Diviziunea şi reunificarea sufletului [n.n. - spiritului]

Capacitatea sufletelor [n.n. - spiritelor] de a-şi divide esenţa energiei influenţează multe aspecte din viaţa acestora. Poate că extensia sufletului [n.n. - spiritului] ar fi un termen mai potrivit decât divizarea sufletului [n.n. - spiritului]. Aşa cum am spus în secţiunea despre fantome, toate sufletele [n.n. - spiritele] care vin pe Pământ îşi lasă o parte a energiei în lumea spiritelor, chiar şi acelea care trăiesc vieţi paralele în mai multe corpuri. Procentul de energie pe care sufletele [n.n. - spiritele] îl lasă în lumea spiritelor poate să varieze, dar fiecare particulă de lumină este un duplicat exact al celuilalt Sine şi replica întregii identităţi. Fenomenul este similar cu modul în care imaginile luminoase sunt separate şi dublate într-o hologramă. Totuşi, există diferenţe. Dacă numai un procent mic din energia sufletului [n.n. - spiritului] este lăsată în lumea spiritelor, acea particulă din Sine este mai puţin activă, deoarece este mai puţin concentrată. Cu toate acestea, rămânând în stare pură, necontaminată, este încă puternică.

Când am descoperit că avem rezerve de energie în lumea spiritelor, mi-am explicat atâtea lucruri. Grandoarea acestui sistem al dualităţii sufletului [n.n. - spiritului] are impact asupra multor aspecte din viaţa noastră. De exemplu, dacă cineva drag a murit cu treizeci de ani înaintea ta şi de atunci s-a reîncarnat, poţi totuşi să îl revezi la întoarcerea în lumea spiritelor. [n.n. - nu revezi sufletul omului, ci spiritul său, care este o fiinţă cosmică!]

Capacitatea sufletului de a se reuni cu Sine însuşi este un proces natural de regenerare a energiei după moartea fizică. Un client mi-a spus cu emfază [n.n. - sub hipnoză]: "Dacă am lua 100% din energia noastră într-un singur corp în timpul unei încarnări, am da peste cap circuitele creierului". Captarea întregii energii a sufletului [n.n. - spiritului] într-un corp omenesc ar implica subjugarea creierului de puterea sufletului [n.n. - spiritului]. Presupun că acest factor al ocupării unui trup gazdă de către un suflet [n.n. - spirit] a fost investigat în fazele de început ale evoluţiei umane de acei maeştri spirituali care au ales Pământul ca şcoală planetară.

Mai mult, întreaga capacitate energetică a sufletului [n.n. - spiritului] într-un singur corp ar împiedica procesul de dezvoltare a sufletului pe Pământ, deoarece acesta nu ar mai întâmpina nicio provocare din partea creierului. Prin fortificarea mai multor părţi din energia totală a sufletului [n.n. - spiritului] în diverse încarnări, întregul devine mai puternic. 100% din energie ar avea şi alt efect advers. Uitarea (amnezia) ne face să mergem în locurile de pe Pământ unde trebuie să fim puşi la încercare, fără a avea răspunsuri la sarcinile pe care am fost trimişi să le îndeplinim. Uitarea ne uşurează de povara nereuşitelor trecute, pentru a păşi într-o nouă viaţă cu mai multă încredere. [n.n. - nu e vorba de uitare, pentru că sufletul abia se formează şi nu primeşte memoria gigantică a spiritului]

Fantoma din cazul 15 a arătat cum este posibil ca sufletele [n.n. - spiritele] să socotească greşit concentraţia de energie pe care o iau cu sine în viaţă. Unul dintre clienţi a denumit acest lucru "coeficientul nostru de lumină". În mod curios, descopăr că subiecţii mei de nivel IV şi V iau cu ei mai puţină energie decât sufletele nu la fel de dezvoltate. Acest lucru a fost demonstrat de sufletului războinicului din cazul 22. În general, un suflet [n.n. - spirit] foarte avansat ia cu el pe Pământ nu mai mult de 25% din capacitatea sa totală, în timp ce un suflet [n.n. - spirit] obişnuit, mai puţin încrezător, are 50 - 70%. Energia unui suflet [n.n. - spirit] mai evoluat este rafinată, elastică şi viguroasă în cantităţi mai mici. De aceea, sufletele [n.n. - spiritele] mai tinere trebuie să ia mai multă energie în primele lor încarnări. Astfel, nu volumul energiei dă potenţial sufletului [n.n. - spiritului], ci calitatea forţei vibraţionale, care reprezintă experienţa şi înţelepciunea sufletului [n.n. - spiritului].

Cum ne ajută această informaţie să înţelegem forţa combinată a energiei umane şi a celei spirituale? Fiecare suflet [n.n. - spirit] are un anumit tipar al câmpului energetic care reflectă amprenta veşnică a caracterului său, indiferent de numărul părţilor în care se divide. Când acest Sine spiritual se combină cu personalitatea mai bine structurată a unui creier fizic, se produce un câmp cu densitate mai mare. Este atât de complicat să înţelegem subtilităţile acestei simbioze, încât nu am atins subiectul decât la suprafaţă. Ambele amprente ale energiei reacţionează una cu cealaltă într-o infinitate de moduri pentru a se contopi. De aceea bunăstarea fizică, simţurile şi emoţiile sunt într-o legătură atât de strânsă cu mintea spirituală. Gândul este îndeaproape asociat cu modul în care aceste tipare de energie sunt conturate şi fiecare îl alimentează pe celălalt în corpul nostru.

Mă folosesc frecvent de analogia cu o hologramă pentru a descrie divizarea sufletului [n.n. - spiritului]. Imaginile holografice sunt duplicate exact. Această analogie mă ajută, dar nu spune totul. Am menţionat faptul că una dintre variabilele procesului de divizare a sufletului [n.n. - spiritului] implică forţa concentraţiei de energie în fiecare parte a întregului. Acest element se leagă de experienţa sufletului [n.n. - spiritului]. Altă variabilă este densitatea energiei materiale în fiecare corp omenesc şi tipul emoţional al acelui corp. Dacă acelaşi suflet [n.n. - spirit] intră în două corpuri în acelaşi timp şi ia cu el în fiecare corp 40% din energia sa, aceasta se va manifesta diferit.

Gândiţi-vă cum este să faceţi o fotografie a aceleiaşi scene dimineaţa, la prânz şi seara. Schimbările de refracţie a luminii ar produce efecte diferite asupra filmului. Energia sufletelor [n.n. - spiritelor] are iniţial un tipar specific, dar o dată ce sufletele [n.n. - spiritele] ajung pe Pământ, aceste tipare se schimbă datorită condiţiilor locale. Când ne vedem viitoarea viaţă din lumea spiritelor, ni se dau sfaturi în legătură cu energia de care are nevoie trupul pe care îl vom ocupa. Noi hotărâm câtă energie luăm [n.n. - omul nu este spiritul, deci nu el hotărăşte, ci spiritul său]. Multe suflete [n.n. - spirite] vor să lase în lumea spiritelor cât mai multă, fiindcă le place casa lor şi activităţile care se desfăşoară acolo.

Traumele emoţionale şi fizice ne seacă rezervele de energie. Putem pierde cantităţi însemnate de energie pozitivă, fie pentru că o dăm de bunăvoie altor oameni, fie pentru că alţii o absorb cu negativitatea lor. Este nevoie de energie ca să ne creăm mecanisme de apărare şi să le menţinem. Odată, un subiect mi-a spus: "Când îmi împart lumina cu cei care consider că merită să o primească, pot să mă reîncarc mai repede, fiindcă le-am oferit-o de bunăvoie".

Unul dintre cele mai bune mijloace de revitalizare a energiei este somnul. Putem să ne divizăm încă o dată energia pe care am adus-o cu noi şi să hoinărim liberi, lăsând doar un mic procent care să înştiinţeze porţiunea mai mare să se întoarcă repede dacă este nevoie [n.n. - se referă la fenomenul dedublării eterice sau astrale]. Cum am menţionat mai sus, această capacitate se dovedeşte utilă în special când corpul este bolnav, în stare de inconştienţă sau de comă. Cum timpul nu reprezintă o limită pentru un suflet eliberat, orele, zilele sau săptămânile departe de trup revigorează sufletul. Aş adăuga faptul că, în timpul unei crize, sufletele se pot reîncărca şi cu ajutorul unor spirite iubitoare. Interpretăm aceste explozii de energie ca pe nişte revelaţii profunde. O odihnă de trei ore departe de corpul uman poate face minuni pentru un suflet, atâta vreme cât partea care rămâne acolo nu face eforturi prea mari ca să deţină controlul şi nu trebuie să facă faţă unui vis complex. Această împrejurare ne-ar putea face să ne trezim epuizaţi. [n.n. - uneori, un vis de coşmar poate fi o traducere pe înţelesul minţii fizice a unei drame reale trăite de dublul astral într-un alt plan subtil de existenţă]

Deoarece trăirea mai multor vieţi în paralel este o altă opţiune de divizare a sufletului [n.n. - spiritului], care sunt motivaţiile şi efectele acestei decizii? Mulţi consideră că este ceva obişnuit pentru suflete [n.n. - spirite] să trăiască vieţi paralele. Am descoperit că nu este deloc adevărat. Sufletele [n.n. - spiritele] care aleg să se încarneze în două sau mai multe trupuri în aceeaşi perioadă de timp pe Pământ vor să înveţe mai repede. Astfel, un suflet [n.n. - spirit] poate să lase în lumea spiritelor până la 10% din energia sa şi să pună restul în două sau trei corpuri. Fiindcă avem liber arbitru, ghizii noştri ne dau voie să facem aceste experimente, dar nu ni le recomandă. În general, deoarece cantitatea de energie absorbită este enormă, cele mai multe suflete [n.n. - spirite] care trăiesc vieţi paralele procedează astfel numai o dată sau de două ori, după care renunţă. Sufletele [n.n. - spiritele] nu doresc să trăiască vieţi paralele decât dacă sunt foarte ambiţioase. De asemenea, sufletele [n.n. - spiritele] nu-şi divid energia ca să se încarneze în gemeni. Ar fi contraproductiv să-ţi împarţi energia pentru a fi în aceeaşi familie, cu acelaşi material genetic, aceeaşi influenţă din partea părinţilor, acelaşi mediu şi aceeaşi naţionalitate. O astfel de lipsă de diversitate nu constituie o motivaţie pentru a trăi vieţi paralele.

Oamenii sunt curioşi să afle originea a două suflete [n.n. - spirite] în corpurile gemenilor identici. Am avut două cliente gemene, care aveau circa patruzeci de ani şi fuseseră născute la un minut diferenţă. Sufletele [n.n. - spiritele] acestor femei au o legătură strânsă şi se află în acelaşi grup spiritual, cu toate că nu sunt strict suflete-pereche. Fiecare şi-a întâlnit sufletul-pereche masculin şi trăieşte cu el, şi sunt foarte îndrăgostiţi. Aceste suflete [n.n. - spiritele] au trăit mii de ani ca prieteni apropiaţi, rude, părinţi şi copii, dar nu ca pereche. Nu au mai fost niciodată gemeni şi motivul pentru care s-au reîncarnat astfel acum este dublu. Au chestiuni nerezolvate legate de încredere din relaţia pe care au avut-o în viaţa anterioară, dar au spus că principalul motiv pentru care au făcut asta este că "împreună, câmpul nostru de energie combinată se dublează, ceea ce ne face mai eficiente când încercăm să ajungem la alte minţi".

Oamenii mă întreabă: dacă un suflet [n.n. - spirit] nu şi-a luat destulă energie în trup în stadiul de făt, poate să-şi procure mai multă mai târziu în viaţă? Cred că o dată ce sufletul [n.n. - spiritul] a ales să ia un anumit procent de energie, acela rămâne toată viaţa. Să adaugi permanent energie "proaspătă" din lumea spiritelor, probabil că ar strica echilibrul delicat stabilit iniţial între suflet [n.n. - spirit] şi creierul uman. De asemenea, pare improbabil ca o fiinţă încarnată să poată lua o substanţă eterică din Sinele său neîncarnat. În orice caz, cu ajutorul ghizilor, unii oameni au abilitatea de a comunica - sau de a apela temporar - la rezerva proprie de energie în timpul unei crize.

Procesul reunirii sufletelor cu restul energiei lor devine cel mai evident pentru mine atunci când îi fac pe subiecţii mei să-şi amintească experienţa unei morţi anterioare. Dacă nu există complicaţii din viaţa precedentă, cele mai multe suflete îşi redobândesc echilibrul energiei la una dintre cele trei staţii spirituale primare: lângă poarta spre lumea spiritelor, în timpul orientării sau după reîntoarcerea la grupul lor de suflete [n.n. - spirite]. Sufletele avansate se opresc, de obicei, numai la finalul călătoriei spre casă.

 

Cele trei staţii

Nu se întâmplă prea des să primim propria energie la intrarea în lumea spiritelor. Un asemenea proces are loc, probabil, datorită iniţierii procedurii de regenerare lângă intrarea în lumea spiritelor printr-o metodă de vindecare asemănătoare unui duş. Aud totuşi că se manifestă din când în când, ca în cazul următor, în care, soţul mort deja [n.n. - spiritul mortului], i-a adus unei femei, la prima staţie, o mică parte din energia ei rămasă în lumea spiritelor. Ea a descris împrejurarea astfel:

«Iubirea mea m-a făcut să primesc cu uşurinţă puţina energie pe care o lăsasem. El mi-a adus-o şi a împrăştiat-o blând asupra mea cu mâinile ca şi cum m-ar fi acoperit cu o pătură, în timp ce ne îmbrăţişam. Ştia cât de bătrână şi de obosită eram şi a cerut să vină.

Odată ce luăm contact, restul energiei mele se întoarce în mine ca un magnet. Simt că mă reîntregesc. Primul lucru pe care îl observ este că îi pot citi gândurile mult mai bine telepatic şi simt mult mai mult din ceea ce se află în jurul meu.»

Când ghizii noştri ajung la concluzia că ar fi un avantaj să primim mai mult din energia noastră la cea de-a doua staţie, în timpul orientării, această decizie are diverse ramificaţii. În principiu, hotărârea se bazează pe credinţa că reîntregirea după o viaţă dificilă este mai productivă. Apoi, s-ar putea ca, din diverse motive, să nu ne întoarcem la grupul nostru spiritual imediat după orientare. Iată un exemplu de reunificare a sufletului [n.n. - spiritului] la această staţie:

«Mă aflu într-o încăpere simplă, cu aspect futurist, cu pereţi netezi, albi ca laptele. E o masă cu două scaune - această mobilă nu are colţuri. Ghidul meu, Everand, îşi face griji din cauză că nu răspund. Ea este pe cale de a face ceea ce numim "topirea formei fizice" şi deţine restul energiei mele într-un vas frumos, translucid, care radiază. Everand vine în faţă, punându-mi vasul în mâini. Simt că energia mea se înalţă ca o încărcătură electrică. Apoi ghidul se apropie de mine, stimulându-mi frecvenţa vibraţiilor naturale pentru ca să primesc mai uşor energia pe care am lăsat-o în lumea spiritelor. Pe măsură ce miezul mi se umple cu propria esenţă, amprenta învelişului extern al trupului meu fizic se topeşte. Este ca şi cum aş fi un câine care se scutură de apă după ce s-a udat. Particulele pământeşti nedorite sunt înlăturate - dizolvate - şi energia mea începe acum să sclipească din nou, în loc să fie o lumină slabă, tristă.»

Majoritatea sufletelor se reunesc cu energia lor după ce se întorc la grupul lor spiritual. Un subiect a spus astfel:

«Este mai uşor pentru mine să mă reunesc cu mine însumi după ce ajung acasă la prietenii mei. Aici pot să asimilez energia odihnită în propriul ritm. Când sunt gata, mă duc singur să o iau.»

("Destinul sufletelor", de Michael Newton, pag.133-139)

MĂRTURII DESPRE REUNIREA SUFLETULUI CU SPIRITUL

Partea din Spirit (Scânteia Divină sau Fiinţa de Lumină) rămasă pe frecvenţa astrală (cum s-ar spune, în lumea spiritelor) este cea care ne primeşte sufletul după moarte. Acest lucru pare a fi relatat de unele persoane întoarse din moartea clinică, confirmând ceea ce scrie şi în Bardo Thödol, cartea tibetană a morţilor, despre "Lumina clară" întâlnită de suflet imediat după moarte.

DANNION BRINKLEY este un caz faimos pentru experienţa sa "dincolo de moarte". El a avut o moarte clinică de 28 minute, descrisă pe larg în cartea "Salvat de Lumină". În 17 septembrie 1975, el vorbea la telefon în timpul unei furtuni. Un trăsnet a lovit linia telefonică, astfel că mii de volţi au ajuns în corpul lui. Inima s-a oprit şi Dannion a murit. El a înviat la morgă dupa 28 de minute, dar era îmbogăţit cu o experienţă incredibilă. Vizionaţi ecranizarea experienţei sale!.

Iată câteva fragmente semnificative din cartea "Salvat de lumină", cu sublinierile noastre:

« Ființa de Lumină se afla chiar în fața mea. În timp ce îi priveam esența, am văzut prisme colorate, de parcă ar fi fost alcătuită din mii de diamante minuscule care sclipeau în culorile curcubeului.

M-am uitat apoi în jurul meu. Sub noi se aflau alte ființe, care arătau la fel ca mine. Păreau rătăcite și aveau o frecvență de vibrație mult mai lentă decât a mea. În timp ce le priveam, am observat că frecvența mea de vibrație și-a încetinit la rândul ei viteza. Acest lucru mi-a cauzat o senzație de neplăcere, așa că mi-am mutat privirea de la ele.

Am privit atunci deasupra mea. Şi aici se aflau mai multe ființe, care străluceau mai puternic decât mine. Am simțit și de această dată un disconfort, întrucât am început să vibrez imediat mai rapid decât puteam suporta. Mă simțeam de parcă aș fi băut prea multă cafea, după care am intrat într-o stare de trepidație.

Mi-am mutat privirea și de la aceste ființe și m-am uitat în fața mea, la Ființa de Lumină, care se afla acum chiar lângă mine. În prezența ei m-am simțit confortabil. Avea ceva familiar, care mă făcea să cred că a simțit toate senzațiile trăite de mine încă de când m-am născut pe Pământ și până când am fost lovit de trăsnet. Privind-o, am trăit sentimentul că nimeni nu m-ar fi putut iubi vreodată mai mult decât ea și că nimeni nu ar fi putut da vreodată dovadă de mai multă simpatie, empatie, încurajare și compasiune lipsită de prejudecăți față de mine ca această Ființă.

Deși mă voi referi la această Ființă de Lumină ca la o persoană de gen masculin, realitatea este că nu am remarcat să aibă vreun gen, fie el masculin sau feminin. De atunci, am revăzut de multe ori scenele pe care le-am trăit atunci în mintea mea și trebuie să mărturisesc că niciuna din aceste Ființe de Lumină nu avea gen; doar o putere foarte mare.

Ființa m-a absorbit în lumina ei, iar eu am început să îmi revăd întreaga viață, toate evenimentele care mi s-au întâmplat vreodată, inclusiv ceea ce am simțit în timpul lor. Era ca și cum s-ar fi rupt un baraj și toate amintirile pe care le-am trăit vreodată au năvălit în mintea mea.

Această recapitulare a vieții mele nu s-a dovedit deloc plăcută. De la început și până la sfârșit, a trebuit să recunosc deschis trista realitate că am fost o persoană foarte agresivă, egocentrică și rea.»

 * * *

Iată o altă mărturie a unei persoane întoarse din moarte, cuprinsă în cartea "Viaţă după viaţă" de RAYMOND MOODY:

« Nu este un fel de lumină pe care ai putea-o descrie pe Pamânt. Nu am văzut chiar o persoană în această lumină şi totuşi avea o identitate specială, categoric. Este o lumină de înţelegere perfectă şi de dragoste perfectă. Îmi veni în minte următorul gând: "Mă iubeşti?" Nu era exact în forma unei întrebări, dar cred că semnificaţia a ceea ce spusese lumina ar fi: "Dacă mă iubeşti, întoarce-te înapoi şi termină ceea ce ai început în viaţă". În tot acest timp m-am simţit înconjurat cu o dragoste şi o compasiune copleşitoare. » [...] « Emana din ea un fel de dragoste care este pur şi simplu de neînchipuit şi de nedescris. Era o persoană cu care era plăcut să fii! şi avea, categoric, şi un simţ al umorului! » (cap. 2.8: Fiinţa de lumină)

 * * *

Şi iată ce aflăm din venerabila Carte tibetană a morţilor (Bardo Thödol):

Momentul morţii (Chikhai Bardo) coincide cu confruntarea conştiinţei defunctului cu Lumina Clară Primordială (sau a Realităţii). Strălucirea ei năuceşte fiinţele neantrenate în yoga, care nu o pot recunoaşte ca fiind manifestarea propriei conştiinţe în zona cea mai înaltă a realităţii.

Comentariul lui Mircea Eliade: "Lama îl avertizează (pe muribund – n.n.) că va fi trezit brusc de o lumină orbitoare: este întâlnirea cu Sinele care e, în acelaşi timp, realitatea ultimă. Textul recomandă: "Nu te sfii, nu te înfricoşa, este splendoarea propriei tale naturi!"