Epigrame şi catrene de Răzvan A. Petre
"Umorul,
calitate spirituală" - panseu
"Creativitatea supraconştientă"
- panseu
Urătorii ne colindă:
magii, steaua... brazii, leru’…
Mă întreb: pe ritm de samba,
cum colindă... brasileiro?...
din Esoterika 2011
Cele două ROZE
Într-un bol englez
Dau, amestecate:
ZERO şi OREZ.
Azi, femeile fatale
Au vederi... mai largi în viaţă:
Dintr-o parte – silicoane,
Iar din faţă – bot de raţă.
Când le dau flocii, băieţii
Au în cap numai tărâţe
Se hlizesc ca nătăfleţii
La frumoasele... cur-tate.
Cine n-are pe taste diacritice, nu-n gând
Mai aude şi-n somn graiul român plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem titraţi
Virgulă, căciulă, coif - tre’ s-adăugaţi!
De la măreţul Petru ţar
Vor cei de la Kremlin
Să-ntind-al Rusiei hotar
La Pontul Euxin:
Un lac mujic şi militar
Cu multă vodcă plin...
Cuprinde globu-un ev barbar
Puţin câte Putin
La ruşi, expansiunea-armată
boală-i (gena de rasă-i slabă),
Îşi lăbărţează marginile
ca gaspadina grasă slavă.
din Esoterika 2015
Înc-un abuz
de breiking niuz
s-a petrecut:
«Ştiţi ce-a făcut
un bumburez
de buburuz?
Un căcărez
în cucuruz!»
Da, râd, m-amuz
de ştiri în uz
gen „Breaking news!!!”
ce le REFUZ.
din Esoterika 2019
< Sus >
Fantomele s-au adunat la Şeful de Zonă Crepusculară.
- Vrem să ne distrăm printre oameni! strigară ele.
- Bine, zise Şeful, vă trimit la castelele din Anglia, să bântuiţi în voie.
După ceva timp, fantomele se întorc obosite şi supărate.
- Ce s-a întâmplat? le întrebă Şeful.
- Englezii au închiriat castelele la turişti, care ne aleargă zi şi noapte. Suntem epuizate...
- Bine, zise Şeful, atunci duceţi-vă în America!
După un timp, fantomele se întorc jigărite şi cu glasul tremurând:
- Americanii ăştia ne filmează cu infraroşii tot timpul, ba au mai apărut şi ghost-busters, care ne vânează. Suntem sleite...
- Am înţeles, încuviinţă Şeful şi căzu pe gânduri. Deodată, se lumină la chip:
- Duceţi-vă atunci în ţara lui Dracula!
După ceva timp, fantomele sunt convocate la şedinţă. Apar vesele, dar pline de vânătăi.
- Sărăcuţele de voi, românii v-au făcut vânătăile astea? le întrebă Şeful.
- Da’ de unde! răspund fantomele. Ei sunt delicioşi, se sperie de toate farsele noastre şi ne amuzăm copios pe seama lor. Doar că acolo e tare înghesuială şi ne lovim de tot felul de zburători, iele, balauri, drăgaice, zmei, vâlve, căpcăuni, benga şi alte dihonii populare de-ale lor... Concurenţa e mare, dar oamenii sunt primitori cu noi...
Oana merge la vrăjitoare, ca să pună mâna pe averea maică-si. Trece un timp şi Oana pierde toate procesele pentru avere.
Oana merge la vrăjitoare ca să aibă o căsnicie fericită. Nu trece mult şi Pepe divorţează de ea.
Oana se duce supărată la vrăjitoare şi îi cere banii înapoi. Aia zice:
- Oano, banii tăi i-am ars, iar fumul s-a dus la dracu. Dacă nu ţi-a mers bine, înseamnă că euroii erau falşi, mânca-ţi-aş! Am să-i pun pe garoi să te bată că umbli cu valuta vopsită!
Concurs de magie. Juriul e format numai din SCEPTICI.
Intră David Copperfield şi levitează.
- E truc, l-am văzut pe video! zice un SCEPTIC din juriu.
Intră Chriss Angel şi merge pe apă.
- E truc, l-am văzut pe video! zice alt SCEPTIC.
Intră şi magicianul Ionuţ, trăgând după el o bibliotecă.
- Trageţi o carte! îi invită el. Deschideţi-o la orice pagină şi citiţi primul rând! Eu ghicesc.
Membrii juriului se uită lung unii la alţii şi se foiesc nemulţumiţi:
- Noi am fost chemaţi aici fiindcă suntem SCEPTICI, dar nu ni s-a spus că trebuie să ştim să citim. Noi nu citim niciodată nimic. Dar tu ce ghiceşti?
- Păi, eu am ghicit că nu ştiţi să citiţi!
Şi aşa a câştigat Ionuţ concursul de magie.
din Esoterika 2012
< Sus >
SCĂDEREA ÎNCREDERII POPULAŢIEI ÎN DIACRITICE,
sondaj de opinie comandat de Grupul de Dialog Social "Cuvinte încrucişate"
din Esoterika 2012
A început în „1984”. Oamenii de ştiinţă au descoperit că fiecare om are 70000 de gânduri în fiecare zi. Drept urmare, autorităţile responsabile au temeri serioase despre ele:
- Circulând libere şi nefiscalizate, creează o pagubă imensă la buget.
- Încing creierele şi contribuie astfel la încălzirea globală a planetei.
- Fiind mai uşoare decât aerul, gândurile eliberate în atmosferă atacă fragilul strat de ozon.
- Nefiind necontrolate de serviciile de securitate, toate aceste gânduri sunt din start suspecte de terorism.
- Specia ţestoaselor este în pericol de dispariţie.
Din aceste motive serioase, şi încă altele care nu pot fi dezvăluite, autorităţile anunţă măsurile ce vor fi luate spre binele populaţiei:
- Impozitarea gândurilor, dacă trec de 3000 pe zi. Cum oricine depăşeşte acest plafon (mai puţin politicienii), vom fi impozitaţi cu toţii (cu excepţia politicienilor).
- Limitarea accesului la cultură şi informare liberă, care, se ştie, provoacă inflaţia de gânduri. De fapt, neoficial, limitarea funcţiona de mult, dar nu s-a spus că e de bine.
- Internarea forţată în clinici de spălare şi aerisire a creierului a intelectualilor care depăşesc 100000 de gânduri pe zi. Cine este intelectual? Oricine navighează pe internet cel puţin 30 minute pe zi.
- Implantarea sub piele a unor microcipuri cu gândurile permise cetăţenilor civilizaţi. În momentul apariţiei unui gând alogen, microcipul va elimina substanţe iritante, provocând mâncărimi extreme şi dor-de-ducă.
- Împuşcarea tuturor ţestoaselor, eliminând astfel gândurile excesive şi grijile ecologiştilor.
"Un corp scufundat în propria prostie este împins de sus în jos cu o forţă egală cu fudulia lui."
din Esoterika 2015
- Sunt mândru că sunt român!
- Bravo, frate!
- Sunt mândru că am pielea albă!
- Hm, înţeleg...
- Sunt mândru că mă cheamă Răzvan!
- Păi, ăsta-i nume ţigănesc.
- Faci mişto de mine? Credeam că-i nume de voievod.
- Stai, nu te şucări, frate! În India şi Pakistan, mulţi bărbaţi poartă numele de Rizwan. Ţiganii sunt indieni aduşi de hoardele mongole. Erau pricepuţi la toate, ascultători şi paşnici, aşa că mongolii i-au înrobit, în loc să-i căsăpească.
- Ce gest umanitar! La fel de miloşi sunt acum liderii occidentali, care primesc milioane de imigranţi ca să-şi împrospăteze naţia şi economia.
- După ce mongolii s-au retras, indienii au rămas aici fie ca robi la boieri, fie ca nomazi liberi (obicei mongol, nu indian). În comunităţi restrânse, şi-au păstrat toate obiceiurile. Sunt o etnie foarte conservatoare, de aia se şi integrează greu.
- La fel de greu se integrează şi musulmanii în civilizaţia occidentală. De fapt, nici nu au de gând, preferă să-i schimbe pe aborigeni.
- Apropo, şi musulmanii au numele Rizwan. Sunt curios ce vei spune dacă vor cuceri cultural Europa...
- Ce-o să spun? Sunt mândru că mă cheamă Rîzvan!
din Esoterika 2019
< Sus >
Mulţi filosofi, psihologi, scriitori, diverşi specialişti au încercat să explice umorul. Au lansat teorii interesante, dar nici una nu lămureşte pe deplin ce este el. Umorul nu a putut fi formalizat şi implementat în computere. Nici nu credem că va fi vreodată, pentru că ele nu pot reproduce nici libertatea (ci doar hazardul) şi nici prefăcătoria (ci doar valoarea de adevăr „fals”). Oricât de inteligente ar fi computerele actuale - în sensul stocării şi chemării instantanee a informaţiilor şi chiar capacitatea de a învăţa din propria experienţă – ele sunt complet idioate, adică respectă noncreativ algoritmul gândit de om. Putem presupune că simţul umorului este legat direct de existenţa conştinţei umane. Computerele nu pot fi amuzate pentru că le lipseşte conştiinţa. Înseamnă că umorul va fi explicat numai odată cu explicarea conştiinţei. Dar acest lucru este departe de a fi realizat de către ştiinţa modernă, deşi se străduieşte din răsputeri...
Din cele afirmate de cercetătorii umorului, câteva idei merită a fi reţinute.
Umorul este ca un joc. Implică 1) recreere, lipsă de tensiune şi 2) competiţie, existenţa unui câştigător şi a unui învins. Umorul ar fi deci o victorie a noastră asupra altora, într-un context neconflictual, neagresiv.
Umorul se iveşte atunci când convenţionalul se transformă în absurd, adică aşteptările noastre nu sunt deloc hrănite. Apare o incongruenţă dintre expectanţe şi final, adică aplicarea a două înţelesuri la aceeaşi experienţă.
Umorul este dependent de contextul social şi cultural.
Umorul, mai ales cel obscen, eliberează o energie ţinută în frâu (Freud). Totuşi, trebuie să discernem între umor şi râs. Râsul poate avea cauze fiziologice străine de umor.
Umorul este specific uman.
Umorul are o componentă autoironică, autocritică. Dacă îi lipseşte celui amuzat, atunci el se limitează la a batjocori o altă persoană. Fiind autoironic, umorul se opune fanatismului, intoleranţei, pentru că oricine poate cădea pradă unei glume, chiar şi autorul ei.
Umorul amendează obtuzitatea şi inflexibilitatea "mecanicului", care încearcă să ne limiteze, să ne prindă în chingile sale, să osifice "viul", viaţa însăşi (Bergson).
Nietzsche spunea: „Zeii sunt zeflemişti: se pare că ei nu-şi pot stăpâni râsul nici măcar în timpul acţiunilor sfinte.”
Propunându-vă un punct de vedere sintetic şi personal, credem cu tărie că umorul este o calitate pur spirituală. Umorul este prezent şi la fiinţele eterate ale lumii spiritelor. Aceasta rezultă din comunicările cu spiritele, conform propriilor lor afirmaţii. Dacă este aşa, atunci originea comună a umorului trebuie căutată în zona spirituală, atât pentru spirite, cât şi pentru oameni. Şi este normal aceasta, deoarece oamenii sunt de fapt spirite încătuşate în materie, iar psihicul uman este un ecou al spiritului.
Mergând la esenţa umorului, credem că două motivaţii diferite îl generează.
Prima cauză a umorului (atât al omului, cât şi al spiritului) ar fi amendarea mecanicismului, rigidităţii, şabloanelor de comportare, simţire şi gândire. Este o reacţie la încălcarea libertăţii proprii spiritului. Spiritul este creat liber şi se bucură la maximum de această libertate în lumea sa originară. Atunci când ceva sau cineva se opune libertăţii sale, obligându-l să fie previzibil şi rigid, spiritul se revoltă şi îi transmite omului în care este încarnat starea de umor. (Simţul umorului este unul din cele câteva suprasimţuri aflate dincolo de cele 5 simţuri standard. Altul ar fi bunul simţ ş.a.m.d.). Nenumărate pârghii inconştiente ne manipulează în fel şi chip, dar omul are posibilitatea de a fi oricând imprevizibil, pentru că în el sălăşluieşte o fiinţă mai înaltă, absolut liberă.
A doua cauză ar fi diferenţa marcantă dintre aşteptări şi realitate, dintre formă şi fond. Lumea fizică este o lume a mascării, a minciunii, a aparenţelor. Pentru spirite însă adevărul este uşor de văzut, iar minciuna nu are cum supravieţui. De aceea poate fi amuzant să vezi cum le pică masca unor personaje care ar fi dorit să ne înşele, mai mult sau mai puţin voluntar. Umorul izbucneşte însă mai ales când spiritul ne transmite voalat ideea că toată această lume a noastră, cu tot ce există în ea, este o aparenţă, ea nu exprimă realitatea aşa cum se vede din lumea spiritelor. În acest sens, chiar şi infirmităţile sunt posibil de ridiculizat (cu tactul de rigoare), pentru că ele îmbracă în nişte aparenţe efemere (prezentate ca fiind definitive şi tragice) realitatea fiinţei spirituale create perfectă şi indestructibilă. În acest sens, orice poate fi demn de râs, pentru că orice există pe pământ este o formă trecătoare şi imperfectă, diferită de fondul spiritual al lumii. Din perspectiva perfecţiunii, orice imprefecţiune poate fi ridiculizată (cu compasiunea de rigoare, pentru a nu provoca suferinţe gratuite). Numai Dumnezeu NU poate fi ridiculizat, pentru că EL ESTE PERFECT. Am putea ridiculiza numai ideea limitată a unora despre Dumnezeu.
Umorul are nevoie de o anumită detaşare şi neagresivitate. Altfel, el este imediat înnăbuşit în stări mai grosiere de conştiinţă: furie, tristeţe, teamă etc. Umorul este o stare de conştiinţă superioară, apropiată de spirit. Simţul umorului este un posibil indicator al apropierii omului faţă de spiritul său, mai ales când apare în situaţii tensionate, problematice, cu miză mare.
Concluzionând, umorul, în esenţa sa profundă, este o reacţie la încălcarea atributelor fundamentale ale Spiritului: LIBERTATEA şi ADEVĂRUL. Mecanicismul este o ofensă adusă Libertăţii, iar aparenţa este o ofensă adusă Adevărului.
Toate formele de umor omenesc pot fi reduse la cele două cauze primare: şablonul rigid şi aparenţa dejucată.
din Panseuri 2009
Umorul e sănătos dacă e presărat doar ca un condiment în supa realităţii. În exces, devine laxativ şi perverteşte gustul. Mass media a tot pompat miştoul în capul românului până i-a deviat gustul de umor sănătos într-unul de batjocură bolnavă.
Umorul este ca o oază vitală de protecţie psihică şi elevaţie, dar dincolo de el se întinde deşertul nesfârşit al batjocurii. Limita dintre ele este invizibilă, dar le putem separa prin efectul lor: benefic, în cazul umorului, şi distructiv, în cazul batjocurii.
Umorul poate fi voluntar sau involuntar. Poate fi universal (de exemplu, cel cu tentă sexuală, uneori umorul de situaţie) sau cultural (specific unei civilizaţii sau unei limbi anumite – mai ales umorul de limbaj).
Umorul cultural este metaforă (comparaţie fără un termen), iar degustătorul de umor completează termenul lipsă. Ca în poezie. În umor, metafora ne duce într-o direcţie total imprevizibilă; cu cât e mai nepotrivită, cu atât umorul e mai savuros. Imaginea amuzantă este "ca nuca în perete", dar vrea să pară rezonabilă. Umorul face haz de lipsa logicii profunde, de sofisme, nu neapărat a unui personaj, ci a situaţiei, a exprimării inadecvate etc. Omul prost nu prea gustă hazul de ilogică, fiindcă se ştie cu musca pe căciulă.
În rebus, în poezie, în umor, în ştiinţă, plăcerea descoperirii sensului ascuns este aceeaşi. În umorul voluntar mai apare şi pregătirea psihologică de a râde de nepotriviri, atmosfera relaxată şi uşor tensionată în sens plăcut, care deja provoacă hazul în procent de 50%.
Când umorul este explicat, nu ne mai amuză, fiindcă dispare plăcerea descoperirii "cheii" umoristice. Dacă cerem explicaţii, asta arată că suntem ori proşti, ori inculţi, ceea ce iarăşi nu ne amuză deloc...
din Esoterika 2011
< Sus >
Sânt de acord c-avem aici
Decât greşeli neânsemnate
Ce-Academia hotărâ
Cum trebuiesc înscris redate.
N-au m-ai schimbat gramatica
Din 93 până acu’
Nu zic că nu fu’ necesar
Da trebuia să nu.
Răspuns: 10 = 8 greşeli + 2 omisiuni
Sunt de acord c-avem aici / Doar greşeli neînsemnate / Ce-Academia hotărî / Cum trebuie în scris redate. / N-au mai schimbat gramatica / Din ’93 până acu’ / Nu zic că nu fu necesar / Da’ trebuia să nu.
din Esoterika 2016
< Sus >
Înger, inginerul meu,
Ce te-a lăsat Dumnezeu
Să îmi proiectezi atomii,
Specia şi cromozomii...
Eu sunt mic, dar ce minune
De structură mă compune!
Eu sunt slab, dar adaptabil,
Optimist, regenerabil!
Organismul genial e
Construit din chimicale
Şi energii spirituale.
Înger, creatorule,
Atotştiutorule,
Eşti mereu interesat
Ce trebuie-optimizat.
Totdeauna eşti pe fază
Şi te bucuri în extază
De ciudata creatură
Ce se mişcă în natură,
Animată de la soare,
De la briză, de la mare...
din Esoterika 2014
Rugăciune de consacrare a fructelor acţiunii noastre lui Dumnezeu (karma-yoga)
Lumina Ta adu-mi-o din sferele cereşti,
În lumea zămislită din gândul Tău curat
Să fiu înţelepciunea şi braţul Tău armat!
Întreaga-mi bucurie Ţi-o dărui, Domnul meu!
Iar grija şi mândria le-ntorc spre Dumnezeu.
Indiferent de roade, eu fapta Ţi-o închin.
Ai grijă Tu de restul... Îţi mulţumesc! Amin.
din Panseuri 2008
– Un copac ştie câte frunze are?
– Da.
– Şi cum le numără?
– De fapt, nu.
– Atunci cum are grijă de fiecare?
– ?!?
din Esoterika 2019
O umilă picătură de apă
Pe un fir de iarbă
De miliarde de ani
În ea străluceşte curcubeul.
din Esoterika 2011
Nu sunt o fiinţă, ci o mare-ntinsă
Nu-s un individ, ci un spaţiu vid
Nu-s o entitate, ci nimic şi toate
Nu-s un substantiv, ci un verb activ
Nu cunosc ştiind, ci dumnezeind
N-am unde m-ascunde – Eu sunt tot. Deci unde?
Nimic nu deţin – Eu sunt tot. Amin
din 3-ime, 2-ime, 1-ime (2021)
< Sus >
Supraconştiinţa sau Conştiinţa Spiritului nostru este o realitate care poate fi demonstrată prin creativitatea literară de care au dat dovadă unii iluminaţi. Imboldul de a scrie în versuri şi inspiraţia poetică aparţin Spiritului, tocmai pentru a arăta lumii câte sunt cu putinţă când El este lăsat să se manifeste prin om. Iată câteva exemple:
Sri Aurobindo – Poemul spiritual Savitri
Gopi Krishna – Trei cărţi scrise în versuri, dintre care:
Citate din „The Way to Self-Knowledge”
Integral: „The Shape of Events to Come”
Citate din „The Present Crisis”
Ilie Cioară – sute de versuri, strânse în cărţile:
"Cunoaşterea lui Dumnezeu prin cuvinte potrivite"
"Minunata călătorie spre adâncurile propriei fiinţe"
"Murim şi înviem în fiecare clipă"
Toate aceste opere în versuri de mai sus au o mare profunzime filosofică şi pătrundere psihologică, imposibil de imaginat de o simplă minte omenească. În plus, există mărturia personală a autorilor, care se consideră simpli scribi ai unor inspiraţii măreţe de dincolo de orizontul imaginaţiei.
Lumea creată este Poezia lui Dumnezeu-Creatorul. Cum aşa? Poezia impune reguli clare legate de cadenţă şi rimă, dar lasă inspiraţia să se manifeste liber. Tot aşa, Dumnezeu respectă legile naturale atunci când intervine în desfăşurarea unor evenimente macrocosmice sau microcosmice. El urmează regulile Jocului, nu acţionează discreţionar, iar rezultatele sunt mereu minunate. Ca o poezie reuşită.
Poate că exprimarea în proză ar fi mai uşoară, dar satisfacţia poetului este mai mare. Dumnezeu face din Creaţia Sa o capodoperă care să-i placă şi Lui, nu alege calea mai uşoară. Desigur, etapele intermediare prin care trece opera pot fi mai puţin reuşite, dar în final totul arată magnific.
din Esoterika 2019
«Adevărul poate şi trebuie să fie exprimat în cât mai multe feluri şi cât mai des posibil.» (Simcha Lev)
< Sus >