<  Înapoi la Pagina principalã cu aparitii spiritiste

 Spirite trimise de ELENA, Timis (30)

 12 martie 2020

REÎNCARNAREA

Este binevenită ideea de a vorbi despre spiritualitatea lumii. Nu poţi aprecia ceea ce este al tău dacă nu cunoşti şi spiritualitatea altor zone. Eu îmi imaginez spiritualitatea lumii ca ramurile unui copac care pornesc din acelaşi trunchi. Ceea ce ne desparte sunt ramurile şi rămurelele, ceea ce ne uneşte este trunchiul, esenţa. Unitate în diversitate! Creatorul ne-a aşezat pe fiecare acolo unde ne este acum locul. Probabil, în şirul reîncarnărilor, ne aşază rând pe rând, pe alte ramuri, pentru a trăi experienţe spirituale diferite. Poate, de aceea, sunt oameni care simt o afinitate cu o filozofie, alta decât cea în care s-a născut.

Am urmărit documentarul Cartea tibetană a morţii, un mod de viaţă. Cele spuse mai sus se aplică şi aici. Prima impresie este că ritualul budist tibetan şi cel creştin sunt total diferite. Văzut la un alt nivel, mai profund, am găsit foarte multe similitudini (le-am notat). Printre multe altele, ambele ritualuri scot în evidenţă faptul că nu se termină totul aici, că după moartea corpului fizic mai rămâne CEVA. Întrebarea este ce se întâmplă cu acel CEVA?

Dintotdeauna omul s-a întrebat: cine suntem, de unde venim, dar mai cu seamă unde ne ducem? Există sau nu o formă de existenţă şi după dispariţia corpului fizic? Pentru a înţelege mai bine ce vreau să spun în legătură cu subiectul reîncarnării menţionat în articolul Dovezi despre reîncarnare, vreau să amintesc câteva idei din cartea "Filozofia ezoterică a Indiei" a lui J.C. Chatterji. Să vedem ce spune filozofia orientală şi ce spune creştinismul.

Filozofiile orientale care susţin ciclicitatea Creaţiunii, deci şi reîncarnarea, au rădăcinile adânc înfipte în timp. Întemeietorii acestor religii (ex. Buddha) au avut un anume statut social, au fost oameni instruiţi care au avut acces la cunoaştere, conform tradiţiilor vremii. Învăţătura lor, ridicată la rangul de ştiinţă dificilă şi anevoioasă, se adresează unui număr mic de oameni, pentru cei mulţi rămâne calea devoţiunii. Cărarea desăvârşirii pentru oriental este calea cunoaşterii abstracte.

În creştinism, cărarea desăvârşirii este calea devoţiunii concrete, calea armoniei şi a iubirii, cale accesibilă oricărui om de inimă. Ea oferă în locul unor legi aride şi abstracte, concepţii tangibile, accesibile oricui. Pentru creştin este suficient să ştie că viaţa este aici şi acum, că în această existenţă trebuie să facă totul ca să mai urce o treaptă pe calea desăvârşirii. Acest proces este accelerat de faptul că unui creştin i se oferă o singură şansă pentru a se apropia de tainele Împărăţiei lui Dumnezeu. Acum sau niciodată! Atunci, dacă considerăm existenţa noastră ca un „arc de cerc” din „roata vieţii”, nu ne putem permite să vorbim de reîncarnare.

Omul, cu cele şapte principii care îl alcătuiesc, există, în realitate, în cele cinci planuri ale Universului. Toate aceste planuri şi principii se întrepătrund. Omul sintetizează în el Universul, este un Microcosmos. (pag.17,18)

Cele trei principii superioare ale omului sunt eterne (până în momentul disoluţiei cosmice), celelalte principii, în ordine descrescândă, au o viaţă din ce în ce mai scurtă. (pag.21-24)

1. În PLANUL FIZIC, dublul eteric (principiul vital) se separă de corpul grosier la moartea acestuia;

2. La mai puţin de trei zile dublul eteric este şi el părăsit ca un al doilea cadavru, iar corpul astral (principiul senzaţiei) se reorganizează şi serveşte drept vehicul în PLANUL ASTRAL. Durata şederii sale în acest plan este proporţională cu mărimea forţei naturii sale pasionale. El este ţesut din substanţa emoţiilor şi pasiunilor noastre.

3. Prin „moartea” corpului astral trecem în PLANUL MENTAL, unde principiul manas inferior supravieţuieşte mai mult sau mai puţin, funcţie de preocupările din timpul vieţii pământene: a gândit mult şi nobil, s-a consacrat studiului ştiinţei, artei, a dus o viaţă de abnegaţie. După pierderea încă a unui „cadavru”, trecem în principiul următor, manas superior, care nu este nici el etern, dar este cel mai durabil.

La reîncarnare, manas superior pleacă din PLANUL MENTAL şi parcurge drumul în sens invers. Cele patru principii inferioare sunt reînnoite la fiecare reîncarnare, manas inferior şi corpul astral se reînnoiesc în planul mental, respectiv în planul astral, iar ultimele două se reînnoiesc în pântecele mamei. (pag.25)

Atunci, în mod firesc, în mintea mea se naşte întrebarea: nu cumva aceşti copii se nasc la scurt timp de la deces, înainte de a-şi pierde toate cele patru corpuri? Întrucât păstrează o parte din vechile trăiri emoţionale, reîncarnarea lor nu porneşte cumva de la corpul astral? Aceasta, din moment ce îşi amintesc locul unde au trăit, ocupaţia, familia, momentul morţii. Spre surprinderea noastră, multe asemenea afirmaţii au fost verificate şi s-au adeverit. Unii au reuşit să-şi întâlnească vechea familie. Cu siguranţă fenomenul este mult mai complex. Reîncarnare sau nu? Dacă da, de ce uităm ceea ce am trăit? Doar pentru că la reîncarnare „îmbrăcăm” în fiecare plan al Universului „haină” nouă, curată? Sau este ceva mai mult?

Ceea ce învăţăm într-o întrupare reţinem în unul din cele şapte principii, după natura lucrului învăţat. De aceea este înţelept să începem a trăi nobil în această viaţă. Este ceea ce ne recomandă şi creştinismul. „Nu adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică...”, adică în cele patru principii care se pierd, „adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia şi nici rugina nu le strică...”, altfel spus, în principiile superioare. (Matei, cap.6, 19-21)

***

De data aceasta vă trimit câteva fotografii mai interesante.

P01 – este făcută în august 2010, pe timp de ploaie. Ce ar putea fi sfera cea mare peste care apare cea ciuruită?

P02 – este din decembrie 2011, pe timp de ceaţă. Interesant este acel ∞ din interiorul globului.

P03, P05, P06 – sunt globi luminoşi în mişcare.

P04 – pare de culoare roz, cu extremităţile traiectoriei de culoare albă. Dacă apreciem traiectoria la vreo 35 cm = 0,35 m, timpul de expunere 1/250 sec, viteza ar putea fi de cel mult 87,5 m/sec.

P07 – este un glob în mişcare la care am putut calcula cu aproximaţie viteza. Înălţimea centralei este 71,5 cm = 0,715 m. Timpul de expunere este 1/250 sec, deci viteza maximă poate fi 178,75 m/s, iar diametrul globului cel mult 13-15 cm.

P08, P09 – sunt două poze a aceluiaşi glob, din acelaşi filmuleţ, la distanţă de câteva fracţiuni de secundă. Se vede urma traiectoriei curbe.

Numai bine, Elena

P01 foarte frumoasă!

P02 det >>

P03   det >>

P04   det >>

P05   det >>

P06   det >>

P07   det >>

P08   P09

< Pagina 29 | Pagina 31 >