi Trailanga încerca să demonstreze că un yoghin nu depinde de oxigen şi nu este supus necesităţilor materiale. Fie că era pe apă, fie sub apă, la umbră, sau sub arşiţa soarelui, Maestrul nu trăia decât prin conştiinţa divină: moartea nu-l putea atinge.

Puterea yoghinului nu era numai spirituală, ci şi fizică. El cântărea mai mult de 150 de kilograme! Între altele, nu mânca decât la intervale foarte mari. Un Maestru poate încălca orice regulă, dacă există pentru aceasta un motiv subtil, cunoscut numai de el. Marii sfinţi, treziţi din somnul iluziei cosmice, care au realizat că lumea nu este decât un gând al lui Dumnezeu, pot utiliza la voinţă corpul lor, pentru că ei ştiu că nu sunt decât un conglomerat de energie solidificată. Chiar dacă şi oamenii de ştiinţă înţeleg acum că substanţa nu este decât o energie îngheţată, numai marii iluminaţi pot pune teoria în practică, pentru că au un control perfect asupra materiei.

Trailanga umbla întotdeauna complet gol, încât poliţia din Benares a ajuns să-l considere un "copil teribil". Swami, nevinovat ca Adam în grădina Raiului, era inconştient de goliciunea sa. Cu toate acestea, poliţia l-a dus la închisoare fără alte formalităţi. Au rezultat evenimente fără precedent: corpul enorm al lui Trailanga a apărut îndată, în întregime gol, pe acoperişul închisorii. Totuşi, celula sa bine încuiată nu oferea nici o posibilitate de evadare.

Poliţiştii descurajaţi au trebuit să-şi facă din nou datoria. De această dată, au pus paznici la uşa celulei lui Swami. Dar, din nou, au trebuit să cedeze în faţa dreptăţii: marele maestru a apărut îndată mergând nepăsător pe acoperiş. Zeiţa justiţiei este legată la ochi, iar în cazul lui Trailanga poliţia s-a hotărât să-i urmeze exemplul.

De obicei, marele yoghin tăcea 31-4. În ciuda înfăţişării sale înfloritoare, Trailanga nu mânca decât rareori. După săptămâni de post, el consuma câteva oale de lapte bătut, oferit de către discipolii săi. Odată, un sceptic s-a hotărât să dovedească că Trailinga nu era decât un şarlatan. El plasă în faţa lui Swami o găleată de var.

"Maestre", zise materialistul mimând respectul, "ţi-am adus lapte. Te rog să-l bei!"

Fără să ezite, Trailanga a băut până la fund conţinutul recipientului. Puţin mai târziu, scepticul se tăvălea la pământ de durere.

"Ajută-mă, Swami, ajută-mă! Mi-a luat foc stomacul! Iartă-mi încercarea răutăcioasă!"

Marele yoghin a ieşit din tăcerea lui obişnuită: "N-ai înţeles, a replicat el, când mi-ai oferit otravă, că viaţa mea şi a ta sunt una? Dacă eu n-aş fi ştiut că Dumnezeu este prezent în stomacul meu, ca şi în fiecare atom al creaţiei, varul m-ar fi ucis. Acum că tu ai înţeles semnificaţia divină a bumerangului, du-te şi nu mai juca feste nimănui!"

Răutăciosul glumeţ, care fu astfel pedepsit şi vindecat de către cuvintele lui Trailanga, a plecat capul.

Această manifestare a durerii a rezultat nu din voinţa Maestrului, ci din legea fără greş a justiţiei divine 31-04, ce prezidează ritmul ciclic al creaţiei. Pentru un om de realizare divină ca Trailanga, această lege supremă acţionează instantaneu, pentru că el şi-a alungat pentru totdeauna toate manifestările egoului său.

Credinţa în ajustările automate ale dreptăţii Divine (adesea plătite într-un mod neaşteptat ca în cazul lui Trailanga de către posibilul său ucigaş) alină indignarea noastră grăbită faţă de nedreptatea umană. "La mine este răzbunarea, la mine este răsplata, zice Domnul" 31-5. La ce bun să visăm la răzbunare când legea universală se va însărcina cu ea, mai devreme sau mai târziu? Spiritele obtuze denigrează posibilitatea justiţiei divine, dragostea, omniscienţa, imortalitatea; toate acestea sunt baliverne, declară ei. Cu acest punct de vedere eronat şi lipsit de respect faţă de spectacolul cosmic, ei pun în joc în viaţa lor o serie de evenimente discordante care sfârşesc prin a-i obliga să caute înţelepciunea.

Isus se referă adesea la caracterul absolut al legilor spirituale. Când, cu ocazia intrării sale triumfale în Ierusalim, discipolii, transfiguraţi de bucurie, strigau: "Pace în ceruri şi glorie în înalturi", unii farisei s-au indignat spunând: "Învăţătorule, admonestează-ţi discipolii!"

Dar Isus a replicat: "Adevăr vă spun, dacă ei ar tăcea, pietrele ar striga!" 31-6

Replicând astfel fariseilor, Isus arăta că justiţia divină este departe de a fi o abstracţie şi că un om al păcii, chiar atunci când limba sa este smulsă din rădăcini, îşi va regăsi apărarea şi vorbirea la temelia creaţiei, care este însăşi ordinea universală.

"Vă gândiţi", zicea cu alte cuvinte Isus, "să impuneţi tăcerea unor oameni care au pacea? La fel de bine aţi putea încerca să înăbuşiţi vocea lui Dumnezeu, căruia şi pietrele Îi cântă cântece de laudă. Aţi vrea să ordonaţi oamenilor să nu se bucure în onoarea păcii cereşti, ci să urle din toată gura când este vorba de isprăvi războinice? În acest caz, pregătiţi-vă să schimbaţi însăşi fundamentele universului; căci nu numai oamenii, ci şi pietrele sau pământul, apa, focul şi aerul se vor ridica împotriva voastră, ca dovadă a ordinii armonioase din creaţia lui Dumnezeu".

Graţia yoghinului cristic Trailanga s-a întins într-o zi asupra unchiului meu din partea mamei. Într-o dimineaţă, unchiul meu l-a văzut pe Maestru înconjurat de discipoli, la Benares. El îşi croi drum până la Trailanga şi îi atinse picioarele sacre; chiar în acel moment, unchiul meu fu uluit, simţindu-se vindecat de o dureroasă boală cronică 31-7.

Singurul discipol al lui Trailanga care încă mai trăieşte este o femeie, Shankari Mai Jiew 31-8. Fiică a unui discipol al marelui yoghin, ea a primit iniţierea încă din copilărie. A trăit 40 de ani în grotele solitare din Himalaya în apropiere de Badrinath, Kedarnath, Amarnath şi Pasupatinath. Brahmacharini (femeie ascet) este născută în 1826, are deci peste 100 de ani. Totuşi ea nu pare bătrână, are părul negru, dinţi albi strălucitori şi o energie uimitoare. Ea iese din retragerea ei la interval de câţiva ani pentru a asista la periodicele mela, sărbătorile religioase.

Sfânta îl vizita adesea pe Lahiri Mahasaya. Ea a povestit că într-o zi, în cartierul Barackpur din Calcutta, se găsea alături de Lahiri Mahasaya, când marele guru Babaji a intrat liniştit în cameră şi a început să vorbească cu amândoi. "Maestrul nemuritor avea veşmintele ude ca şi cum s-ar fi scăldat în râu. M-a binecuvântat, dându-mi câteva sfaturi spirituale".

Odată, la Benares, Maestrul Trailanga şi-a lăsat tăcerea obişnuită pentru a-i aduce omagii lui Lahiri Mahasaya în public. Unul din discipolii lui Trailanga a protestat:

"Maestre de ce tu, un Swami şi ascet, îl respecţi atât pe un cap de familie?"

"Fiule, răspunse Trailanga, Lahiri Mahasaya este o creatură divină care-şi ocupă mereu locul pe care i l-a destinat Mama cosmică. În exterior, el îşi îndeplineşte cu promptitudine îndatoririle de cap de familie şi, în acelaşi timp, posedă aceeaşi realizare spirituală pentru care eu am abandonat totul, până şi îmbrăcămintea!

31-1: "El doar pentru Dumnezeu, ea pentru Dumnezeul din el" - Milton  Înapoi la text

31-2: Venerabila mamă a murit la Benares pe 25 Martie 1930. Înapoi la text

31-3: Membri ai unui ordin de călugări care în mod ritual poartă o danda (baston de bambus) ca un simbol al lui Brahma-danda ("Bastonul lui Brahma"), care simbolizează coloana vertebrală. Trezirea celor 7 centri cerebro-spinali constituie calea adevărată către Infinit. Înapoi la text

31-4: El era un muni, un călugăr care păstra mauna, tăcerea spirituala. Cuvântul sanscrit muni este înrudit cu grecescul monos, "singur, unic", din care sunt derivate cuvintele engleze monk, monism etc. Înapoi la text

31-04: REGI 2.19-24. După ce Elisei a săvârşit miracolul "vindecării apelor" în Jeriho, un grup de copii l-a ridiculizat. "El s-a întors să-i privească şi i-a blestemat în Numele Domnului, atunci au ieşit doi urşi din pădure şi au sfâşiat 42 de copii". Înapoi la text

31-5: Romani 12:19. Înapoi la text

31-6: Luca 19:37-40. Înapoi la text

31-7: Vieţile lui Trailanga şi a altor mari maeştri, ne aduc în memorie cuvintele lui Isus: "Iată semnele care îi vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu (conştiinţa Cristică) vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi" MARCU 16.17-18. Înapoi la text

31-8: Versiunea bengaleză a sufixului -ji, denotând respect. Înapoi la text

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >